BusinessMagazin

Tag: ridicare

  • Citiţi povestea celui mai de succes om de afaceri român: cel care la cererea lui Thatcher a făcut din docurile londoneze centrul financiar al lumii

    Comunismul l-a alungat peste Ocean, dar s-a întors în Europa, la cererea celei care a intrat în istorie ca Doamna de Fier, pentru a ridica din docurile londoneze Canary Wharf, însăşi „reşedinţa“ capitalismului. Este singurul român care a primit de la Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii titlul de Cavaler, iar de atunci poate să-şi pună în faţa numelui apelativul Sir.

    Este cel mai de succes om de afaceri născut în România, a contribuit la reforma apărării demarată de guvernul Marii Britanii, iar povestea sa de viaţă ar putea cu uşurinţă deveni un scenariu de Oscar. Acesta este George Ia­co­bescu, Sir George Iacobescu, co­lecţionarul de artă, pasionatul de jazz, cel care nu poate face un lucru: planuri de retragere.

    „De obicei, conduc singur către muncă şi ajung la birou în jurul orei 9. Chiar dacă am şofer, prefer să conduc singur, mai ales când mă întorc acasă, pentru că aşa am timpul necesar pentru a mai da câteva telefoane şi pentru a termina ce treburi mai am de terminat, aşa că de obicei ziua mea de lucru se termină undeva între 9 seara şi miezul nopţii“, spune Sir George Iacobescu pentru După Afaceri Premium.

    Este uşor de imaginat un astfel de ritual într-un oraş al turbocapitalismului făcut printre picături de ploaie, doze de adrenalină la bursă, double-deckere roşii şi taxiuri negre.

    George Iacobescu nu este însă doar un alt călător în Londra, ci un om care cu mâinile sale a contribuit cât se poate de direct la ridicarea imperiului financiar londonez, poate cele mai puternice dintre câte există.

    Citiţi continuarea pe www.da.zf.ro

  • Aeroportul de 300 de milioane de euro pe care niciun avion nu poate să aterizeze

    Un aeroport care a costat aproape 300 de milioane de euro e pe cale să devină un subiect extrem de delicat, pentru că niciun avion nu poate să aterizeze pe piste.

    Deschiderea aeroportului de pe insula Sfânta Elena a fost amânată pe termen nedeterminat, după ce teste realizate de mai multe companii au scos la iveală faptul că vântul reprezintă un factor de risc pentru aterizarea în siguranţă a avioanelor.

    Insula Sfânta Elena este cel mai îndepărat teritoriu al Marii Britanii şi este locuită, în prezent, de aproximativ 4.000 de oameni. Aeroportul a fost ridicat din fonduri britanice cu speranţa că va ajuta comerţul din zonă şi va ridica, astfel, nivelul de trai.

    Însă primul zbor de test, realizat cu o aeronavă Beoing 737, a dezvăluit pericolele la care sunt expuse avioanele în apropierea aeroportului. Raportul notează că există o serie de curenţi care pot schimba traiectoria avionului sau îl pot răsturna.

    Lordul Ashcroft, cel care a supervizat operaţiunea din partea britanicilor, a dat asigurări că mai multe grupuri de specialişti lucrează pentru a găsi o soluţie în ceea ce priveşte aeroportul.

  • Aeroportul de 300 de milioane de euro pe care niciun avion nu poate să aterizeze

    Un aeroport care a costat aproape 300 de milioane de euro e pe cale să devină un subiect extrem de delicat, pentru că niciun avion nu poate să aterizeze pe piste.

    Deschiderea aeroportului de pe insula Sfânta Elena a fost amânată pe termen nedeterminat, după ce teste realizate de mai multe companii au scos la iveală faptul că vântul reprezintă un factor de risc pentru aterizarea în siguranţă a avioanelor.

    Insula Sfânta Elena este cel mai îndepărat teritoriu al Marii Britanii şi este locuită, în prezent, de aproximativ 4.000 de oameni. Aeroportul a fost ridicat din fonduri britanice cu speranţa că va ajuta comerţul din zonă şi va ridica, astfel, nivelul de trai.

    Însă primul zbor de test, realizat cu o aeronavă Beoing 737, a dezvăluit pericolele la care sunt expuse avioanele în apropierea aeroportului. Raportul notează că există o serie de curenţi care pot schimba traiectoria avionului sau îl pot răsturna.

