BusinessMagazin

Tag: probleme

  • Topul gadgeturilor din 2016

    2016 a fost interesant din punctul de vedere al gadgeturilor. Microsoft a scos al doilea său produs hardware, Microsoft Studio, cu care a uimit lumea, Apple a venit cu iPhone 7 şi a reînnoit seria de laptopuri, iar Samsung a avut probleme cu noul său flagship, Galaxy Note 7. Însă pe lângă astea, multe alte produse hi-tech s-au comercializat, iar eu am avut ocazia să „mă joc” cu mai multe dintre ele. Mai departe prezint câteva dintre cele mai interesante gadgeturi care mi-au trecut prin mâini.

    LENOVO YOGABOOK – Review-ul complet aici 


    Este unul dintre produsele cu cel mai interesant design; laptopul-tabletă Yogabook este extrem de uşor şi subţire şi nu are cu o tastatură tradiţională, ci una haptică, iluminată, ce pare scoasă din filmele science-fiction. Tastatura oferă o experienţă nouă de scris, însă este nevoie de timp pentru a te obişnui. Produsul are un aspect business şi chiar te duce cu gândul la o agendă elegantă. În plus, Yogabook vine cu un stylus pe care-l poţi utiliza pe ecran sau direct pe tastatură sau pe foaie. Este o unealtă utilă când navighezi mai ales în modul tabletă, dar mai interesant este că poţi lua notiţe sau desena pe o hârtie, iar acestea sunt automat captate şi înregistrate în calculator. Este perfect pentru cei care vor să-şi ia notiţe de mână, pentru designeri grafici, designeri de modă, pasionaţi de desen. Bateria este performantă şi poate ţine o zi întreagă de utilizare fără probleme. Totuşi, din cauza dimensiunii reduse, laptopul nu stă foarte bine la capitolul conectivitate: are un port de încărcare micro-USB, un port HDMI, un jack de 3,5 mm pentru căşti, slot micro- SIM (astfel nu eşti dependent de Wi-Fi) şi cam atât. Produsul este disponibil cu Windows 10, dar şi cu Android 6.0, însă varianta cu Windows nu este cea mai rapidă.

    HUAWEI P9 – Review-ul complet aici 


    La capitolul telefoane mobile, Huawei P9 mi-a rămas în minte datorită senzorului de amprentă extrem de rapid şi precis, dar şi datorită camerei foto realizate în parteneriat cu Leica. Huawei P9 are un design ce aduce cu cel al iPhone-ului, corpul este realizat din metal, rotunjit la colţuri şi are un look premium. Senzorul de amprentă este foarte bun şi poate fi folosit şi pentru a naviga prin aplicaţia de poze sau pentru a realiza fotografii. Vorbind de fotografii, P9 capturează imagini plăcute, mult mai naturale în comparaţie cu fotografiile suprasaturate surprinse de Samsung S7, de exemplu, iar fotografiile alb-negru realizate de P9 sunt cele mai bune din categoria smartphone-urilor de top. Bateria telefonului ţine cel puţin o zi de muncă, chiar una şi jumătate, dacă telefonul nu este folosit intensiv. Cu toate acestea, mi-aş fi dorit un display mai bun cu imagini mai vivide şi mai luminos. Totuşi, performanţa oferită la acest preţ de vânzare este una foarte bună.

    ACER CHROMEBOOK R11 – Review-ul complet aici


    Un alt laptop interesant este Acer Chromebook R11, un laptop 2 în 1, mic, de 11 inchi, ce poate fi folosit deopotrivă ca tabletă, iar R11 ar putea fi dat drept exemplu pentru categoria sa: mic, robust, ecran touchscreen, viaţa bateriei de lungă durată şi ieftin. Un Chromebook bun trebuie să fie destul de uşor şi să aibă o viaţă a bateriei îndelungată pentru a putea fi cărat peste tot cu tine. Trebuie să aibă un ecran bun pentru că vei lucra ore bune în fiecare zi şi mai trebuie să fie ieftin. Iar Acer Chromebook R11 le nimereşte pe toate. Varianta testată de mine are un procesor quad-core Intel Celeron 1,6 GHZ, 4 GB RAM DDR3, un spaţiu de stocare eMMC de 32 GB (ce poate fi extins printr-un card de memorie), webcam şi un ecran IPS LCD HD multitouch. Menirea unui asemenea produs nu este să proceseze acţiuni complexe; este un produs care se deschide imediat (2-3 secunde), s-a conectat la Wi-Fi şi poţi începe treaba: fie că scrii, fie că editezi poze sau navighezi pe internet. După cum ziceam la început, întreg sistemul este un browser gigant, iar asta înseamnă că nu consumă foarte multe resurse, ceea ce face ca bateria să ţină cam zece ore în cazul R11 (o zi de muncă) şi se încarcă destul de repede (o oră şi jumătate pentru o încărcare completă). Totuşi problema cu Chromebook-urile este faptul că nu sunt foarte utile fără o conexiune la internet iar dacă te vezi cumva fără internet nu prea ai ce face cu un astfel de produs pe masă (există câteva aplicaţii şi jocuri online, însă selecţia este limitată).

