BusinessMagazin

Tag: marketing

  • Cum să supravieţuieşti concurenţei: te aliezi cu ea

    Mai dispuse colaborării sunt în general instituţiile de dimensiuni mai mici, care se aliază cu altele pentru a reuşi să reziste pe piaţă şi pentru a obţine finanţare mai uşor atunci când au nevoie. Un astfel de exemplu îl reprezintă Triangle Network, înfiinţată în anii optzeci la Londra pentru a organiza ateliere la care să participe artişti şi care de atunci s-a extins, devenind o reţea de peste treizeci de asociaţii din diverse ţări pe mai multe continente. Triangle organizează expoziţii, ateliere sau programe de tip “artistul casei” unde artişti sunt invitaţi de anumite instituţii să petreacă o perioadă sub aripa lor şi să creeze opere de artă pentru ele.

    Tot la Londra, câteva galerii de dimensiuni mai reduse au format Common Practice, o alianţă menită să evidenţieze rolul micilor galerii în domeniul artei. Alianţa a avut succes, ajungând să înfiinţeze o filială la New York şi să aibă în plan deschiderea uneia similare la Los Angeles. Ultimul proiect al Common Practice este chiar axat pe ideea colaborării în domeniul artistic, fiind intitulat “How To Work Together” (“Cum să colaborăm”). Nouă artişti sunt invitaţi de trei dintre instituţiile membre să creeze lucrări care răspund întrebării din titlul proiectului.

  • Safari de un milion de dolari

    În schimbul acestei sume, Natural World Safaris din Marea Britanie le oferă cuplurilor interesate o călătorie prin 12 ţări din zona arctică a Canadei până la Peninsula Antarctică. Pe parcursul călătoriei, turiştii se pot caza la în corturi de lux la Zahara Camp din Botswana, pe iahtul M/Y Grace in Galapagos ori la Whichaway Camp din Antarctica, având ocazia să vadă gorile de munte în Ruanda, lemurieni în Madagascar, leoparzi ai zăpezilor în India ori urşi soare în Borneo.

    Scopul ofertei este de a atrage atenţia asupra problemei speciilor pe cale de dispariţie, o parte din tariful excursiei fiind donat organizaţiilor de protecţie a acestora, susţine agenţia.

  • Idei de afaceri: reproduceri nou-nouţe după haine de epocă (GALERIE FOTO)

    O firmă americană, Phoenix Project, însă, îşi propune să realizeze şi să vândă reproduceri ale unor articole vestimentare  ale unor celebrităţi de altădată, scrie LA Times.

    Aşa sunt geaca de pilot purtată de Amelia Earhart în zborul ei peste Atlantic din 1932 ori rochia purtată de Josephine Baker când le cânta trupelor britanice în război. Prima încercare a firmei a fost o geacă în serie limitată inspirată de cea purtată de James Dean în “Giant” (“Uriaşul”), care s-a bucurat de mare succes.

  • Noua viaţă a târgurilor de artă: mobila ia locul tablourilor

    Târgul, cunoscut sub denumirea prescurtată de Tefaf, oferă de câţiva ani spaţiu şi expozanţilor care prezintă piese de mobilier ori piese de design. Anul acesta, zece dintre participanţi s-au axat pe design. Această nouă tendinţă se datorează faptului că, după cum afirmă expozanţii, oamenii încep să-şi dea seama că nu numai o pictură sau o sculptură este o operă de artă, ci termenul poate fi foarte bine aplicat şi unei piese de mobilier sau unui obiect de design.

    Ca atare, printre expozanţii de la Tefaf s-au numărat galerii specializate în piese vechi de mobilier niciodată revopsite, retapisate sau restaurate în vreun fel, pe care colecţionarii le cumpără şi pentru sute de mii de euro. Ori galerii specializate în design, cum ar fi design suedez din anii ’20-’60 ai secolul trecut şi modernism american din anii ’40-’50.

    Piesele de decoraţiuni interioare din secolul al XX-lea, susţin experţii, reprezintă o piaţă puţin afectată de criza economică, iar creşterea numărului de galerii axate pe design participante la Tefaf arată că gusturile cumpărătorilor de artă sunt în schimbare.

  • Cele două cuvinte pe care Steve Jobs le-a urât

    Fosta vicepreşedinte a Apple Worlwide Marketing Communication a declarat, într-un interviu acordat unui reporter al Business Insider că Steve Jobs ura cuvintele “branding” şi “marketing”.

