CFR Călători estimează pierderi de 90,5 milioane de lei în bugetul de venituri şi cheltuieli rectificat pe 2017, potrivit proiectului de Hotărâre de Guvern pus în dezbatere de Ministerul Transporturilor, de la un profit de 1,4 milioane de lei, în varianta propusă în luna martie.
Schimbările proiectului de buget rectificat vizează „modificarea alocaţiilor de la bugetul de stat sub forma subvenţiilor conform prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 63/2017 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2017”, se arată în nota de fundamentare.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
CFR Călători estimează pierderi de 90,5 milioane de lei în bugetul de venituri şi cheltuieli rectificat pe 2017, potrivit proiectului de Hotărâre de Guvern pus în dezbatere de Ministerul Transporturilor, de la un profit de 1,4 milioane de lei, în varianta propusă în luna martie.
Schimbările proiectului de buget rectificat vizează „modificarea alocaţiilor de la bugetul de stat sub forma subvenţiilor conform prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 63/2017 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2017”, se arată în nota de fundamentare.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Piala, o companie de marketing din Tokyo, a decis să ofere angajaţilor care nu fumează şase zile în plus de concediu pe an.
Compania susţine că ideea a venit de la un angajat care s-a plâns că munceşte mai mult decât colegii săi, aceştia pierzând mult timp cu pauzele de fumat.
“Nu vrem să îi pedepsim pe cei care fumează”, a declarat Hirotaka Matsushima, purtătorul de cuvânt al companiei. “Mai degrabă, vrem să oferim o recompensă celor care renunţă la acest viciu.”
Mai mulţi angajaţi s-au arătat deranjaţi de faptul că unii colegi pierd câte 15 minute la o pauză de fumat. În Japonia, unul din cinci adulţi fumează, iar spaţiile de fumat se găsesc la tot pasul.
Compensaţia se acordă pentru toate cursele efectuate de companii aeriene înregistrate în Europa sau dacă decolarea a avut loc de pe un aeroport din Europa.
Riscul cel mai mare pentru pierderea conexiunii îl au pasagerii cu escală în China (fie ca vorbim de Beijing sau Shanghai), unde transferul de la un zbor la altul ajunge la trei ore. În Europa, şansele cele mai mari de ratare a îmbarcării pe zbor de conexiune sunt la Madrid (o oră şi jumătate timpul de transfer, respectiv 65 de minute dacă cursele sunt operate de către Iberia). Pentru persoanele din afara zonei Schengen, inclusiv românii, aeroportul din Bruxelles are un timp de conexiune de 90 de minute, similar cu aeroportul din Paris (Charles de Gaulle) atunci când pasagerul trebuie să se deplaseze de la un terminal la altul (vezi tabelul 1 de la final).
La polul opus, se află aeroporturi precum cel din Amsterdam, Munchen sau Zurich, recomandate pasagerilor care au de efectuat zboruri ce necesită escală. Aeroportul Otopeni se află, de asemenea, în rândul celor care au un timp scurt de transfer pentru zborurile de conexiune, mai exact o medie de 50 de minute.
”Când rezervi zboruri cu escale şi rezervi separat fiecare segment, trebuie luat în calcul timpii de transfer din respectivele aeroporturi. Aceste transferuri diferă la fiecare aeroport. Din păcate, dacă zborurile sunt rezervate separat şi se pierde conexiunea, pasagerul nu are dreptul la o cursă alternativă şi nici la compensaţii. Poate primi despăgubire doar dacă primul zbor efectuat a înregistrat o întârziere mai mare de trei ore faţă de momentul iniţial al aterizării”, spune Ştefan Radu, country manager Air Help.
Potrivit Directivei Europene 261/2004, dacă un zbor are mai multe escale, inclusiv întârzierea la una dintre ele poate fi despăgubită, dacă sunt respectate condiţiile de eligibilitate. Esenţial este ca toate acele zboruri să fie pe o singură rezervare. În prezent, multe zboruri sunt operate în code-share cu partenerii aerieni din aceeaşi alianţă, însă compania care emite biletul de zbor este răspunzătoare pentru operarea cursei până la final, inclusiv pentru întârzierile sau anulările ce pot apărea.