    Lordul Ashcroft, cel care a supervizat operaţiunea din partea britanicilor, a dat asigurări că mai multe grupuri de specialişti lucrează pentru a găsi o soluţie în ceea ce priveşte aeroportul.

  • Oraşul ce va fi construit cu 1 miliard de dolari, dar în care nu va locui nimeni

    Undeva în deşertul american, între New Mexico şi graniţa dintre SUA şi Mexic, se va ridica un nou oraş, scrie CNN.

    Oraşul construit este planificat pentru p populaţie de 35.000 de oameni şi va avea un centru de business modern, case în suburbii, şosele, parcuri şi mall-uri şi o biserică. Însă nu va fi locuit de nimeni.

    Proiectul se numeşte CITE (Center for Innovation, Testing and Evaluation) şi se doreşte să fie un model al unui oraş american obişnuit. Oraşul va fi o zonă de test pentru noile tehnologii şi inovaţii.

    Proiectul în valoare de 1 miliard de doari, finanţat de către Pegasus Global Holdings, va avea o zonă de 24 de km2 pentru experiemente ambiţioase în domenii diverse, precum: construcţii, securitate, comunicare sau transport.

    CITE va include zone specializate pentru dezvoltarea unor noi forme de agricultură, energie, şi de tratare a apei. O reţea subterană de colectare a datelor va oferi un feedback detaliat, în timp real.

    “Noile servicii şi tehnologii pot fi testate fără a perturba viaţa de zi cu zi”, spune Robert Brumley, director Pegasus Global Holdings.

    Astfel într-un oraş fără populaţie se vor putea testa vehiculele autonome monitorizate din aer de către drone. Casele ar putea fi construite în aşa fel încât să reziste catastrofelor naturale, şi echipate cu echipamente robotizate. Se vor putea utiliza surse de energie alternative, cum ar fi toriul, acesta poate fi folosit drept combustibil în multe tipuri de reactoare, precum cel pe bază de fluorid de toriu lichid (dizolvat în sare), prescurtat LFTR (Liquid Fluoride Thorium Reactor).

    “Am putea testa anumite lucruri mult mai agresiv, nu vor exista riscuri de pierdere de vieţi omeneşti. Acest loc ar trebui să devină un magnet pentru oamenii cu idei”, a mai spus Brumbley.
    Acesta a mai spus despre CITE că ar putea fi un pas intermediar între testarea din laborator şi public.
     

  • Un copil de origine română a fost desemnat cel mai inteligent de pe planetă. La trei ani ştia să numere până la 1.000 şi vorbeşte trei limbi străine

    IQ-ul unui om cu inteligenţă medie se ridică de obicei la 110 puncte, în vreme ce un scor de peste 140 anunţă un om genial. România se poate mândri la acest capitol cu unul dintre cei mai promiţători copii ai planetei, Anthony Popa Urria.

    Copilul în vârstă de cinci ani locuieşte în Canada şi este la origine român . La numai doi ani şi nouă luni a fost catalogat la fel de deştept precum celebrul fizician Albert Einstein sau precum Stephen Hawking, având un IQ de 154, adică aproape perfect.

    Anthony Popa Urria trăieşte în Calgary, Canada încă de la naştere şi a fost desemnat în unanimitate de Organizaţia MENSA drept cel mai inteligent copil din lume. MENSA este o organizaţie internaţională non-profit a oamenilor cu un IQ mult peste medie, membrii ei clasându-se printre primii 2% la testele de inteligenţă folosite de organizaţie. În timp ce alţi copii de vârsta lui se jucau cu creioanele colorate, Anthony ştia să numere până la 1.000, să pronunţe tot alfabetul şi să vorbească în italiană, spaniolă şi engleză; toate acestea de la vârsta de trei ani, vârstă la care i-a uimit pe mulţi profesori şi sociologi din Canada, potrivit efemeride.ro.

    În prezent copilul are aproape 6 ani şi trăieşte alături de părinţii săi în Calgary, Canada.

    Când Vicki Herd, membră a comitetului naţional Mensa Canada, a văzut pentru prima dată dosarul lui Anthony, a fost convinsă că a fost o greşeală de scriere. „Ne-am gândit cu toţii: Hei, trebuie să fie o greşeală la data de naştere.” îşi aduce aminte zâmbind. „în Canada, există doar şapte alţi membri ai Mensa în vârstă de până la 10 ani. IQ-ul mediu pentru adulţi este de 100, în timp ce majoritatea membrilor Mensa au un IQ mai mare de 135” a adăugat Vicki Herd.