  • Sfârşitul celei mai iubite băuturi de pe planetă. Două miliarde de oameni o consumă zilnic

    Seceta, inundaţiile, schimbările climatice deja ameninţă culturile de cafea din întreaga lume. Să fie ăsta sfârşitul cafelei aşa cum o ştim, se întreabă David Robson într-un articol BBC.

    Fermele de cafea din Chipas, Mexic se confruntă cu problemele ridicate de schimbările climei. Plouă mai mult decât în trecut şi asta face ca planta de cafea să producă mai puţin. Dacă în trecut, fermieri se bucurau de o clima stabilă, acum temperaturile variază foarte mult. Fie sunt temperaturi extrem de scăzute ce opresc creşterea plantei, fie temperaturi foarte ridicate ceea ce duce la uscarea plantei. Pe lângă asta, fermierii mai au de a face cu uragane sau alunecări de pământ. “Vremea este foarte ciudată. Se întâmplă lucruri pe care înainte nu le-am văzut niciodată”, a spus unul dintre fermieri.

    Aceste probleme nu sunt limitate doar Mexicului. Fermierii din America de Sud, Asia sau Africa sunt martori diminuării producţiei de cafea din cauza secetei sau inundaţiilor provocate de încălzirea globală.

    Efectele se vor vedea şi în cafenelele din lumea întreagă. În prezent se consumă două miliarde de căni de cafea pe zi pe tot globul.  În curând, dacă lucrurile continuă aşa, cererea va fi mai mare decât oferta.

    Pe segmentul comercial, există, în principal, două tipuri de cafea: arabica şi robusta. Arabica este cafeaua cea mai consumată, reprezentând aproximativ 70% din cafeaua consumată global. Aceasta este vulnerabilă la schimbarile climatice, are nevoie de temperatură constantă (18-22 de grade celsius) şi  de ploi regulate. Plantele delicate nu se pot adapta noilor condiţii imprevizibile, ce vin odată cu încălzirea globală.

    Recoltele de cafea din America de Sud au scăzut cu 20% în 2013. Şi recoltele din Tanzania au scăzut de la 500 de kg de cafea pe hectar la 300 de kg.  Iar Christian Bunn de la Universitatea Humboldt din Berlin estimează că terenurile potrivite pentru plantarea cafelei de tip arabica ar putea scădea cu până la 50% până în anul 2050 .

    În prezent se lucrează la producerea unei game de cafea care combină elemente din Arabica si Robusta, care ar putea rezista în condiţiile climaterice actuale. “Se lucrează la asta, însă nu ştim exact când noile tulpini vor fi disponibile”, a spus Ainhoa Magrach de la Institutul  ETH Zurich

    Consecinţele o să fie serioase  atât  pentru fermieri cât şi pentru iubitorii de cafea. Băutura ar putea devenii un lux, preţurile urmând să crească cu cel puţin 25% până în anul 2050.

  • Implementarea Kaizenului în fabrică

    Inspiraţi de eficienţa proceselor unor firme celebre precum Toyota, cei din managementul Ana Pan au introdus în 2015 programul japonez Kaizen.  „Alături de institutul Kaizen am implementat acest sistem de management centrat pe operatori, care identifică şi rezolvă problemele de care se lovesc la muncă”, spune Alexandra Copos de Prada, preşedintele consiliului de administraţie al Ana Pan.

    ELEMENTUL DE NOUTATE:

    Aplicarea sistemului Kaizen într-o fabrică de patiserie pe plan local.

    EFECTELE INOVAŢIEI:

    Cu o echipă de o singură persoană dedicată Kaizenului şi alte două implicate part-time în acest program, a fost redus cu 50% costul cu ambalajele, ca urmare a unui număr mai mic de ambalaje de carton folosite. Productivitatea în laboratorul de patiserie a crescut cu 20%. În plus, a fost redus la jumătate timpul mediu de servire a clienţilor în perioada sărbătorilor: de la 3 minute la 1,5 minute. Conform estimărilor companiei, economiile cumulate ca urmare a acestui program depăşesc 150.000 de euro în 2016.
    DESCRIERE:

    Kaizen nu implică mari costuri, oricând se poate reveni la situaţia anterioară dacă ceva nu funcţionează la parametri, iar îmbunătăţirile sunt mici şi graduale, reducând rezistenţa (naturală) la schimbare.

    Cei trei piloni Kaizen urmăriţi la Ana Pan sunt: 5S, Sistemul de propuneri şi Standardizarea. Alexandra Copos de Prada spune că Şantierele 5S înseamnă să faci ordine în GEMBA (acea zonă unde se adaugă valoare), pentru a face problemele mai vizibile şi pentru a începe rezolvarea lor. Sistemul de propuneri implică operatorii în rezolvarea problemelor identificate, „făcându-i pe aceştia mai responsabili, entuziaşti şi ducând la creşterea numărului celor care se gândesc la soluţii”. Astfel, o problemă nu este lăsată doar în seama unui manager, care este de altfel limitat la propriile cunoştinţe şi experinţe, ci implică toţi operatorii.