”Foarte multe companii aeriene nu respectă timpul de transfer stabilit de aeroporturi pentru transferuri, lucru care, adesea, cauzează pasagerilor pierderea zborului de legătură. De curând, am avut un caz al unei familii de patru persoane care a pierdut conexiunea la Frankfurt pentru că a avut mai puţin de zece minute să prindă zborul de legătură, în condiţiile în care acest aeroport necesită 90 de minute pentru zborurile cu escală. Compania a învinuit familia cu pricina că nu s-a grăbit pentru a prinde îmbarcarea, ceea ce este inacceptabil. Noi, la Air Help, ne asigurăm că pasageri precum membrii familiei despre care vorbeam să primească compensaţii pe măsură, pentru că este dreptul lor”, spune Ştefan Radu.
AirHelp este liderul mondial în obţinerea compensatiilor pentru pasageri, ca urmare a întârzierii, anulării sau supraîncărcării zborului. Din 2013, când AirHelp a fost fondată, compania a ajutat peste cinci milioane de pasageri să primească despăgubiri în valoare de 300 de milioane de euro. AirHelp are reprezentanţe în Europa, Asia şi America de Nord, care deservesc 30 de ţari, oferind asistenţă în 16 limbi. Compania are peste 500 de angajaţi la nivel mondial.
Compensaţia se acordă pentru toate cursele efectuate de companii aeriene înregistrate în Europa sau dacă decolarea a avut loc de pe un aeroport din Europa.
Riscul cel mai mare pentru pierderea conexiunii îl au pasagerii cu escală în China (fie ca vorbim de Beijing sau Shanghai), unde transferul de la un zbor la altul ajunge la trei ore. În Europa, şansele cele mai mari de ratare a îmbarcării pe zbor de conexiune sunt la Madrid (o oră şi jumătate timpul de transfer, respectiv 65 de minute dacă cursele sunt operate de către Iberia). Pentru persoanele din afara zonei Schengen, inclusiv românii, aeroportul din Bruxelles are un timp de conexiune de 90 de minute, similar cu aeroportul din Paris (Charles de Gaulle) atunci când pasagerul trebuie să se deplaseze de la un terminal la altul (vezi tabelul 1 de la final).
La polul opus, se află aeroporturi precum cel din Amsterdam, Munchen sau Zurich, recomandate pasagerilor care au de efectuat zboruri ce necesită escală. Aeroportul Otopeni se află, de asemenea, în rândul celor care au un timp scurt de transfer pentru zborurile de conexiune, mai exact o medie de 50 de minute.
”Când rezervi zboruri cu escale şi rezervi separat fiecare segment, trebuie luat în calcul timpii de transfer din respectivele aeroporturi. Aceste transferuri diferă la fiecare aeroport. Din păcate, dacă zborurile sunt rezervate separat şi se pierde conexiunea, pasagerul nu are dreptul la o cursă alternativă şi nici la compensaţii. Poate primi despăgubire doar dacă primul zbor efectuat a înregistrat o întârziere mai mare de trei ore faţă de momentul iniţial al aterizării”, spune Ştefan Radu, country manager Air Help.
Potrivit Directivei Europene 261/2004, dacă un zbor are mai multe escale, inclusiv întârzierea la una dintre ele poate fi despăgubită, dacă sunt respectate condiţiile de eligibilitate. Esenţial este ca toate acele zboruri să fie pe o singură rezervare. În prezent, multe zboruri sunt operate în code-share cu partenerii aerieni din aceeaşi alianţă, însă compania care emite biletul de zbor este răspunzătoare pentru operarea cursei până la final, inclusiv pentru întârzierile sau anulările ce pot apărea.
”Foarte multe companii aeriene nu respectă timpul de transfer stabilit de aeroporturi pentru transferuri, lucru care, adesea, cauzează pasagerilor pierderea zborului de legătură. De curând, am avut un caz al unei familii de patru persoane care a pierdut conexiunea la Frankfurt pentru că a avut mai puţin de zece minute să prindă zborul de legătură, în condiţiile în care acest aeroport necesită 90 de minute pentru zborurile cu escală. Compania a învinuit familia cu pricina că nu s-a grăbit pentru a prinde îmbarcarea, ceea ce este inacceptabil. Noi, la Air Help, ne asigurăm că pasageri precum membrii familiei despre care vorbeam să primească compensaţii pe măsură, pentru că este dreptul lor”, spune Ştefan Radu.