    Conform Ziare.com, Felicia, bunica genialului român a observat calităţi de excepţie ale copilului încă de la vârsta de patru luni, atunci când urmărea cu atenţie sporită tot ce se petrecea în jurul său. La împlinirea vârstei de 6 luni, copilul ştia deja să recunoască toate literele alfabetului.

    CELE MAI INTERESANTE GALERII FOTO:

    Fiica unuia dintre ultimii dictatori ai lumii şi viaţa sa incredibilă. A cântat cu Iglesias, vinde bijuterii şi fură milioane de dolari

    Fotografii incredibile ale şahului din Iran şi ale haremului său – GALERIE FOTO

    Cum arată palatul de 1 miliard de dolari lui Vladimir Putin de la Marea Neagră -GALERIE FOTO

    Închisoarea unde deţinuţii sunt atât de înfricoşători încât nici gardienii nu intră. Instituţia este păzită doar la exterior de poliţişti – GALERIE FOTO

  • Mănuşile care-ţi transformă mâinile în instrumente muzicale

    Dacă aţi vrut să creaţi muzică, dar nu aţi avut niciodată îndemânarea necesară de a cânta la un instrument, acest lucru ar putea deveni mult mai simplu cu ajutorul acestor mănuşi. Mi.mu Gloves este un proiect la care cântăreaţa britanică Imogen Heap a lucrat din 2010 alături de o echipă de şapte oameni, din care face parte şi Kelly Snook, pentru ca muzicienii să scape de constrângerile tradiţionale de a interpreta muzică electronică live. Mânuşile sunt un fel de mini-computere care controlează muzica prin conexiune wireless, bazându‑se pe gesturi programabile. Kelly Snook a fost invitată ca speaker la Bucharest Technology Week săptămâna trecută şi am avut ocazia să stau de vorbă cu ea câteva minute.

    Fiecare mănuşă este dotată cu o serie de senzori, de-a lungul degetelor şi la încheietură, ce urmăresc poziţia, mişcarea şi viteza mâinii utilizatorului. Fiecare mişcare este înregistrată de senzori, apoi informaţia este trimisă, prin Wi‑Fi, către un software ce permite utilizatorului să programeze anumite comenzi în funcţie de ce vor să facă.

    De exemplu, poţi programa mănuşile astfel încât să trebuiască doar să-ţi ridici mâna şi volumul din boxe să crească. Sau dacă vrei să adaugi un filtru unui sunet, tot ce trebuie să faci e să deplasezi mâna spre stânga. „Poţi realiza diferite înlănţuiri de sunete şi să le grupezi în seturi şi poţi trece de la un set la altul printr-un gest predefinit. De exemplu, aici sunt la începutul cântecului şi atunci când fac pumn mâna stângă ridicată trece la următorul set, dacă fac asta din nou trece la următoare la secţiune şi tot aşa“, îmi explică Kelly arătând spre laptopul de lângă ea. Practic este ca şi cum ai manipula un material fizic, sculptându-l, ceea ce vă poate aduce aminte de Theremin, instrumentul muzical electronic inventat de Leon Theremin în 1919, care putea fi utilizat fără a fi atins.

    Snook a lucrat ca cercetător în cadrul NASA pentru mai bine de 18 ani, este pasionată de muzică şi arte de mică şi a produs şi compus muzică şi în perioada când lucra la agenţia aerospaţială americană. A ales să plece de la NASA în 2010 şi să lucreze cu Imogen Heap ca tehnician de sunet în studio şi asistent muzical şi au început treaba la mănuşi. „NASA reprezintă o slujbă de vis pentru foarte multă lume, dar jobul visurilor mele este ceea ce fac acum“, spune Snook.

    În momentul de faţă se preocupă de dezvoltarea conţinutului creativ pentru produs şi participă la dezvoltarea designului, dar lucrează şi în mediul academic, tot în domeniul muzicii şi tehnologiei, pentru că face cercetare la Universitatea Brighton, Marea Britanie. Are şi un studio de muzică, numit Its Not Rocket Science Studios.

