BusinessMagazin

Tag: economie

  • Fiecare cu criza lui

    Bancherii si autoritatile japoneze au recunoscut cu greu la vremea respectiva dimensiunile problemei. Imprumuturile neperformante au proliferat. Problemele financiare au tulburat economia, in timp ce consumul si piata muncii au regresat.

    Recesiunea japoneza s-a dovedit extrem de indelungata, sfarsindu-se cu doar cativa ani in urma – o perioada de stagnare cunoscuta sub numele de „deceniul pierdut al Japoniei“. A fost un pas inapoi umilitor si de durata pentru o natiune altadata temuta si admirata ca un model de dinamism economic.

    Umbra Japoniei de ieri se intinde asupra economiei americane de astazi. Statele Unite aluneca spre o criza care-si are originea in sectorul imobiliar, spun analistii, si in acelasi timp pare ca incepe sa-si piarda din avantajele productivitatii ridicate care se datora investitiilor in tehnologie facute in ultimele decenii.

    Pentru Japonia, arata expertii, balonul imobiliar s-a spart cand ascenssiunea Chinei ca mare exportator mondial a inceput sa-i afecteze pe producatorii japonezi. O incetinire de durata, spun ei, ar putea altera psihologia economica a Americii, dupa modelul patentat in Japonia, in conditiile in care SUA intra intr-o perioada in care scaderea increderii franeaza consumul si investitiile companiilor.

    „Cred ca sunt mult mai multe asemanari decat sunt dispusi unii sa recunoasca“, spune Clyde V. Prestowitz, presedintele Institutului de Strategie Economica din Washington, care a promovat de multa vreme industria americana. „Economia americana este deosebit de fragila acum“, spune Prestowitz, fost negociator comercial cu Japonia in timpul administratiei Reagan.

    Dar experienta extrema a Japoniei, sunt de acord cei mai multi dintre analisti, functioneaza mai putin ca o predictie cu privire la soarta Americii si mai mult ca un exemplu de luat in seama. Un marasm in stil japonez, spun ei, este un rezultat care poate fi evitat in Statele Unite printr-o politica economica sanatoasa. Banca centrala a Japoniei si Ministerul nipon de Finante, spun analistii, au asteptat prea mult – ani de zile – inainte de a face ceva ca sa resusciteze economia nationala in anii ’90.

    Rezerva Federala americana (Fed), desi a observat tarziu modul cum criza creditelor a inceput anul trecut sa afecteze economia in ansamblu, a actionat mult mai decis in ultimele saptamani. Fed a redus de doua ori dobanda de referinta, pana la 3%, ceea ce arata atat temerile institut iei, cat si hotararea ei de a incerca sa impulsioneze economia in ciuda ingrijora rilor serioase cu privire la riscul de a alimenta astfel inflatia.

    Ben S. Bernanke, presedintele Fed, a fost profesor la Universitatea Princeton si martor al pasilor gresiti ai Japoniei. Desi mai multi experti il critica pe Bernanke pentru ceea ce ei numesc slaba comunicare a Fed atat cu bancile mari, cat si cu companiile, deciziile recente ale bancii centrale sugereaza ca Bernanke a invatat bine lectia japoneza.

    Comentariile din trecut ale lui Bernanke semnalau ca el crede ca dobanzile sca- zute nu sunt suficiente in sine ca sa revitalizeze o economie in suferinta.

    Intr-un dis curs sustinut la Tokio in 2003, bancherul american a oferit o solutie pentru necazurile Japoniei: o politica monetara mai agresiva si „cooperarea explicita, chiar daca temporara intre autoritatile fiscale si monetare“ pentru stimularea economiei. Iar Washingtonul intelege acest mesaj. Congresul – autoritatea fiscala a Americii – s-a miscat neasteptat de repede ca sa aprobe un plan de stimulare a economiei de 168 de miliarde de dolari, care include returna ri de taxe pentru proprietarii de case, reduceri temporare de impozite si stimulente pentru investitiile companiilor.

    „Statele Unite se misca mai repede decat au facut-o japonezii“, spune Charles Yuji Horioka, profesor de economie la Universitatea Osaka. „Pana aici e bine. Dar autoritatile americane trebuie sa fie pregatite sa faca pasii urmatori atunci cand va fi nevoie.“ Economia americana, previzioneaza multi economisti, se va mai deteriora mai repede ca lucrurile sa inceapa sa se indrepte. Dimensiunile si durata regresului, spun ei, va depinde in mare parte de cat de multe stiri proaste vor mai veni dinspre banci si alte institutii financiare.

