BusinessMagazin

Tag: inflatie

  • Antidotul pentru otrava inflaţiei se află în mâinile europenilor înarmaţi cu saci de cash după doi ani de pandemie. Cu sute de miliarde în conturi ei rămân printre ultimele linii de apărare în faţa recesiunii

    Salvarea din faţa tăvălugului inflaţiei şi al coşmarului presupus de un posibil episod de stagflaţie stă în buzunarele europenilor care au acumulat economii importante în doi ani de pandemie şi care sunt gata să arunce în aer consumul, scrie Bloomberg.

    Datele recente arată că după ridicarea restricţiilor cererea pentru ieşit în oraş şi vacanţe a sărit în aer şi a atins un nivel suficient de înalt pentru a compensa handicapul sectorului manufacturier. Totuşi războiul continuă să se desfăşoare, iar pandemia care mătură China pune şi mai multă presiune pe lanţurile de aprovizionare.

    Renaşterea consumului dă speranţe continentului că va putea evita nu numai o recesiune ci şi un episod de stagflaţie similar cu cel din anii ’70. Acest optimism dă totodată un semnal către Banca Centrală Europeană că este cazul să recurgă la prima creştere a dobânzii din ultimii 10 ani.

    „Înainte de război ne gândeam că consumatorul va fi principalul motor pentru rederesarea economiei europene. Am crede că din cauza războiului datele problemei s-au schimbat, dar există surpriza să descoperim că nu ne confruntăm cu schimbări atât de drastice”, a declarat Sylvain Broyer, economist în cadrul firmei S&P Global Ratings din Frankfurt.

    Conform datelor furnizate de Morgan Stanley veştile bune nu se opresc pentru că şomajul se află la un minim record iar economiile oamenilor totalizează 753 de miliarde euro, sumă acumulat în timpul perioadelor de lockdown.

    Companiile sunt de asemenea optimiste. TUI AG, un gigant jucător din industria turismului, se aşteaptă la profit după doi ani de criză şi pandemie iar cei de la Booking Holdings. Inc se aşteaptă la doborârea unor recorduri în vara lui 2022.

    „N-am mai fost în vacanţă de trei ani din cauza pandemiei. N-o să ratez această ocazie”, a declarat Dagmar Giessen, care şi-a rezervat recent bilete de tren pentru o călătorie de o săptămână în staţiunea bavareză Murnau.

    Cei mai pesimişti dintre economişti susţin că cererea nu va putea triumfa în faţa celei mai agresive inflaţii de la apariţia zonei europ  şi pînă în prezent. Inflaţia atins pragul de 8,1% şi a pus şi mai multă presiune pe costul vieţii. Războiul din Ucraina ar putea înrăutăţi această problemă, pentru că la finalul verii facturile la încalzire revin în primul plan.

    Jens Eisenschmidt, economist în cadrul gigantului bancar Morgan Stanley, avertizează totuşi că distribuţia în mod inegal al economiilor acumulate de oameni ar putea avea un impact economic diminuat în ciuda dimensiunilor importante ale acesteia.

    Consumul, ridicarea restricţiilor şi actuala piaţă a muncii rămân pilonii de salvare economiei europene de la recesiune, conform economistului.

     

     

  • Amundi: Într-o lume în care comerţul nu mai este principalul motor al creşterii mondiale, investitorii trebuie să exploateze oportunităţile care pot apărea din ciclurile economice regionale desincronizate şi din politicile fiscale şi monetare

    Investitorii trebuie să navigheze într-o lume fragmentată, marcată de o încetinire a creşterii economice, inflaţie mai mare şi divergenţe tot mai mari între regiuni geografice şi sectoare economice, în care dinamica mixului de politici va fi crucială, sunt de părere analiştii companiei de asset management Amundi, aflată între primii 10 jucători globali de pe piaţă.

    ”Era ratelor dobânzilor ultra-scăzute şi negative s-a încheiat. Acest lucru va continua să cureţe excesele din zonele pieţei determinate de lichidităţi – Spac-uri, criptomonede, acţiuni de tip ultra-growth – şi va reorienta investitorii asupra elementelor investitionale fundamentale, a efectului de îndatorare corporativ şi a câştigurilor reale ale companiilor. Incertitudinea cu privire la evoluţia mixului de politici şi frontul geopolitic complicat vor continua să menţină volatilitatea ridicată”, spune Vincent Mortier, Group CIO of Amundi.