    Despre produs spune că se află într-o stare foarte avansată şi pregătesc şi o variantă pentru producţie în masă „pe care sperăm să o lansăm cândva anul viitor, dar asta depinde de ce fel de investiţii atragem“.

    În momentul de faţă mănuşile sunt create de mână şi se vând cu 5.000 de lire sterline. Este de aşteptat, atunci când aceste mânuşi vor intra în producţie de serie, ca preţul să scadă la jumătate, potrivit lui Kelly Snook. Echipa a avut o campanie de Kickstarter în 2014, dar a fost un eşec, reuşind să strângă doar 132.000 de lire sterline din obiectivul de 200.000.

    Până în prezent s-au vândut 25 de perechi de mânuşi, iar unul dintre utilizatorii celebri, excluzând-o pe Heap, este Ariana Grande, care foloseşte produsul în concertele live.

    Ideea pentru un asemenea produs, spune Kelly, i-a venit lui Imogen Heap în timp ce se afla în vizită la Kelly la MIT, „unde a văzut-o pe o colegă de-a mea utilizând o pereche de mănuşi asemănătoare pentru unul dintre cursurile ei de acolo. Când a văzut mănuşa a fost uimită şi s-a gândit la numeroasele utilizări pe care un astfel de device l-ar putea avea în muzică“.

    Cu toate acestea, un astfel de produs nu s-ar limita doar la muzică, forma de interactiune putând avea şi alte aplicaţii: controlul roboţilor (Mănuşile Ziro, prin care purtătorul putea controla roboţi de la distanţă, prezentate la CES 2016, sunt un astfel de exemplu), al obiectelor smart, aprinderea sau stingerea luminilor doar cu un gest, sau poate pentru a da voce celor nevoiţi să folosească limbajul semnelor. „Vrem să deschidem sistemul nostru publicului, sperăm ca în curând să facem asta şi suntem curioşi să vedem la ce o să se gândească. Noi ne concentrăm pe muzică“, povesteşte Kelly.

    Poate vă întrebaţi de ce mănuşi, de ce nu modul actual de lucru. Potrivit lui Heap, interacţiunea printr-un asemenea produs este mai naturală şi permite prezenţa alături de fani, altfel eşti blocat în spatele unui computer, apăsând butoane. Dacă produsul va fi unul de succes, linia de demarcaţie dintre muzică şi dans s-ar putea estompa. Un punct forte al Mi.mu este faptul că oricine poate utiliza aceste mânuşi: „Nu vrem să stabilim dinainte cine este muzician şi cine nu este. Cred că asta este o barieră în exprimarea liberă a oamenilor. Dacă poţi să-ţi mişti mâinile, vei putea face şi muzică“.

  • Un copil de origine română a fost desemnat cel mai inteligent de pe planetă. La trei ani ştia să numere până la 1.000 şi vorbeşte trei limbi străine

    IQ-ul unui om cu inteligenţă medie se ridică de obicei la 110 puncte, în vreme ce un scor de peste 140 anunţă un om genial. România se poate mândri la acest capitol cu unul dintre cei mai promiţători copii ai planetei, Anthony Popa Urria.

    Copilul în vârstă de cinci ani locuieşte în Canada şi este la origine român . La numai doi ani şi nouă luni a fost catalogat la fel de deştept precum celebrul fizician Albert Einstein sau precum Stephen Hawking, având un IQ de 154, adică aproape perfect.

    Anthony Popa Urria trăieşte în Calgary, Canada încă de la naştere şi a fost desemnat în unanimitate de Organizaţia MENSA drept cel mai inteligent copil din lume. MENSA este o organizaţie internaţională non-profit a oamenilor cu un IQ mult peste medie, membrii ei clasându-se printre primii 2% la testele de inteligenţă folosite de organizaţie. În timp ce alţi copii de vârsta lui se jucau cu creioanele colorate, Anthony ştia să numere până la 1.000, să pronunţe tot alfabetul şi să vorbească în italiană, spaniolă şi engleză; toate acestea de la vârsta de trei ani, vârstă la care i-a uimit pe mulţi profesori şi sociologi din Canada, potrivit efemeride.ro.

    În prezent copilul are aproape 6 ani şi trăieşte alături de părinţii săi în Calgary, Canada.