    Standardizarea este cea care aduce cele mai multe beneficii, ajutând la eliminarea tuturor categoriilor de pierderi sau acţiuni care nu aduc valoare adăugată, sau MUDA.

    Principalul obiectiv Kaizen în 2016 la Ana Pan este, conform Alexandrei Copos, instruirea tuturor departamentelor în această metodă de lucru, urmând să fie identificate rezultatele acestei decizii. „Astfel, am făcut numeroase şantiere 5S care au atins zonele de producţie din Laboratorul Central, din magazinele Ana Pan şi Ana Baking Co. În spiritul Kaizen, am implicat operatorii în multiple concursuri şi competiţii între secţii.” Rolul competiţiilor este de a identifica problemele din diferite zone ale Laboratorului Central, de a oferi soluţii, dar şi de a motiva operatorii pentru a se dezvolta continuu. „Cu ajutorul Sistemului de Propuneri, am reuşit să identificăm problemele cu care se confruntă operatorii în activitatea zilnică, primind astfel feedback referitor la procese ce se pot îmbunătăţi prin standardizare.”

  • Care sunt cele mai inovatoare companii din lume, cine investeşte cel mai mult în cercetare şi dezvoltare şi unde se află cele mai multe companii inovatoare

    Pentru a putea fi numită o inovaţie, o idee trebuie să poată fi pusă în practică şi să satisfacă o anumită nevoie. În afaceri, inovaţia apare atunci când compania pune în practică aceste idei pentru a satisface cerinţele clienţilor sau propriile sale nevoi. Organizaţiile care creează produse sau tehnologii revoluţionare îşi asumă şi riscuri, pentru că trebuie să creeze, de multe ori, noi pieţe de desfacere.

    Inovaţia este recunoscută atât de guvernanţi cât şi de corporaţii ca fiind un punct cheie al creşterii economice. Ideea de inovaţie poate avea sensuri diferite, dar în contextul creşterii economice se referă la convertirea unui concept într-un bun tangibil, proces esenţial pentru crearea de locuri de muncă. Un element esenţial în cadrul acestui proces este protejarea conceptului prin patente.

    Prin urmărirea activităţii de patentare la nivel global se poate măsura, cel puţin relativ, nivelul de inovaţie prezentat de o organizaţie. Metodologia trebuie să includă şi o analiză asupra calităţii inovaţiei, raza de impact a acesteia (la nivel local sau global), precum şi recunoaşterea de către alţii a inovaţiei. Una dintre cele mai importante crezuri în business este că un produs sau serviciu poate schimba în mod radical o întreagă industrie sau că poate schimba obiceiurile consumatorilor. Chiar dacă sunt diferite din punctul de vedere al produselor sau serviciilor oferite, companiile de succes prezintă însă o serie de caracteristici care arată de ce ocupă o poziţie dominantă pe piaţă; una dintre aceste caracteristici este dorinţa continuă de a inova. Cum ajunge însă o companie să fie inovatoare?

    Albert Einstein a spus că „nu putem rezolva problemele dacă gândim la fel ca atunci când le-am creat”; astfel, folosirea sistemelor clasice de rezolvare a unor probleme nu va aduce rezultate noi. Primul lucru pe care trebuie să îl înţelegem despre inovaţie este că aceasta se referă la privirea unei probleme într-un mod creativ.

    De-a lungul ultimelor decenii, inovaţia şi creativitatea au devenit abilităţi critice pentru atingerea succesului în economiile dezvoltate. Nevoia de metode creative pentru rezolvarea problemelor a devenit din ce în ce mai evidentă, iar creativitatea este practic complementară inovaţiei.

    În vreme ce creativitatea reprezintă abilitatea de a produce idei noi, unice, inovaţia reprezintă procesul de implementare a acelor idei – introducerea unei soluţii, a unui proces sau a unui produs.

    Astfel, creativitatea şi inovaţia în cadrul unei companii au fost considerate o cale sigură către succes. Stimularea acestora şi explorarea unor zone noi au dus, în mod tradiţional, la creşterea productivităţii organizaţiei; încurajarea angajaţilor să caute soluţii „out of the box” şi oferirea de timp şi resurse în acest sens pare a fi o soluţie eficientă din punctul de vedere al costurilor.

    Cele mai inovatoare companii în viziunea Forbes

    Pentru a realiza un clasament cât mai corect din punct de vedere tehnic, cei de la Forbes s-au bazat pe abilitatea investitorilor de a identifica firmele de la care se aşteaptă inovaţie atât acum, cât şi în viitorul apropiat. Pentru a fi incluse în clasamentul Forbes, companiile trebuie să fie listate de cel puţin şapte ani şi să aibă o capitalizare de piaţă de cel puţin 10 miliarde de dolari; au fost incluse doar companii din industrii cunoscute pentru inovare, astfel că instituţiile financiare au fost din start eliminate. La fel a fost şi cazul companiilor din petrol sau energie, a căror valoare de piaţă este legată în mod direct de valoarea activelor deţinute. Un alt criteriu este modul în care companiile investesc în cercetare şi dezvoltare, excluzându-le pe acelea în cadrul cărora aceste investiţii nu pot fi măsurabile.

