Tag: bloomberg

  • A fost lansat cel mai luxos vas de croazieră din lume. Un apartament te poate costa chiar şi 10.000 de dolari pe noapte, iar în bar sunt agăţate tablouri de Picasso şi Chagall – GALERIE FOTO

    Vasul de croazieră “The Seven Seas Explorer” este un vas care a costat 450 milioane de dolari, ce are o capacitate de 750 de pasageri şi este un triumf al luxului, scrie Bloomberg.

    “Această idee că cei 1% din lume (cei foarte bogaţi) fac parte dintr-un imperiu al răului s-a terminat. Acum este timpul să sărbătorim succesul, bogăţia. Acest vas este un trofeu pentru cei 1%”, a declarat Frank Del Rio, preşedinte şi CEO al Norwegian Cruise Line Holdings, compania care deţine cel mai luxos vas de croazieră din lume.

    În realizarea interiorului au contribuit 3 echipe de designeri şi niciun moft nu le-a fost refuzat de către finanţatori. Au acceptat chiar şi o sculptură din bronz, cu o greutate de 3 tone, ce a costat 500.000 de dolari să fie amplasată la intrarea în restaurant.

    Vasul are 375 de apartamente împărţite pe 10 categorii, toate cu marmură în baie şi balcoane uriaşe, iar cel mai scump este Regent Suite ce costă 10.000 de dolari pe noapte. Fiecare rezident este servit la discreţie cu şampanie de lux, precum Veuve Clicquot sau Jacquart. Cel mai mare apartament este Regent Suite care se întinde peste 1300 de mp, unde te poţi odihni pe patul Savoir No.1 care costă 90.000 de dolari şi alţi 60.000 pentru a-l instala în apartament. Cel mai ieftin bilet pe care-l poţi achiziţiona acum este o călătorie de 10 zile în Caraibe (plecare din Miami) în martie 2017 şi care te va costa cel puţin 5.500 de dolari.

    În interiorul The Seven Seas Explorer se află 8 restaurante unde se preconizează că se vor consuma 1000 de sticle de şampanie în fiecare săptămână

    Foto: Steve Beaudet

     

  • Cum a ajuns acest tânăr să câştige 100.000 de dolari într-un an scriind pentru un blog financiar

    O poveste cu iz de răfuială. După cum recunoaşte chiar Bloomberg, Zero Hedge îi este concurent în furnizarea de ştiri şi informaţii financiare. Unul atât de influent încât, spune un zvon, este pus pe lista site-urilor interzise angajaţilor de către Bank of America.

    Colin Lokey, cunoscut şi ca „Tyler Durden“, încalcă prima regulă a Fight Club: nu vorbeşti despre Fight Club! Lokey încalcă şi cea de-a doua regulă a Fight Club (vezi regula numărul unu), îşi începe Bloomberg povestea.  Lokey iese în public după mai mult de un an de scris pentru Zero Hedge din umbra numelui eroului anarhist. Făcând aceasta, el răspunde unei întrebări care macină Wall Street‑ul încă de când blogul a început să emită, în urmă cu şapte ani: cine este acest Tyler Durden?

    Se pare că în spatele personajului se ascund trei oameni. După plecarea sa, din aprilie, şi după un schimb de acuzaţii de ipocrizie şi de instabilitate mintală cu restul de două treimi al echipei, Lokey, 32 de ani, s-a decis să-şi dea jos masca şi să-şi demaşte şi foştii colegi Durden.

    Lokey spune că celelalte două persoane sunt Daniel Ivandjiiski, de 37 de ani, născut în Bulgaria, fost analist despre care se crede de mult timp că este fondatorul site-ului, şi Tim Backshall, de 45 de ani, un specialist binecunoscut în titluri de credit derivate.

    Într-un interviu telefonic, Ivandjiiski a confirmat că ei au fost singurii Tyler Durdeni de pe ştatele de plată ale firmei de când Lokey s-a îmbarcat. Nu părea încântat de decizia colegului său de a ieşi la lumină. Backshall a refuzat să comenteze, lăsând răspunsurile la întrebări pe seama lui Ivandjiiski.

    Licenţiat în ştiinţe politice şi cu diplomă de MBA, Lokey spune că a avut un trecut agitat până să vină la Zero Hedge. La începutul lunii aprilie, epuizarea din cauza muncii l-a băgat în spital. S-a internat pentru că simţea că vine un atac de panică.  „Îi dorim lui Colin toate cele bune, este clar un individ cu probleme în multe aspecte şi, sincer, suntem dezamăgiţi că a ales să arate astfel publicului nemulţumirile sale faţă de companie“, a spus Ivandjiiski.