    Când Vicki Herd, membră a comitetului naţional Mensa Canada, a văzut pentru prima dată dosarul lui Anthony, a fost convinsă că a fost o greşeală de scriere. „Ne-am gândit cu toţii: Hei, trebuie să fie o greşeală la data de naştere.” îşi aduce aminte zâmbind. „în Canada, există doar şapte alţi membri ai Mensa în vârstă de până la 10 ani. IQ-ul mediu pentru adulţi este de 100, în timp ce majoritatea membrilor Mensa au un IQ mai mare de 135” a adăugat Vicki Herd.

    Conform Ziare.com, Felicia, bunica genialului român a observat calităţi de excepţie ale copilului încă de la vârsta de patru luni, atunci când urmărea cu atenţie sporită tot ce se petrecea în jurul său. La împlinirea vârstei de 6 luni, copilul ştia deja să recunoască toate literele alfabetului.

    CELE MAI INTERESANTE GALERII FOTO:

    Fiica unuia dintre ultimii dictatori ai lumii şi viaţa sa incredibilă. A cântat cu Iglesias, vinde bijuterii şi fură milioane de dolari

    Fotografii incredibile ale şahului din Iran şi ale haremului său – GALERIE FOTO

    Cum arată palatul de 1 miliard de dolari lui Vladimir Putin de la Marea Neagră -GALERIE FOTO

    Închisoarea unde deţinuţii sunt atât de înfricoşători încât nici gardienii nu intră. Instituţia este păzită doar la exterior de poliţişti – GALERIE FOTO

     

    CELE MAI INTERESANTE GALERII FOTO:

    Fiica unuia dintre ultimii dictatori ai lumii şi viaţa sa incredibilă. A cântat cu Iglesias, vinde bijuterii şi fură milioane de dolari

    Fotografii incredibile ale şahului din Iran şi ale haremului său – GALERIE FOTO

    Cum arată palatul de 1 miliard de dolari lui Vladimir Putin de la Marea Neagră -GALERIE FOTO

    Închisoarea unde deţinuţii sunt atât de înfricoşători încât nici gardienii nu intră. Instituţia este păzită doar la exterior de poliţişti – GALERIE FOTO

     

  • Trei chestiuni

    Cea mai importantă mi se pare a fi cea a „încălzirii“ economiei. Un înţelept zicea că politicienii pot rezolva, de obicei, orice problemă, pentru că de obicei creează o problemă şi mai mare. Şi atâta timp cât cetăţenii trăiesc cu impresia că prima problemă a fost rezolvată şi nu sunt informaţi despre apariţia celei de-a doua probleme, avem de-a face cu succese politice. Şi am avut tot felul de succese politice care s-au adunat într-o grămadă uriaşă de succes care atârnă deasupra noastră şi riscă, atunci când va cădea, să ne cauzeze cucuie serioase.

    Nu fac parte din fanii numerelor şi formulelor seci, dar o creştere economică record, aşa cum a fost cea din primul trimestru al anului, mai degrabă ar trebui să ne facă să ridicăm din sprâncene (şi captele din telefoane, cu riscul de a mă repeta) şi să trezească mai puţine sentimente de mândrie patriotică. Cum tot în primul trimestru deficitul de cont curent a ajuns la 1,5 miliarde de euro, dublu faţă de 2013 şi egal cu deficitul din 2015, putem spune că avem o creştere economică bazată pe consum, o tendinţă care, prin prisma modificărilor fiscale recente, va continua în următorii doi ani; să mai luăm în calcul şi scăderea investiţiilor din economie, cu excepţia construcţiilor (şi aici poate apărea un semn de întrebare, dar nu chiar acum), şi rezultatele modeste din industrie şi să privim cu luare aminte, în perioada următoare, spre curs şi spre inflaţie. Premierul Cioloş pare conştient de riscuri şi într-un spici recent părea a nu confunda creşterea economică cu dezvoltarea economică, dar munca cu astfel de indicatori este delicată.