    Anul acesta, Tesla Motors a fost desemnată cea mai inovatoare companie din lume, mai ales datorită eforturilor în industria auto şi cea aerospaţială. Poate părea oarecum surprinzător, în condiţiile în care compania controlată de Elon Musk a raportat o pierdere de 293 milioane dolari în al doilea trimestru, de două ori mai mare faţă de estimările analiştilor de pe Wall Street.

    Deşi încasările producătorului de maşini electrice au crescut cu 33%, până la aproximativ 1,3 miliarde dolari, cheltuielile operaţionale din trimestrul II au crescut de asemenea cu 34%, până la 513 milioane dolari. Compania a realizat 18.345 de vehicule în acea perioadă, un record pentru Tesla. Compania îşi propune ca până în trimestrul al patrulea să reuşească să producă 2.400 de vehicule pe săptămână, după ce în prezent a reuşit să ajungă la nivelul de 2.000 de unităţi pe săptămână.

    Topul Forbes e completat de Salesforce.com şi Regeneron Pharmaceuticals, care ocupă locurile 2 şi respectiv 3 anul acesta; Salesforce.com, care a dominat clasamentul până în anul 2014, produce aplicaţii de CRM şi cloud computing pentru companii. Succesul (care nu se reflectă însă şi în clasamentele altor analişti) este dat de modul în care compania prezintă în mod constant noi soluţii menite să faciliteze relaţia dintre comerciant şi client. În 2014, compania a fost desemnată de către Fortune drept cea mai admirată companie software din lume.

  • Cele mai inovatoare companii din lume

    Pentru a putea fi numită o inovaţie, o idee trebuie să poată fi pusă în practică şi să satisfacă o anumită nevoie. În afaceri, inovaţia apare atunci când compania pune în practică aceste idei pentru a satisface cerinţele clienţilor sau propriile sale nevoi. Organizaţiile care creează produse sau tehnologii revoluţionare îşi asumă şi riscuri, pentru că trebuie să creeze, de multe ori, noi pieţe de desfacere.

    Inovaţia este recunoscută atât de guvernanţi cât şi de corporaţii ca fiind un punct cheie al creşterii economice. Ideea de inovaţie poate avea sensuri diferite, dar în contextul creşterii economice se referă la convertirea unui concept într-un bun tangibil, proces esenţial pentru crearea de locuri de muncă. Un element esenţial în cadrul acestui proces este protejarea conceptului prin patente.

    Prin urmărirea activităţii de patentare la nivel global se poate măsura, cel puţin relativ, nivelul de inovaţie prezentat de o organizaţie. Metodologia trebuie să includă şi o analiză asupra calităţii inovaţiei, raza de impact a acesteia (la nivel local sau global), precum şi recunoaşterea de către alţii a inovaţiei. Una dintre cele mai importante crezuri în business este că un produs sau serviciu poate schimba în mod radical o întreagă industrie sau că poate schimba obiceiurile consumatorilor. Chiar dacă sunt diferite din punctul de vedere al produselor sau serviciilor oferite, companiile de succes prezintă însă o serie de caracteristici care arată de ce ocupă o poziţie dominantă pe piaţă; una dintre aceste caracteristici este dorinţa continuă de a inova. Cum ajunge însă o companie să fie inovatoare?

    Albert Einstein a spus că „nu putem rezolva problemele dacă gândim la fel ca atunci când le-am creat”; astfel, folosirea sistemelor clasice de rezolvare a unor probleme nu va aduce rezultate noi. Primul lucru pe care trebuie să îl înţelegem despre inovaţie este că aceasta se referă la privirea unei probleme într-un mod creativ.

    De-a lungul ultimelor decenii, inovaţia şi creativitatea au devenit abilităţi critice pentru atingerea succesului în economiile dezvoltate. Nevoia de metode creative pentru rezolvarea problemelor a devenit din ce în ce mai evidentă, iar creativitatea este practic complementară inovaţiei.

    În vreme ce creativitatea reprezintă abilitatea de a produce idei noi, unice, inovaţia reprezintă procesul de implementare a acelor idei – introducerea unei soluţii, a unui proces sau a unui produs.

    Astfel, creativitatea şi inovaţia în cadrul unei companii au fost considerate o cale sigură către succes. Stimularea acestora şi explorarea unor zone noi au dus, în mod tradiţional, la creşterea productivităţii organizaţiei; încurajarea angajaţilor să caute soluţii „out of the box” şi oferirea de timp şi resurse în acest sens pare a fi o soluţie eficientă din punctul de vedere al costurilor.

    Cele mai inovatoare companii în viziunea Forbes

    Pentru a realiza un clasament cât mai corect din punct de vedere tehnic, cei de la Forbes s-au bazat pe abilitatea investitorilor de a identifica firmele de la care se aşteaptă inovaţie atât acum, cât şi în viitorul apropiat. Pentru a fi incluse în clasamentul Forbes, companiile trebuie să fie listate de cel puţin şapte ani şi să aibă o capitalizare de piaţă de cel puţin 10 miliarde de dolari; au fost incluse doar companii din industrii cunoscute pentru inovare, astfel că instituţiile financiare au fost din start eliminate. La fel a fost şi cazul companiilor din petrol sau energie, a căror valoare de piaţă este legată în mod direct de valoarea activelor deţinute. Un alt criteriu este modul în care companiile investesc în cercetare şi dezvoltare, excluzându-le pe acelea în cadrul cărora aceste investiţii nu pot fi măsurabile.