    În acest peisaj din ce în ce mai complex, în care comerţul global nu mai este principalul motor al creşterii mondiale, investitorii ar trebui să caute rezilienţă şi să exploateze oportunităţile care pot apărea din ciclurile economice regionale desincronizate şi din căile divergente de adaptare a politicilor fiscale şi monetare.

    Riscurile stagflaţioniste par larg răspândite, creşterea economica reală scăzând sub potenţial, iar inflaţia rămânând în mod persistent mai ridicată decât ţintele băncii centrale.

    In pieţele emergente, exportatorii de mărfuri, cum ar fi Brazilia, Africa de Sud şi Indonezia sunt gata să realizeze performanţe notabile, precum şi ţările cu cel mai important spaţiu de manevră în politica monetară şi fiscală.

    Amundi este de părere că probabil că inflaţia a atins deja un vârf, dar presiunile asupra preţurilor ar trebui să se simtă în continuare din cauza blocajelor din lanţurile de aprovizionare, a preţurilor ridicate la energie şi la alimente, precum şi a creşterii salariilor în SUA, punând capăt erei ratelor de dobânda ultra-scăzute, chiar negative din ultimul deceniu.

    Cu toate acestea, spun analiştii, o normalizare deplină a politicilor monetare nu se întrevede complet, deoarece băncile centrale încearcă să echilibreze nevoia de a îmblânzi inflaţia galopantă cu nevoia de a menţine creşterea, având ca rezultat probabil o „neglijare benignă” a inflaţiei de către băncile centrale.

    În acest context, dinamica mixului de politici şi măsura în care băncile centrale sunt pregătite să accepte stimulente fiscale suplimentare în diferite regiuni vor fi esenţiale: în timp ce SUA nu au aproape nicio marjă fiscală înaintea alegerilor intermediare din noiembrie, Amundi se aşteaptă să vadă acomodare fiscală suplimentară în China.

    Pe fondul inflaţiei ridicate şi a volatilităţii crescute, a creşterii lente şi a lichidităţii globale în scădere, investitorii ar trebui să rămână precauţi în ceea ce priveşte alocarea riscurilor şi să caute rezilienţă şi surse de rentabilitate real pozitivă, potrivit Amundi, încercând în acelaşi timp să profite de pe urma discrepanţelor dintre regiuni şi sectoare în baza ciclurilor economice desincronizate.

    In acest timp, investiţiile în acţiuni, valoarea, calitatea şi dividendele ar trebui să ofere o combinaţie bună, deoarece dividendele reprezintă o componentă stabilă a rentabilităţii atunci când inflaţia este ridicată.

    În ceea ce priveşte obligaţiunile, investitorii ar trebui să treacă tactic la o atitudine mai neutră în materie de scadenţe, să balanseze divergenţele din politicile monetare, precum şi să caute titlurile legate de inflaţie şi ratele flotante pentru a se proteja împotriva inflaţiei.

    Pe segmentul creditelor, Amundi preferă gradul investiţional pe pieţele dezvoltate şi randamentul ridicat (high yield) în pieţele emergente. 

     

  • De la kimchi la motorină: indicatori ai inflaţiei din întreaga lume de care nu ştiaţi

    Indicatorii preţurilor de consum sunt mult mai complecşi decât par la prima vedere. Cel american, de exemplu, a ajuns să includă 243 de elemente în decursul istoriei sale de 101 de ani. Cei pentru unele ţări aflate în curs de dezvoltare, deşi mai puţin stufoşi, includ totuşi unele „nestemate“.

    Bloomberg Businessweek a realizat o compilaţie de indicatori alternativi ai inflaţiei.

    Ardeii iuţi roşii: creştere de 28% a preţului în Indonezia. Scumpirea dramatică a acestui ingredient cheie din sambal, o pastă roşie picantă folosită drept condiment universal, a fost citată drept motiv cheie pentru creşterea inflaţiei la un maxim pe doi ani în martie.

    Rulourile cu carnaţi: creştere de 4,5% a preţului în Marea Britanie. Unii văd aceste rulouri drept un indicator major al crizei costurilor de trai din această ţară. Gigantul britanic Greggs a avertizat că va creşte preţurile acestora din nou, după două scumpiri operate deja anterior, spulberând speranţele angajaţilor de a mânca ceva ieftin în drum spre birou.

