BusinessMagazin

Tag: companii

  • Doua Exxonuri si patru BP

    Cu asemenea bani se poate plati aproape toata datoria externa a Angliei (1,07 trilioane de dolari), se poate finanta invazia Irakului (guvernul american estimeaza costul razboiului la un trilion), se pot cumpara doua companii Exxon (cate 487 de miliarde) sau patru British Petroleum (cate 248 de miliarde). Au fost calculele ziaristilor de la The Telegraph care au incercat sa traduca in ceva mai concret valoarea uriasa atinsa la bursa de compania chinezeasca PetroChina la data de 5 noiembrie – in jur de o mie de miliarde de dolari.
     
    Din fericire pentru eforturile lor si ale altora de a cuprinde cu mintea ceea ce s-a intamplat, minunea n-a tinut mult. A doua zi dupa marele record, PetroChina scadea la bursa din Shanghai de la 43,96 yuani (5,90 dolari) pe actiune la 39,99 (5,37 dolari), pentru ca in zilele urmatoare, odata cu scaderea generala a titlurilor asiatice, sa piarda in valoare si la New York. Nu era prima oara cand compania chinezeasca de petrol si gaze era in centrul atentiei: la jumatatea lui octombrie, PetroChina devenea a doua companie din lume dupa grupul american ExxonMobil ca valoare bursiera, cu 430 de miliarde de dolari. Numai ca intre timp Exxon a scazut, odata cu bursele americane, in timp ce firma chinezilor a tot urcat, iar pe parcursul zilei de 5 noiembrie a trecut chiar de pragul de 1.000 de miliarde de dolari (690 de miliarde de euro).
     
    Analistii aveau sa sesizeze insa cea mai spectaculoasa parte a povestii nu in astfel de fluctuatii, in fond nu chiar asa de surprinzatoare intr-o perioada de neliniste generala a pietelor, ci in faptul ca la Shanghai, actiunile PetroChina s-au tranzactionat, in momentul lor de maxim, la un pret echivalent cu de 55 de ori profitul, pe cand ExxonMobil, a doua companie din lume ca valoare bursiera, se vindea si se cumpara doar la un pret echivalent cu de 13 ori profitul. De aici inevitabila sperietura si, din partea caselor de brokeraj, recomandari de vanzare a actiunilor. Finantistul miliardar Warren Buffett, care declara recent ca deprecierea activelor americane il goneste sa-si caute norocul pe pietele emergente, si-a vandut detinerile la PetroChina chiar de la sfarsitul lui octombrie, temator tocmai de o supraevaluare.
     
    Au aparut insa si o serie de comentarii dupa care ceea ce s-a intamplat ar dovedi ca „balonul“ chinezesc a ajuns in sfarsit pe punctul de a exploda. O companie de brokeraj din Canada, Northern Securities, aprecia ca aglomerarea de companii chinezesti care au ajuns printre cele mai mari din lume aduce cu perioada de dominatie a bancilor japoneze in anii ’80 si ’90 si a companiilor americane de tehnologie inainte de esecul dotcom-urilor. „Amandoua aceste episoade de dominatie a pietei au sfarsit cu prabusiri fara precedent. Este bursa chineza sortita unui astfel de deznodamant?“, se intreba compania intr-o nota catre investitori.
     
    La data redactarii notei, China avea in afara de PetroChina inca trei companii in topul celor mai mari zece din lume – cel mai mare operator de telefonie mobila, China Mobile, China Petroleum si Industrial & Commercial Bank of China. N-au fost insa singurele recorduri chinezesti de la inceputul lui noiembrie incoace. Grupul de asigurari China Life Insurance a intrat si el in top 10, depasind ca valoare de piata compania americana AT&T, cu peste 256 de miliarde de dolari, iar platforma de comert online Alibaba, care si-a facut debutul saptamana trecuta la bursa din Hong Kong, a ajuns pe locul al doilea intre cele mai mari firme de Internet din lume, dupa Google, febra cumpararilor de actiuni impingand intr-o singura zi valoarea ei de la 9 la 25 de miliarde de dolari.
     
    Soarta PetroChina la bursa e insa destul de departe de a ilustra mecanic notiunea de „balon“ chinezesc. Sugestia de mai sus a brokerilor canadieni viza mersul intregii economii a Chinei, despre a carei supraincalzire se vorbeste nu de cateva luni, ci de cativa ani. Banca centrala a crescut periodic dobanda, iar guvernul a tinut neschimbat pretul combustibililor, ca sa stavileasca inflatia, care a ajuns la 6% in al treilea trimestru. Intr-un asemenea climat, piata de capital a avut, in intentia statului, mai mult un rol de supapa pentru presiunile inflationiste, de instrument de reglare a circuitului de bani din economie. Investitorii au aruncat cu bani in titlurile companiilor autohtone, increzatori tocmai in perspectiva luminoasa a economiei, iar jocul la bursa a ajuns un fel de sport national, pana acolo incat Beijingul a fost tentat acum cateva luni sa mareasca taxele pe tranzactiile bursiere, ca sa mai tempereze din elanul micilor investitori. Decizia din august de a permite investitorilor individuali chinezi sa investeasca la bursa din Hong Kong a avut acelasi scop, de a mai diversifica posibilitatile de plasament ale unor mici investitori carora altminteri li se interzice sa joace pe bursele straine; ulterior insa, autoritatile s-au razgandit, realizand ce efect ar avea un aflux masiv de bani pe piata din Hong Kong.
     
    Acesta e contextul in care PetroChina a castigat in valoare asa de mult: explicatia simpla e ca oferta publica initiala la bursa din Shanghai (pe langa cele din New York si Hong Kong, unde e listata din 2000) a insemnat scoaterea pe piata a doar 2% din capitalul companiei, ceea ce a concentrat frenezia investitorilor asupra acestei cote limitate, impingand pretul de la cotatia initiala de 16,7 yuani la aproape 44. Si nu numai frenezia investitorilor chinezi: conform complicatei legislatii a pietei, exista actiuni de clasa A (listate la bursele din Shanghai si Shenzen si disponibile pentru chinezi si pentru anumiti investitori institutionali straini), de clasa B (disponibile pentru investitorii straini si tranzactionate in dolari la Shanghai si in dolari Hong Kong la Shenzen) si de clasa H (pentru companiile chinezesti listate la Hong Kong). PetroChina a scos acum pe bursa din Shanghai actiuni clasa A, cu obiectivul sa obtina o finantare de 9 miliarde de dolari pentru dezvoltarea a trei exploatari petroliere si modernizarea unei rafinarii si a unei uzine chimice.
     
    De aici inainte insa nu mai e vorba numai de jocul cererii si al ofertei de actiuni. PetroChina a crescut la bursa in ultimele luni mai ales dupa ce a anuntat, la inceputul lui mai, descoperirea zacamantului de la Jidong Nanbao din Golful Bohai de la Marea Galbena, cu peste 7 miliarde de barili de echivalent petrol, din care aproape 3 miliarde rezerve certe. E vorba de una din cele trei exploatari pe care vrea sa le dezvolte acum cu banii luati de la bursa. Ar fi vorba de 6,62 miliarde de barili de titei si 140 de miliarde mc de gaz; ba mai mult, golful ar putea contine in structurile sale geologice nu mai putin de 146 de miliarde de barili de echivalent petrol. „Am fost asa de fericit cand am auzit stirea, incat nici n-am mai putut sa dorm“, a zis prim-ministrul Wen Jiabao, adaugand ca, dupa parerea lui, zacamantul e cea mai mare descoperire a Chinei din ultimii 40 de ani. Jiang Jiemin, presedintele companiei, s-a declarat convins ca rata de recuperare a zacamantului ar putea depasi 40% si ca de la Jidong ar urma ca din 2012 sa fie extrase 10 milioane de tone de titei pe an, urmand sa ajunga treptat la 25 de milioane.

  • Dilema lui Inovescu

    Domnul Inovescu este producator de „snukere“, dar pe langa fabricarea propriu-zisa a „snukerelor“, trebuie sa angajeze oameni pentru administrarea cladirii, a sistemului informatic, a flotei auto, a departamentului de resurse umane. Adica acele activitati conexe, dar indispensabile pentru derularea afacerii. Problemele apar atunci cand administrarea serviciilor conexe consuma mai mult timp si mai multe resurse, umane si materiale decat activitatea de baza. De aici si solutia externalizarii. Daca spatiul unde functioneaza firma domnului Inovescu este inchiriat, primul serviciu deja externalizat este cel de administrare a cladirii – intretinerea, curatenia. Intr-o faza urmatoare, la fel se poate proceda si cu sistemul informatic sau cu flota de autovehicule a producatorului de „snukere“.

    Fictiunea cu domnul Inovescu a fost folosita, pentru a explica avantajele outsourcingului, de catre Philippe Valigny, director general al ALD Automotive, la seminarul „Outsourcing: costuri si beneficii“, organizat saptamana trecuta de Ziarul Financiar impreuna cu ALD Automotive si Class IT. Parte a grupului international ALD, compania a intrat in piata romaneasca in 2004 si are in prezent 114 clienti, in proportie de peste 90% societati internationale, pentru care asigura servicii complete de outsourcing auto. „Avem aproape 2.500 de autovehicule in portofoliu, iar pana la sfarsitul anului avem comenzi pentru inca 200 de masini“, spune Philippe Valigny. Piata outsourcingului auto este estimata la circa 10.000 de autovehicule, ceea ce reprezinta doar 4% din totalul masinilor comerciale. In Franta, procentul autovehiculelor externalizate este de 30%, iar in Marea Britanie sau Olanda cifra este chiar mai mare. Pe aceste date se bazeaza si estimarea conform careia capacitatea acestei piete este, in Romania, de 70.000 de masini. Pentru 2008, ALD Automotive spera sa ajunga la un portofoliu total de 4.000 de autovehicule.

    Companiile multinationale duc uneori pana la extrem externalizarea auto. Atunci cand politica firmei are in vedere outsourcingul, acesta se poate realiza chiar daca are ca obiect o singura masina. „Avem si clienti cu un singur autoturism. Insa externalizarea devine cu adevarat rentabila de la 20 de autovehicule in sus“, estimeaza Philippe Valigny. Dupa el, nici gasirea partenerilor de afaceri nu este usoara, deoarece societatile care furnizeaza astfel de servicii sunt privite ca intermediari, iar atelierele de reparatii sau intretinere incearca sa negocieze direct cu beneficiarii serviciilor.