    Nouriel Roubini, profesor de economie la Scoala Stern de Afaceri din cadrul Universitatii New York, a avertizat ca suma de peste 100 de miliarde de dolari in imprumuturi neperformante raportate pana acum de banci ar putea sa creasca de zece ori, pe masura ce datornicii nu-si vor mai putea plati nu doar creditele ipotecare, ci si creditele de consum, cele de pe cardurile de credit sau chiar imprumuturile pentru companii. Dupa parerea lui, economia americana a intrat deja in recesiune si are in fata o perioada de declin de cel putin un an inainte de a reveni la crestere.

    Totusi, nici macar Roubini nu vede multe sanse ca Statele Unite sa urmeze exemplul Japoniei. „Sunt foarte pesimist, dar nu cred ca va fi ca in Japonia“, a spus el. Comparativ cu ciclul avant economicrecul din Japonia, piata imobiliara americana pare destul de calma. De la maximul inregistrat in iunie 2006, preturile locuintelor au scazut cu 10% si cei mai multi economis ti se asteapta la inca o scadere de 10 sau 15%. In Japonia, preturile imobilelor din principalele regiuni metropolitane aproape ca s-au triplat intre 1985 si 1991, apoi au pierdut doua treimi din valoare in urmatorii 14 ani.

    La ora actuala, preturile au crescut usor, potrivit statisticilor guvernamentale japoneze. Totusi, preturile caselor din Japonia au fost anul trecut doar cu putin mai mari decat nivelul inregistrat inainte de boom, cu doua decenii in urma. In Japonia, guvernantii nu numai ca au tolerat umflarea pretului caselor, spun economistii, dar chiar au incurajat-o activ.

    De teama ca un yen prea puternic ii va afecta pe exportatorii japonezi, Ministerul de Finante a cerut bancilor sa dea credite dezvoltatorilor imobiliari, astfel incat o crestere accelerata in constructii si o sporire a consumului populatiei sa impulsioneze economia. Recesiunea de dupa spargerea balonului imobiliar in Japonia ar fi trebuit sa dureze din 1992 pana in 1994, potrivit lui Adam S. Posen, cercetator asociat la Institutul Peterson pentru Economie Internationala din Washington.

    Dar, spune el, oficialii japonezi au fost prea conservatori, prea grijulii cu bancile aflate in picaj si predispusi sa adopte masuri contraproductive, precum decizia din 1997 de a ridica taxele pe vanzari la 5%, de la 3%.

    "Ceea ce a tinut Japonia pe loc au fost greselile repetate de politica macroeconomica“, observa Posen. Cultura Japoniei de stransa interdependenta intre mediul de afaceri si guvern, spun economistii, i-a incetinit reactia la criza si a prelungit declinul. Grupurile industriale, „keiretsu“, aveau legaturi stranse cu bancile, astfel incat atunci cand o banca intra in dificultati financiare, de cele mai multe ori era salvata de cate un imprumut sau de o investitie venita de la alti membri ai grupului corporatist.

    Autoritatile de reglementare a pietei au avut, la randul lor, tendinta sa se dovedeasca permisive in astfel de situatii. Pana la urma, spun expertii japonezi, reglementarile bancare si normele de transparenta au fost totusi inasprite. „In America, noi am fortat iesirea la suprafata mult mai rapid a vestilor proaste decat au reusit japonezii, asa ca am si abordat mai repede problemele“, spune Edward J. Lincoln, economist si director al Centrului Americano-Japonez pentru Afaceri si Studii Economice de la Universitatea New York.

    „Aceasta ar trebui sa limiteze efectele socului economic in loc sa le perpetueze, asa cum s-a intamplat in Japonia.“ Desi nu sunt asteptate sa ajunga la amploarea pe care au avut-o in Japonia, problemele economice ale SUA pot fi totusi considerabile, avertizeaza unii analisti. Ei vad asemanari ingrijoratoare cu Japonia in faptul ca dimensiunile problemelor financiare din SUA raman inca necunoscute si in aceea ca socul regresului de pe piata imobiliare ar putea sa aiba urmari psihologice pe termen lung in starea de spirit a americanilor, reducand asteptarile si increderea consumatorilor.

    In Japonia, regresul pietei a durat mai mult decat se astepta nu doar din cauza greselilor de politica, observa Kenneth S. Rogoff, profesor de economie la Universitatea Harvard, ci si din cauza unor schimba ri fundamentale in economia globala. Incepa nd cu anii ’90, spune el, exportatorii din Japonia au inceput sa se confrunte cu o competitie mai agresiva din partea altor state din Asia, in special din partea Chinei. Rogoff vede o frana asemanatoare in economia americana, venita de la incetinirea cresterii de productivitate, inceputa la mijlocul anilor ’90 si atribuita indeobste salturilor tehnologice.