    Serviciile de telefonie mobilă din Japonia. Operatorii şi-au redus comisioanele cu peste jumătate anul trecut, împingând în jos indicatorul general al preţurilor de consum. Impactul acestor reduceri va începe să se diminueze din aprilie, un motiv major pentru care unii economişti văd inflaţia atingând ţinta de 2% a băncii centrale japoneze pentru prima dată în şapte ani.

    Roşiile, în Egipt: creştere de 88% a preţurilor. Preţul acestora este unul permanent volatil, comercianţii stradali din Cairo strigând „Roşiile sunt nebune“ pentru a-i ademeni pe oameni să cumpere rapid până când preţurile nu o iau razna din nou. Scumpirea recentă este deosebit de dureroasă pentru o ţară unde jumătate din populaţie trăieşte la sau sub pragul sărăciei.

    Mobilier de casă, SUA: scumpire cu 10,6%. „Canapearmagedonul“ se produce când milioane de americani se satură de canapelele lor, comandă unele noi şi se vaită mai apoi de întârzierile de livrări. La doi ani de la declanşarea pandemiei, preţurile mobilierului de casă nu dau semne de scădere.

    Kimchi, Coreea de Sud: scumpire cu 10,6%. Preţul felului de mâncare bazat pe varză fermentată a atins un maxim istoric în martie, determinând guvernul ţării să convoace o întrunire pentru a stabili căi de temperare a preţurilor acestuia, dar şi altor alimente de bază.

    Berea, Germania: plus de 2,9%. Subindexul berii a început să rămână în urma altor bunuri şi servicii după vara trecută şi a intrat temporar în teritoriu negativ în martie. Acum, producătorii avertizează că vor fi obligaţi la scumpiri majore, dând vina pe Putin.

    Săpunul pentru spălat rufe, Uganda. Preţurile au crescut cu 87,2% după scumpirea dramatică  uleiului de palmier datorată interdicţiilor la export din Indonezia şi blocării exporturilor de ulei de floarea soarelui din Ucraina.

    Benzina, Brazilia: creştere cu 53,6% a preţurilor. Jair Bolsonaro, preşedintele ţării, a dat vina pe Petrobras, compania de stat, acuzând-o că-şi creşte profiturile, în speranţa de a câştiga alegători înaintea alegerilor din octombrie.

     

  • Împrumuturile vor fi din ce în ce mai scumpe pentru guverne şi consumatori: inflaţia este încă departe de vârf, iar valul de creşteri de dobânzi a devenit global şi este abia la început

    În Polonia, oamenii aruncă la gunoi din ce în ce mai puţină mobilă, mai puţine electrocasnice sau alte obiecte mari. În Marea Britanie, preţurile locuinţelor au luat-o în jos după o explozie puternică în ultimii doi ani „ traiul s-a scumpit prea mult, iar consumatorul se gândeşte de trei ori înainte să ia un credit. Acestea sunt efectele unor valuri de inflaţie care au forţat băncile centrale ale lumii să dezlănţuie şi ele cel mai mare val de majorări de dobânzi din ultimele decenii. Iar ciclul de scumpire a creditului este abia la început, spun analiştii.

    Nu este încă o tendinţă atât de generalizată cum a fost marea încetinire economică sincronizată de dinainte de criza produsă de pandemie pentru că, spre exemplu, Banca Centrală Europeană încă n-a ridicat dobânda de politică monetară, adică

    n-a scumpit creditul. Dar o va face cel mai probabil în iulie. Iar banca centrală a Chinei reduce dobânzile pentru a stimula creşterea economică. Fiind uzina lumii, economia chinezească simte mai slab valul de scumpiri de la nivel global şi tinde să exporte inflaţie. Acolo, guvernul se concentrează pe creşterea economiei încă frânată de COVID.

    Prin urmare, inflaţia influenţează multe, de la costul creditării la costul vieţii şi comportamentul consumatorului. Dacă BCE umblă la dobândă va trebui să înceteze şi achiziţiile de active cu care ţine jos costurile de finanţare ale guvernelor din zona euro. Astfel, investitorii şi guvernele se pot aştepta ca din iulie încolo să se mărească decalajul dintre preţul creditului pentru economiile considerate mai slabe cum sunt Spania, Italia, Grecia şi Portugalia şi preţul la care se împrumută Germania. Pentru economiile vulnerabile, va fi mai scump. Prin urmare, se pune întrebarea cât timp preţurile vor mai continua să crească accelerat?