    Anul acesta, Tesla Motors a fost desemnată cea mai inovatoare companie din lume, mai ales datorită eforturilor în industria auto şi cea aerospaţială. Poate părea oarecum surprinzător, în condiţiile în care compania controlată de Elon Musk a raportat o pierdere de 293 milioane dolari în al doilea trimestru, de două ori mai mare faţă de estimările analiştilor de pe Wall Street.

    Deşi încasările producătorului de maşini electrice au crescut cu 33%, până la aproximativ 1,3 miliarde dolari, cheltuielile operaţionale din trimestrul II au crescut de asemenea cu 34%, până la 513 milioane dolari. Compania a realizat 18.345 de vehicule în acea perioadă, un record pentru Tesla. Compania îşi propune ca până în trimestrul al patrulea să reuşească să producă 2.400 de vehicule pe săptămână, după ce în prezent a reuşit să ajungă la nivelul de 2.000 de unităţi pe săptămână.

    Topul Forbes e completat de Salesforce.com şi Regeneron Pharmaceuticals, care ocupă locurile 2 şi respectiv 3 anul acesta; Salesforce.com, care a dominat clasamentul până în anul 2014, produce aplicaţii de CRM şi cloud computing pentru companii. Succesul (care nu se reflectă însă şi în clasamentele altor analişti) este dat de modul în care compania prezintă în mod constant noi soluţii menite să faciliteze relaţia dintre comerciant şi client. În 2014, compania a fost desemnată de către Fortune drept cea mai admirată companie software din lume.

  • Românii trăiesc înghesuiţi, în locuinţe deteriorate şi lipsite de confort

    Dintr-un total de 7.470.000 de gospodării, câte există în România, 16% se confruntă cu probleme grave: deteriorări, igrasie, scurgeri şi lumină insuficientă. 40% dintre casele şi blocurile din mediul urban au nevoie de reparaţii, iar 52% dintre acestea sunt considerate urgente. Românii nu trăiesc doar în locuinţe deteriorate, dar şi înghesuiţi. Un procent de 46,5% îşi desfăşoară viaţa în una sau două camere, iar lucrurile stau mai rău în mediul urban, unde procentul ajunge la 57%, relevă în urma unei dezbateri a Forumului Bancar Român

    O altă problemă căreia trebuie să-i facă faţă românii este absenţa confortului locativ: 33,4% (8,5% dintre cei care trăiesc în mediul urban şi 34% dintre cei care trăiesc în mediul rural) nu au grup sanitar, 32% nu au baie sau duş în interiorul locuinţei şi între 3 şi 19% din totalul gospodăriilor sunt afectate de zgomot, poluare şi promiscuitate.

    „De la debutul crizei, în 2008, s-a observat o stagnare în a investi bani pentru îmbunătăţirea locativă. Dar în 2015 s-a întâmplat ceva: a crescut procentul celor care au planuri locative. 68% dintre români vor ca în următorii 5 ani, să facă îmbunătăţiri locative, dintre care 37% vor să le facă în următoarele 12 luni. Românii încep să se gândească la modalităţi de a-şi rezolva problemele ce ţin de locuinţe în viitor, ceea ce înseamnă o restartare a situaţiei locative”, a subliniat şi Petre Dătculescu, directorul IRSOP Market Research & Consulting.

  • Provocările Europei

    După anii în care Europa a fost zguduită de criza economică, a apărut un nou test pentru bătrânul continent: exitul Marii Britanii. O decizie care poate să devină un precedent ce ameninţă „visul european”. Wolfgang Schäuble, ministrul german de finanţe, povesteşte de ce referendumul privind Brexitul este încă un semnal de alarmă ce reprezintă expresia unor nemulţumiri comune.

    Într-un moment în care atenţia întregii Europe este concentrată pe Brexit şi implicaţiile acestuia, Wolfgang Schäuble, ministrul de finanţe german, a povestit în timpul unei vizite în România de ce referendumul privind Brexitul este încă un semnal de alarmă ce reprezintă expresia unor nemulţumiri comune. În aceste condiţii, el a invocat necesitatea unor eforturi suplimentare din partea instituţiilor europene pentru a se apropia de cetăţeni în condiţiile în care „punţile dintre institţiile europene şi cetăţeni au devenit greu de identificat”.

    Schäuble a atenţionat că Europa nu este în cea mai bună situaţie istorică şi nu ar trebui să ne amăgim. Iar problema de bază este că majoritatea cetăţenilor nu înţeleg prea bine ce înseamnă Europa pentru ei. „Este necesar ca Europa să vină cu măsuri vizibile, palpabile. Să demonstrăm că se pot depăşi problemele, dar doar rămânând uniţi”, a spus Wolfgang Schäuble la Bucureşti, sosit într-o vizită anunţată din scurt.