AirHelp este liderul mondial în obţinerea compensatiilor pentru pasageri, ca urmare a întârzierii, anulării sau supraîncărcării zborului. Din 2013, când AirHelp a fost fondată, compania a ajutat peste cinci milioane de pasageri să primească despăgubiri în valoare de 300 de milioane de euro. AirHelp are reprezentanţe în Europa, Asia şi America de Nord, care deservesc 30 de ţari, oferind asistenţă în 16 limbi. Compania are peste 500 de angajaţi la nivel mondial.
În septembrie anul acesta ING România a anunţat lansarea primului credit de nevoie personale instant, ce poate fi obţinut doar online, fără să fii nevoit să te deplasezi la o sucursală. ”Este practic acelaşi credit pe care-l ofeream în sucursale, doar că acum este şi online“, dă asigurări Daniel Llano Manibardo, director retail banking al ING. Acest lucru este posibil datorită protocolului de lucru cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) şi a semnăturii electronice certificate care are aceeaşi valoare legală cu semnătura tradiţională.
Clientul ING solicită emiterea unui certificat digital de către InfoCERT SPA Italy, prin intermediul Home’Bank, pe care îl va folosi pentru a semna termenii şi condiţiile creditului. Cei care vor să acceseze un astfel de împrumut trebuie să aibă cel puţin 18 ani, să fi fost angajat timp de cel puţin un an şi cel puţin 6 luni la actualul angajator, dar şi să aibă venituri stabile (salariu sau pensie) raportate la ANAF de minimum 1.000 de lei.
”Suntem foarte fericiţi de rezultatele acestui împrumut. Am avut o lansare graduală pentru a putea culege feedback de la clienţi“, spune Manibardo. El nu oferă informaţii precise despre numărul de aplicanţi sau de credite acordate până acum, invocând că nu poate divulga informaţii înainte de închiderea semestrului financiar; menţionează însă că au acordat sute de astfel de împrumuturi.
Rata dobânzii este fixă şi variază între 8,25% şi 11,95%. Cea mai mică rată este obţinută de clienţii care au salariu la ING şi care optează pentru asigurare. ”Oferim discount-uri la asigurare dacă aleg un împrumut pentru a încuraja clienţii să se protejeze. Când comparăm nivelul de credite neperformante cu cele din piaţă, ING este la jumătate“, explică directorul de retail al ING decizia de a promova achiziţia unei asigurări.
Acum doar clienţii ING pot avea acces la acest împrumut, dar în viitor – pe parcursul anului viitor – va fi disponibil şi celor care încă nu au o relaţie cu această bancă.
Ideea acestui credit a apărut în urmă cu doi ani; în septembrie 2015, ING a lansat creditele instant în colaborare cu ANAF. ”Vânzările s-au triplat şi satisfacţia clienţilor a crescut“, spune Daniel Llano Manibardo. Clienţii au întrebat de ce era nevoie să meargă la sucursale pentru a accesa un astfel de împrumut; acest fapt i-a pus pe gânduri pe reprezentanţii ING.
Răspunsul a fost în semnătura digitală sau semnătura electronică, echivalent al semnăturii tradiţionale şi care are aceeaşi valoare legală ca şi cea de pe hârtie. Astfel, o persoană ar putea să semneze pentru un împrumut, să-şi plătească taxele, să înfiinţeze o companie sau chiar să voteze. Lucruri deja posibile în Estonia datorită sistemului digital pus la punct în detaliu.
Practic, semnătura electronică este un număr reglementat de către Uniunea Europeană, însă nu este o metodă de semnare de acte foarte întâlnită în rândul consumatorilor, ci mai degrabă una care uşurează activitatea companiilor. ”Existau nişte bariere pentru utilizarea unei astfel de semnături. Prima era că trebuia să meargă într-un loc fizic pentru a putea solicita o semnătură digitală şi a doua era costul şi faptul că trebuie să plătească pentru a reînnoi acest certificat“, spune Manibardo; el precizează că ING se ocupă de aceste costuri, dar o dată la trei ani clientul trebuie să plătească pentru reînoirea certificatului.
Clienţii tot mai mobili şi mai mereu online preferă interacţiunile în mediul virtual, lucru vizibil şi în statisticile băncii olandeze. în acest moment, un client vizitează o sucursală la fiecare 10 luni, sună la fiecare nouă luni şi se conectează la aplicaţie la fiecare trei zile. Mai mult, numărul de interacţiuni online cu banca a crescut de la 20 de milioane anul trecut, la 60 de milioane în prezent. ”Aproape 60% dintre clienţii ING interacţionează cu banca prin canalale digitale“.