    BCE a întâmpinat actualul val de inflaţie cu optimism, promovând mesajul că va fi doar trecător. Dar n-a fost aşa, iar scumpirile au depăşit diferitele vârfuri propuse de economişti de top. În zona euro, inflaţia creşte de 10 luni consecutive, iar cei mai mulţi economişti se aşteaptă ca tendinţa să continue.

    Cele mai recente date arată că în Spania ritmul scumpirilor a accelerat în mai, spre surprinderea multora. Estimările pentru zona euro arată cea mai înaltă cotă de la înfiinţarea uniunii monetare, scrie Financial Times. O cauză majoră a scumpirilor generalizate este energia mai scumpă ca urmare a şocurilor invaziei ruse din Ucraina. Dacă în urmă cu doar o jumătate de an gândul că  preţurile petrolului ar putea ajunge la 100 de dolari pe baril îngrozea, ieri cotaţia a trecut pragul de 120 de dolari pe baril.

    Strategii de la Bank of America apreciază că pentru ţiţeiul Brent, referinţa internaţională, cotaţiile pot trece şi de 150 de dolari dacă exporturile ruse scad brusc, notează Reuters. Accelerarea inflaţiei – la aproape 8% în zona euro şi Germania – şi perspectiva ca aceasta să continue forţează băncile centrale să promită că vor acţiona fără întârziere. La BCE, dezbaterile sunt despre cât de agresivă să fie înăsprirea politicii monetară după luni preţioase de întârziere a unui răspuns. Guvernatorul băncii centrale olandeze propune creşterea dobânzii cu o jumătate de punct procentual dintr-un foc, aşa cum a făcut şi Rezerva Federală americană, care a declarat război total inflaţiei. Economistul şef al BCE, Philip Lane, şi preşedinta băncii, Christine Lagarde, vor o reacţie mai domoală şi treptată, cu majorări de 25 de puncte de bază în iulie şi septembrie. Astfel, dobânda de politică monetară ar fi scoasă din teritoriul negativ după mulţi, mulţi ani. Nemţii ar vrea creştere în trei etape pentru ca dobânda să fie adusă peste zero până la finalul anului. Dar în comparaţie cu ce se întâmplă la nivel global, BCE pare să acţioneze prea lent.

    Costurile creditării cresc în cea mai mare parte a lumii, semn că era banilor ieftini apune, arată FT. Băncile centrale majorează dobânzile rapid în ceea ce reprezintă cel mai amplu val de înăsprire a politicii monetare din ultimele două decenii. În ultimele trei luni, băncile centrale au anunţat peste 60 de creşteri de dobânzi după ce în ultimul deceniu în economiile avansate dobânzile au stat la minime istorice. Jennifer McKeown, analist la Capital Economics, spune că băncile centrale au creat „cel mai coordonat ciclu de înăsprire de decenii“. Mulţi analişti cred că acesta este doar începutul unui val de scumpire a creditului. McKeown spune că se aşteaptă ca din 20 dintre cele mai mari bănci centrale ale lumii, 16 să majoreze dobânzile în următoarele şase luni. Cele mai agresive vor fi cele din SUA şi Marea Britanie.

  • Inflaţia continuă să crească în Germania, atingând nivelul de 7,9%, pe fondul majorărilor semnificative ale preţurilor la energie şi alimente

    Rata inflaţiei continuă să crească în Germania, atingând în luna mai nivelul de 7,9%, în contextul majorărilor semnificative ale preţurilor la energie şi alimente, informează site-ul Tagesschau.de.

    Oficiul federal pentru Statistică a anunţat luni o rată a inflaţiei de 7,9% în Germania, comparativ cu aceeaşi lună din 2021. În aprilie, Germania înregistrase o inflaţie de 7,4%.

    Preţurile la energie au fost majorate cu 38,2% în ultimele 12 luni, iar cele la alimente cu 11,1%, în contextul restricţiilor antiepidemice, al intervenţiei militare ruse în Ucraina şi al sancţiunilor impuse Ucrainei.