    “Steve era de părere că oamenii asociază brandurile cu advertisingul TV, cu reclamele şi lucrurile artificiale. Cel mai important aspect pentru Jobs era relaţia oamenilor cu produsul aşa că, de fiecare dată când spuneam <brand> eram atenţionaţi”.

    În ce priveşte marketingul, Johnson a declarat că “marketingul înseamnă că trebuie să vinzi ceva cuiva. Dacă nu aduci valoare, dacă nu educi publicul în legătură cu produsul, dacă nu îi ajuţi să valorifice la maximum produsul – acest lucru înseamnă că faci doar vânzare. Şi nu ar trebui să lucrezi astfel”.

    Totuşi, marketingul este unul dintre domeniile la care Apple se pricepe cel mai bine. Cum a putut să declare fondatorul Apple că acesta era un cuvânt nepotrivit în companie? Răspunsul lui Johnson a fost că Apple şi-a tratat campaniile de lansare ca eforturi masive de educare a publicului despre noile produse ale companiei prin comunicarea eficientă a  beneficiilor experienţei folosirii produselor.

  • Peste jumătate dintre românii care cumpără online aleg produse sau servicii până în 100 euro

     Dintre aceştia, 25,6% alocă între 91 şi 255 lei (21-50 euro) pentru cumpărăturile online, 18% între 226 şi 450 lei (51-100 euro) şi 16% între 1 şi 90 lei (1-20 euro).

    Un procentaj important, de 23,3%, este înregistrat şi în cazul persoanelor care alocă între 451 şi 1.300 lei (101-300 euro) pentru achiziţii de pe internet.

    La extrema cealaltă, la fiecare 100 de cumpărători online din România există unul care în ultimele 6 luni a achiziţionat un produs sau serviciu cu valoare mai mare de 1.000 euro.

    De asemenea, numărul femeilor care au cumpărat doar lucruri cu valoare redusă (până în 20 de euro) de pe internet în ultima jumătate de an este aproape dublu faţă de cel al bărbaţilor aflaţi în aceeaşi situatie (21,7% femei versus 12,6% bărbaţi).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Schimbări la vârful marketingului de la Dacia şi Renault. Ionuţ Gheorghe este noul director de marketing în România, Mihai Bordeanu preia conducerea filialelor din Marea Britanie, Irlanda, Cipru şi Malta

    Ionuţ Gheorghe s-a alăturat echipei Renault România în anul 2006. El are o experienţă de 19 ani în domeniile de marketing şi comunicare, experienţă dobândită atât în interiorul companiei, cât şi în alte societăţi. Ionuţ Gheorghe face parte dintre managerii Renault România cu un parcurs internaţional. El a revenit în România după ce a condus, din Elveţia, operaţiunile de marketing ale mărcii Infiniti în segmentul crossover pentru perimetrul geografic care cuprinde Europa, Africa şi Orientul Mijlociu (EMEA).

    „După 8 ani dedicaţi mărcilor Nissan şi Infiniti, revenirea în România îmi oferă provocarea de a conduce marketing-ul a două mărci puternice ale Alianţei Renault Nissan. Sunt convins că voi face o echipă bună cu liderul pieţei auto din România şi împreună vom continua să menţinem traiectoria de succes a ultimilor ani”, a declarat Ionuţ Gheorghe.

    Ionuţ Gheorghe (38 ani) a absolvit Academia de Studii Economice Bucureşti şi are un master în Comunicare şi Relaţii Publice (SNSPA – David Ogilvy). A debutat în industria auto la importatorul AutoItalia în România (Fiat, Fiat LCV, Alfa Romeo, Maserati, Ssang Yong, Honda Bikes) ca Group Marketing – Communication&PR Manager. După patru ani petrecuţi aici, s-a alăturat echipei importatorului Kia în România, ca responsabil de marketing şi comunicare. În 2006 şi-a început activitatea în cadrul Renault Commercial Roumanie. El a ocupat, pe rând, funcţiile de brand manager Nissan, respectiv de brand director Nissan. Din 2012 a preluat responsabilităţile de marketing pentru segmentul crossover al mărcii Infiniti pentru perimetrul Europa, Africa şi Orientul Mijlociu. De la 1 aprilie 2014 va ocupa funcţia de director de marketing Dacia şi Renault în România.