    Companiile romanesti nu au ajuns atat de departe ca in exemplul cu un singur autoturism externalizat. Majoritatea prefera sa isi angajeze personal pentru toate activitatile conexe, cazul cel mai intalnit fiind cel in care o singura persoana se ocupa chiar de mai multe astfel de activitati. Conform unui studiu prezentat de PricewaterhouseCoopers, in Romania au insa potential mare de crestere serviciile de outsourcing legate de tehnologia informatiei, logistica, distributie si resurse umane, dupa o perioada in care cele mai frecventate au fost cele financiar-contabile. Pentru IT, outsourcingul ocupa doar 3% din piata, iar estimarile arata un procent posibil de pana la 15%. „Deocamdata, companiile sunt obisnuite sa isi realizeze proiectele IT «in house», cu propriii specialisti. Cresterea ar fi mai usoara daca cei din companii ar intelege ca outsourcingul iti da acces la forta de munca bine calificata si la un nivel de experienta pe care nu il gasesti intr-o societate nespecializata in IT“, spune Bogdan Tudor, reprezentantul furnizorului de servicii Class IT, care ofera servicii de outsourcing IT pentru firme ca Rompetrol, Adecco, Generali, Bosch.

    La capatul celalalt al „lantului trofic“, unde gasim Romania ca destinatie pentru serviciile de externalizare, cresterea este asteptata in special de la companiile europene. „Compatibilitatea lingvistica, apropierea culturala si fusul orar sunt avantaje ale Romaniei in atragerea de clienti din Europa. Tendinta, in prezent, este de a externaliza cat mai aproape serviciile («nearsourcing» sau «nearshoring», n. red.), in dauna unor zone indepartate, precum India“, a declarat Radu Andrei, manager al departamentului Advisory Performance Improvement din PricewaterhouseCoopers.

    Apartenenta la aceeasi familie lingvistica ajuta in special la dezvoltarea externalizarii serviciilor de suport, cum sunt call center-urile. „Potentialul acestor centre de servicii este de 2.000 de angajati numai in Bucuresti. In prezent, noi avem doar 250, iar principalii clienti sunt companii din Europa Latina, ca Franta si Spania“, spune Vaclav Susen, BPO (business process outsourcing) services centre lead al Accenture, unul dintre cei mai mari furnizori de servicii de acest fel din lume. Accenture a deschis anul trecut primul sau centru de BPO din Romania, la Bucuresti, care avea in iulie circa 200 de angajati. Potrivit lui Susen, cand centrul de aici va ajunge la 2.000 de angajati, adica in urmatorii ani, Accenture ar putea sa deschida noi centre in alte orase mari, Cluj sau Timisoara. Compania americana mai are in Europa centre de BPO la Praga, Bratislava si Varsovia, precum si un centru de IT la Riga.

    Odata cu maturizarea pietei apar si sofisticari ale circuitului. Pe de o parte, vom avea de-a face cu externalizarea catre mai multi furnizori ce lucreaza concertat la unul si acelasi serviciu („multisourcing“), de cele mai multe ori contribuind fiecare cu expertiza specifica la un singur proiect, mai ales in domeniul IT; un astfel de mod de lucru reduce timpul de lucru si exploateaza mai bine specializarile furnizorilor. Pe de alta parte, va aparea tendinta de a folosi un singur furnizor („lead supplier“) care se ocupa apoi de gasirea unor subfurnizori pentru toate necesitatile de outsourcing ale clientului. Acest tip de „single outsourcing“ insa este mai putin raspandit la ora actuala in Romania. Societatile care ofera servicii de externalizare sunt, in general, specializate intr-un singur domeniu, nefunctionand ca integratori de genul Accenture. Si, cum era de asteptat, multi dintre furnizorii de servicii externalizeaza ei insisi cat mai mult din activitatile conexe catre alte societati. „Noi am externalizat resursele umane, servicii financiare ca plata salariilor sau incasarea facturilor si administrarea sediului“, spune Philippe Valigny.

  • Urmatoarele linii de cod

    Cladirea din Bucuresti in care (inca) isi are sediul inchiriat Softwin e cunoscuta drept cladirea Aerofina, dupa numele companiei proprietare, un producator roman printre altele de scaune de catapultare si lansatoare de racheta. Chiriasul sau principal are interese in zona tehnologiei de varf, dar pe un alt domeniu de activitate – software, uneori la fel de futuristic ca aviatia militara, daca e sa ne gandim la produsele la care lucreaza sutele de programatori de aici.
    Doua dintre aceste proiecte au ramas pana acum secrete, desi au alocate de cativa ani cateva zeci de programatori. Apropierea momentului in care vor fi prezentate il face totusi pe Florin Talpes, presedintele Softwin, sa dezvaluie cateva informatii. Primul produs, care urmeaza sa fie lansat probabil la inceputul anului viitor, este o premiera pentru companie, prin faptul ca implica nu doar software, ci si hardware. Aflat in categoria tehnologiilor de biometrie, viitorul produs va fi o solutie la furturile de identitate. Mai exact, produsul care urmeaza a fi lansat se va concentra pe „recunoasterea persoanelor prin dinamica miscarii, in ton cu conceptul recent aparut de semnatura «bio»“, spune Talpes. Al doilea produs, a carui perioada de lansare nu a fost inca stabilita, va fi un software care va permite, de exemplu, traducerea automata a unui text din engleza in romana si viceversa: „In zona tehnologiilor legate de limbaje am vazut nevoi care exista in piata. Romana este una din limbile care nu au avut fericirea sa faca parte din grupul limbilor integrate in calculator, descrise, ca sa zic asa“. Astfel de proiecte vor face de acum incolo din Softwin un laborator de experimente, un fel de incubator de start-up-uri, judecand dupa logica pe care grupul a urmat-o pana acum – dezvoltarea unui produs si apoi separarea lor in companii separate. Fiindca, dupa ce antivirusul BitDefender a trecut in administrarea unei companii de sine statatoare incepand de anul acesta, de la 1 ianuarie 2008 vor fi separate juridic si Intuitext (software educational), Ascenta (servicii IT pentru procese de business) si Paxato (call centers).
    In ceea ce priveste compania BitDefender, Florin Talpes voia pana recent sa o inscrie la o bursa straina, fie ea Londra sau New York. Planurile de listare raman in vigoare, auditul realizat de una din companiile din Big Four (dar nenominalizata de Talpes) se va finaliza in aprilie-mai anul viitor, iar listarea se va intampla, dupa estimarile oficiale, peste maxim 15 luni. Doar ca planurile initiale au suferit o corectie de natura geografica. „Fata de acum ceva vreme, cand spuneam ca Bucurestiul este exclus de pe lista, astazi nu mai spunem asta. Bursa de aici incepe sa devina interesanta“, crede Florin Talpes. Si prezinta logica acestei variante. BitDefender are in Romania, piata de origine, avantajul unei marci mult mai bine cunoscute ca pe alte piete. Iar factorul emotional din partea investitorilor indus de cartea brandului local ar putea influenta pozitiv jocul cifrelor la bursa.
    Alt argument e faptul ca se tinde spre o suprapunere la nivelul investitorilor institutionali pe bursele europene, adica unii dintre cei care sunt la Londra vor fi regasiti partial si la Bucuresti. Talpes apreciaza, dupa o trecere in revista a burselor europene, ca aceea din Varsovia are 50% din investitorii institutionali prezenti la Londra, iar cea din Bucuresti este cu 10 procente in urma Varsoviei din punctul de vedere al acestei categorii de investitori. Daca va fi aleasa bursa romaneasca, cele din Londra sau New York ar putea fi ulterior alese pentru o listare secundara. Insa o hotarare ferma va fi luata la finalul primului trimestru din 2008. Tot atunci se va hotari si dimensiunea partii din companie care va fi listata (care va depinde de necesarul financiar al companiei si de regulamentele bursiere), Talpes spunand doar ca „probabil nu vom lista enorm, ci urmarind o anumita logica a prudentei“. BitDefender are nevoie de finantare pentru a-si putea urmari planul de investitii – 100 de milioane de dolari pana in 2010, anuntat de mai bine de un an – dar si pentru intrarea intr-o perioada in care ar putea urma achizitii ale altor companii. „E posibil ca in 2008 sa ne apara mai clar ideea de crestere altfel decat organica, adica prin achizitii. Acesta e iar un parametru pe care il iei in calcul cand te gandesti la ce finantare ai nevoie.“
    O miscare discreta in aceasta directie e faptul ca BitDefender a devenit anul acesta singurul proprietar al Constelación Negocial, un partener de distributie pentru Portugalia. Compania a fost de altfel si singura achizitie de pana acum, in 2003 Talpes devenind actionar majoritar (dar pe atunci nu unic) intr-o tranzactie al carei pret nu a fost facut public. Apoi, extinderile prin birouri de reprezentare pe piete straine, de genul celui deschis recent in Silicon Valley, reprezinta investitii care au nevoie de finantare. „Specific pentru BitDefender este ca pleaca spre cele mai mari piete, cele mai dezvoltate economii“, zice Talpes. Lumea dupa BitDefender se imparte azi intre patru zone majore: Europa de Vest, America de Nord, Asia si Romania. O treime din bugetul alocat pietelor externe reprezinta marketing, iar Talpes spune ca intr-un orizont de timp de trei ani, centrele de venit ale BitDefender vor urma evolutia marilor companii de securitate, urmand proportionalitatea pietelor. Aceasta deoarece in Statele Unite, de exemplu, desi e vorba de cea mai mare piata pentru solutii de securitate informatica, BitDefender are o cota de piata subunitara, in conditiile in care la nivel global vanzarile inregistrate se indreapta spre 2% din totalul pietei. Peste acesti trei ani, piata americana ar putea aduce 40% din veniturile companiei. BitDefender are acum prezenta directa in strainatate prin doua birouri in Statele Unite (California si Florida) si cate unul in Marea Britanie, Germania, Spania si Romania.
    In aceeasi categorie ar mai putea fi considerate pietele din nordul Europei, mai exact Danemarca, dar Talpes considera ca angajarea unuia sau a doi oameni nu poate fi numita in adevaratul sens prezenta directa. In aceeasi categorie este Asia. „Exista deja o mica echipa care este in Asia si pregateste lansarea unui birou in zona. E de asteptat ca in 2008 sa avem ceva, undeva in Estul Indepartat. Ar putea fi ceva in zona Australiei care ne intereseaza“, spune Florin Talpes. Din aceasta zona ar putea aborda continentul australian, Coreea, Thailanda si chiar puternica piata japoneza si China. Daca ar fi asa, BitDefender ar fi prima firma romaneasca de IT&C care isi deschide birou in Asia, sau poate in Australia. Pentru BitDefender ar fi a doua premiera, dupa ce in acest an a patruns in Silicon Valley aproape concomitent cu grupul Gecad. Fondatorul Softwin adauga ca isi elaboreaza strategia pentru un orizont de timp de trei ani, iar acum a ajuns chiar la finalul unei etape de acest fel, ceea ce explica schimbarile de viziune din ultima vreme. „Ce gandeam acum trei ani ca putem face gandim acum usor diferit, fiindca putem face mai mult“, spune Talpes.
     