    “Încă există probleme în reţelele de aprovizionare cu produse, inclusiv cu alimente, iar în toamnă situaţia s-ar putea agrava. Totuşi, plafonarea preţurilor la carburanţi şi alte facilităţi ar putea permite stabilizarea ratei inflaţiei în Germania în următoarele luni”, explică Holger Schmieding, analist la Berenberg Bank.

  • Liniştea burgheză, în care trăiau băncile şi BNR, a fost aruncată în aer: inflaţia şi războiul din Ucraina încep să producă daune, populaţia nu mai economiseşte deloc în lei ci, dimpotrivă, mănâncă din economiile trecute, iar ca să-şi menţină cheltuielile, ia credite de la bancă, ceea ce va creşte gradul de îndatorare şi riscul asumat

    Săptămâna trecută, o discuţie la sucursala unei bănci: Să ştiţi că avem o dobândă foarte bună la depozite, 5,5% pe 5 luni, dacă aveţi nişte bănuţi de pus deoparte. Într-adevăr dobânda este peste media pieţei.

    Până acum 2-3 luni băncile nu prea erau interesate să atragă bani de la populaţie şi nici să mărească dobânzile chiar dacă inflaţia şi-a arătat colţii. Aveau prea mulţi bani în depozite faţă de cât de repede puteau plasa banii în credite, iar această situaţie ţinea de peste un deceniu.

    Dar lucrurile s-au schimbat peste noapte.

    Datele publicate săptămâna trecută de Banca Naţională pe luna aprilie 2022 privind indicatorii monetari, arată o nouă deteriorare a echilibrului de care se bucura sistemul bancar şi politica monetară a Băncii Naţionale.

    Revenirea, şi apoi explozia inflaţiei – nimeni nu a anticipat că în mai puţin de un an vom ajunge la inflaţie de 15 %, de la 2-4%, scăderea dramatică a puterii de cumpărare în câteva luni – creşterea preţurilor nu este acoperită de majorarea salariilor – şi, nu în ultimul rând, apariţia războiului din Ucraina – care a injectat o teamă generală în rândul populaţiei, au schimbat peste noapte datele problemei.

    În numai 4 luni – decembrie 2021-aprilie 2022, economisirea în lei a populaţiei a dispărut, iar românii au intrat deja în banii puşi deoparte de-a lungul anilor din două motive – să-i schimbe în euro de teamă, atât din motive de inflaţie cât şi de război în Ucraina, şi, pentru a-şi menţine puterea de cumpărare în urma creşterii preţurilor, trebuie să scoată bani din altă parte – deşi benzina a crescut cu 50%, nimeni nu vrea să renunţe la a merge cu maşina, iar cafeaua de la Starbucks trebuie băută în continuare. Pe lângă aceste lucruri se adaugă vacanţele şi chiar nunţile.

    Conform datelor BNR, în aprilie 2022 soldul depozitelor în lei pentru populaţie a scăzut la 158,1 miliarde lei, de la 165 de miliarde lei în decembrie, şi 165,4 miliarde lei în ianuarie, rezultând un minus de 7,3 miliarde lei. De foarte multă vreme economiile populaţiei nu au fost în scădere.

    Ceea ce este bine este că au crescut economiile în valută, de la 118,8 miliarde lei (echivalent în valută) în decembrie, la 127 miliarde lei în aprilie, rezultând un plus de 8,2 miliarde lei, adică aproape 2 miliarde euro puşi deoparte în bănci.

    Dacă luăm în considerare şi depozitele companiilor, pe lângă cele ale populaţiei, din decembrie 2021 până în aprilie 2022, avem un minus de 12,4 miliarde lei.

    În valută avem însă un plus de 13 miliarde de lei, de la 167 miliarde de lei, la 180 miliarde de lei.

    Deci populaţia şi companiile renunţă la lei şi îşi ţin banii în valută.

    Dacă ne uităm la credite, situaţia este diferită: deşi dobânzile sunt în creştere, soldul creditelor se majorează, ceea ce înseamnă că populaţia, dar şi companiile, au nevoie de bani.

    De la un sold de 136,8 miliarde lei, în decembrie 2021, în aprilie 2022 soldul creditelor populaţiei a urcat la 141,4 miliarde lei, adică un plus de 4,6 miliarde lei.