    A doua este o statistică a Eurostat, făcută publică în urmă cu câteva zile, care ne situează pe primul loc în Europa la ineficienţa serviciilor de sănătate: jumătate din decesele care au avut loc în spitalele româneşti, în anul 2013, ar fi putut fi evitate având în vedere evoluţia tehnologică şi cunoştinţele medicale actuale. Din 54.827 de decese care au avut loc în spitalele din România în 2013, peste 27.400 de persoane nu ar fi trebuit să moară. Cât un oraş de dimensiunea Sighişoarei sau a Huşiului. Nu ar trebui să ne încălzească, dar aproape la fel de prost ca noi stau ţări precum Letonia (48,5%), Lituania (45,4%) şi Slovacia (44,6%). Media europeană este 33,7%, iar ţara cu cele mai puţine cazuri de decesuri care puteau fi evitate este Franţa (23,8%). Sincer, mi se par numere şi procente înspăimântătoare, şi iarăşi aş privi, cu luare aminte, nu numai la calitatea dezinfectanţilor, ci şi la calitatea restului dotărilor spitalelor şi policlinicilor, la starea, motivarea şi determinarea oamenilor din sistem. Un oraş pe an este mult prea mult!

    A treia are legătură cu „Cuminţenia pământului“, sculptura lui Brâncuşi pentru care a fost deschisă o campanie de donaţii. Firesc, au apărut şi criticii; mi se pare firesc, pentru că ţine de esenţa democraţiei să fii sau să nu fii de acord. Dar de pe wallul meu de Facebook au dispărut urgent o serie de inşi care anunţau că nu donează în ruptul capului, dar care foloseau drept argument o scriitură din new media care, chiar în democraţie, nu avea nimic de-a face cu arta, cu bunul simţ sau cu inteligenţa. Este OK să nu plătiţi, dar gândiţi cu capul din dotare şi invocaţi nişte argumente de bun simţ, nu mostre de gândire de hater şi trol, aşa cum mi se pare articolul invocat, din care citez: „o replică făcută bine, pe care ochiul nu o distinge de original, are exact aceeaşi valoare“, „Arta nu are valoare materială. Valoarea artei stă doar în calitatea, intensitatea şi complexitatea trăirii pe care o stârneşte în om“. Asta ultima e chiar adâncă.

    Aşa ceva nu se face; mai bine războiţi-vă cu prostul gust, cu lipsa de maniere şi de educaţie. Exact în aceste zile în Marea Britanie are loc o campanie asemănătoare, pentru un portret al reginei Elisabeta I, şi am văzut numai abordări de bun simţ şi nu vânătoare bolândă de clicuri şi de admiraţie tălâmbă.

    Ilustrez cu „Cuminţenia pământului“ şi vă sugerez să donaţi!

  • Cum administrezi eficient peste 800.000 de produse?

    Am menţionat această experienţă pentru a arăta modul în care eMAG încearcă să îşi determine vizitatorii să devină clienţi. Poate pentru mulţi eMAG înseamnă doar un site cu produse şi curierul care le livrează, însă acesta ar fi doar vârful aisbergului, iar partea nevăzută, mult mai mare, este constituită de tehnologie. „Mai mult de jumătate din efortul nostru de dezvoltare se îndreaptă către sistemele din spate, nevăzute pentru client“, spune Bogdan Axinia, VP platforms & technology la eMAG, responsabil pentru dezvoltarea şi întreţinerea platformei tehnologice a companiei.

    Axinia m-a primit la sediul companiei din Voluntari şi am făcut un tur al biroului, unde oameni tineri împărţiţi pe echipe şi departamente lucrează la fiecare aspect al produselor tehnologice ale eMAG. „Tot ce se gândeşte pentru dezvoltarea eMAG de aici pleacă. Ne gândim ce vrem să dezvoltăm, apoi ne uităm la date, schiţăm ideea, o dăm la implementare, apoi facem rollout către utilizatori interni sau către clienţi“, spune el.

    Bogdan Axinia şi-a început cariera ca software developer, iar în ultimii 10 ani a făcut trecerea către zona managerială, mai întâi în Netbridge Development, unde a ocupat funcţiile de business development manager, respectiv general manager, apoi în cadrul eMAG, unde coordonează o echipă de 500 de persoane (dezvoltatori web şi mobile, project manageri).

    Un aspect al vârfului aisbergului de care vorbeam, şi unul dintre proiectele cele mai apreciate consumatorilor, potrivit lui Axinia, este aplicaţia de smartphone, care până în prezent a fost descărcată de peste 1,3 milioane de ori. Peste 50% din traficul eMAG vine din mobile (aplicaţie + browser), iar rata de conversie din aplicaţie este aceeaşi ca de pe desktop. „Am îmbunătăţit aplicaţia încontinuu de la lansare până în prezent. Experienţa de utilizare este una mai personală, iar feedbackul clienţilor este foarte bun. Iar atunci când ceva nu este în regulă, semnalează imediat“, afirmă Bogdan Axinia.