    Curajosii din IT

    Companie
    Birouri externe
    Gecad
    Olanda, Statele Unite
    Softwin
    Danemarca, Germania, Marea Britanie, Spania, SUA
    Neogen
    Bulgaria, Moldova, Serbia
    Flamingo
    Croatia, Moldova, Olanda, Ungaria
    Sursa: companiile

  • Un masterplan mai mic

    Daca toate aceste speculatii ar fi transformate intr-un film, cea mai fidela reprezentare ar fi data de „Master Plan – About the Power of Google“, un film realizat anul acesta de catre doi studenti din Germania, Ozan Halici si Jurgen Mayer. Cei doi atrag atentia asupra puterii pe care o are acum compania inceputa de la un motor de cautare pe internet si a dependentei multora fata de serviciile oferite de Google, tradusa in informatii pe care compania le detine despre milioane de persoane, pe baza intereselor tradate de cautarile pe internet. Filmul a fost si premiat la un festival, la rubrica film de fictiune. Cert e ca cele 3 minute si 14 secunde au fost urmarite de aproximativ 300.000 de persoane, daca e sa avem in vedere doar afisarile de pe YouTube, tot unul dintre produsele Google.

    Parasind registrul SF, dar pastrand logica, planurile Google in Romania ar putea fi citite prin pasii facuti pana acum. Cel mai recent indiciu ar trebui sa fie cu siguranta vizita la Bucuresti a lui Michael Champlin, business product manager pentru Google Apps pentru regiunea EMEA, care a acordat un interviu in exclusivitate pentru BUSINESS Magazin. Grosier, Google Apps este interpretarea proprie, online, a suitei Microsoft Office. Amandoua au editor de text, de tabele si prezentari si ambele ofera cate un produs de management al e-mail-urilor. Unul se numeste Outlook, iar celalalt Gmail. Google Apps e, asadar, un pachet de produse cu care Google vrea sa se impuna si in mediul corporatist, asa cum a facut-o in cel utilizatorilor obisnuiti. In lume, 44,1% dintre cautarile pe internet se fac folosind Google – aceasta e una dintre cifrele reale din imaginile filmului mai sus amintit. Iar Kyle McNabb, unul dintre expertii companiei de analiza a pietei Forrester Research, spune, citat de presa internationala, ca „angajatii se pot intreba la un moment dat, de ce nu pot primi la serviciu aceleasi servicii pe care le folosesc si acasa“.

    Chiar in ziua interviului acordat de Champlin, Google ajungea sa mai depaseasca un record la bursa americana Nasdaq, cel de 700 de dolari pentru o singura actiune, ceea ce duce valoarea corporatiei la peste 220 de miliarde de dolari. Aceasta in vreme ce veniturile inregistrate in ultimul trimestru au depasit putin 4 miliarde de dolari, majoritatea din activitatea de baza a companiei – vanzarea de publicitate pe internet.

    Mai nou, Google Apps a intrat la randu-i in activitatea de baza, alaturi de publicitate si serviciul de cautare, spune Michael Champlin. Pentru moment, veniturile din Google Apps sunt probabil minime – analistii estimeaza o cifra de 40 de milioane de dolari din totalul celor 10 miliarde venituri anuale (la nivelul anului 2006) – incat compania nici nu le-a declarat separat in rapoartele financiare. Microsoft contrasteaza puternic cu Google din acest punct de vedere: doar divizia de business a companiei, care include pachetul Office si cateva alte programe de contabilitate pentru mici companii, genereaza anual venituri de 16 miliarde de dolari, dintr-un total de 51 de miliarde.

    Dar intre cele doua oferte pentru companii, cea a Microsoft si cea a Google, exista o diferenta importanta. In vreme ce programele Microsoft sunt rezidente pe calculator – unul singur, cel pe care sunt create -, Google incearca sa impuna un nou model. Documentele Google sunt online, pot fi accesate de oriunde exista conexiune la internet pe baza de parola si modificate in acelasi timp de mai multe persoane. Documentele la care lucreaza angajatii companiilor sunt, asadar, depozitate in versiunea Google Apps nu in calculatorul propriu sau pe serverul companiei, ci in centrele de date ale Google raspandite pe tot globul. „Unul din cele mai bine pazite secrete ale noastre este amplasarea centrelor de date. Nu pot comenta despre localizarea lor in afara de faptul ca o parte din ele sunt in Europa“, spune product managerul Google.

    Vizita lui a avut ca principal obiect intalnirea cu oameni din online si furnizori de servicii de acces la internet (asa cum sunt cablistii sau retelele de cartier) pentru a le propune sa ofere clientilor acestora pachetul de servicii Google Apps. De exemplu, partea de e-mail este acelasi Gmail pe care il poate folosi oricine gratuit, diferenta fiind faptul ca aspectul poate fi personalizat cu sigla companiei, iar domeniul poate fi de forma office@companie.ro si nu cea standard, cu terminatia gmail.com. Suita Google Apps, in versiunea premium care permite aceasta personalizare, costa 15 centi per utilizator in fiecare luna, la care se adauga alti 3 centi pentru dezactivarea aparitiei reclamelor Google in aplicatii.

    Alt indiciu legat de planurile companiei in Romania l-a oferit o pancarta pe care de putina vreme studentii de la Politehnica Bucuresti au putut sa o remarce in curtea universitatii, pe care sta scris „Google is hiring“ (Google angajeaza). „Acum avem doar o singura persoana (Radu Tudorache, country manager al Google Romania, n. red.) si faptul ca nu suntem inca foarte vizibili e doar pentru ca suntem la inceput de drum. Asa s-a intamplat si in alte centre Google. Am inceput cu o persoana si la Zürich si la München si acum avem o prezenta puternica acolo“, spune Michael Champlin. Faptul ca Google a angajat la inceputul acestui an un country consultant, pe Radu Tudorache, fost manager in cadrul ANRC, este cea mai clara dovada a interesului pe care Google l-a aratat pietei romanesti. De la numirea sa in functie, Tudorache a aparut public in functia sa doar saptamana trecuta, la prezentarea lui Michael Champlin.

    Champlin lasa sa se inteleaga ca anuntul de angajare este pentru ingineri care ar putea lucra in centre europene ale Google, Romania nefiind inca o tinta pentru deschiderea unui centru tehnic. De altfel, si anunturile publicate pe serviciul online romanesc de recrutare Bestjobs precizeaza ca sunt cautati ingineri software si manageri tehnici pentru a lucra la centrul polonez din Cracovia.

    Apoi, in ultimul an, Google a adaugat noi produse la seria celor localizate (traduse) in limba romana. Pe langa motorul de cautare Google.ro, cel mai mare gigant online a adus alte trei produse importante. Ultimul lansat dintre acestea e platforma pentru scrierea de bloguri numita chiar Blogger. Platforma este utilizata de 29,94% dintre cei mai mult de 100.000 de scriitori romani de bloguri, conform singurului studiu ce are ca obiect blogging-ul, realizat de firma Timsoft. Platforma Google este a doua ca numar de utilizatori conform acestui studiu, dupa platforma open-source WordPress, cu o cota de piata de 43,66%.

    Tot anul acesta, cu o luna anterior lansarii Blogger, Google a venit cu iGoogle in limba romana, practic motorul de cautare caruia i se adauga in plus cateva casute personalizabile cu informatii sau aplicatii pur decorative. Acesta e primul contact al Google cu editorii de presa si realizatorii de aplicatii din Romania, pentru ca fiecare casuta cu informatii are la baza contracte incheiate cu acestia. La nivel mondial, au existat de-a lungul timpului frictiuni intre marile trusturi de presa si Google pe marginea subiectului drepturilor de autor si a cat de mult ar trebui sa incaseze editorii de continut din publicitatea obtinuta de Google. Reclamele sunt de departe cel mai mare generator de bani pentru Google, dupa un model relativ simplu. Paginile de internet generate de folosirea motorului de cautare si spatiile pe site-uri cu care Google lucreaza reprezinta tot atatea locuri unde Google poate pune reclame.

    Cumparatorii de publicitate pot folosi aceste spatii pentru promovare pe baza de licitatie pentru cuvinte-cheie, iar banii sunt impartiti intre Google si proprietarul site-ului. Cumparatorii de publicitate folosesc AdWords pentru a se promova pe spatiile Google, iar proprietarii de site-uri intra in reteaua Google AdSense, pentru a obtine venituri. AdWords a fost tradus in limba romana inca de anul trecut, iar AdSense in luna aprilie a acestui an. Veniturile Google de pe piata romaneasca de publicitate nu sunt publice – o singura tara, Marea Britanie, obliga compania prin prevederi legislative sa o faca -, dar oamenii care lucreaza in mediul online si sunt concurati astfel de gigantul american pe piata de publicitate spun ca s-ar afla in jurul valorii de un milion de dolari anual.

    BUSINESS Magazin: Sunteti primul manager al Google care viziteaza oficial Romania.
    Michael Champlin: Probabil da. Dar au mai fost vizite cu alte ocazii, cele pentru a sprijini eforturile noastre de recrutare in Romania. Avem un important centru pentru ingineri Google la Zürich si mai multe birouri pe tot cuprinsul Europei. Tot pentru ingineri avem centre in Norvegia, in München si Londra. Crestem foarte mult si pentru a sustine dezvoltarea suntem implicati in parteneriate cu universitati locale. Chiar ieri eram cu Radu (Radu Tudorache, country consultant al Google Romania) la Politehnica, aici in Bucuresti, unde se poate vedea un panou publicitar pe care scrie „Google is hiring“.