    În privinţa Brexitului, ministru de finanţe german a transmis un mesaj ferm spunând că europenii nu trebuie să dea dovadă de foarte mare flexibilitate în discuţiile legate de ieşirea Marii Britanii din UE. Şi a avertizat că dacă Marea Britanie vrea să menţină accesul la piaţa unică, trebuie să respecte toate regulile.

    „Toţi regretăm decizia luată. Este o decizie a britanicilor. Este treaba lor să decidă asupra evoluţiei lor. Este clar că ne afectează pe toţi. Însă, britanicii trebuie să aleagă. Trebuie să le spunem că dacă vor să menţină accesul la piaţa comună, atunci trebuie să respecte toate regulile pieţei comune. Dacă nu vor să le accepte, nu pot avea acces la piaţa UE. Nu trebuie să dăm dovadă de foarte mare flexibilitate”, a subliniat ministrul de finanţe german.

    Intenţia este de a minimiza efectele negative ale Brexitului atât asupra Uniunii Europene, cât şi asupra Marii Britanii, susţine oficialul german. „Trebuie să dăm dovadă de coeziune în Europa, să demonstrăm că regulile sunt valabile pentru toţi. Trebuie să le dovedim oamenilor că Europa reprezintă plusvaloare.”

    Liderii Uniunii Europene au avertizat Marea Britanie că va putea menţine accesul la piaţa comunitară doar dacă va contribui la bugetul european şi va permite circulaţia cetăţenilor UE pe teritoriul britanic.

    Wolfgang Schäuble, cel mai puternic ministru din cabinetul cancelarului Angela Merkel, a fost la originea multor decizii importante luate de liderii zonei euro din ultimii ani. În stadiile timpurii ale crizei, Schäuble a propus crearea unui „Fond Monetar European” pentru a salva statele aflate în dificultate, idee considerată radicală la acea vreme. După un an şi jumătate, zona euro a pus bazele unui mecanism de finanţare permanent, Mecanismul European de Stabilitate, instituţie care seamănă cu fondul monetar dorit de Schäuble. Tot Schäuble a iscat vâlvă prin poziţia inflexibilă în negocierile dure privind datoria Greciei.

    Acum Schäuble aduce în discuţie necesitatea politicilor fiscale şi monetare comune la nivelul UE, spunând că multe probleme din Europa ar fi uşor de rezolvat, dar nu suntem gata pentru implementare. El a amintit de o declaraţie a preşedintelui Băncii Centrale Europene (BCE), Mario Draghi, conform căreia dacă nu respecţi regulile pe care tu le-ai făcut şi le-ai impus, nu poţi avea pretenţia ca alţii să aibă încredere în moneda ta.

    Un adept al austerităţii şi al regulilor stricte, Wolfgang Schäuble a susţinut ideea ca Uniunea Europeană să modifice sistemul instituţional astfel încât regulile privind deficitul bugetar să se aplice cu stricteţe. El a criticat recent Comisia Europeană pentru atitudinea flexibilă faţă de Franţa, Spania, Italia şi Portugalia. Şi a propus ca reglementările privind deficitul să fie implementate de Mecanismul European de Stabilitate în condiţiile în care din cauza caracterului „politic“, Comisia Europeană evită să aplice riguros reglementările privind deficitul bugetar.

    „Trebuie să luptăm în continuare împreună, pentru ca regulile să fie respectate. Avem o uniune bancară pe care am sprijinit-o şi am dus-o mai departe. Dorim să ne îndreptăm spre uniunea pieţelor de capital. Este centrul integrării UE şi contribuie la stabilitatea acesteia.”

    Una dintre problemele recente care au evidenţiat fragilitatea unităţii la nivelul Uniunii Europene este problema migranţilor, după cum a amintit ministrul de finanţe german. „Fluxurile de migranţi, din Orientul Mijlociu şi Africa, fie că ne place sau nu, pot pune în pericol stabilitatea noastră internă. Este nevoie de o protecţie comună a frontierelor. Trebuie să distribuim echitabil povara. Trebuie să colaborăm cu statele învecinate, astfel încât traficanţii de migranţi să fie opriţi. Pledez pentru o abordare umanistă. Să nu îi mai lăsăm pe refugiaţi să moară în Marea Mediterană. Altfel, nu mai trebuie să vorbim de valori europene. Solidaritatea nu înseamnă niciodată o stradă cu sens unic. Există mai multe posibilităţi.”

  • Povestea tânărului de 20 de ani care a găsit soluţia pentru curăţarea oceanului de gunoaie – VIDEO

    Lui Boyan Slat i-a venit  ideea în timp ce făcea scufundări în Grecia şi a văzut mai multe gunoaie decât peşti. A pornit, în cadrul şcolii la care învăţa un proiect prin care analiza mărimea şi numărul particulelor de plastic din oceane. Lucrarea sa a câştigat numeroase premii, inclusiv “Cel mai bun concept tehnic” la Delft University of Technology în 2012.