    Mihai Bordeanu (39 ani) este absolvent al Facultăţii de Cibernetică din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti şi are o experienţă de 16 ani în marketing. Şi-a început cariera în domeniu la Reckitt Benckiser, în departamentul de marketing. Ulterior a lucrat la agenţia de publicitate Lowe Lintas, ca account executive, iar mai apoi, la Danone, ca brand manager, senior brand manager şi marketing manager. În 2006 s-a alăturat echipei importatorului Toyota în România, unde a ocupat  mai multe funcţii: director de marketing, director comercial şi director al mărcii Lexus pentru divizia Balcani. În 2010 a preluat funcţia de director de marketing în cadrul Renault Commercial Roumanie pentru mărcile Dacia şi Renault.

  • Cultura lor, serviciile noastre

    Premisa? Când toate produsele sunt la fel, concurenţa pe preţ îşi atinge foarte curând limitele, moment în care serviciile care acompaniază produsul sunt cele care fac diferenţa. Corect, dar în timp ce aeroportul Changi din Singapore, dat de Kaufman ca exemplu de servicii exemplare, este un orăşel în sine cu o grădină de fluturi, pe străzile din Istanbul vânzătorii te trag de mână la propriu şi te împing în magazinul lor. România e mai aproape de Turcia, atât cultural, cât şi geografic, decât e de Singapore. Coborând pe această pantă abruptă, atunci, poate Kaufman să aterizeze în picioare la Bucureşti? Se pare că da.

    Dincolo de diferenţele culturale flagrante între “noi” şi “ei”, există un limbaj universal al “găzduirii”, pe care Kaufman reuşeşte să îl surprindă, disece şi sintetizeze. Etapele pe care le descrie sistematizat în carte sunt uşor de digerat şi au sens, mai ales dacă sunt calibrate pe specificul local. Problema apare, din punctul meu de vedere, în mintea angajatului.

    “Adevăratul leadership în domeniul serviciilor înseamnă crearea unui mediu în care fiecare membru al echipei poate conduce – de sus în jos, de jos în sus şi din orice poziţie în cadrul organizaţiei”, scrie Kaufman. Aici e miza metodei propusă de autor. Dacă fiecare membru al organizaţiei reuşeşte să înţeleagă faptul că reprezintă acea organizaţie în orice moment, face parte din ea şi este în avantajul lui să îi aducă satisfacţie clientului, atunci “bătălia” e câştigată. Dar pentru asta, respectivul angajat nu trebuie să fie motivat exclusiv de salariu, ci trebuie să fie pătruns de viziunea organizaţiei.

    La finalul cărţii am rămas cu impresia că autorul îşi cunoaşte foarte bine subiectul şi îşi poate universaliza metoda. Aprofundarea subiectului şi aplicarea metodei, la fel, nu ar fi deloc o pierdere de timp pentru cititor. În ceea ce priveşte forma, lectura e interesantă, în ciuda unor dispozitive narative ca veşnic miratul personaj Todd Nordstrom, care apare periodic la capete de capitol şi căruia Kaufman îi zâmbeşte patern, schimbându-i viaţa prin revelaţii asupra serviciilor.

    O altă idee importantă pe care o punctează Kaufman încă de la început este aceea că a oferi servicii superioare, deci a căuta să satisfaci clientul dincolo de cerinţele fişei postului, nu trebuie să însemne slugărnicie. Dar ceva îmi spune că asta este o nuanţă pe care angajatul din România, ţară cu o populaţie traumatizată de dictatură,  o va sesiza doar cu foarte mari eforturi.

    De ce aş recomanda cartea? Pentru că nu o dată mi s-a întâmplat să fiu certat de vânzător într-un magazin pentru că am cerut greşit ceea ce voiam sau m-am răzgândit în privinţa produsului. La fel, nu de puţine ori am m-am simţit analizat de personalul stabilimentului în care mă aflam, într-un fel de concurenţă a conduitei în care trebuia să demonstrez că merit să fiu acolo. Recomandarea este făcută, însă, în compania sentimentului că vând parcele pe Lună. Sau în Singapore.

    Ron Kaufman – “Cultura superioară a serviciilor. Metoda confirmată prin care să vă încântaţi clienţii, colegii şi pe toţi cei care vă ies în cale”, Editura Publica, Bucureşti, 2013

  • Ştiţi să vă alegeţi şampania?