    BM: Microsoft, unul dintre concurenti, e foarte activ in recrutarea de talente in Romania si mai vizibil decat Google in acest proces.
    MC: E drept, dar suntem prezenti de putina vreme aici. Momentan ne construim biroul, prezenta locala. Acum avem doar o singura persoana si faptul ca nu suntem inca foarte vizibili e doar pentru ca suntem la inceput de drum. Asa s-a intamplat si in alte centre Google. Am inceput cu o persoana si la Zürich, si la München si acum avem o prezenta puternica acolo.

  • Invatati toate neamurile

    Isi fac singuri programul, au bugete mari la dispozitie, conduc masini de serviciu puternice, sunt subordonati doar directorului general, iar eficienta actiunilor lor poate fi apreciata doar la mult timp dupa ce au avut loc. Si mai au nevoie de un om in echipa. Este vorba de cinci oameni ai Microsoft Romania, dintre care cel mai tanar are 25 de ani. Pentru oamenii din exterior cu care se intalnesc au carti de vizita cu functii obisnuite pentru o companie ce vinde software. Bogdan Musat, de exemplu, liderul echipei, este developer & platform group manager. Dar colegii lor de serviciu ii cunosc sub titulatura lor de uz intern, cea de evanghelisti ai Microsoft.

    Un exemplu de activitate curenta a acestor evanghelisti este participarea la intalniri ale entuziastilor „open source“, cei ce folosesc si realizeaza la randul lor programe care sunt distribuite in principal gratuit si pe care oricine e liber sa le modifice dupa bunul plac, in functie de nevoi. Un contrast evident cu modelul traditional de business al Microsoft. In asemenea cercuri, nu putini dintre programatori vad Microsoft drept inamicul public numarul unu. „Nu mergem acolo sa ne facem reclama, ci ca sa corectam eventualele prejudecati nefondate despre produsele Microsoft, un fel de lobby“, explica Todi Pruteanu, unul dintre evanghelisti. Nu e deloc un lucru usor. E ca si cum un dinamovist s-ar infiltra la o intalnire a suporterilor Stelei si in momentul cand s-ar vorbi de rau de „cainii rosii“, ar apara echipa. In restul timpului, Pruteanu trebuie sa fie cat mai aproape de mediul academic, prin intalniri cu studenti de la facultatile tehnice sau profesori, persoane care in viitor vor dezvolta programe software. Miza este ca o vor face mai ales pe platforme Microsoft, daca predica evanghelistului va convinge publicul; daca nu, vor alege o alta, open source.

    Din echipa condusa de Bogdan Musat, alaturi de Pruteanu (evanghelistul pentru mediul academic) fac parte alti trei evanghelisti: unul pastreaza legatura cu partenerii – firme ce lucreaza cu produsele Microsoft, altul cu comunitatea de dezvoltatori software care cresc numarul aplicatiilor ce pot fi utilizate intr-un mediu Windows si un al treilea cu administratorii de sistem, cei ce intretin retelele de calculatoare intr-o organizatie. Fapt nu foarte cunoscut, Microsoft Romania are evanghelisti de cinci ani, la inceput doar doua persoane avand aceasta functie, ulterior casta largindu-se.

    La nivel mondial, Microsoft are acum in jur de 1.000 de evanghelisti. Iar conceptul e folosit de multe dintre companiile din domeniul IT si in special de cele cu afaceri in internet. Google, de exemplu, are o echipa de evanghelisti condusa de „parintele internetului“, Vinton Cerf, numit asa pentru contributia pe care a avut-o in dezvoltarea unor standarde in perioada de inceput a internetului. Dar evanghelistii nu fac lobby pentru o singura companie. Guy Kawasaki, unul dintre cei mai cunoscuti evanghelisti internet, promoveaza servicii de web nou aparute si pe antreprenorii din spatele acestor start-up-uri.

    Definitia lui pentru acest termen e din cele mai acceptate. „Evanghelismul inseamna procesul prin care cineva reuseste sa convinga alte persoane sa creada intr-un produs sau o idee la fel de mult ca acela care le sustine. Inseamna sa-ti vinzi visul utilizand inflacarare, entuaziasm, curaj, vise si viclenie“, spune Guy Kawasaki, autorul unei carti pe aceasta tema intitulata „Selling the Dream“, carte aparuta in 1991 la editura HarperCollins. Intr-una din putinele insemnari care se refera la perioada cand era evanghelist al Apple si raspundea direct in fata CEO, Steve Jobs, Kawasaki isi aduce aminte de tratamentul special de care beneficia in acea perioada. De exemplu, de fiecare data cand trebuia sa calatoreasca in alt oras cu avionul, ii era asigurata intotdeauna clasa intai. Alte companii ce au in structura organizatorica titulatura de evanghelist sunt Adobe, eBay, Oracle, Paypal, Sun Microsystems si Yahoo!.

    In Romania, aceste companii fie nu sunt reprezentate direct, fie nu au evanghelisti. In afara de Microsoft insa, Vodanet, unul dintre editorii online ai mai multor site-uri romanesti, a ales sa foloseasca beneficiile pe care le-ar putea aduce un evanghelist. Mirela Ciucur era pana in februarie business development manager al acestei companii. Acum jumatate de an a trebuit sa-si schimbe cartile de vizita pentru a se recomanda drept „Chief internet Evangelist“. Scopul ei – sa fie in permanenta legatura cu oamenii ce lucreaza in online, fie si de la concurenta, de a crea o comunitate care sa impulsioneze dezvoltarea internetului in Romania. Una dintre initiativele ei a fost inceperea unor intalniri periodice intre oamenii din industrie, evenimente numite „e-vangelist“. „Mi-am asumat acest rol pentru ca vad internetul ca pe o industrie avangardista si o forma de media vizionara“, se explica Mirela Ciucur, contestata in industria online la vremea cand a preluat functia, pe motiv ca nu-i cunoscuta nici cu vreun blog propriu, nici cu vreun site pe care sa-l fi lansat. „Numirea mea in acest post a fost facuta nu atat prin prisma experientei de internet, ci prin prisma credintei pe care o am in internet si a atitudinii pozitive care ma caracterizeaza“, a replicat reprezentanta Vodanet pe site-ul companiei.

    Din punctul de vedere al evanghelistilor tehnici din Romania – cei ai Microsoft – rolul unui om cu o astfel de titulatura este de a asigura „vanzarile de poimaine“. „Suntem totusi o firma care trebuie sa-si puna in valoare investitiile“, spune Zoli Herczeg, omul aflat cel mai aproape de procesul vanzarii, avand sub atentie dezvoltatorii de programe – cei care cumpara produse Microsoft pentru a construi pe aceasta platforma. Dar poate cel mai important rol al echipei este de a reusi sa se confunde cu mediul unde isi desfasoara activitatea si de a ajunge astfel sa anticipeze directiile in care converg nevoile comunitatii Microsoft – si industria odata cu ele. O activitate foarte importanta pentru gigantul software. Doar daca ne gandim la faptul ca departamentul evanghelistilor e un stat in stat, nefiind incadrat unei alte directii si ca Silviu Hotaran, directorul general al companiei in Romania, este la randul lui evanghelist. Dar nici in cazul lui nu veti citi asta pe cartea de vizita.

    Uber-evanghelistii

    Statutul de fosti sau actuali angajati ai unei companii de IT s-a transformat, in cazul unora dintre evanghelistii tehnici, intr-un soi de calitate de apostoli ai cauzei internetului si ai tehnologiei informatice in general. Scopul lor nu e de a influenta opiniile unei comunitati delimitate, ci pe cele ale unui public global.
    Guy Kawasaki

    Cei mai multi il crediteaza pe absolventul Universitatii Stanford nascut in Hawaii ca fiind primul evanghelist IT. In cartea sa „The Art of the Start and How to Drive Your Competition Crazy“ sunt delimitate practic primele concepte ale acestui tip de marketing. Functia a purtat-o oficial doar 4 ani, in perioada cand lucra pentru Apple si trebuia sa evanghelizeze marca in randul producatorilor de software si hardware. Acum este managing director la Garage Technology Ventures, o firma de intermediere intre antreprenori si fonduri de investitii si un influent speaker si blogger.
    Vinton Cerf

    Acum doi ani, Cerf a fost angajat de Google ca vicepresedinte si chief internet evangelist, lucrand alaturi de CEO Eric Schmidt la promovarea serviciilor companiei. Alaturi de Robert Kahn, Cerf a inventat practic standardul de transmitere a informatiilor pe internet prin alocarea de adrese IP. Sarcina lui era pur si simplu sa convinga 5,6 miliarde de oameni sa foloseasca internetul. Intr-un interviu acordat New York Times, Cerf declara ca dispozitivele mobile si nu calculatoarele vor fi cele care ar putea implini o astfel de misiune.
    Robert Scoble

    A devenit celebru din functia de evanghelist al Microsoft, pe care a parasit-o anul trecut. Comunitatea IT ii acorda lui Scoble meritul de a fi generat multe dintre articolele pozitive in presa despre Microsoft, prin comunicarea intermediata de Scobleizer.com. In articolul de pe acest blog prin care-si anunta plecarea, Scoble spune ca va ramane in continuare un fan al Microsoft si multumeste companiei care i-a oferit incredere. O masura a ei: cardul bancar de serviciu, despre ale carui cheltuieli Scoble spune ca nu a fost vreodata chestionat.

  • Benzinarul Europei de Est

    De fapt, Gerhard Roiss, membru al boardului OMV si director de strategie, spune ca scopul este ca toate tarile vecine la nord, est sau sud cu Romania sa aiba prezenta Petrom. Cum primul pas a fost deja facut prin faptul ca, anul trecut, reteaua de benzinarii a OMV din Romania, Bulgaria si Serbia a trecut in administrarea Petrom, cu pretul a 234 milioane de euro (platiti de Petrom si din majorarea de capital facuta de OMV la achizitia companiei), Roiss spune ca urmatorul pas va fi intrarea in Ucraina. „OMV va intra in Ucraina via Petrom, dar numai dupa ce terminam ce am inceput deja in Romania, Turcia si Georgia“, explica Gerhard Roiss intr-o discutie cu BUSINESS Magazin in cadrul OMV Media Summit, de saptamana trecuta.