    Ivandjiiski a lucrat la un fond de hedging înainte de a-i fi interzisă, în 2008, practicarea meseriei de către autoritatea de control din industria financiară americană din cauza unor activităţi de insider trading. El nu a recunoscut, dar nici nu a respins acuzaţiile că ar fi făcut ceva ilegal. Backshall este o figură populară la ştiri. A fost citat de diverse agenţii şi publicaţii, inclusiv de Bloomberg. Însă nu s-a ştiut că este editor la Zero Hedge.

    Schisma din redacţie a adus în lumină blogul popular printre jucătorii profesionişti de pe pieţe, un site care amestecă analize financiare detaliate cu titluri de senzaţie cum ar fi „Războiul care se apropie ne va rezolva problema cu şomajul şi creşterea“ sau „Dezvăluiri – cum două telefoane date de Janet Yellen au salvat lumea“.

    De când a fost înfiinţat, în plină criză financiară, Zero Hedge a crescut şi s-a transformat dintr-un blog într-o forţă a internetului. Arătând adesea neîncredere în „establishment“ şi aproape întotdeauna negativism, Zero Hedge dă lumii o imagine pesimistă. Titluri ca „Acţiunile sunt într-o stare mai precară decât s-a crezut că este posibil“ sau „Pentru fermierul american, moartea vine de la 1.000 de cuţite – valoarea terenurilor agricole se prăbuşeşte mai abrupt ca niciodată în ultimii 30 de ani“ nu sunt deloc rare.

    Etosul site-ului este poate cel mai bine rezumat de sloganul de la finalul homepage-ului, împrumutat de asemenea din Fight Club: „Pe o axă a timpului suficient de lungă rata supravieţuirii scade la zero pentru oricine“.

    Un imn adus populismului, filmul din 1999 este plin de dezgust faţă de consumerism şi faţă de sistemul financiar. Brad Pitt joacă rolul lui Tyler Durden, personaj hotărât să lupte contra sistemului corupt al elitei globale – o atitudine care se reflectă adesea în conţinutul materialelor Zero Hedge.

    Mergând pe această idee, site-ul argumentează că discursul anonim este necesar într-o atmosferă care sufocă opoziţia publică – în acest mediu s-a născut pseudonimul „Tyler Durden“. În primii ani, Durden avea o colegă, pe „Marla Singer“, un alt personaj din Fight Club.„Îmi aminteşte de un business de informaţii de succes în care amesteci poveşti de propagandă cu informaţii bune. Găseşti lucruri interesante acolo, dar şi chestii nebuneşti“, spune Craig Pirrong, profesor de finanţe la Universitatea Huston.

    O distorsiune într-un peisajul mediatic al informaţiei financiare în care titlurile sunt de cele mai multe ori serioase, dacă nu austere, site-ul s-a făcut remarcat în 2009, acuzând Goldman Sachs că are acces la informaţii confidenţiale privind activităţile de trading cu frecvenţă ridicată. Iar de atunci nu a încetat să atace acest colos de pe Wall Street.

    Deşi Durdenii se dau drept vocea neliniştii pieţei, copiile de pe mesajele editorilor de la Zero Hedge, furnizate de Lokey, arată că editorii se concentrau pe a face trafic pe internet. Titlurile erau intens discutate şi se insista pe publicarea materialelor la foc continuu pentru a ţine cititorii în priză. Lokey spune că insistenţa pe profit – şi ceea ce el consideră că era o linie politică evidentă – l-a motivat să plece.

  • Un cartel şi o servietă: cum ajung în Mexic banii obţinuţi din vânzarea de droguri în SUA

    Carterurile mexicane care operează în SUA au o problemă în a aduce profiturile acasă. Câteodată trimit banii prin bănci, dar a devenit din ce în ce mai greu. Cartelul Sinaloa, condus de Jaquin El Chapo Guzman, a reuşit să aducă nu mai puţin de 98 de milioane de dolari înapoi în Mexic, utilizând un procedeu mai puţin întâlnit, informează Bloomberg Business Week.

    Membrii organizaţiei au folosit banii opţinuţi din vânzarea de droguri pentru a cumpăra aur de la mai multe amanete din ţară. Apoi aurul a fost trimis către o companie din Florida şi a fost topit, care apoi a fost vândut din nou. Apoi compania s-a folosit de facturi false pentru a justifica trimiterea încasărilor companiei către Mexic.