    Companiile au apelat mai mult la credite: dacă în decembrie soldul creditelor în lei era de 98 de miliarde de lei, în aprilie a urcat la 105,4 miliarde lei, adică un plus de 7,4%. Asta înseamnă că firmele sunt într-o scădere de cash flow şi apelează la liniile de finanţare bancară, chiar dacă ROBOR-ul s-a dublat din decembrie până acum, de la 3% la 6%.

    Pe lângă acest ROBOR se adaugă şi marja băncii, marjă care este în creştere, pentru că situaţia în economie este alta faţă de acum un an.

    În valută, soldul creditelor a crescut de la 89,3 miliarde lei (echivalent în valută) în decembrie, la 93 de miliarde de lei în aprilie, adică un plus de 3,7 miliarde de lei. Companiile au o creştere de 4,9 miliarde de lei a soldului creditelor în valută, în timp ce populaţia are un minus de 1,2 miliarde de lei.

    Deci, în total, creditarea a crescut cu 15 miliarde de lei, între decembrie şi aprilie, atât în lei cât şi în valută, în timp ce depozitele bancare au crescut cu numai 1,3 miliarde de lei, şi asta exclusiv pe seama depozitelor în valută (de la 479,3 miliarde de lei la 480,6 miliarde de lei).

    În mai, probabil că situaţia va arăta şi mai deteriorată, cu o scădere în continuare a economisirii şi o creştere a creditării, pentru că lumea are nevoie de bani.

    Pentru că economiile în lei scad, băncile sunt forţate să crească dobânzile la depozite, mai ales că politica Băncii Naţionale a devenit mai restrictivă, iar piaţa bancară nu se mai scaldă în lei ca în ultimul deceniu.

    Nimeni nu ştie, nici chiar Mugur Isărescu, cum va evolua inflaţia, războiul din Ucraina, preţurile la energie, scăderea puterii de cumpărare, etc.

    Inflaţia, într-un caz fericit, va scădea sub 2 cifre doar peste un an, asta dacă lucrurile merg bine, iar preţurile la energie, fie scad după plafonare, fie se menţine plafonarea încă un an, dar pentru care statul trebuie să plătească încă 4 miliarde de euro, bani pe care însă nu-i are. Nu-i are nici acum, pentru primul an de plafonare.

    Acum băncile oferă o dobândă de 5,5% pe an pentru un depozit pe 5 luni. Să nu ajungă să ofere chiar 5,5% pe 5 luni, adică o dobândă anuală de 12% ca să-i determine pe oameni să reînceapă să economisească.

    Având în vedere cum s-a schimbat lumea în numai un an – explozia preţurilor la energie, explozia inflaţiei şi războiul din Ucraina – nu se ştie niciodată cât vor ajunge băncile să plătească pentru a avea lei.

  • Oportunităţile de creştere sunt mai mari în România decât în Germania sau într-o altă ţară vestică. Sunt români care nu câştigă în Italia, Germania, Grecia, Spania 1.000 de euro net, cât câştigă în ţară

    Acum câteva săptămâni, am avut la ZF Live o discuţie cu Daniel Metz, preşedintele boardului de directori de la NTT Data Cluj, o companie de software cu 2.000 de angajaţi în România şi Serbia, despre situaţia actuală – războiul din Ucraina, tensiunile geopolitice, condiţiile din piaţă şi implicaţiile asupra noii generaţii, care nu s-a confruntat niciodată cu o astfel de criză (creşterea inflaţiei, creşterea dobânzilor, război la graniţă). Pentru Daniel Metz, războiul din Ucraina, dincolo de teama normală, reprezintă o oportunitate mare pentru România având în vedere că este de partea bună a baricadei. „A venit momentul să profităm de apartenenţa noastră la Uniunea Europeană şi NATO. Până acum, noi am perceput Uniunea Europeană doar ca un furnizor de bani şi de subvenţii.

    Noi avem oportunitatea de a ne integra mai bine. Aş putea spune că avem din nou un noroc istoric după Primul şi al Doilea Război Mondial.” Istoria lui Daniel Metz este legată de Germania, unde a trăit, a învăţat şi a lucrat mai bine de 10 ani, dar el spune că pentru români oportunităţile sunt mai degrabă aici, în ţară, decât în afară, în ţările vestice. Creşterea economică din ultimul deceniu a mai redus din decalajele faţă de Occident, din toate punctele de vedere. Salariile au crescut semnificativ, dobânzile au scăzut, iar puterea de cumpărare a crescut.