    Boyan şi-a numit conceptul “The Ocean Cleanup” şi l-a prezentat în cadrul TEDxDelft 2012. Ulterior, tânărul a fondat “The Ocean Cleanup foundation”, o organizaţie nonprofit responsabilă cu dezvoltarea tehnologiei. Ideile sale pot salva sute de mii de organisme subacvatice anual, dar şi milioane de dolari prin scăderea costurilor de curăţenie, reducerea la minim a daunelor produse unor nave sau a turiştilor care ar vizita anumite zone în număr mai mare.

     Metoda prin care ar vrea să facă asta este următoarea: instalarea unei reţele de ziduri plutitoare, astfel încât plasticul adus de curenţii oceanului să fie prins.

    Planul lui este pe cale de a deveni realitate.  Ideea lui ia adus un premiu Index, în valoare de 152.000 de dolari, premiu care este acrodat antreprenorilor care prezintă soluţii inteligente problemelor dificile cu care ne confruntăm. Pe lângă asta, tânărul a reuşit să strângă fonduri 2 milioane de dolari pentru a-şi realiza ideea.

    Slat plănuieşte să construiască un zid de 100 de kilometri în Oceanul Pacific, între Hawaii şi California. Conform Huffington Post, zidul va fi implementat în 2020. Gunoaiele şi materialele din plastic vor fi prinse în structura zidului, apoi vor fi colectate şi reciclate. Slat împreună cu echipa lui speră să implementeze o structură pilot de 1,6 kilometri în Japonia pentru a testa eficienţa acesteia.

    Se estimează că prima fază a procesului ar dura în jur de cinci ani, dar în această perioadă awareness-ul oamenilor vis-a-vis de problemele ecologice ar creşte în mod semnificativ.

  • Consumatorii din China cred că problemele bateriilor iPhone ar fi mai grave decât recunoaşte Apple

    Problemele bateriilor iPhone, care cauzează închiderea spontană a telefoanelor, sunt mai mari decât recunoaşte Apple, afectând iPhone 6, iPhone 6 Plus, nu doar iPhone 6s, susţine Asociaţia de Consumatori din China, citată de publicaţia Quartz.

    Asociaţia de Consumatori din China (China Consumers Association – CCA), un grup guvernamental de supraveghere, susţine că Apple trebuie să ia mai multe măsuri pentru a redresa problema, acuzând compania că nu reuşeşte că asigure nevoile primare ale consumatorilor pentru o comunicare wireless obişnuită. Aceasta este a doua notificare pentru Apple din partea asociaţiei şi evidenţiază faptul că autorităţile de la Beijing au devenit unele dintre cele mai agresive instituţii care supraveghează producătorul Apple.

    Consumatorii din China şi din alte state au raportat în ultimele săptămâni că iPhone-urile lor se închid, chiar dacă bateriile arată că sunt încărcate în proporţie de 30%.

    Pe 20 noiembrie, Apple a recunoscut că „un număr mic de dispozitive iPhone 6s”, produse între septembrie şi octombrie 2015 „s-ar putea închide în mod neaşteptat”. Telefoanele care au aceeaşi serie cu cea anunţată pe site pot fi aduse la magazinele Apple sau la vânzătorii autorizaţi pentru înlocuirea bateriei, în mod gratuit.

    CCA vrea ca Apple să se ofere să rezolve problemele descoperite şi la alte modele şi să prezinte o explicaţie detaliată în legătură cu motivele pentru care au apărut aceste probleme.

    După ce Apple a publicat programul destinat problemelor de închidere neaşteptată a iPhone 6s, consumatorii au continuat să raporteze situaţii similare la CCA. „După ce am adunat rapoartele, am descoperit că problemele de închidere există la iPhone 6, iPhone 6 Plus, iPhone 6s Plus, pe lângă dispozitivele iPhone 6s produse între septembrie şi octombrie 2015”, au anunţat autorităţile chineze.

    Mai mult, câţiva utilizatori chinezi s-au plâns că înlocuirea bateriei Apple nu rezolvă problema de închidere spontană a telefoanelor.

    Quartz a solicitat un răspuns din partea Apple, dar nu a primit unul până la momentul publicării articolului.

  • Cum protejezi drepturile de autor când conţinutul e gratis?

    Platforma de distribuţie video YouTube a ajuns, în 2016, la 1 miliard de vizitatori pe lună; cu alte cuvinte, o treime dintre utilizatorii de internet au intrat cel puţin o dată pe site. Creşterea anuală de ore vizionate este de 50% pe desktop şi de 100% pe mobil, în vreme ce rata de urcare a materialelor pe platformă a ajuns la 400 de ore pe minut. YouTube este un canal gratuit de vizionare a conţinutului, iar acest lucru asigură atât succesul său, cât şi numeroase probleme. Cea mai mare dintre acestea e legată de încălcarea drepturilor de autor.

    Pe lângă conţinutul propriu, oamenii includ şi foarte multe elemente care nu le aparţin; pentru a combate acest fenomen, Google a început să dezvolte un instrument numit Content ID. Am fost invitat la Zürich, alături de alţi jurnalişti, pentru a înţelege cum protejează YouTube drepturile de autor ale „adevăraţilor” proprietari, dar şi pe cele ale creatorilor independenţi de conţinut, care generează majoritatea orelor încărcate pe platformă.