    Anul trecut, spune el, guvernul si-a revizuit in scadere estimarea privind rata de crestere a productivitat ii pana la 1,6% pe an, cu mult mai putin decat media de 2,5% inregistrata in anii precedenti. „Pare aproape sigur ca miracolul productivitatii americane s-a cam terminat“, spune Rogoff. „Elasticitatea noastra ca economie este mult scazuta. Asa ca se pare ca Statele Unite vor cunoaste o versiune atenuata a maladiei japoneze.“

    1) „KIKI“ ESTE PRONUNTIA FONETICA A TERMENULUI JAPONEZ PENTRU „CRIZA“, ORTOGRAFIAT IN AL TREILEA ALFABET AL LIMBII JAPONEZE, KANJI

    Traducerea si adaptarea: Mihai MITRICA

  • Talentatul domn Trichet

    La o zi dupa ce Rezerva Federala americana a redus luna trecuta dobanda intr-o sedinta convocata de urgenta, Jean-Claude Trichet a mers in fata Parlamentului European pentru a sustine poate cel mai asteptat discurs al sau din toti cei patru ani de cand este presedintele Bancii Centrale Europene (BCE).

    A fost o prezentare tehnica, densa, asezonata cu consideratii interesante despre felul cum sistemul financiar european ar putea sa navigheze prin criza creditelor care vine dinspre Statele Unite. Dar publicul nu era interesat decat de un singur lucru: banca centrala a Europei va urma exemplul reducerii aplicate de Fed?

    Raspunsul, pastrat de Trichet pentru sfarsitul discursului, a fost nu. Lupta cu inflatia, a spus el, inca mai este scopul cardinal al bancii – „varful compasului nostru“, pentru a folosi expresia lui preferata; ceea ce nu inseamna, evident, ca banca nu va mai reduce niciodata dobanda de referinta. A fost o prestatie remarcabila a celuilalt bancher important al lumii, prezentand atat replica rece al lui Trichet la framantarile din piata, cat si fermitatea lui in a insista ca europenii trebuie sa isi croiasca propriul lor raspuns la problemele din Statele Unite. Prin comparatie, spun analistii bancari, presedintele Fed, Ben S. Bernanke, a dat impresia de nesiguranta.

    „In acest caz, suntem norocosi sa avem un adevarat fiu al Bretaniei“, spune Alexandre Lamfalussy, fost director al Institutului Monetar European, institutie predecesoare a BCE, despre francezul Trichet. „Navigarea in ape involburate este ceva la care un breton se pricepe foarte bine. Si par sa-i placa aceste greutati.“

    Dar acum Trichet, in varsta de 65 de ani, s-ar putea sa aiba de-a face cu ape mult mai dificile. Daca Statele Unite aluneca intr-o recesiune, spun cei mai multi experti, cresterea va incetini si in Europa, probabil chiar rapid. Unele state, precum Irlanda si Spania, deja sunt in pragul unei prabusiri a pietei imobiliare, nu mult diferita de cea din anumite zone ale Statelor Unite. Si cu inflatia care a trecut binisor peste pragul de 2% stabilit de banca centrala a Europei, Trichet se teme ca sindicatele din Germania si din alte parti se vor folosi de argumentul preturilor mai mari ca sa ceara salarii mai mari.

    Aceasta perspectiva l-a facut pe Trichet sa avertizeze ca banca ar putea chiar sa ridice in loc sa coboare rata dobanzii. Putini economisti se asteapta ca banca sa si puna in aplicare aceasta amenintare, dar unii sustin ca ea ramane in vigoare si s-ar putea implini cand o va cere momentul. De altfel, joia trecuta, BCE a decis sa pastreze dobanda la 4%, conform cu asteptarile pietei.