    Planul suna cam asa: trei ani de investitii in rafinariile Petrom din Romania, in paralel integrarea afacerilor din Turcia si castigarea unei pozitii cat mai bune in Georgia. In timp ce deseneaza niste sageti pe o hartie, Roiss detaliaza ca in Georgia OMV vizeaza intrarea pe cat mai multe segmente din piata, dupa ce tocmai au inceput acolo distributia de carburanti pentru industria aviatica. Cele mai mari sperante ale OMV merg insa spre piata turca, unde compania austriaca a intrat anul trecut prin achizitia cu 1,1 miliard de euro a unui pachet de 34% din actiunile Petrol Ofisi, compania care controleaza 30% din piata. „In Turcia, este foarte important sa integram afacerile, concentrandu-ne pe proiectul rafinariei din Ceyhan si pe explorare, pentru a fi parte dintr-o companie integrata“, spune Roiss, precizand ca principalele contractari si strategia pentru piata turca vor avea loc in aproximativ doi-trei ani. Petrol Ofisi este lider pe piata turca in ceea ce priveste sectorul de downstream (retail de benzina), cu 3.584 de benzinarii. „Trebuie sa avem toate motoarele pornite in anii urmatori, cand piata din Turcia va inflori incredibil“, explica Roiss.

    In paralel cu aceste proiecte, Gerhard Roiss spune ca va continua transformarea Petrom, „unul dintre cele mai grele proiecte in care ne-am implicat pana acum“. Si Wolfgang Ruttenstorfer, liderul grupului petrolier OMV, spune ca planul de transformare a Petrom in lider regional a avut o intarziere cauzata de situatia reala a companiei, gasita in teren: „Am ajuns sa investim peste un miliard de euro anual in Petrom, mai ales pe partea de rafinare. Situatia gasita pe acest segment a fost mult sub asteptarile noastre“.

    Transformarea rafinariei Petrobrazi, „o chestie imensa ca responsabilitate si investitii“, dupa cum spune Roiss, necesita investitii de peste 1 miliard de euro pana in 2010. „Investitia in Petrobrazi trebuie neaparat facuta, o data pentru ca este atat de veche incat cad bucati din ea, iar pe de alta parte pentru ca este una dintre cele mai ineficiente rafinarii in care am intrat vreodata“, spune Roiss.

    Acesta argumenteaza prin faptul ca Petrobrazi consuma pentru necesarul propriu aproximativ 18% din petrolul care intra pe poarta rafinariei, in timp ce o rafinarie OMV din Austria consuma aproximativ 3-5%. Conform indicelui Solomon, indice international recunoscut pentru masurarea eficientei in rafinarii si care are patru trepte de performanta, rafinariile OMV din Austria sunt pe prima pozitie, iar Petrobrazi nu poate fi evaluata in functie de acest indice, explica Roiss. „Dupa finalizarea investitiei la Petrobrazi, speram ca rafinaria va putea fi evaluata pe a treia pozitie conform indicelui Solomon – asta ne-ar face foarte fericiti“, spune Roiss. Ineficienta nu vine doar din instalatiile invechite, explica directorul de strategie a OMV, ci si din faptul ca Petrobrazi produce un mix de produse pentru care cererea e in scadere (pacura si foarte multa benzina), precum si faptul ca este o rafinarie foarte intinsa, cu suprafata de aproximativ patru kilometri patrati, de doua ori mai mare decat a centrului Vienei. Conform prezentarii facute de OMV, zece unitati din cadrul rafinariei sunt in curs de demolare, iar alte grupuri vor urma sa apara. „Proiectul pentru Petrobrazi prevede compactarea rafinariei, renuntarea la cat mai mult din spatiul inutil pe care il ocupa, dar nu putem sa o demolam si sa o reconstruim, asa ca vom innoi totul asa cum se poate“.

    Pentru moment, cum lucrarile efective de modernizare la Petrobrazi vor incepe in 2008, focusul momentan in Romania este finalizarea investitiei de marketing care presupune modernizarea tuturor statiilor Petrom. Circa 90% din acest proces a avut loc deja (modernizare insemnand atat trecerea la sistemul „full agency“, cu retea de dealeri, cat si aducerea la standardul Petrom V sau Petrom Standard). „Pe langa modernizare, dorim sa mai construim cam 40-50 de statii Petrom, precum si 9 depozite de carburanti“, spune Roiss. Intre timp, cele 109 depozite ale Petrom construite inainte de 1989, vor fi demolate si scoase din circuit, „deoarece sunt si prea multe, si vechi, si ineficiente, iar in lumea moderna 9 depozite pot face treaba a 109“, zambeste Roiss.

    Depozite mai urmeaza sa fie construite si in Bulgaria, unde recent a fost inaugurat unul la Sofia, iar un altul mai urmeaza in prima parte a anului viitor. „Sunt necesare cat mai multe depozite pentru stocarea combustibililor adusi din Romania“, spune Roiss, precizand ca acesta este poate cel mai important mod in care Petrom si-a crescut influenta in regiune si puterea financiara. „Acum, Petrom alimenteaza pe de-a intregul o retea de aproape 700 de benzinarii in Romania, Bulgaria, Serbia si Republica Moldova“, spune Roiss, vizibil multumit de una din cifrele anuntate la acest summit, anume faptul ca vanzarile in benzinariile Petrom au crescut cu 50% fata de anul trecut: „Este o crestere foarte buna si pot spune ca am beneficiat si de ajutorul oamenilor care lucreaza in benzinarii ñ tineri, deschisi si foarte inteligenti -, dar cred ca principalul motiv pentru aceasta crestere nu sunt oamenii, ci sistemul de benzinarie dezvoltat de OMV“.

    Romania, Bulgaria, Serbia si Republica Moldova nu sunt insa singurele tari unde Petrom duce acum carburanti: „Transportam de anul trecut pe mare carburanti din Romania si in reteaua Petrol Ofisi, mai ales benzina, iar probabil tot cu vaporul vom duce produse si in Ucraina, cand Petrom va intra pe aceasta piata – cel mai probabil initial pe retail“.

    Roiss precizeaza insa ca aceasta nu se va intampla mai devreme de trei ani.

  • RDS pleaca la Londra

    Potrivit Financial Times, care citeaza surse apropiate companiei, prin listarea unui pachet de 15% din actiuni la bursa din Londra, RCS&RDS vrea sa atraga 500 mil. dolari (354 mil. euro), cifre care ar impinge evaluarea companiei la 3,5 miliarde de dolari (2,48 miliarde de euro).

    Pretul urmeaza sa fie confirmat sau nu de piata dupa momentul punerii in vanzare a certificatelor globale de depozit (GDR), instrumentul preferat de RCS&RDS pentru listare, respectiv luna decembrie, asa cum a anuntat saptamana trecuta compania. Estimarea, prea optimista, dupa cum spun unii analisti, ar evalua pachetul de actiuni de aproximativ 60% care este atribuit lui Teszari la 1,5 miliarde de euro, ceea ce il situeaza oficial pe omul de afaceri din Oradea in randul miliardarilor romani. Totul depinde insa de modul cum va fi primita compania de institutiile financiare londoneze.

    RCS&RDS, alaturi de bancile de investitii Morgan Stanley si UBS, cele care vor coordona listarea, trebuie sa-i convinga pana la momentul listarii pe investitorii institutionali de la Londra ca operatorul est-european face toti banii pe care ii pretinde. Road-show-ul nu are o sarcina usoara. Suma este suficient de mare (desi nu imposibil de obtinut si printr-o listare in Romania) pentru ca cei implicati in procesul listarii sa fie precauti. RCS&RDS nu este neaparat cunoscuta in City, cartierul financiar al Londrei, iar despre Zoltan Teszari, fondatorul si detinatorul a aproximativ 60% din companie, se stiu si mai putine lucruri. Cu cateva luni in urma, un cabinet de avocatura din capitala Marii Britanii trimitea un fost jurnalist de investigatii in Romania pentru a face un raport despre companie si fondatorul ei. „Am fost angajat de un cabinet de avocatura din Londra, asa ca nu stiu cine e in spate si are nevoie de aceste informatii. Si, sa fiu sincer, am aflat putine lucruri despre Zoltan Teszari, cu toate ca stiam multi unguri din Oradea“, marturiseste „detectivul“.

    Compania este insa bine pozitionata pe piata telecom din estul Europei. Potrivit RCS& RDS, serviciile sale sunt prezente in Romania, Cehia, Croatia, Serbia, Slovacia si Ungaria, aceasta din urma si Romania fiind principalele centre de venituri ale companiei. Pe parcursul ultimului an, comunicarile companiei privind numarul de clienti de pe piata romaneasca vorbesc despre 1,15 milioane de clienti pentru cablu TV (decembrie 2006), 510.000 pentru serviciile de televiziune prin satelit Digi TV (martie 2007), 500.000 de clienti pentru serviciile de acces la internet (septembrie 2007) si un milion de utilizatori ai serviciului de telefonie fixa (octombrie 2007). In Ungaria, piata pe care RDS a intrat la inceputul anului 2000 si pe care actioneaza sub numele Digi Kft (recent schimbat din EMKTV Kft), numarul de clienti este mai mic. „Compania este una din cele patru mari companii de cablu din Ungaria si cu cei peste 300.000 de clienti este lider pe segmentul DTH (televiziune prin satelit)“, au fost singurele informatii trimise de Ildiko Valko, PR manager al Autoritatii Nationale pentru Comunicatii din Ungaria, la intrebarile BUSINESS Magazin. „Principala prioritate a companiei este dezvoltarea afacerilor actuale si cresterea gradului de penetrare pe segmentul triple play (internet, televiziune si telefonie intr-un singur pachet – n.red.), majorarea numarului de abonati si lansarea in conditii adecvate a operatiunilor in sectorul 3G, dar aceasta nu inseamna ca nu avem in vedere si alte tari din regiune“, a declarat Alexandru Oprea, presedintele si directorul general al RCS&RDS. In contextul anuntului referitor la intentia de listare la Londra, comunicatul trimis presei de catre RCS&RDS mentiona ca numarul total de „revenue generating units“, adica numarul de clienti pentru fiecare serviciu in parte (internet, telefonie, cablu, satelit) este de 4,5 milioane. Acesta nu reprezinta numarul de clienti, pentru ca un abonat cu un pachet care cuprinde cablu, internet si telefonie inseamna trei „revenue generating units“, o unitate utilizata in evaluarea companiilor telecom, folosita de pilda si in cazul tranzactie Astral-UPC din 2005.