    Sunt mulţi români care lucrează în Italia, Spania, Grecia şi care nu câştigă 1.000 de euro pe lună, cât ar putea să câştige în ţară. Acolo sunt rupţi de familii şi dezrădăcinaţi. În continuare există acest miraj al pieţelor vestice, mulţi români, în special tineri, considerând că vor câştiga mai bine în afară şi pot avea o viaţă mai bună în altă parte. Dar de foarte multe ori nu este aşa. Eu am trăit în Germania şi ştiu ce spun, menţionează Daniel Metz. Acolo trăiam doar ca să muncesc şi când veneam de la serviciu eram extenuat. În România nu este chiar aşa.

    Tot mai mulţi oameni din România au un serviciu bun, au un angajator bun, iar puterea de negociere a angajatului este mult mai ridicată decât a unuia din Germania, Spania sau Italia. Drepturilor angajaţilor în România au crescut. Cei care pleacă invocă sistemul de educaţie şi de sănătate ca fiind unul dintre motivele deciziei de a pleca din ţară. Ca infrastructură, piaţa occidentală este mai bună, dar în România, dacă vrei să mergi la un medic specialist, te poţi programa a doua zi, în timp ce în Germania poţi să aştepţi şi câteva luni. În privinţa educaţiei, în România poţi să înveţi limba engleză, limba franceză, poţi să faci pian sau balet.

    În Germania, toate aceste lucruri costă şi costă foarte mult. Bineînţeles, când mergem în vacanţă ni se pare că lucrurile sunt altfel decât în România, mult mai bune, şi de aceea am vrea să plecăm acolo. Dar dacă trăim acolo, vedem că situaţia nu este chiar aşa, şi ei au problemele lor, şi germanii au probleme cu învăţământul preuniversitar, aşa cum le avem şi noi, menţionează Metz. El crede că România are o oportunitate bună în acest moment, beneficiind şi de acest scut al NATO şi al Uniunii Europene, dar trebuie să se facă câţiva paşi: puterea de cumpărare nu trebuie să scadă, salariul minim trebuie să crească, şi dacă vom ajunge în România la salarii minime de 700-800 de euro, lumea nu va mai fi tentată să plece în afară. Este adevărat că acum „petrecerea” din ultimul deceniu, cu creşterile continue de salarii, creşterea puterii de cumpărare, cu dobânzile mici la credite (când am stat în Germania creditele ipotecare aveau o dobândă de 8-9%) se apropie de final având în vedere contextul extrem de tensionat în care ne aflăm – inflaţia pune presiune pe întreaga economie, firmele nu mai au capacitatea de a asigura creşterea salariilor, plus că s-ar putea să urmeze creşterile de taxe şi impozite. Dar chiar şi aşa, potenţialul de creştere şi oportunităţile sunt mai mari aici, în România, decât în Germania sau în alte ţări vestice. Dar până la urmă, fiecare trebuie să vadă şi să simtă pe propria piele acest lucru.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Bugetul UE, sub presiune de pe urma războiului din Ucraina, crizei refugiaţilor şi inflaţiei în creştere

    Statele membre ale UE se pregătesc pentru cereri de sume suplimentare din partea Bruxellesului, în condiţiile în care bugetul blocului se află sub presiune crescândă de pe urma războiului din Ucraina, crizei refugiaţilor şi inflaţiei în creştere, spun diplomaţi din cadrul blocului, potrivit Financial Times.

     

  • Inflaţia loveşte în Europa în mod disproporţionat:Europa de Est şi ţările baltice, cele mai afectate

    Astfel, datele arată că pentru europeni, cu cât sunt mai apropiaţi geografic de Rusia, cu atât costul vieţii lor creşte mai rapid.

    În ceea ce priveşte rata inflaţiei la nivel european, o treime dintre ţările UE (UE 27) se confruntă cu creşteri de preţuri de peste 10%, cel mai ridicat nivel fiind în Estonia, 19%.

    „Dependenţa unei ţări de energia rusească este un factor cheie în acest context, dar nu este singurul care decide cât de rapid e galopul inflaţiei (…)”, scrie Financial Times.

