Tokyo este cea mai mare metropolă, având peste 35 de milioane de locuitori. Iar Akibahara, o zonă a oraşului, este dedicată curentelor manga şi anime. Zona însăşi este un indiciu pentru problemele de natalitate cu care se confruntă ţara. Akibahara este raiul pentru otaku, o generaţie de tocilari, care au trăit într-o perioadă de peste 20 de ani de stagnare economică şi au ales să se scufunde în propria lume imaginară.
Kunop Kitamara, reprezentant al Asociaţiei Japoneze de Planing Familial, îi descrie pe mulţi dintre tinerii japonezi drept ”ierbivore” – pasivi şi lipsiţi de dorinţe carnale. Se pare că tinerii de acum sunt complet lipsiţi de ambiţia caracteristică a bărbaţilor japonezi de după Al Doilea Război Mondial, ambiţie care a transformat ţara într-o putere economică. Mai mult, aceşti tineri par lipsiţi de orice interes în ce priveşte ideea de a se angaja.
Au un stil de viaţă asemănător cârtiţelor şi, în mod îngrijorător, s-au retras din orice relaţie cu femeile. Doi okatu, intervievaţi de reporterul BBC, cred că au relaţii cu prietene din mediul virtual. Prietenele sunt de fapt personaje dintr-un joc Nintendo numit Love Plus. Personajele sunt numite Nurikan şi Ne-ne, iar cei doi tineri japonezi, îşi scot prietenele la plimbare (tableta cu jocul) în parc şi le cumpără torturi pentru zilele de naştere. ”Este tipul de relaţie pe care îmi doresc să o fi avut în liceu”, spune Nurikan. În joc el are 15 ani, deşi în realitate a împlinit 38.
”Voi continua mereu această relaţie”, spune Yuge, care are 39. ”Cum ea este la liceu, mergem împreună la şcoală. Iar apoi ne întâlnim şi mergem împreună spre casă… În joc am 17 ani.” Yuge spune că uneori pune tableta în coşul bicicletei şi când ajunge la o anume destinaţie îşi face poze cu prietena sa. ”În liceu poţi avea relaţii fără a te gândi la căsătorie”, spune Yuge. ”Aşa că mă voi gândi de două ori înainte să ies la o întâlnire cu o femeie reală”.
Nurikan spune că soţia sa nu ştie despre prietenia cu Rinko şi speră că nu va trebui niciodată să aleagă între ele.
În aceste condiţii, impresia este că otaku sunt într-o perpetuă stare caracteristică perioadei copilăriei. Mai mult, sunt foarte confortabili în această situaţie. Motivul care i-a împins în acestă stare nu este însă la fel de evident.
”Cea mai mare parte a tinerilor din China sau Vietnam se urcă pe scuter să meargă în cluburi de noapte, unde dansează până rămân fără suflu şi probabil fac şi sex – ei cred că viaţa lor va fi mai bună decât a părinţilor lor. În Japonia nimeni nu crede asta”, spune Roland Kelts, un sociolog din Tokyo.
Câteva studii au arătat chiar că şi tinerii japonezi implicaţi în relaţii au o activitate sexuală redusă. Doar 27% dintre ei spun că fac sex în fiecare săptămână.
Numărul căsătoriilor este în scădere şi numai 2% dintre noi născuţi sunt nelegitimi.
Bomba demografică din Japonia se leagă şi de lipsa imigranţilor. Unul dintre opt locuitori din UK este născut peste hotare, în vreme ce în Japonia acest raport este de 1 la 60.
Japonia a reuşit să-şi conserve cultura sa unică în ciuda globalizării rapide. Dar ce şanse de perpetuare are acest stil de viaţă, în condiţiile în care generează probleme demografice atât de grave?