“S-a intamplat o neregula acolo. S-a discutat pe seama
rovinietei. Angajatii au cerut rovinieta, ei au dat-o, dar apoi
angajatii au cerut rovinietele si din timpul sederii in tara, ceea
ce nu era legal. Pentru ca nu au avut documentele, angajatii au
cerut o suma de bani ca sa ii lase sa plece”, a declarat, marti,
agentiei MEDIAFAX, directorul general al Companiei Nationale de
Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania (CNADNR), Dorina
Tiron.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Politistii Antidrog Oradea au descoperit laboratorul vineri, in
comuna bihoreana Batar, in timpul unei actiuni realizate sub
supravegherea procurorilor Directiei de Investigare a
Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT)
Oradea, la care au mai participat ofiteri din cadrul
Inspectoratului de Politie al judetului Bihor, ai Serviciului
judetean de Inspectie si Protectie Interna, respectiv comisari ai
Garzii Financiare, a declarat, luni, intr-o conferinta de presa,
seful Serviciului Antidrog din cadrul Brigazii de Combatere a
Criminalitatii Organizate (BCCO) Oradea, comisarul sef Gheorghe
Patraus, citat de corespondentul MEDIAFAX.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Prima amenda a fost acodata unui vitezoman din Capitala.
Radarele sunt amplasate pe cele doua autostrazi dar si pe unele
drumuri nationale. Este vorba, in principal, de DN1, DN2 si DN7, in
special in locurile cunoscute drept “puncte negre”, ca urmare a
faptului ca in zonele respective s-au produs cele mai multe
accidente de circulatie. Unul dintre drumurile cu cele mai multe
radare este DN2, care traverseaza practic opt judete. Teoretic, pe
un traseu de 500 km pot exista pana la 80 de radare. De asemenea,
noile radare au fost amplasate si in Bucuresti precum si in marile
orase, tot in zona asa ziselor “puncte negre”.
Cititi mai multe pe www.gandul.info
Informatia e confirmata si de apropiati ai jucatorului, care
sustin ca Adrian a primit medicamentul care i-ar putea incheia
cariera chiar de la mama sa.
Comitetul Olimpic Italian (CONI) a anuntat, vineri, intr-un
comunicat postat pe site-ul oficial, ca a dat curs solicitarii
procurorului antidoping al Tribunalului National Antidoping de
suspendare a atacantului echipei AC Fiorentina, Adrian Mutu,
depistat pozitiv cu sibutramina.
Cititi mai multe pe www.prosport.ro
“Mutu s-a dopat irational, deoarece sibutramina nu aduce niciun
beneficiu. Sibutramina este o substanta care este prescrisa pentru
a reduce senzatia de foame. Mi se pare anormal ca Mutu sa
foloseasca sibutramina, pentru ca nu vad de ce avea nevoie de
aceasta substanta. Este o eraore din partea jucatorului si ar putea
fi suspendat de WADA, care este extrem de severa in astfel de
cazuri. Nu pot intelege de ce a luat acest produs. Jucatorul nu isi
putea imbunatati prestatiile din teren cu ajutorul acestei
substante”, a spus Volpi.
Cititi mai multe pe
www.prosport.ro
El a ieşit pozitiv cu sibutramina la un test efectuat pe 10
ianuarie, la finalul meciului Fiorentina – Bari 2-1 (meci in care
romanul a înscris un gol). Sibutramina e o substanta care anuleaza
senzatia de foame. Fiind un recidivist, atacantul Fiorentinei risca
o suspendare de la unu la patru ani!
“Sunt socat, nu ma asteptam la asa ceva!” – Pantaleo Corvino,
director sportiv Fiorentina.
Cititi pe www.prosport.ro mai multe amanunte.
Sub numele Cresus se ascunde un fost director al unei banci
franceze, unii spun ca ar fi fost numarul doi ierarhic, care a ales
pseudonimul din pricina acuzelor de o deosebita gravitate pe care
le aduce lumii finantelor. Dorind, aparent, sa-si marturiseasca
regretul pentru toate ticalosiile in care a fost implicat, un
bancher povesteste, in premiera, fapte greu de imaginat (investitii
hazardate, pierderi disimulate, lipsa controlului riscurilor,
delicte comise de initiati, incompetenta actorilor financiari,
paradisurile fiscale, coruptia, laxismul etc.).
Tot in premiera, avem, in sfarsit, descrierea informata si
minutioasa a unei escrocherii dirijate din interior. Cinicul Cresus
demistifica meseria de bancher, povestind, pas cu pas, jocurile
financiare cetoase, produsele bancare toxice sau procedeul
tranzactiilor fictive. Practici din care el insusi s-a infruptat,
fara regret, ani de zile, cu unicul scop de a spori castigurile
bancii pe care a slujit-o si, implicit, de a-si umfla propriul
buzunar. Nici nu mai conteaza daca “bancherul” si-a scris sau nu
singur povestea, daca l-a ajutat un ziarist sau autorul e chiar un
ziarist financiar sau, mai mult, autorul este unul colectiv. Dupa
cum nici nu mai conteaza ca editorul a uitat sa scrie, sub titlul
cartii, cuvantul “roman”.