    Totuşi, rata inflaţiei este totodată un indicator important pentru creşterea economică şi pentru cât de puternică este piaţa muncii, conform aceleiaşi surse.

    Spre exemplu, România a avut în primul trimestru o creştere economică de 6,5% faţă de perioada similară din 2021, în timp ce comparativ cu ultimul trimestru din 2021 PIB-ul a postat un plus de 5,2%, a anunţat marţi INS. Datele au depăşit toate aşteptările analiştilor.

    Totodată, piaţa muncii este într-o situaţie mult mai bună decât acum mai bine de un deceniu, în timpul crizei financiare din 2009-2010. Mai exact, companiile continuă să caute angajaţi, lipsa personalului fiind una dintre principalele probleme invocate de jucătorii din toate domeniile. De asemenea, rata şomajului este mult mai mică, iar salariile mult mai mari. Totuşi, salariile nu cresc sau nu la fel de repede ca preţurile, fapt ce este resimţit de consumatorii de rând care la final de lună rămân cu mai puţini bani în buzunar, informează Ziarul Financiar.

  • Creşterile record de preţuri au scos-o din amorţeală până şi pe prea prudenta BCE

    În SUA, guvernatorul băncii centrale Jay Powell promite că Fed va continua să-şi înăsprească politica monetară până când inflaţia va fi pusă în lesă. Iar în Marea Britanie, misiunea guvernatorului băncii centrale de îmblânzire a inflaţiei se complică.

    Preşedinta BCE Christine Lagarde a semnalizat că prima ma­jorare de dobânzi a băncii din ultimul peste un deceniu ar putea avea loc la şedinţa din iulie, însă aceasta şi mulţi alţi strategi au subliniat că acţiunile băncii vor fi „graduale“.

    Klaas Knot este primul membru al consiliului guvernator al BCE care declară că dobânda ar putea fi majorată cu o jumătate de punct în iulie, rata urmând să urce în acest caz de la minus 0,5% la zero într-o singură mişcare, relatează Financial Times.

    Inflaţia din zona euro pe aprilie a atins 7,5%, cu mult peste ţinta de 2% a BCE, iar presiunile inflaţioniste se acumulează în con­tinuare în contextul războiului din Ucraina şi lockdown-urilor din China.

    BCE va readuce dobânzile peste zero până la începutul anului viitor pentru a combate inflaţia record, a declarat la rândul său Gabriel Makhlouf, membru al consiliului guvernator al BCE, potrivit Bloomberg.

    Oficialul s-a alăturat unui număr în creştere de membri al consiliului guvernator în a sugera că achiziţiile de obligaţiuni ar trebui încheiate luna viitoare sau în iulie, un pas care ar pregăti terenul pentru o primă majorare de dobânzi din mai mult de un deceniu.

    Un număr în creştere de membri îmbrăţişează de asemenea ideea de a împinge dobânzile peste zero în 2022.

    Banca centrală americană şi-a majorat dobânda de referinţă în această lună cu o jumătate de punct procentual pentru prima dată din 2000, trimiţând un semnal puternic că intenţionează să opereze o majorare similară în următoarele două şedinţe, notează Financial Times.

    Jay Powell a declarat că Fed-ul va continua înăsprirea politicii monetare până când va vedea dovezi „clare şi convingătoare“ că inflaţia revine către ţinta de 2% a băncii. Guvernatorul Fed a reafirmat angajamentul băncii de îmblânzire a presiunilor inflaţioniste, spunând că restabilirea stabilităţii preţurilor este esenţială pentru buna funcţionare a economiei şi angajându-se să majoreze dobânzile până la un nivel care va constrânge activ cererea dacă acest lucru va fi necesar.

    Fed ar putea lua în considerare o a patra majorare cu o jumătate de punct în septembrie dacă inflaţia nu se va modera semnificativ până atunci. Powell a declarat că banca nu va ezita nicidecum să urce dobânzile peste nivelul neutru, deşi acesta a reiterat că oficialii nu ştiu sigur unde se situează acest nivel.

    În Marea Britanie, scăderea recentă a ratei şomajului va complica şi mai mult eforturile Băncii Angliei de îmblânzire a inflaţiei.

    Cu inflaţia situându-se la 9% în aprilie, comitetul de politică monetară al Băncii Angliei a semnalat că este pregătit să majoreze dobânzile pentru a aduce preţurile sub control.