    Printre îmbunătăţirile aduse aplicaţiei acesta menţionează plata printr-un singur „swipe“, salvarea datelor de pe card, adresa prestabilită, abilitatea de a compara două produse, monitorizarea comenzii sau categoria de produse favorite. „Trimitem notificări dacă produsul introdus la categoria favorite a revenit pe stoc, dacă preţul a scăzut sau dacă se află în stoc limitat.“ Iar un bonus pentru companie, pe lângă faptul că se află mai aproape de client, este că cei care utilizează aplicaţia se întorc mai des. În 2016, investiţiile în aplicaţie în partea de front end (mobile & web) vor ajunge la 4 milioane de euro. Aplicaţia este utilizată cel mai intens în România, urmată de Ungaria şi Bulgaria. Bogdan Axinia a spus că românii şi bulgarii se aseamănă la comportament când vine vorba de shopping, însă maghiarii compară mai mult înainte de a cumpăra.

    În momentul de faţă în magazinul eMAG se află peste 800.000 de produse în peste 1.100 de categorii, ceea ce înseamnă un efort în administrarea unui asemenea stoc. „Este un efort de a organiza produsele şi de a-l aduce pe client mai aproape. În acest sens am îmbunătăţit search-ul, clienţii pot efectua căutări avansate, utilizând diferite filtre. Am lucrat la modul cum organizăm informaţia, să facem navigarea pas cu pas mai uşoară. Vrem ca utilizatorul să găsească produsele mai repede folosind un limbaj natural, iar pentru asta investim timp şi resurse“, povesteşte Axinia. Eforturi nu s-au făcut doar cu privire la felul în care un client găseşte produsele pe care le doreşte, ci şi la procesul de check-out. „Vrem să eliminăm cât mai multe dintre barierele pe care clientul le-ar putea întâlni în procesul de check-out. Să-i trimitem mesajele potrivite în contextul potrivit, să-l ajutăm unde este cazul“, mai spune el.

    Magazinul online creşte constant, iar gama de produse se diversifică cu fiecare partener adăugat platformei de marketplace, în care s-au investit 4 milioane de euro în 2011, când a fost lansată. Această platformă deschisă altor comercianţi este importantă pentru eMAG şi a ajutat compania să crească mai repede decât ar fi putut să o facă pe cont propriu, spunea Iulian Stanciu, CEO al retailerului online, pentru Ziarul Financiar. În prezent în marketplace numărul de magazine partenere a ajuns la aproape 1.500 şi anul trecut a generat 21% din numărul total de comenzi. Pentru 2016 Stanciu estimează că marketplace-ul va genera 27% din comenzi, iar în 2017 va aduce companiei aproape 40% din numărul total de comenzi. „E un win-win-win pentru toată lumea. Pentru clienţi este bine pentru că au o gamă mare de produse la preţuri competitive, pentru magazine este un canal foarte bun de vânzare şi facil de utilizat. Şi pentru eMAG, evident“, afirmă Axinia.

  • Opinie Rareş Măcinică, Lagermax: Eşti o companie populară?

    Să fii popular este de multe ori mai interesant decât să fii cel mai bun. Cu toţii ne amintim de şcoala unde în cele mai multe cazuri în clasă aveam un coleg admirat, nu neapărat avea cele mai bune note, nu era premiantul clasei, dar avea un şarm aparte, avea un comportament distinct, se diferenţia, era o individualitate. Era tipul popular. Mai mult, era şi cel mai “vânat” de fetele din clasa lui.

    Dar dacă fetele din jur ar fi de fapt clienţii tăi?

    Cu toţii ne amintim că în şcoală aveam câte un profesor îndrăgit şi aşteptat cu mult interes la clase. Nu era neapărat cel mai bun la materia lui, dar avea o gândire pozitivă, mult umor şi învăţai parcă mai mult şi mai bine la orele lui, doar să nu îl dezamăgeşti. Pe scurt, ţi-a câştigat admiraţia şi respectul, iar deciziile pe care le-ai luat nu erau influenţate de ceva exterior, ci provin din convingeri interioare. Şi ştiţi care sunt trăsăturile principale ale unei convingeri? Sunt direcţii interioare ale minţii subconştiente, despre care nu avem nici un dubiu că sunt adevărate. Nu punem la îndoială veridicitatea lor.