El atribuie această creştere faptului că ING se află în expansiune atât în ce priveşte cota de piaţă, dar şi activele; acest lucru este influenţat şi de apetitul tot mai mare pentru serviciile bancare online. 24% dintre clienţi accesau Home’Bank la începutul lui 2017, dar până la final, această pondere ar urma să ajungă la 35%. ”Toate produsele noastre vor fi disponibile şi online. Asta este evoluţia naturală a lucrurilor. Iar asta va fi o realitate la anul. în acest moment, jumătate din produsele ING sunt disponibile online“, explică directorul de retail strategia de digitalizare a băncii.
Un alt serviciu non-tradiţional pe care ING îl oferă este ING Bazar, ce poate fi accesat din aplicaţia Home’Bank, prin care utilizatorii pot obţine discount-uri la cumpărături. Din 2015, când a fost implementat serviciul, peste 50.000 de clienţi (în jur de 20% dintre clienţii care au Home’Bank) au cumpărat produse prin bazar şi ”au beneficiat de discount-uri cumulate de peste 1 milion de euro“, potrivit lui Daniel Llano Manibardo.
”Industria bancară se transformă, mergem dincolo de bankingul tradiţional, explorăm oportunităţi noi şi ne gândim cum putem fi relevanţi pentru clienţii noştri“, adaugă Manibardo. într-adevăr, băncile trebuie să găsească metode noi de a atrage clienţi şi de a-i menţine, mai ales în condiţiile în care tot mai multe startup-uri din zona de fintech (financial technology) au propuneri interesante şi astfel ar putea să atragă din clienţii băncilor. Startup-ul din Marea Britanie pe nume Loot poate administra banii clientului la fel ca orice bancă şi poate emite un card cu care poţi face cumpărături, însă spre deosebire de instituţiile de banking, Loot poate analiza profilul consumatorului şi poate vedea unde şi în ce fel îşi cheltuieşte clientul banii astfel încât să poată face predicţii şi avertizări. Astfel, Loot ajută utilizatorul să-şi administreze mai bine finanţele şi cheltuielile. Un lucru pe care o bancă nu-l face astăzi. Acesta este doar un exemplu al micilor companii financiare care propun servicii inedite pentru clienţii băncilor.
În 2015, numai în SUA au fost fondate 1.000 de companii fintech, dar în anul următor numărul acestora s-a înjumătăţit; în 2017 au apărut 88 de companii de acest fel. în prezent, multe dintre companii aleg să lucreze pentru marile bănci. ”Avem parteneriate cu peste 100 de startup-uri Fintech. Faptul că lucrăm cu ei ne aduce agilitate, experienţă antreprenorială şi o viziune asupra tehnologiei foarte fresh. Noi avem mulţi clienţi, suntem organizaţi, interesaţi de agilitate şi avem resursele să implementăm programe“, spune Manibardo care dă două exemple de astfel de parteneriate.
Unul în Spania, cu Kabbage, cu ajutorul căruia pot acorda împrumuturi online deoarece acolo nu există un protocol de lucru dintre bănci şi biroul de taxe şi impozite. Altul este Scalable, cu care lucrează pe piaţa din Germania; acest serviciu le permite clienţilor să investească pe bursă, în urma sfaturilor primite din partea unui robot (algoritm). Un sfătuitor robot, care face procesul mai eficient şi care le permite clienţilor să facă investiţii cu aceeaşi acurateţe precum un om, susţine Manibardo; şi, bineînţeles, cu un cost mai mic pentru companie.
Întrebat dacă un astfel de serviciu – investiţii ghidate de un algoritm – ar putea ajunge şi în România, Manibardo răspunde că în cadrul ING diferite produse sunt testate în mai multe ţări şi când au succes este luată în calcul introducerea şi pe alte pieţe.
Dacă nu era deja evident, la fel ca şi în cazul altor industrii şi cea bancară se află sub influenţa tehnologizării; unele bănci au început să implementeze chatbots cu care clienţii pot discuta, dar şi algoritmi de inteligenţă artificală cu ajutorul cărora instituţiile financiare pot colecta mai multe informaţii despre nevoile şi dorinţele clienţilor lor. ”De exemplu, dacă un client intră des pe pagina produsului de economisire, înseamnă că e interesat şi noi trebuie să ţinem cont de asta când îi oferim următorul produs. Sucursala ar trebui să aibă informaţia, cei de la call center ar trebui să ştie asta şi aşa mai departe“.