    Odată topit, originea aurului este greu de determinat şi poate fi transformat rapid în bani cash. În plus, multe dintre companiile care fac afaceri cu aur nu sunt supuse unor reguli riguroase precum băncile.

    Un membru al Sinaloa, Carlos Parra-Pedroza, este acuzat că ar fi aranjat ca mai mulţi curieri care colectează veniturile provenite din vânzarea de droguri să cumpere lingouri de aur şi bijuterii de la magazinele din jurul oraşului Chicago.

    Din 2011 până în 2014, cartelul folosea mai multe companii fantomă (Chicago Gold sau Shopping Silver) pentru a livra aurul pentru topire către compania din Florida, care percepea un comision de 1%, apoi trimitea restul banilor către o companie din Mexic, De Mexico British Metal, deţinută de Parra-Pedroza.

    Autorităţile au demascat operaţiunea deoarece cei de la vama din Miami şi-au dat seama că trecea prea mult aur prin vamă, mai ales că nu se produceau multe bijuterii în Miami. În ianuarie 2014, din cauza unor discrepanţe din rapoartele companiei care procesa aurul, autorităţile au descins un raid asupra firmei unde au reţinut banii şi sute de kilograme de aur şi argint

  • Surpriză de proporţii în Marea Britanie: cel mai activ susţinător al Brexit-ului se retrage din lumina reflectoarelor

    Nigel Farage, liderul UKIP şi cel mai activ membru al mişcării pro-Brexit, a anunţat că se retrage de la şefia UKIP (United Kingdom Independence Party).

    Potrivit celor de la Bloomberg, Farage a declarat că “mi-am făcut partea de treabă. Am spus că vreau să ne luăm ţara înapoi, iar acum vreau să îmi iau viaţa înapoi. Iar asta începe de acum.”

    Farage este cea de-a doua figură importantă a mişcării care face un pas în spate, după ce Boris Johnson, creditat cu prima şansă la fotoliul de prim-ministru, a anunţat că nu îşi va asuma responsabilitatea negocierilor cu UE. Schimbările recente de pe scena politică de la Londra arată cât de nepregătiţi au fost susţinătorii Brexit-ului în faţa unui vot favorabil.

  • Ţara care are 5 milioane de şomeri şi cu toate acestea duce lipsă de muncitori

    “Căutăm oameni de două luni de zile. Într-un final, am găsit pe cineva în Spania. Pentru celălalte posturi am mers în Argentina”, a declarat Samuel Pimentel, headhunter. Experienţa lui Pimentel este o trăsătură bizară a pieţei muncii spaniole, unde 5 milioane de oameni sunt şomeri, iar următorul prim-ministru se va confrunta cu lipsa forţei de muncă şi cu faptul că angajatorii se luptă pentru a găsi personalul de care au nevoie, potrivit Bloomberg.

    “Este un paradox. Rata somajului este prea mare. Cu toate acestea vedem o tensiune în piaţă deoarece şomerii nu au competenţele pe care angajatorii le cer”, a spus şi Valentin Bote, şeful Randstad, agenţie de recrutare. Rata şomajului din Spania este de 20.4%, a doua cea mai mare din Europa (media în UE este de 8,6%),  iar Randstad estimează că firmele spaniole se vor chinui să găsească oamenii pentru cele 2 milioane de posturi vacante.

    Mariano Rajoy, favoritul pentru a conduce următorul guvern al Spaniei, a promis să creeze jumătate de milion de slujbe în fiecare an, dar campania sa se concentrează în a crea locuri de muncă pentru legiunile de şomeri şi nu pe producerea de muncitori bine antrenaţi care ar putea să impulsioneze economia ţării, scrie Bloomberg. De asemenea, Rajoy a promis să pună mai mult accent pe predarea tehnologiei în şcoli şi să convingă mai mulţi studenţi să înveţe limba engleză.

    Opozanţii lui Rajoy spun că iniţiativele acestuia fac ca salariile să scadă şi că impulsionează crearea de slujbe care nu necesită abilităţi complexe şi care sunt plătite prost.

    Astfel companiile moderne din Spania nu găsesc oamenii potriviţi pentru locurile vacante. Lipsa competenţelor este o piedică în calea productivităţii, se întârzie investiţiile străine şi atârnă greu asupra sistemului de pensii care depinde de noi angajaţi cu salarii bune pentru a plăti pentru populaţia în curs de îmbătrânire, potrivit  lui Sandalio Gomez, profesor la IESE Business School din Madrid.

    “Forţa de muncă nu are competenţele pe care piaţa le cere. Este o adevărată problemă”, a mai spus Gomez pentru publicaţia americană.