    Si daca toate aceastea nu sunt de ajuns, mai sunt si alte intrebari sacaitoare, chiar despre bancile Europei. Multe dintre ele abia acum trebuie sa isi faca publice expunerile pe piata creditelor ipotecare secundare si expertii spun ca riscul unei crize bancare este acum mai acut decat in august anul trecut, cand Banca Centrala Europeana a primit laude pentru ca a injectat la timp miliarde de euro in sistemul financiar. „Stim ca exista o gramada de reziduuri toxice in bancile din zona euro“, spune Adam Posen, director adjunct la Institutul Peterson pentru Economie Internationala din Washington. „Pana acum, BCE a avut o viata mai usoara decat Fed. Acum vine greul si pentru ei.“

    „Au inceput sa piarda ritmul“, spune Thomas Mayer, economist-sef la biroul Deutsche Bank din Londra. „Mi se pare ca vara trecuta erau mult mai la curent cu ce se intampla.“ Mayer atribuie aceasta in parte chiar lui Trichet, despre care spune ca are ca specializare ingineria, nu economia, ca Bernanke sau ca guvernatorul Bancii Angliei, Mervyn A. King. „Trichet a fost foarte bun cand sistemul bancar a avut un acces de indigestie“, spune Mayer. „Intuitiv si-a dat seama ca era o problema de instalatie, care trebuia rezolvata. Bernanke a fost mult mai lent in reactie, in vreme ce Mervyn King se ingrijora de riscurile morale“ (e vorba de precedentul creat de sustinerea indirecta, prin reducerea dobanzii, a unor institutii financiare care au actionat imprudent).

    Necazul, crede Mayer, este ca aptitudinile lui Trichet s-ar putea sa fie prea putin potrivite pentru urmatoarea faza a crizei, care va necesita capacitatea de a ghici in zatul economic si de a paria pe evenimente ce urmeaza sa se intample. „Abordarea inginerului este: arata-mi faptele, ce trebuie rezolvat?“, afirma Mayer. „Economistul, in schimb, spune ca exista probleme serioase la orizont: trebuie sa fac ceva de pe acum ca ele sa nu se dezvolte.“

  • Care sunt motoarele Iasului

    Cititi mai mult pe www.ieseanul.ro

    Cititi si o analiza BUSINESS Magazin despre potentialul economic al fostei capitale a Moldovei, aici.

  • FED, criticata la Davos pentru reducerea dobanzii

    Liderii de afaceri prezenti la Forumul Economic Mondial de la Davos au cerut, miercuri, adoptarea unor masuri mai ferme pentru inversarea tendintelor economice negative la nivel mondial, dar au criticat graba cu care Rezerva Federala (Fed) americana a redus dobanda de referinta.

    "Pietele au o nevoie disperata de o conducere ferma, atat la nivel mondial cat si regional, ceea ce se pare ca lipseste, in prezent", a declarat John Studzinski, analist sef la fondul american de investitii Blackstone, citat de Reuters.

    Ingrijorarea si frustrarea se vor mentine pana cand pietele vor vedea implicarea proactiva a factorilor de decizie, in loc de una reactiva, a mai spus Studzinski.

    Masura Fed, de reducere de urgenta a dobanzii de referinta cu 0,75 puncte procentuale, la 3,5%, pentru sustinerea economiei, va stabili tonul discutiilor de la Davos, unde sunt asteptate personalitati din domeniul financiar, industrial si politic, printre care secretarul american de Stat Condoleezza Rice.

    Stephen Roach, seful diviziei asiatice a bancii americane de investitii Morgan Stanley, a declarat ca Fed s-a lasat influentata de panica de pe piata.

    "Fed ar putea injecta pe piata lichiditati semnificative, ceea ce va conduce din nou la o economie de tip bubble", a spus Roach.

  • Crestere PIB va fi de 6,1% in 2008 in viziunea BCR

    "Cel mai mare pericol al deprecierii monedei nationale pana 4 lei este majorarea ratei de inflatie cu 3-4 procente peste nivelul estimat", a declarat Lucian Anghel, economist sef BCR, estimand o valoare medie in 2008 de 3,5 lei/euro. Analistul bancii a declarat ca este posibil ca leul sa se mai deprecieze pana la mijlocul anului, pentru ca in al doilea semestru trendul sa se intoarca in favoarea monedei nationale.

    Intoarcerea catre o directie favorabila economiei autohtone din a doua parte a anului va fi ajutata chiar de nivelul actual al leului fata de euro, 3,76 lei/euro. "Un euro puternic ajuta exportatorii si dezavantajeaza importatorii. Desi noi consideram leul subevaluat in acest moment, valoarea acestuia poate duce la micsorarea deicitului de cont curent si la o relaxare a consumului", spune Anghel. O constributie importanta va veni si din partea sectorului de constructii, care a inregistrat o crestere echilibrata in 2007 (majorare intanita in toate sectoarele: imobiliar, cladiri comerciale, infrastructura), iar in 2008 va continua majorarea.