    Strict din punctul de vedere al performantelor financiare, RCS&RDS nu este tocmai cea mai buna afacere pentru un investitor la bursa. La fel cum cele 4,5 de milioane de unitati generatoare de venit nu au fost cei mai cheltuitori clienti. Intreg grupul a inregistrat la sfarsitul lui 2006 venituri de 297,1 milioane de dolari, la un nivel al profitului operational (EBITDA) de 109 milioane de dolari. Aceasta ar inseamna ca vanzarea sa se faca la un multiplu EBITDA de 30, mai mare decat la singura tranzactie comparabila ce a privit companii romanesti. Astral avea acum doi ani, cand a fost cumparata cu 400 de milioane de dolari de catre UPC, o EBITDA de 53 de milioane de dolari. Adica un multiplu de 7,5 intr-o achizitie in urma careia se vindea integral compania. In cazul RDS, modalitatea aleasa de listare, prin certificate de depozit, nu se ofera nici macar control asupra directiilor de dezvoltare a firmei, intrucat posesia de GDR nu ofera drepturi de vot viitorilor investitori.

    Evaluarea companiei in acest fel ii pare generoasa si lui Florin Talpes, fondatorul Softwin, care la randul lui este in perioada de audit pentru listarea Bitdefender pe bursa londoneza sau una americana. „Multiplul de EBITDA despre care se vorbeste la RDS este mult prea mare. Nu am auzit pana acum de vreo companie, indiferent de domeniu, care sa reuseasca sa fie vanduta la nivelul acesta, exceptand startup-urile“, spune Florin Talpes. „Dar este posibil ca evaluarea sa nu fie facuta in functie de EBITDA ci, de exemplu, de numarul de clienti“, este de parere proprietarul Bitdefender. Tot el remarca un amanunt despre care spune ca e incurajator pentru orice antreprenor roman: faptul ca daca subscrierea se termina cu bine, adica la valoarea dorita de RDS, compania va fi cel mai bine evaluata dintre toate afacerile pornite de la zero dupa 1989 si aflate inca in proprietate romaneasca, depasind Banca Transilvania sau UPC Astral, al doilea furnizor telecom de pe piata dupa compania lui Teszari.

  • RDS pleaca la Londra

    Potrivit Financial Times, care citeaza surse apropiate companiei, prin listarea unui pachet de 15% din actiuni la bursa din Londra, RCS&RDS vrea sa atraga 500 mil. dolari (354 mil. euro), cifre care ar impinge evaluarea companiei la 3,5 miliarde de dolari (2,48 miliarde de euro).

    Pretul urmeaza sa fie confirmat sau nu de piata dupa momentul punerii in vanzare a certificatelor globale de depozit (GDR), instrumentul preferat de RCS&RDS pentru listare, respectiv luna decembrie, asa cum a anuntat saptamana trecuta compania. Estimarea, prea optimista, dupa cum spun unii analisti, ar evalua pachetul de actiuni de aproximativ 60% care este atribuit lui Teszari la 1,5 miliarde de euro, ceea ce il situeaza oficial pe omul de afaceri din Oradea in randul miliardarilor romani. Totul depinde insa de modul cum va fi primita compania de institutiile financiare londoneze.

    RCS&RDS, alaturi de bancile de investitii Morgan Stanley si UBS, cele care vor coordona listarea, trebuie sa-i convinga pana la momentul listarii pe investitorii institutionali de la Londra ca operatorul est-european face toti banii pe care ii pretinde. Road-show-ul nu are o sarcina usoara. Suma este suficient de mare (desi nu imposibil de obtinut si printr-o listare in Romania) pentru ca cei implicati in procesul listarii sa fie precauti. RCS&RDS nu este neaparat cunoscuta in City, cartierul financiar al Londrei, iar despre Zoltan Teszari, fondatorul si detinatorul a aproximativ 60% din companie, se stiu si mai putine lucruri. Cu cateva luni in urma, un cabinet de avocatura din capitala Marii Britanii trimitea un fost jurnalist de investigatii in Romania pentru a face un raport despre companie si fondatorul ei. „Am fost angajat de un cabinet de avocatura din Londra, asa ca nu stiu cine e in spate si are nevoie de aceste informatii. Si, sa fiu sincer, am aflat putine lucruri despre Zoltan Teszari, cu toate ca stiam multi unguri din Oradea“, marturiseste „detectivul“.

    Compania este insa bine pozitionata pe piata telecom din estul Europei. Potrivit RCS& RDS, serviciile sale sunt prezente in Romania, Cehia, Croatia, Serbia, Slovacia si Ungaria, aceasta din urma si Romania fiind principalele centre de venituri ale companiei. Pe parcursul ultimului an, comunicarile companiei privind numarul de clienti de pe piata romaneasca vorbesc despre 1,15 milioane de clienti pentru cablu TV (decembrie 2006), 510.000 pentru serviciile de televiziune prin satelit Digi TV (martie 2007), 500.000 de clienti pentru serviciile de acces la internet (septembrie 2007) si un milion de utilizatori ai serviciului de telefonie fixa (octombrie 2007). In Ungaria, piata pe care RDS a intrat la inceputul anului 2000 si pe care actioneaza sub numele Digi Kft (recent schimbat din EMKTV Kft), numarul de clienti este mai mic. „Compania este una din cele patru mari companii de cablu din Ungaria si cu cei peste 300.000 de clienti este lider pe segmentul DTH (televiziune prin satelit)“, au fost singurele informatii trimise de Ildiko Valko, PR manager al Autoritatii Nationale pentru Comunicatii din Ungaria, la intrebarile BUSINESS Magazin. „Principala prioritate a companiei este dezvoltarea afacerilor actuale si cresterea gradului de penetrare pe segmentul triple play (internet, televiziune si telefonie intr-un singur pachet – n.red.), majorarea numarului de abonati si lansarea in conditii adecvate a operatiunilor in sectorul 3G, dar aceasta nu inseamna ca nu avem in vedere si alte tari din regiune“, a declarat Alexandru Oprea, presedintele si directorul general al RCS&RDS. In contextul anuntului referitor la intentia de listare la Londra, comunicatul trimis presei de catre RCS&RDS mentiona ca numarul total de „revenue generating units“, adica numarul de clienti pentru fiecare serviciu in parte (internet, telefonie, cablu, satelit) este de 4,5 milioane. Acesta nu reprezinta numarul de clienti, pentru ca un abonat cu un pachet care cuprinde cablu, internet si telefonie inseamna trei „revenue generating units“, o unitate utilizata in evaluarea companiilor telecom, folosita de pilda si in cazul tranzactie Astral-UPC din 2005.

    Strict din punctul de vedere al performantelor financiare, RCS&RDS nu este tocmai cea mai buna afacere pentru un investitor la bursa. La fel cum cele 4,5 de milioane de unitati generatoare de venit nu au fost cei mai cheltuitori clienti. Intreg grupul a inregistrat la sfarsitul lui 2006 venituri de 297,1 milioane de dolari, la un nivel al profitului operational (EBITDA) de 109 milioane de dolari. Aceasta ar inseamna ca vanzarea sa se faca la un multiplu EBITDA de 30, mai mare decat la singura tranzactie comparabila ce a privit companii romanesti. Astral avea acum doi ani, cand a fost cumparata cu 400 de milioane de dolari de catre UPC, o EBITDA de 53 de milioane de dolari. Adica un multiplu de 7,5 intr-o achizitie in urma careia se vindea integral compania. In cazul RDS, modalitatea aleasa de listare, prin certificate de depozit, nu se ofera nici macar control asupra directiilor de dezvoltare a firmei, intrucat posesia de GDR nu ofera drepturi de vot viitorilor investitori.

    Evaluarea companiei in acest fel ii pare generoasa si lui Florin Talpes, fondatorul Softwin, care la randul lui este in perioada de audit pentru listarea Bitdefender pe bursa londoneza sau una americana. „Multiplul de EBITDA despre care se vorbeste la RDS este mult prea mare. Nu am auzit pana acum de vreo companie, indiferent de domeniu, care sa reuseasca sa fie vanduta la nivelul acesta, exceptand startup-urile“, spune Florin Talpes. „Dar este posibil ca evaluarea sa nu fie facuta in functie de EBITDA ci, de exemplu, de numarul de clienti“, este de parere proprietarul Bitdefender. Tot el remarca un amanunt despre care spune ca e incurajator pentru orice antreprenor roman: faptul ca daca subscrierea se termina cu bine, adica la valoarea dorita de RDS, compania va fi cel mai bine evaluata dintre toate afacerile pornite de la zero dupa 1989 si aflate inca in proprietate romaneasca, depasind Banca Transilvania sau UPC Astral, al doilea furnizor telecom de pe piata dupa compania lui Teszari.

  • Ultimele bijuterii ale coroanei

    Numarul 7 a fost cu noroc pentru Electroputere Craiova. La a saptea tentativa de privatizare, compania a fost in sfarsit cumparata, pentru aproximativ 120 de milioane de euro, de o companie din Arabia Saudita, Al-Arrab Contracting Company. Firma saudita, care se afla in parteneriate cu cativa oameni de afaceri din Romania, a anuntat ca va face din Electroputere „un important producator de sisteme electrice“. Nimic despre locomotive. Nimic despre alte intentii pe care compania le-ar putea avea legat de terenurile intinse pe care sta Electroputere.

    Dincolo de faptul ca o companie, una dintre cele mai mari si mai chinuite de cuvantul „privatizare“, a fost in sfarsit luata de pe capul statului, vanzarea Electroputere implica doua interpretari, relevante pentru modul in care privatizarile au loc in Romania si vor avea loc probabil si de acum incolo.

    In primul rand, este vorba despre faptul ca in marile industrii s-au impus o serie de nume pe plan mondial, care deservesc intreaga piata si nu mai lasa loc producatorilor mai mici. „In industriile globalizate tind sa ramana trei-patru jucatori globali care iau toata piata si toate celelalte companii care mai au asemenea produse in portofoliu se sting cu incetul“, spune Adrian Rusu, manager al companiei de consultanta si private equity Central Europe Fund (CET). In aceasta calitate, Rusu a participat la 40 de privatizari, atat de partea statului, cat si de partea cumparatorilor interesati – atat companii, cat si fonduri de investitii.