    În septembrie, Google şi-a sărbătorit majoratul: au trecut 18 ani de când doi doctoranzi de la Universitatea Stanford, Larry Page şi Sergey Brin, puneau bazele companiei ce avea să revoluţioneze internetul. La sfârşitul lui 2007, motorul Google a fost cotat drept cea mai puternică marcă globală, după criteriul valorii în miliarde de dolari, dar şi după modul de percepţie de către utilizatori, următoarele locuri fiind ocupate de companiile General Electric, Microsoft, Coca-Cola, China Mobile, IBM, Apple, McDonald’s, Nokia şi Marlboro. De asemenea, conform unui sondaj realizat de compania Harris Interactive, Google a fost declarată, la sfârşitul lui 2007, ca fiind compania americană cu cea mai bună reputaţie, mai ales datorită modului în care îşi tratează angajaţii.

    Nouă ani mai târziu, Google a rămas în top 3 al celor mai puternice branduri; achiziţiile pe care le-a făcut de-a lungul anilor, precum Applied Semantics, Android, DoubleClick, Motorola sau Nest, au transformat Google într-un lider mondial al inovaţiei şi dezvoltării tehnologice. Una dintre cele mai importante achiziţii rămâne însă cea din 2006, atunci când compania condusă de Page şi Brin a plătit 1,6 miliarde de dolari pentru YouTube.

    La biroul din Zürich, cel mai mare din Europa, lucrează peste 2.000 de oameni, majoritatea fiind ingineri şi programatori. O treime dintre aceştia au şi doctorat, după cum a explicat David Erb, directorul de inginerie al YouTube. Biroul de la Zürich este, aşadar, unul dintre cele mai mari ale Google: printre dotările standard pe care te aştepţi să le găseşti, precum sălile de mese cu tematică sau cafenele de pe fiecare etaj, biroul din Zürich mi s-a părut mult mai apropiat de ceea ce îţi imaginezi atunci când te gândeşti la start-up-urile din Silicon Valley. Şi mă refer aici la tobogane prin care angajaţii pot ajunge de la birou direct în sala de mese (o altă variantă, pentru cei mai curajoşi, este un stâlp inspirat de cele din sediile pompierilor), camere de relaxare unde programatorii pot să joace ping-pong, fotbal de masă sau chiar să cânte la tobe şi, desigur, spaţii închise în care să poţi dormi câteva minute dacă e cazul. Powernap, să îi spunem. Nu este primul birou Google pe care îl vizitez, dar este cel mai impresionant.

    După un scurt tur al sediului, am trecut la partea practică a întâlnirii, alături de David Erb, director de inginerie al YouTube, Fabio Magagna, project manager al Content ID, şi Simon Morrison, public policy manager în cadrul Google. Cum se pot proteja drepturile de autor pe o platformă care distribuie gratuit conţinutul?

    Înainte de apariţia sistemului Content ID, partenerii Google (companiile care îşi asumă conţinut prin trimiterea materialelor originale, atestate din punct de vedere legal – n.red.) puteau apela doar la Digital Millennium Copyright Act (DMCA) pentru a cere înlăturarea de pe YouTube a unor materiale ce le încălcau dreptul de proprietate intelectuală. Content ID a fost astfel construit pentru a oferi o alternativă: păstrarea online a materialului respectiv şi monetizarea sa de către cei care deţin drepturile. Astăzi, peste 98% din reclamaţii vin prin Content ID, în vreme ce apelările prin DMCA mai reprezintă doar 2%.

    Digital Millennium Copyright Act (DMCA)
    este o lege valabilă În Statele Unite care implementează, practic, două tratate emise În 1996 de Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (WIPO). Actul reglementează modul În care conţinutul poate fi preluat şi sancţiunile acordate celor care piratează proprietatea intelectuală; principala schimbare faţă de legile anterioare se referă la limitarea sancţiunilor acordate furnizorilor de internet, aceştia nemaifiind consideraţi responsabili faţă de acţiunile utilizatorilor cărora le asigură accesul la internet. DMCA a fost adoptată de către preşedintele Bill Clinton În 1998.

    Cum funcţionează însă Content ID? Sistemul detecteză similarităţi în secvenţe audio sau video şi anunţă proprietarul de drept că o parte din material a fost folosit de către o terţă parte. Sistemul este extrem de intuitiv, după cum am aflat în timpul unui exerciţiu practic: partenerii Google trebuie să încarce un fişier de referinţă, iar Content ID îl va include în baza de date folosită la scanarea materialelor produse de către creatorii de conţinut. Împreună cu fişierul de referinţă, partenerii pot seta o serie de măsuri ce trebuie luate atunci se detectează un material ce foloseşte parte din proprietatea intelectuală: blocarea acelui material, monetizarea sa sau pur şi simplu monitorizarea materialului pe YouTube – câtă lume îl vizionează, ce reacţii au oamenii la el şi aşa mai departe.