“Pseudonimul,” spune postfatatorul volumului, “poate ascunde un
grup de frustrati care au dorit sa se razbune pe sistem sau unul de
idealisti care au sperat sa contribuie la reformarea acestuia. In
mod sigur insa, lectura cartii va pune sub semnul nelinistii si al
indoielii orice viitoare intalnire bancher-client sau
bancher-bancher.” Cartea scrisa de “Cresus” este atat de
captivanta, incat poate fi citita si ca un roman politist – si, din
acest motiv, spre a nu dizolva suspansul, nu trebuie povestita
viitorului cititor. Un lucru e sigur: chiar daca acest volum nu va
reusi sa ajute la recuperarea milioanelor pierdute prin smecherii
financiare, va izbuti, cu siguranta, sa aduca, gratie succesului
sau de piata, milioane in buzunarele autorului si editorului
sau.
Wikipedia a starnit atatea controverse, incat poate ca are sens sa revenim putin la fundamente si sa incercam sa clarificam cateva lucruri simple. In primul rand, cu cine avem de-a face: Wikipedia este un proiect colaborativ care are scopul de a crea prin contributii voluntare o resursa informationala la dispozitia tuturor. Oricine poate aduce contributii iar continutul rezultat este „liber”, in sensul ca oricine il poate folosi in conditiile unei licente Creative Commons BY-SA.
Aceasta este un dintre cele mai liberale variante de licentiere, deoarece pretinde doar specificarea sursei (BY – atribuire) si distribuirea operelor derivate sub aceeasi licenta (SA – share alike). Chiar si utilizarea in scopuri comerciale este permisa, iar preluarea continutului de catre diferite situri web este o practica comuna. Intregul proiect este sustinut de un software open source numit MediaWiki, bazat pe modelul software numit wiki – o specie de programe care permit crearea rapida de pagini web printr-un limbaj simplu de editare, cel mai adesea prin colaborarea mai multor autori. Finantarea proiectului este asigurata prin donatii colectate de Wikimedia Foundation (care dezvolta o serie intreaga de proiecte inrudite, printre care si Wiktionary).
Continutul propriu-zis insumeaza peste 13 milioane de articole in 260 de limbi, dintre care engleza aduna circa 3 milioane, iar romana in jur de 130.000. In spatele articolelor exista intreaga istorie a versiunilor, precum si liste de discutii in care autorii au posibilitatea sa se consulte si sa gaseasca solutii de compromis in chestiuni controversate. Nu exista editori, dar colaboratorii cu experienta au adesea o anumita autoritate, acceptata de comunitate. Este Wikipedia o enciclopedie? In opinia mea, singura asemanare intre Wikipedia si o enciclopedie este organizarea pe articole. Tot restul este diferit, incepand cu metodologia de redactare si terminand cu absenta „editiilor”.
Este Wikipedia o resursa credibila? Aceasta este fara indoiala problema cea mai controversata si cea mai mare parte a comunitatii academice este de parere ca nu. Fiind o resursa creata de amatori, exista desigur multe articole tratate superficial, informatii eronate si chiar articole care dezinformeaza deliberat. Mai mult chiar, caracterul deschis lasa loc, inevitabil, actelor de vandalism, unele cu vadita tenta politica sau rasiala. Cu toate acestea, imensa majoritate a articolelor cuprind informatii pertinente si suficiente trimiteri la surse pentru ca cititorul sa poata sa-si faca o idee despre subiect si, daca are dubii, sa poata consulta resurse aditionale. Pe de alta parte, toata informatia din spatele paginii este disponibila, iar cititorul interesat poate afla din discutiile purtate de autori care sunt eventualele aspecte controversate sau discutabile. Anumite articole sunt explicit marcate ca fiind controversate.
Parerea mea este ca in general se poate da crezare informatiei, dar cu precautie. Chiar daca toata lumea pare sa fie de acord ca Wikipedia nu este o resursa „cu autoritate”, atractia pe care o exercita este irezistibila. E vorba mai inainte de toate de cantitate, diversitate si actualitate. Va intereseaza pastele? Wikipedia va prezinta o lista de 162 de feluri, impartite pe categorii, fiecare cu descriere, majoritatea cu poze si o buna parte beneficiind de articole dedicate, unde gasiti si ingredientele cele mai potrivite. Va intereseaza discografia formatiei The Pogues? Nu doar ca o gasiti, dar fiecare album are articol propriu. Evenimentele prezentului sunt reflectate in cateva zile in articolele relevante. De foarte multe ori Wikipedia este mai eficienta decat Google la cautarea unei informatii.
De exemplu, cea mai bogata sursa de informatie despre criticile aduse Wikipediei este chiar Wikipedia (care mai are si un voluminos articol despre credibilitatea Wikipediei, in care toate punctele de vedere sunt trecute in revista). Insa principala acuza adusa Wikipediei este ca submineaza – chiar si involuntar – centrele de autoritate. Cartea lui Andrew Keen „The Cult of the Amateur” este un adevarat rechizitoriu si multe dintre opiniile sale sunt justificate. Dar lucrurile par sa evolueze in mod firesc in aceasta directie. Accesul larg al publicului la mijloace de exprimare este un fenomen cultural comparabil poate doar cu accesul publicului la litera tiparita. Daca tiparnita lui Gutenberg a marcat profund intreaga istorie a Europei, este rezonabil sa ne asteptam la efecte de aceeasi amploare, iar Wikipedia poate ca este unul dintre primele.
Mai multe amanunte pe www.protv.ro