    Cei care au ceva de sărbătorit pot astfel să aleagă dintre vinurile spumante de la mărci renumite sau din cele de la producători mai mici. Primele au avantajul constanţei în privinţa gustului la nivelul producţiei dintr-un an. Spumantele de la cel de-al doilea grup de producători se remarcă prin cantitatea mare de informaţii oferită pe etichetă, pentru ca orice cumpărător să ştie din ce recoltă provin strugurii, unde au fost cultivaţi aceştia ori când s-a efectuat degorjarea (îndepărtarea drojdiilor la a doua fermentare din sticlă).

    Tendinţa nu a trecut neobservată în rândul marilor producători, care au început şi ei să ofere mai multe informaţii despre spumantele lor, chiar dacă nu sunt la fel de uşor de citit, deoarece unii preferă să le prezinte sub forma unui cod.

    Cu asemenea ofertă bogată, consumatorii au început să fie mai pretenţioşi, căutând în prezent spumante mai “în etate” şi cât mai seci. Acestea sunt mai uşor de obţinut în prezent, în unele cazuri graţie schimbării climatice care permite strugurilor să se coacă mai bine, ceea ce înseamnă că producătorii nu mai trebuie să introducă o cantitate de zahăr la fel de mare ca în trecut pentru a compensa aciditatea băuturii.

  • Povestea tinerei care face marketing pentru şase branduri în România. Unde vrea să poziţioneze KFC

    Nu prea sunt pe principiul nu lăsa pe mâine ce poţi face azi. Uneori se pot aduna prea multe de făcut într-o singură zi.„ În biroul din piaţa Charles de Gaulle, situat deasupra restaurantului KFC, bucureşteanca Monica Eftimie îşi petrece cel puţin opt ore pe zi, deşi admite că în zilele pline programul se poate încheia târziu în noapte. După mulţi ani petrecuţi departe de România, Eftimie gestionează astăzi imaginea de pe piaţa locală a brandurilor KFC, Pizza Hut, Pizza Hut Delivery, Hard Rock Cafe, Paul şi Cinnabon.

    A hotărât că vrea să studieze în afara României încă din perioada liceului, după ce coresponda cu mai mulţi prieteni plecaţi cu familiile în străinătate. „Îmi doream să fac ceva în sfera comunicării şi îmi doream să învăţ altundeva. Pentru că nu trebuia să-mi aleg din primul an specializarea, am ales Statele Unite„, povesteşte Eftimie. Universitatea Northwestern din Chicago i-a acceptat cererea şi la 18 ani tânăra ajungea la una dintre cele mai bune universităţi de profil, aflată în top zece în SUA.

    „Cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o acolo este că în lumea asta trebuie să ştii să fii un team-player, dar în egală măsură să ştii că eşti de fapt singur şi ajungi în vârf doar dacă lupţi pe cont propriu. Am fost surprinsă de acest individualism mascat.„ Tot în facultate a obţinut un program de schimb de experienţă de patru luni la Paris, unde a lucrat în departamentul de marketing al grupului Accor, care deţine hotelurile Sofitel şi Novotel.

    După patru ani de studiu, a decis să revină în România în 2000, unde s-a angajat în departamentul de marketing al McDonald’s, afacere condusă la acea vreme de Marian Alecu, primul angajat al lanţului de restaurante, ajuns ulterior director general. „Nu era identic cu ce se întâmpla în State, dar erau lucruri asemănătoare. După doi ani, m-am gândit că dacă vrei să creşti un business în România e bine să ai şi experienţa americană.

    Bugetele, consumatorii, strategia diferă„, spune Eftimie, care a ales să plece din nou la un MBA din sfera marketingului la universitatea Georgetown din Washington. Accentul american şi cuvinte precum „dream job„ sau „study abroad„ sunt fluente în discursul managerului, care admite că nu este o puristă, dar încearcă să nu folosească prea multe cuvinte în limba engleză. „M-am întors în România crezând că pot schimba lumea de aici cu ce am învăţat acolo.

    Nu a fost chiar aşa. Nu sunt o idealistă, dar cred că e bine să credem şi să încercăm lucrul acesta.„ În 2007, a ales să încerce industria financiar-bancară, aşa că a lucrat în marketing pentru servicii în cadrul Millennium Bank, bancă aflată la debutul pe piaţa locală, dar a înţeles repede că prima ei dragoste, mâncarea, este „mai apropiată de inima mea„.