    Adrian Rusu precizeaza ca exista exceptii atunci cand acesti mari producatori vin si se implica in achizitia de asemenea unitati de productie, cumparandu-le pentru a castiga o noua piata – cum este cazul Ford, care a semnat in septembrie cumpararea Automobile Craiova (platind 57 mil. euro pentru pachetul de actiuni si angajandu-se la investitii de 677 mil. euro), pentru a-si putea creste capacitatea de productie in Europa – sau cand semneaza contracte pe termen lung pentru mentenanta sau constructie de piese de schimb si componente, cum este cazul Romaero sau IAR Brasov.

    In al doilea rand, dupa ani de zile in care zeci spre sute de tentative de privatizare au esuat, anul acesta s-a remarcat o crestere a numarului de privatizari incheiate sau in curs de incheiere. Este, dupa cum spune analistul Liviu Voinea, director al Grupului de Economie Aplicata (GEA), un rezultat al intrarii Romaniei in Uniunea Europeana: „Daca ne uitam cu atentie, vom vedea ca a aparut un nou tip de investitor, atras de statutul Romaniei de membru al UE. Astfel se explica vanzarea unor companii care pana acum erau cu totul neatractive pentru privatizare si care acum sunt vandute catre tari neeuropene, exemplul Electroputere fiind edificator“.

    Liviu Voinea mai spune ca investitori precum arabii, rusii, chiar si japonezii vor fi din ce in ce mai des vazuti in licitatiile finale pentru mai multe privatizari. „Chiar si Ford intra in aceasta categorie. Desi ei mai au si alte puncte de productie in Europa, faptul ca s-au decis sa vina spune ceva legat de statutul Romaniei de membru al UE, deoarece pana acum nu au venit niciodata cand Automobile Craiova a fost scoasa la vanzare“, spune directorul GEA.

    In urma vanzarii Automobile Craiova catre Ford, compania craioveana a devenit una dintre putinele companii privatizate cu investitori strategici (mai precis, companii cu acelasi domeniu de activitate, care vad o achizitie in Romania ca parte a strategiei lor globale), dat fiind ca acestia devin pasari in ce in ce mai rare in peisajul privatizarilor locale. Aceasta fiindca, din cele aproximativ 100 de companii care mai pot fi privatizate in Romania, mai putin de un sfert pot trezi interesul unor mari operatori din acelasi domeniu. Este vorba in principal de companii din energie si infrastructura (aeroporturi, servicii postale, companii aeriene, radiocomunicatii sau transporturi pe caile ferate).

    „Lista companiilor inca detinute de stat si care sunt intr-adevar valoroase – cu perspective de dezvoltare profitabila si cu impact in domeniul lor de activitate – este relativ scurta si include in jur de 15 companii din totalul societatilor comerciale“, spune Szabolcs Nemes, consultant la Roland Berger. Cele 15 companii fac parte atat din lista celor 62 prevazute a fi privatizate sau deja lansate la privatizare anul acesta, cat si din seria firmelor pentru care modalitatile, strategia de privatizare sau etapele procesului nu au fost clar stabilite, cum ar fi Romgaz, TAROM, Aeroportul International Henri Coanda Bucuresti, CFR Marfa, Radiocom, CEC, Posta sau Transelectrica/Transgaz. Acestea vor fi scoase la privatizare dupa 2008 – daca vor fi scoase si guvernul nu va decide intre timp o alta varianta pentru ele.

    Cele mai bune afaceri pentru statul roman vor fi, conform analistilor, CEC si companiile din sectorul energetic. „Pentru CEC, oferta care va veni peste doi ani va fi probabil mult mai buna decat maximul oferit anul trecut“, spune Liviu Voinea. Anul trecut, cand CEC a fost lansat la privatizare, oferta maxima de pret a venit din partea National Bank of Greece (NBG), cu 560 de milioane de euro pentru pachetul scos la vanzare de 69,9% din actiuni. Oferta grecilor evalua intreaga banca la peste 800 de milioane de euro, in timp ce capitalul propriu al CEC se situa, in septembrie 2006, la aproximativ 175 de milioane de euro. Compania de consultanta finan-ciara Merrill Lynch evaluase in iulie 2006 pachetul de 69,9% la un pret de aproape 500 de milioane de euro (637 de milioane de dolari).

    In afara de CEC, foarte atractive sunt companiile furnizoare din domeniul energetic, cum ar fi Romgaz, Nuclearelectrica sau Hidroelectrica, dar si firmele de transport din domeniu (Transelectrica, Transgaz si Conpet). Pe acestea din urma insa, statul roman nu a luat inca decizia daca sa le privatizeze sau nu.

    Adrian Rusu crede ca pentru astfel de companii, de interes strategic, guvernul ar trebui sa actioneze intr-o maniera care sa ii permita pastrarea controlului: „O buna solutie este ca statul sa pastreze pachetul majoritar si sa vanda pe bursa pachete minoritare, de 10-20% pana la 49%, exemplul Transelectrica fiind important in acest sens“. Transelectrica, operatorul sistemului national de transport de electricitate, a listat la bursa anul trecut 10% din actiuni.

    „Prin prisma accesului la resurse energetice si a importantei pentru economia nationala, domeniul energetic poate fi considerat strategic, astfel incat pastrarea unui anumit control sau a unei anumite implicari din partea statului poate fi acceptabila“, spune si Szabolcs Nemes. Modelul avansat de el ar fi privatizarea partiala, cu mentinerea sub controlul statului a societatilor de transport Transgaz si Transelectrica „si eventual a uneia dintre cele trei filiale Electrica“. La o varianta similara s-a gandit si premierul Calin Popescu Tariceanu la sfarsitul lunii august, cand seceta si cererea mare de energie l-au facut sa avanseze ideea unei companii energetice care sa inglobeze tot ce a ramas de privatizat in acest domeniu, ideea nefiind agreata de UE. Chiar daca acestea nu se vor privatiza deocamdata, Szabolcs Nemes spune insa ca statul ar trebui sa ia in calcul serios crearea de noi capacitati de generare utilizand banii incasati din privatizarea altor companii din sectorul energiei.

    Din lista de 62 de societati carora AVAS le-a prevazut privatizarea in acest an, cele mai valoroase sunt cele trei complexuri energetice – Turceni, Rovinari si Craiova -, cele trei filiale de furnizare si distributie Electrica – Muntenia Nord, Transilvania Sud si Transilvania Nord -, Oltchim si Antibiotice, considera consultantul Roland Berger. Partea de energie care urmeaza sa fie privatizata este deocamdata cea mai vanata, mai multe grupuri europene de profil dand tarcoale de cativa ani buni distributiilor, dar mai ales companiilor de productie (dintre care deocamdata nu a fost vanduta niciuna). Toti analistii estimeaza ca firmele din energie, atat cele anuntate la privatizare, cat si cele neanuntate, sunt cel mai valoros activ ramas in posesia statului.

    Banca de investitii ceha Wood & Company a evaluat cele trei complexuri energetice mentionate si cele trei distributii de electricitate ramase in portofoliul statului la aproximativ 3,2 miliarde de euro. Wood & Company a facut evaluarea pentru a obtine o imagine despre cat ar costa companiile de care este interesat grupul ceh CEZ (intrat pe piata romaneasca prin achizitia Electrica Oltenia, cea mai mare distributie dupa numarul de clienti). Conform bancii cehe, cel mai „ieftin“ complex ar fi Craiova – 378 mil. euro, complexul energetic Rovinari fiind evaluat la 792 de milioane de euro, iar complexul energetic Turceni la 1,4 mld. euro.

    Adrian Rusu spune ca scoaterea la privatizare a complexurilor energetice este strans legata de mai multe interese care tin procesul pe loc in special ale sindicatelor si ale conducerii de acolo, cat si ale statului si ale contractorilor.

    Cu toate acestea, Rusu apreciaza ca statul nu isi va mai putea permite mult timp sa le tina sub obladuirea sa: „La cele trei complexuri trebuie facute investitii de mediu de 2 miliarde de euro si va fi presiune pe vanzare, deoarece statul nu va plati aceste sume pentru a le tine in functiune si va lasa aceasta obligatie cumparatorilor“. Cele mai interesate de complexe par a fi companiile nemtesti cu experienta pe generare din combustibili fosili: E.ON, RWE si STEAG (numarul 1, 2 si 5 pe piata germana, in aceasta ordine), dar si italienii de la Enel si cehii de la CEZ.

    In cazul distributiilor de electricitate, Wood estimeaza ca cea mai „pretioasa“ este Electrica Muntenia Nord (241 de milioane de euro), Transilvania Nord fiind evaluata la 217 milioane de euro, iar Transilvania Sud la 204 milioane de euro, evaluarea fiind facuta in functie de valoarea fiecarui consumator deservit (la fiecare mie de clienti fiind atribuita o valoare de 0,2 milioane de euro).

    „Pretul pe care statul l-ar fi obtinut pe aceste companii de distributie ar fi fost mai mare daca ar fi fost scoase la privatizare imediat dupa Electrica Muntenia Sud (EMS)“, spune Rusu. EMS a fost vanduta la sfarsitul lunii iunie, dupa ce Enel a castigat licitatia in iunie 2006, oferind 820 de milioane de euro, suma record atat pentru Romania, cat si pentru aceasta zona a Europei.

    In afara de companiile din energie, pe lista „de privatizat“ in 2007 sau 2008 mai sunt si alte 56 de companii, dintre care Szabolcs Nemes spune ca Oltchim si Antibiotice sunt cele mai interesante. Combinatul de la Ramnicu Valcea a mai fost scos la licitatie in anii trecuti si va mai fi scos o data la sfarsitul acestui an. „Combinatul Oltchim este vandabil, a fost si este bine administrat si e o solutie avantajoasa pentru intrarea in Romania a unei companii de profil; are insa si cateva minusuri, in special legate de dependenta fata de Arpechim si de costul energiei electrice“, spune Adrian Rusu.