”Bankingul, la fel ca orice alt serviciu, trece printr-o transformare semnificativă şi este foarte influenţat de digitalizarea economiei“, concluzionează Daniel Llano Manibardo şi precizează că aproape jumătate din oamenii de la divizia ING retail România nu lucrau în banking în urmă cu trei ani, explicaţia fiind că este nevoie de oameni din industrii diferite pentru a se adapta la noile trenduri.
Masayoshi Son s-a născut în Tosu, pe insula japoneză Kyushu, într-o familie de coreeni, în 1957. Familia lui a luat numele japonez Yasumoto pentru a nu fi discriminaţi. |n 1972 şi-a întâlnit idolul – Den Fujita, fondatorul McDonald’s Japonia, care l-a sfătuit pe tânărul Son să studieze engleza şi programarea în SUA. La 16 ani, Son s-a mutat în San Francisco, unde a stat la nişte prieteni de-ai familiei, iar după liceu a intrat la Holy Names University; doi ani mai târziu s-a transferat la University of California, la Berkeley, unde a studiat economia şi ştiinţa calculatoarelor. A făcut primul milion de dolari inventând un translator multilingv pe care l-a vândut companiei Sharp pentru 1 milion de dolari.
S-a întors în Japonia şi a format SoftBank, mai întâi ca distribuitor de software şi publisher de reviste, având un capital de 80.000 de dolari. Tot atunci el a decis să renunţe la numele japonez şi să revină la cel coreean, Son. |n Japonia, el a creat un sistem care le permitea utilizatorilor de telefonie fixă să aleagă operatorii cu cele mai mici costuri, atacând dominanţa NTT, companie telecom din Japonia. O parte din banii obţinuţi i-a investit în acţiuni la Yahoo Japonia, în 1995. De asemenea, a devenit acţionar majoritar al brokerului Etrade Group.
SoftBank a introdus serviciul de internet broadband în Japonia în 2011, atrăgând clienţi cu preţuri mici şi modemuri gratuite. |n 2006 a achiziţionat Vodafone Japonia cu 17,5 miliarde de dolari, împrumutând 11,2 miliarde de dolari de la şapte bănci. A redenumit compania Softbank Mobile, care la vremea respectivă avea 16 milioane de abonamente. Datorită prieteniei cu Steve Jobs, SoftBank a devenit distribuitor exclusiv de iPhone în Japonia, ceea ce a ajutat compania să-şi crească profitul şi numărul de abonaţi la 30 de milioane. În 2012 a cumpărat 70% din acţiunile operatorului telecom Sprint Nextel pentru 20 de miliarde de dolari.
Masayoshi Son a investit aproape 20 de milioane de dolari în afacerea lui Jack Ma, Alibaba. ”Nu avea niciun business plan şi venituri zero. Avea 30-35 de angajaţi, dar avea o privire puternică şi puteam să-mi dau seama după felul în care vorbea că are o carismă deosebită, că are calităţi de lider“, a spus el. Son spune că modelul de business al lui Ma era greşit, însă felul în care vorbea şi abilitatea lui de a atrage talente l-au impresionat.
Msayoshi Son a făcut multe investiţii în businessuri de internet la începutul secolului, în anii 1999-2001, însă nu toate au fost la fel de fericite precum investiţia în Alibaba. Din cauza crizei în sectorul tehnologic de la vremea respectivă, japonezul a pierdut nu mai puţin de 70 de miliarde de dolari. ”|nainte de perioada asta, la vremea respectivă, averea mea creştea cu 10 miliarde în fiecare săptămână. Timp de trei zile am fost mai bogat decât Bill Gates. |nsă acţiunile noastre s-au prăbuşit, iar valoarea acestora, în doar şase luni, a scăzut cu 99%. Aproape am intrat în faliment, dar cu toate acestea am supravieţuit“, a declarat Son pentru Bloomberg.
Acum Son are o avere de 15,8 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg Billionaire Index. Cu aceşti bani ai putea cumpăra 12,2 milioane de uncii de aur sau 280 de milioane de barili de petrol. Cu toate acestea, Forbes îi estimează averea la 20 de miliarde de dolari. |n 2011, Son a donat 125 de milioane de dolari şi toate salariile din viitor, până la pensionare, pentru a ajuta victimele tsunamiului care a devastat Japonia în 2011. El a criticat industria energiei nucleare şi a promis că va investi în ferme solare pe care le va construi de-a lungul Japoniei pentru a înlocui definitiv energia nucleară.