    Dar dacă tipul din clasă sau profesorul ar fi de fapt o companie?

    Păi dacă ne uităm la efectele acestei imagini derivate din popularitate şi ce obţinem şi transmitem de pe urma acestei etichete (admiraţie, respect, stimă, încredere, convingere, credinţă…), eu zic că merită ca această valoare să fie parte integrantă din strategia pe termen lung a oricărei companii.  

    Impactul practic în business al trasăturii de a fi popular, are trei mari direcţii: prima şi cea mai importantă, îţi câştigă adepţi, deci loialitatea. Adepţii au un comportament de cumpărare adesea iraţional, bazat pe convingeri şi emoţii, o emoţie “contagioasă” dacă vreţi, o reprezentare mentală puternică şi dependentă. Recomand lectura unor specialişti în problema reprezentărilor sociale, J. Piaget, Serge Moscovici, Emile Durkheim. A doua mare direcţie se traduce în costuri extreme de redus pentru promovare. Popularitatea creează acel efect de word-of-mouth, extraordinar de eficient şi de puţin costisitor. Nu mai este necesar să descriu power of referrals, puterea recomandărilor, cel mai de succes tool utilizat în achiziţia de clienţi. Al treilea efect derivat cumva din cele două se traduce în creşterea numărului de clienţi, creşterea gradului de loialitate şi, implicit, creşterea vânzărilor. Iar ca un corolar, toate acestea înseamnă un lucru esenţial în mediu de business de astăzi, popularitatea ca sursă pentru avantaj competitiv.

    Să reţinem: popularitatea este o şansă pentru companiile medii şi mici să devină cunoscute, îndrăgite şi le dă oportunitatea să câştige clienţi şi cotă de piaţă în  faţa companiilor mari, dar fară o politică în acest sens. Şi mă refer aici să fii popular nu numai în faţa clienţilor, dar şi a furnizorilor şi angajaţilor tăi. La fel ca mediul extern al companiei, şi cel intern are nevoie să se identifice cu o companie admirată, populară. Stima de sine sau o imagine de sine bună îţi dă optimismul şi forţa interioară necesare pentru a depăşi obstacole, de a trece peste perioadele dificile, duc la o evaluare corectă a realităţii şi determină decizii pertinente şi realiste. Când faci o analiză SWOT, poţi să treci la Strengths atributul de a fi Popular? 

    Atenţie însă că popularitatea poate devenii şi periculoasă. Cu cât eşti mai popular, cu atât trebuie să faci eforturi să te menţii aşa. Orice greşeală are o rezonanţă mult mai puternică, efectele negative sunt mult mai intense, iar “căderea” este mult mai rapidă. Cum poţi să previi asta? Cel care transmite către mediul extern mesaje şi proiectează imaginea companiei este, în cele mai multe cazuri, leader-ul ei. Importanţa comportamentului, atitudinii şi modului în care comunică este deosebit de important şi de aici vine întrebarea dacă există o corelaţie între nivelul de leadership şi cel de popularitate? Răspunsul este unul tranşant. Da, există o corelaţie directă, iar în procesul de selecţie a leader-ilor trebuie să existe în lista de criterii şi acest indicator.

    Să devii popular, ai nevoie să fii tu însuţi. Henry David Thoreau spunea aşa frumos “be yourself- not your idea of what you think somebody else’s idea of yourself should be” J. Să devii popular ai nevoie să încerci să te autodefineşti, să îţi autoevaluezi valorile, să nu fii actor, să nu joci un rol. Te păcăleşti şi pe tine şi pe cei din jur, iar manipularea asta se va întoarce mai târziu împotriva ta. Noi am ajuns cea mai populară companie de transport din România pentru că lumea ne-a “văzut” diferiţi, rebeli, inovatori, creativi şi sinceri. Şi suntem aşa pentru că ne identificăm zilnic cu astfel de calităţi, vin din interiorul nostru şi le trăim ca idealuri, ca parte din noi. Suntem aşa pentru că zâmbim în fiecare zi, pentru că mulţumim de fiecare dată, pentru că visăm mereu, pentru că avem convingeri în minte şi în inimă, locuri pe care nu le poate lua nimeni niciodată.