    In ceea ce priveste piata de capital "nu putem discuta decat despre panica pe toate pietele", a spus Mihai Caruntu, analist BCR. Conform acestuia, bursa isi va reveni din criza in care se afla insa perioada de scadere va mai dura. "Un ajutor semnficiativ va veni din partea companiilor, prin rezultatele pe primul trimestru al anului, iar in a doua parte a 2008 vom vedea si crsteri", a declarat analistul.

    Specialistii BCR nu cred ca Fondul Proprietatea, Hidroelectrica, Nuclearelectrica sau Romgaz se vor lista in cursul anului in curs, ci mai degraba in 2009. "Speram sa vedem o singura listare din randul acestor societati in 2008. Sustinerea numarului de oferte publice va veni din sectorul privat, nu din cel de stat", spune Caruntu.

  • Vreau un pont la bursa

    Cand am vazut ca piata nu se mai opreste din scaderi, m-am dus sa vorbesc cu brokerul. Dupa o jumatate de ora de discutii, am inteles ca nu ar fi bine nici sa vand, nici sa cumpar si nici sa nu fac nimic. Am plecat de la el mai nauc decat eram inainte“, a declarat Mircea M., un investitor, la o saptamana de la deschiderea bursei in 2008. Pana la urma, impotriva recomandarii brokerului, si-a vandut actiunile, iar acum, daca ar vrea sa cumpere, poate gasi aceleasi actiuni cu 10% mai ieftine. Sau alte actiuni. Ce sanse are sa castige insa de pe urma lor si spre ce actiuni anume ar trebui sa se indrepte – el si altii care incearca totusi sa mizeze pe bursa anul acesta?
    Am incercat si noi, la fel ca investitorul, sa aflam care sunt actiunile cu posibilitati de crestere in 2008 de la oamenii care ar trebui sa stie cel mai bine, actorii pietei de capital. Adica brokerii, analistii societatilor de intermediere, directorii de investitii ai fondurilor mutuale sau de pensii private. Am obtinut, daca mai era nevoie, o noua confirmare a crizei prin care trece bursa de la Bucuresti. Majoritatea brokerilor, persoanele care intra in contact direct cu investitorii si care sunt obligati sa faca recomandari, se feresc de estimari. „In contextul actual ma indoiesc ca e cineva care poate oferi estimari exacte pentru anumite titluri. Noi sigur nu. Deocamdata, previziunile referitoare la posibilitatile de apreciere a indicilor si a sectoarelor economice raman valabile, dar preturi-tinta pentru 2008 nu putem da“, sustine Razvan Pasol, director general al Intercapital Invest.
    Pentru directorii de investitii ai fondurilor mutuale si de pensii private este si mai greu sa dea nume de companii din cauza concurentei. „Nu putem spune in ce vom investi, ar insemna sa le aratam competitorilor cum intentionam sa obtinem randamente anul acesta“, a declarat Dorin Boboc, director de investitii la Allianz-Tiriac Fond de Pensii. Boboc sustine totusi ca firma sa e pregatita sa beneficieze de ambele tipuri de evolutie a bursei: „pe perioadele de declin vom acumula active la preturi atractive, iar pe perioadele de crestere vom marca profituri atunci cand potentialul de crestere a unui titlu se reduce“.
    Pana la mijlocul saptamanii trecute, dupa zece zile de tranzactionare, indicele blue-chips-urilor, BET, si cel compozit, BET-C, inregistrau pierderi de 16,5% fata de ultima cotatie a anului trecut, iar BET-FI, indice care urmareste evolutia societatilor de investitii financiare (SIF), consemna un minus de 19%. Directia descendenta a bursei nu este insa o surpriza. Chiar daca amploarea coborarii nu a fost anticipata de nimeni, declinul a inceput in urma cu sase luni, pornind de la maximele inregistrate anul trecut. „Piata romaneasca de capital traverseaza o bucla corectiva in toata regula, cu punct de plecare in vara anului 2007 – criza creditelor ipotecare subprime din SUA. Pe masura ce economiile statelor dezvoltate au inceput sa bata in retragere, sectorul pietelor emergente are parte de valuri de scadere pe masura aprecierilor din ultimii ani“, afirma Alexandru Gavrila, analist la SSIF Romintrade Brasov.
    Adancirea crizei a dus actiunile la preturi apropiate de cele din 2006, cotatii greu de anticipat pentru companii cu rezultate financiare pozitive si in crestere; asa se explica relativul optimism al celor ce considera ca perioada de acum va fi depasita si pe parcursul anului piata va urca din nou. In acelasi timp insa, preturile de acum sunt extrem de atractive, posibilitatile de urcare fiind mult mai vizibile de la acest nivel. „Cei care cumpara acum pot castiga circa 60% intr-o perioada de un an. Preturile sunt considerate avantajoase pentru cumparari, chiar daca piata ar mai putea scadea“, spune Adrian Simionescu, director general al Vienna Investment Trust.
    Cert e ca, din cauza scaderii accentuate in care a intrat bursa de la inceputul anului, exista sanse ca speculatorii, cei ce tranzactioneaza pe termen scurt si foarte scurt, sa se transforme in investitori pe termen lung. Practic, orice investitor care a achizitionat titlurile anul trecut a ajuns la o diminuare serioasa a valorii portofoliului, diminuare ce se transforma in pierdere marcata in momentul vanzarii.
    Pentru a evita acest lucru, investitorii care isi pastreaza sangele rece si nu vand din cauza panicii aleg sa pastreze actiunile pana cand piata in ansamblu isi va reveni. Cei mai noi investitori pe termen lung si foarte lung sunt fondurile de pensii private, care au o plaja de timp de pana la 30 de ani. „Orice investitor pe termen lung, cum sunt fondurile de pensii private, trebuie sa fie interesat in primul rand de analizele fundamentale. Ne intereseaza mai putin evolutia unei actiuni pe parcursul unui singur an“, arata Dorin Boboc de la Allianz-Tiriac Fond de Pensii. Practic, o companie cu rezultate in crestere poate recupera relativ usor pierderile din cotatie atunci cand piata isi revine.