    Astfel companiile spaniole trebuie să se mulţumească cu angajaţii de un calibru mai mic decât concurenţii lor din alte ţări europene, ceea ce le afectează profitabilitatea şi capacitatea de rezistenţă, potrivit raportului anual din 2015 al Băncii centrale spaniole.

    În plus, executivii spanioli sunt mai slabi calificaţi decât directorii din Germania, Franţa sau Italia, potrivit unui studiu din 11 ţări europene. Numai în Grecia situaţia este mai rea. 

  • Ţara care are 5 milioane de şomeri şi cu toate acestea duce lipsă de muncitori

    “Căutăm oameni de două luni de zile. Într-un final, am găsit pe cineva în Spania. Pentru celălalte posturi am mers în Argentina”, a declarat Samuel Pimentel, headhunter. Experienţa lui Pimentel este o trăsătură bizară a pieţei muncii spaniole, unde 5 milioane de oameni sunt şomeri, iar următorul prim-ministru se va confrunta cu lipsa forţei de muncă şi cu faptul că angajatorii se luptă pentru a găsi personalul de care au nevoie, potrivit Bloomberg.

    “Este un paradox. Rata somajului este prea mare. Cu toate acestea vedem o tensiune în piaţă deoarece şomerii nu au competenţele pe care angajatorii le cer”, a spus şi Valentin Bote, şeful Randstad, agenţie de recrutare. Rata şomajului din Spania este de 20.4%, a doua cea mai mare din Europa (media în UE este de 8,6%),  iar Randstad estimează că firmele spaniole se vor chinui să găsească oamenii pentru cele 2 milioane de posturi vacante.

    Mariano Rajoy, favoritul pentru a conduce următorul guvern al Spaniei, a promis să creeze jumătate de milion de slujbe în fiecare an, dar campania sa se concentrează în a crea locuri de muncă pentru legiunile de şomeri şi nu pe producerea de muncitori bine antrenaţi care ar putea să impulsioneze economia ţării, scrie Bloomberg. De asemenea, Rajoy a promis să pună mai mult accent pe predarea tehnologiei în şcoli şi să convingă mai mulţi studenţi să înveţe limba engleză.

    Opozanţii lui Rajoy spun că iniţiativele acestuia fac ca salariile să scadă şi că impulsionează crearea de slujbe care nu necesită abilităţi complexe şi care sunt plătite prost.

    Astfel companiile moderne din Spania nu găsesc oamenii potriviţi pentru locurile vacante. Lipsa competenţelor este o piedică în calea productivităţii, se întârzie investiţiile străine şi atârnă greu asupra sistemului de pensii care depinde de noi angajaţi cu salarii bune pentru a plăti pentru populaţia în curs de îmbătrânire, potrivit  lui Sandalio Gomez, profesor la IESE Business School din Madrid.

    “Forţa de muncă nu are competenţele pe care piaţa le cere. Este o adevărată problemă”, a mai spus Gomez pentru publicaţia americană.

    Astfel companiile spaniole trebuie să se mulţumească cu angajaţii de un calibru mai mic decât concurenţii lor din alte ţări europene, ceea ce le afectează profitabilitatea şi capacitatea de rezistenţă, potrivit raportului anual din 2015 al Băncii centrale spaniole.

    În plus, executivii spanioli sunt mai slabi calificaţi decât directorii din Germania, Franţa sau Italia, potrivit unui studiu din 11 ţări europene. Numai în Grecia situaţia este mai rea. 

  • După război, toţi vitejii dispar: Nigel Farage, liderul mişcării pro-Brexit, se retrage de la şefia UKIP

    Nigel Farage, liderul UKIP şi cel mai activ membru al mişcării pro-Brexit, a anunţat că se retrage de la şefia UKIP (United Kingdom Independence Party).

    Potrivit celor de la Bloomberg, Farage a declarat că “mi-am făcut partea de treabă. Am spus că vreau să ne luăm ţara înapoi, iar acum vreau să îmi iau viaţa înapoi. Iar asta începe de acum.”

    Farage este cea de-a doua figură importantă a mişcării care face un pas în spate, după ce Boris Johnson, creditat cu prima şansă la fotoliul de prim-ministru, a anunţat că nu îşi va asuma responsabilitatea negocierilor cu UE. Schimbările recente de pe scena politică de la Londra arată cât de nepregătiţi au fost susţinătorii Brexit-ului în faţa unui vot favorabil.