    Cel mai bine s-a vazut acest aspect in perioada cand rafinaria Arpechim a fost amenintata cu inchiderea pe o perioada de sase luni din cauza unor probleme de mediu (la inceputul lunii iunie). In timpul acelei crize, oficialii Oltchim au declarat ca ar cumpara integral rafinaria Arpechim daca Petrom ar scoate-o la vanzare. Imediat dupa calmarea spiritelor la Arpechim, Petrom a infiintat o noua companie subsidiara, Petrochemicals Arges, care cuprinde toata activitatea de petrochimie. Strategia Petrom prevede ca noua companie a fost infiintata cu intentia de vanzare, facand parte din strategia grupului de a vinde tot ce nu e business de baza.

    Adrian Rusu spune ca o strategie mai buna ar fi ca mai intai Oltchim sa preia in portofoliu Petrochemicals Arges si apoi sa fie scoasa la vanzare. „In aceasta varianta, am putea vorbi de o privatizare reusita, de minim jumatate de miliard de euro“, spune consultantul CET. Oltchim si-a bugetat pentru acest an venituri totale de 609 mld. euro si un profit net de 3,8 mil. euro, iar actiunile companiei pe bursa au avut o tendinta ascendenta in ultima perioada.

    In cazul Antibiotice Iasi, ultima reduta din domeniul medicamentelor (celelalte companii din acest domeniu fiind deja cumparate in anii trecuti), principalele avantaje sunt, conform AVAS, faptul ca are un brand bun pe plan local si portofoliul de produse. „La plecare, Sicomed, Terapia si Antibiotice aveau acelasi potential, dar acum potentialul Antibiotice a mai scazut, deoarece au crescut foarte mult companiile de medicamente internationale, care isi pot permite laboratoare de cercetare si rapiditate pentru a dezvolta produse noi“, spune Adrian Rusu.

    Reprezentantii Antibiotice spun insa ca planurile companiei sunt de crestere in zona de marketing. Ioan Nani, presedintele Antibiotice, spune ca in acest an aprofundeaza ideea deschiderii unui lant de farmacii, precum si dezvoltarea activitatii de distributie cu o flota proprie de masini. In opinia lui, anul 2007 ar trebui sa fie un an pregatitor pentru vanzare, cand sa eficientizeze compania pentru a face o afacere cat mai buna, si nu anul cand compania sa fie deja scoasa la privatizare.

    AVAS a demarat insa deja procedurile pentru ca Antibiotice sa fie pregatita pentru vanzare si a semnat la inceputul lunii august contractul de consultanta in vederea privatizarii cu AT Kearney, contract in valoare de 345.000 euro, fara TVA.

    „In acest sens, am in vedere restrangerea unor activitati care nu au o legatura directa cu profilul companiei, cum sunt service-urile de pe platforma Antibiotice sau transportul de persoane. Nu cred ca ar trebui grabit procesul de privatizare la Antibiotice“, mai spune Nani. Acesta crede ca AVAS ar trebui sa se uite cu atentie spre partenerii cu care compania deja lucreaza.

    Dincolo de aceste companii mai interesante pentru investitorii strategici, multe dintre cele aflate pe lista AVAS au un potential interesant din punctul de vedere al terenului si al spatiilor detinute. Cel mai relevant astfel de caz este Romaero Baneasa, cu un portofoliu de 350.000 de hectare de teren (pe 80% din suprafata sunt cladiri si hale industriale, iar restul sunt culoare de circulatie si pista de compensare pentru avioanele care vin la reparatii, precum si parkingul pentru aceste aeronave). Cu alte cuvinte, fabrica nu ar mai putea exista fara acest teren. Dar fabrica a semnat contracte ce ii vor permite sa mai existe si care o vor face atractiva pentru a fi cumparata poate de un actionar minoritar (SIF Muntenia, cu 15%) sau de unul dintre contractori.

    Romaero urmeaza sa produca pentru compania italiana Alenia Aeronautica componente de avioane, in baza unui contract pe cinci ani a carui valoare este estimata la peste 10 milioane de dolari. Pe langa Alenia, Romaero are contracte si cu Hellenic Aerospace Industry, dar si cu Reims Aviation din Franta si cu canadienii de la Bombardier. De asemenea, prin Romaero „se descarca“ cea mai mare parte din offset-ul BAE Systems.

    Insa anuntul de privatizare nu prevede ca activitatea companiei sa se desfasoare neaparat la Baneasa, iar aceasta ar putea fi la fel de bine mutata langa un alt aeroport, cum ar fi Otopeni sau Satu Mare, de exemplu. Evident, asta in varianta in care compania ar fi achizitionata de cineva care este si interesat de partea imobiliara. Din experienta internationala, Liviu Voinea spune insa ca marile companii nu sunt interesate de potentialul de real estate: „Marile companii, mai ales cele producatoare, dar si cele din servicii, nu sunt interesate sa cumpere terenuri si cladiri, acesta fiind apanajul speculatorilor si al companiilor locale sau al fondurilor de investitii“. Voinea explica acest aspect prin faptul ca o mare companie prefera sa plateasca o chirie pentru a fi flexibila. „Daca o firma serioasa, cum ar fi Alenia Aeronautica, ar fi interesata de terenuri, ar fi usor sa cumpere Romaero. Dar nu o face, pentru ca nu o intereseaza: Alenia a preferat sa semneze un contract cu ei pentru piese de schimb“, spune Voinea.

  • Podiumul cu brokeri

    CONTEXTUL: Piata de capital este in continua crestere, randamentul indicelui BET in 2007 fiind de circa 30%. Dezvoltarea societatilor de brokeraj este axata pe atragerea de noi clienti, in special a investitorilor mici, dar si pe fuziuni sau achizitii, atunci cand astfel de ocazii apar.

    DECIZIA: Actionarii SSIF Broker Cluj au aprobat fuzionarea prin absorbtie a trei societati de brokeraj si doua majorari de capital succesive, valoarea capitalului social fiind in prezent de aproximativ 28 de milioane de euro.

    EFECTELE: Incheierea fuziunii cu Investco SA a propulsat Broker Cluj pe locul al treilea in topul brokerilor in luna septembrie, iar valoarea actuala a capitalului social permite o mai buna creditare a clientilor si valorificarea oportunitatilor de plasament.

    Broker Cluj este cea mai mare societate de intermediere din sectorul investitorilor de retail – persoane fizice, care investesc sume mici la bursa. In topul firmelor de brokeraj pe luna septembrie, Broker Cluj ocupa locul al treilea, cu o valoare totala a tranzactiilor de 46,2 milioane de euro, aferent unei cote de piata de aproape 8%. Ocuparea unui loc pe podium, in urcare cu doua locuri fata de luna august, a fost surprinzatoare, deoarece primele pozitii sunt, de regula, rezervate intermediarilor fondurilor.

    Primul loc in topul brokerilor este ocupat de KBC Securities, cu un total de 82,8 milioane de euro, urmata de ING Bank cu 73,6 milioane de euro. In topul pe primele noua luni, Broker Cluj se afla pe pozitia a cincea, cu o valoare a tranzactiilor de 442 de milioane de euro si o cota de 5,15% din piata. Primele patru societati sunt KBC Securities, CA IB Securities, ING Bank si Raiffeisen Capital & Investments.

    „Dezvoltarea societatilor de brokeraj independente se poate realiza doar prin fuziune si extinderea teritoriala a agentiilor“, spune Petru Prunea, presedintele Broker Cluj. Societatea pe care o conduce a decis fuzionarea prin absorbtie cu trei case de brokeraj, HTI Valori Mobiliare, Compania Romana de Investitii Investco SA si SSIF Transilvania Capital. Pana in prezent a fost incheiata fuzionarea cu Investco, septembrie fiind prima luna in care valoarea tranzactiilor a fost raportata cumulat.

    Strategia de dezvoltare aprobata de actionari (care, conform statutului adoptat, nu pot detine o participatie mai mare de 10% din actiuni) urmareste si majorarea capitalului social. Cea de-a doua majorare din acest an, recent incheiata, a fost subscrisa in proportie de 98% si a urcat capitalul social la circa 28 mil. euro. Pentru comparatie, valoarea este mai mare decat a patru din cele cinci SIF-uri, luate separat, fiind depasita doar de SIF Transilvania, cu un capital de aproximativ 33 mil. euro. Capitalizarea bursiera a Broker Cluj (valoarea de piata a actiunilor) este de circa 170 mil. euro, in timp ce capitalizarea SIF Transilvania se ridica la 814 milioane de euro. Capitalul social este semnificativ pentru societatea clujeana, deoarece constituie aport la fondurile necesare creditarii clientilor in cazul tranzactiilor in marja, cu finantare de la broker. De asemenea, Broker Cluj actioneaza ca un fond de investitii, resursele financiare disponibile permitandu-i sa abordeze oportunitati noi de afaceri. SSIF Broker este singura societate de brokeraj care a lansat o emisiune de obligatiuni la inceputul acestui an, operatiune insa esuata din cauza subscrierii in proportie de numai 3%.

    Numarul actionarilor companiei este de aproximativ 3.500, persoane fizice si juridice. Actionari multumiti, se poate spune, in conditiile in care randamentul titlurilor Broker Cluj este de 145%, incluzand majorarile de capital social (in cadrul majorarilor, societatea a distribuit si actiuni gratuite actionarilor inregistrati la data efectuarii operatiunii). Gratie acestui randament, Broker Cluj este cea mai profitabila companie dintre cele incluse in calcularea indicelui BET al celor mai bine cotate actiuni pe piata de capital („blue-chips“). BET a urcat, de la inceputul anului, cu aproximativ 30%. Profitul brut realizat in primele sapte luni ale anului este de peste 9 mil. euro (31,8 mil. lei), mai mare decat profitul prognozat pentru intregul an 2007. Valoarea estimata a profitului net pana la sfarsitul anului va fi, conform companiei, de 30,8 milioane de lei, in crestere cu 42% fata de anul precedent.

    Situatia financiara a adus compania in atentia fondurilor de investitii straine. Cea mai serioasa propunere pare a fi cea venita din partea unui fond de investitii din Londra, a carui intentie este de a achizitiona actiuni in valoare de 10 milioane de euro, conform declaratiilor lui Petru Prunea. Modul prin care fondul ar putea intra in actionariatul societatii este o majorare de capital. Coincidenta sau nu, Broker Cluj intentioneaza sa efectueze o noua majorare de capital pana la sfarsitul anului. Operatiunea prevede lansarea unui pachet de noi actiuni, iar valoarea capitalui social rezultat va fi de circa 31,5 milioane de euro.