  • Tariceanu: Salariu minim de peste 500 lei ar duce economia “intr-o zona de risc”

    "Si eu as dori un salariu mediu de 500 euro in scurt timp, dar cresterea salariala trebuie sustinuta financiar, in caz contrar riscam derapaje", a spus Tariceanu, intr-o conferinta de presa sustinuta la Bacau.

    Liderii celor cinci confederatii sindicale au cerut, marti dupa-amiaza, premierului Tariceanu o intalnire de urgenta pentru a rediscuta despre salariul minim pe economie in 2008 si bugetul pentru anul urmator, a declarat, pentru MEDIAFAX, liderul Cartel Alfa, Bogdan Hossu.

    Click aici pentru detalii.

  • Tariceanu: Salariu minim de peste 500 lei ar duce economia “intr-o zona de risc”

    "Si eu as dori un salariu mediu de 500 euro in scurt timp, dar cresterea salariala trebuie sustinuta financiar, in caz contrar riscam derapaje", a spus Tariceanu, intr-o conferinta de presa sustinuta la Bacau.

    Liderii celor cinci confederatii sindicale au cerut, marti dupa-amiaza, premierului Tariceanu o intalnire de urgenta pentru a rediscuta despre salariul minim pe economie in 2008 si bugetul pentru anul urmator, a declarat, pentru MEDIAFAX, liderul Cartel Alfa, Bogdan Hossu.

    Click aici pentru detalii.

  • Unde fugim de criza

    Cand am venit prima data in Romania, in urma cu un deceniu, probabil ca oamenii interesati de private equity ar fi incaput intr-unul dintre lifturile care v-au adus aici“, spunea saptamana trecuta Robert Luke in deschiderea primei conferinte anuale a Asociatiei de investitii private si capital de risc din sud-estul Europei (SEEPEA). Afirmatia era facuta in fata unei sali pline a hotelului Howard Johnson Grand Plaza din Bucuresti, prilej pentru Luke de a completa ca se bucura ca „numarul celor interesati a crescut nu numai in Romania, ci si in intreaga Europa de Sud-Est“.

    Iar daca pana acum jocurile in industria de private equity au fost facute de fondurile de dimensiuni mici sau medii, cu capitaluri de cateva zeci sau sute de milioane de euro, acum sunt semnale ca numele mari au pus Romania pe harta lor. „Urmatorul mare val in tranzactii vor fi investitiile de private equity“, sustine Florian Nitu, managing partner al firmei de avocatura Popovici Nitu si Asociatii. El spune ca mai multe fonduri care pana acum nu au intrat pe piata romaneasca analizeaza acum companii din cele mai diverse domenii.
    In ultimii ani, valoarea sumelor stranse de firmele de administrare ale fondurilor cu capital privat a crescut exponential in toata Europa, zona de est a continentului nefacand exceptie, arata Javier Echarri, secretar general al EVCA (asociatia europeana a fondurilor de private equity). Fondurile stranse pentru Europa Centrala si de Est au atins in 2006 un nivel record de 2,25 mld. euro, cu un miliard mai mult decat in anul precedent, potrivit statisticilor EVCA. „Aceasta realizare reflecta interesul in crestere al investitorilor institutionali pentru prezenta in regiune“, comenteaza oficialii asociatiei. Cu atat mai mult cu cat peste 80% din capital a fost strans din afara zonei central si est-europene. In plus, EVCA atrage atentia ca cele 2,25 miliarde reprezinta doar sumele adunate de fondurile care au declarat Europa Centrala si de Est drept zona lor tinta, neincluzand acele fonduri care ar putea aloca o parte din investitii in aceasta regiune, dar centrul lor de interes este in alta parte.