  • Jean-Pierre Mustier este noul CEO al UniCredit

    Jean-Pierre Mustier a fost numit CEO al UniCredit, având misiunea dificilă de a restructura cea mai mare bancă italiană, potrivit unor surse din piaţă, citate de Bloomberg.

    Mustier, în vârstă de 55 de ani, îl va înlocui pe Federico Ghizzoni. Boardul băncii a ţinut o şedinţă extraordinară joi pentru a aproba numirea. Purtătorul de cuvânt al UniCredit din Milano a refuzat să comenteze numirea.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum o cameră de hostel a dus la o idee de afacere evaluată la 1 miliard de dolari

    În 2012 Shintaro Yamada avea 34 de ani, era singur şi frustrat la locul de muncă. A părăsit o slujbă confortabilă din Tokyo pentru a călători în lume, scrie Bloomberg.

    Nu voia să cheltuie mult, dar dorea şi să cunoască cultura locală. Aşa că a stat în hosteluri foarte ieftine, a făcut autostopul şi a mers cu transportul în comun. De-a lungul a şase luni a vizitat 23 de ţări.

    „Călătoria mi-a deschis mintea. M-a făcut să vreau să fac ceva folositor pentru oamenii din întreaga lume. Am început să mă gândesc la o platformă care să le permită oamenilor să facă schimb de obiecte, servicii, unde pot schimba bani, doar prin intermediul unui smartphone”, a spus Yamada.

    A fost determinat să înfiinţeze un start-up care le-ar permite oamenilor din diferite zone ale globului să intre în contact unii cu alţi. Astfel a fondat Mercari Inc, un site de e-commerce unde oamenii pot cumpăra şi vinde aproape orice.

    Mercari a fost fondată în 2013, iar luna aceasta a ajuns la o evaluare de 1 miliard de dolari, fiind primul unicorn din Japonia, a treia economie a lumii. Pe glob există în prezent 155 de unicorni, dintre care 92 în Sua, 25 în China şi 7 în India, potrivit CB Insights.

    Yamada nu crede că este o problemă atât de mare, faptul că nu există unicorni în Japonia. Multe companii de tehnologie din Japonia se listează la bursă înainte de a ajunge la o evaluare de 1 miliard de dolari deoarece cerinţele pentru listare sunt mult mai puţin restrictive decât în alte ţări. Pe piaţa din Japonia, compania are nevoie de o capitalizare de 10 milioane de dolari şi nu necesită să aibă un venit, pe de altă parte, companiile care decid să se listeze în SUA au nevoie de o capitalizare de 50 milioane de dolari sau 750.000 de dolari în profituri.
    Unul din motivele pentru care Mercari a avut succes a fost faptul că a fost creat special pentru mobil. Oamenii vând orice, de la haine, la gadgeturi sau la cărţi de baseball. Aplicaţia a fost descărcată de peste 32 de milioane de ori şi a generat tranzacţii de 10 miliarde de yeni în fiecare lună, iar Mercari primeşte o parte din fiecare tranzacţie.

    „Piaţa serviciilor business-to-consumer este deja dezvoltată, dar piaţa de aplicaţii user-to-user încă mai creşte”, spune Tomoaki Kawasaki, analist la Iwai Cosmo Securities.

  • Microsoft cumpără LinkedIn pentru 26 de miliarde de dolari

    Microsoft va cumpăra LinkedIn, într-o tranzacţie evaluată la 26,2 miliarde de dolari, scrie Bloomberg. Jeff Weiner va rămâne CEO LinkedIN şi va fi în subordinea şefului Microsoft, Satya Nadella, scrie Bloomberg.

    Oferta plasează valoarea companiei LinkedIn la 196 dolari per acţiune, ceea ce reprezintă un plus de 49,5% faţă de preţul de tranzacţionare al acţiunilor LinkedIn la închiderea şedinţei de luni.

    ”Astăzi este un moment de refinanţare pentru LinkedIn”, a spus Reid Hoffman, preşedintele board-ului companiei.

    Afacerea va fi finaţizată anul acesta. 

    “Echipa LinkedIn a creascut foarte mult, încercând să conecteze profesioniştii, oamenii de business din întreaga lume”, a spus Satya Nadella, CEO-ul Microsoft.”Împreună putem accelera procesul de creştere”, a adăugat el.

    “Este un moment important pentru LinkedIn. Este o oportunitate grozavă pentru membrii noştri, clienţii noştri şi ne uităm spre viitorului acestui business. Susţin această tranzacţie şi deciza board-ului”, a spus Reid Hoffman, unul dintre co-fondatorii LinkedIn.