    Nivelul record nu arata neaparat ca sunt mai multe fonduri interesate de partea aceasta a Europei, cat ca fondurile au capitaluri din ce in ce mai mari. Lucru reflectat deja in valoarea afacerilor incheiate. „Vom trece la o alta talie a tranzactiilor“, sustine Cristian Nacu, partener al Enterprise Investors (EI), companie poloneza ce administreaza mai multe fonduri cu activitate in Europa Centrala si de Est. EI, care a strans in urma cu un an al saptelea fond, Polish Enterprise Fund VI, cu un capital de 660 de milioane de euro, este actionar la compania Siveco din Bucuresti si la producatorul de materiale de constructii Macon Deva si a vandut recent lantul de supermarketuri Artima catre grupul Carrefour. Nacu aduce ca exemplu chiar portofoliul Enterprise Investors: „Toate tranzactiile incheiate de PEF VI sunt de 35-40 de milioane de euro. Acum 2-3 ani, o tranzactie de 30 de milioane era ceva special“.

    La randul lor, reprezentantii Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), probabil cel mai important investitor cu capital de risc de pe piata romaneasca din ultimii 15 ani, apreciaza ca in zona sud-est europeana vor intra noi jucatori de dimensiuni mai mari, cu fonduri de peste un miliard de euro. Fondurile cele mai mari cu activitate in regiune au in prezent capitaluri de 500-700 de milioane de euro. Pentru acestea, valoarea medie a unei investitii este cuprinsa intre 50 si 75 de milioane de euro, in timp ce pentru fondurile de peste un miliard – care ar urma sa intre, conform BERD, in piata din 2008 – o tranzactie medie ar fi la nivelul de 150-200 de milioane de euro.

    Intrebarea este daca exista suficiente tranzactii posibile de asemenea dimensiuni, iar analistii BERD incearca un raspuns indirect, aratand ca – potrivit statisticilor EVCA – penetrarea capitalului de risc in regiune este extrem de redusa si este suficient loc de crestere. Deocamdata, in 2006 au fost investite in Romania, potrivit EVCA, 110 milioane de euro din capitalul fondurilor de investitii, iar pentru acest an Robert Luke estimeaza depasirea pragului de 200 de milioane de euro. „Valoarea afacerilor s-ar putea dubla, pe baza tranzactiilor despre care am informatii in acest moment“, spune Luke, completand insa ca exista si varianta ca negocierile in aceste tranzactii sa se prelungeasca pana anul viitor. Pe baza datelor comunicate de companiile implicate sau estimate de unele surse din piata, este perfect posibil ca valoarea investitiilor realizate de fonduri in acest an sa fi trecut deja de 250 de milioane de euro.

    Insa tendinta e clara din perspectiva lui Robert Luke: „valoarea investitiilor cu capital privat se va dubla an de an in urmatorii 3-5 ani“. Luke este managing director al companiei de administrare GED Capital, care a inchis deja un fond (Fondul Roman Post-Privatizare) cu activitate in Romania, dupa investitii de 44 de milioane de euro, si a lansat un al doilea fond destinat regiunii balcanice – GED Eastern Fund II – cu un capital de 140 de milioane de euro.

    Piata de private equity din Romania ar fi de fapt la inceputul unei pante ascendente, dupa un recul in perioada 2004-2005, nu atat la nivel de valoare, cat ca numar de tranzactii, cauzat de ciclul de viata al fondurilor de investitii. In 1996-1997 s-au strans mai multe fonduri destinate Romaniei si tarilor din zona care s-au implicat in cateva zeci de companii. Durata de viata a unui asemenea fond este in general de 7-10 ani, astfel ca acum doi-trei ani si-au incheiat activitatea. Cum economia nu a evoluat prea bine inainte de 2000 si unele fonduri chiar au avut probleme cu unele investitii, nu s-au mai strans alte sume pentru Romania. Abia dupa ce economia a inceput sa creasca si a devenit evident ca Romania va deveni membru al UE, interesul industriei de private equity pentru cea mai mare piata din sud-estul Europei si-a revenit. Dar fondurile noi s-au strans abia dupa 2004 si doar in ultimii doi ani au fost active.

    Pe de alta parte, zona est-europeana este inca relativ nedescoperita de multi investitori, apreciaza Jim Strang, director de investitii si director de achizitii la Gartmore Private Equity. „Multi investitori vor cauta noi zone in care sa se extinda, mai ales in contextul in care industria de private equity trece acum printr-o criza la nivel de finantare, dupa criza creditelor ipotecare subprime din SUA“, considera Strang. „Sunt mai multe fonduri mari care prospecteaza deja piata din regiune“, spune si Michael Tetreault Schilling, partener al Linklaters, una dintre cele mai mari firme de avocatura la nivel global. Linklaters lucreaza deja la cateva tranzactii mari in regiune, dar Schilling nu a dat mai multe detalii.

  • Spre 150 de dolari barilul

    Prea optimisti am fost noi in privinta rezervelor de petrol. Nu e vorba de cat de mult petrol exista, ci de cum o sa dezvoltam rezervele: cat o sa ne ia sa facem asta si de cat petrol o sa avem nevoie“, a spus saptamana trecuta Christophe de Margerie, CEO al grupului francez Total, la o conferinta despre petrol la Londra. Francezul, care a insistat ca nu e numai punctul lui de vedere, ci al tuturor oamenilor din industrie dispusi sa vorbeasca pe sleau, n-a acuzat nici nivelul rezervelor („niciodata n-au fost asa de mari“), nici eventuale constrangeri tehnologice, ci dificultatea de a ajunge la ele, atata vreme cat tarile posesoare de petrol nu vor sau nu pot sa-si ofere rezervele spre exploatare.

    E o schimbare surprinzatoare fata de ceea ce zicea anul trecut Thierry Desmarest, predecesorul lui De Margerie, cum ca in jurul anului 2020 productia de petrol isi va fi atins varful si de atunci nu va mai putea urma decat declinul (celebra teorie „peak oil“). Cu alte cuvinte, nu e vorba ca se termina prea repede rezervele de titei, ci de politica si ideologia care, in varii forme, impiedica accesul la ele. De Margerie stie, intr-adevar, pe propria piele ce greu e sa ajungi la rezervele altora: Total a izbutit cu mari eforturi sau se lupta inca sa obtina felii din proiecte petroliere dificile in Iran (in pofida chiar a vointei guvernului de la Paris), Kazahstan sau Rusia. Asa incat verdictul lui, ca un nivel al productiei mondiale de 100 de milioane de barili pe zi ar fi deja o estimare optimista (fata de 85 in prezent si un orizont de 116 milioane vizat de Agentia Internationala pentru Energie), e de luat in seama, ca si concluzia ca in asemenea conditii de oferta limitata, preturile nu pot decat sa creasca.

    Deocamdata, ultimul record – 96 de dolari pe baril – a fost batut saptamana trecuta, iar pragul de 100 de dolari pare o chestiune de zile sau de saptamani, putini analisti incumetandu-se sa spuna ca el nu va fi atins inainte de sfarsitul anului. Masura tensiunii de pe piata a fost data de decizia de zilele trecute a Chinei, prima in ultimul an si jumatate, de a scumpi carburantii cu aproape 10%, cu toate ca promisese ca nu va misca preturile pana la sfarsitul anului, ca sa nu alimenteze inflatia. Mai aproape de noi, un membru al Consiliului de guvernare al Bancii Centrale Europene a avertizat ca scumpirea continua a petrolului ar putea provoca in economia mondiala „conditii pentru stagflatie“ (urcare necontrolata a preturilor combinata cu crestere economica foarte slaba sau nula, crestere a somajului si finalmente recesiune).

    Pana unde poate urca pretul? In ultimii trei ani, adica de cand petrolul a inceput sa se scumpeasca vizibil, presa a tot repetat ceea ce a devenit un stereotip: faptul ca, in termeni reali, preturile atinse in perioada de criza de la inceputul deceniului ’80, maximul istoric, nu au fost atinse inca. Valoarea reala a urcat de la circa 80 de dolari pe baril in toamna anului 2004 (cand pretul nominal era de 50 de dolari pe baril) la peste 100 de dolari in toamna anului 2007. Analistii companiei de consultanta Platts au calculat recent echivalentul de astazi al maximului absolut din 1980, care ar fi de 103,69 dolari pe baril.

    O astfel de valoare, conform omului de afaceri Dinu Patriciu, va fi atinsa rapid, pentru ca in toamna anului viitor sa se ajunga la 150 de dolari barilul. Mai precis, „probabil la anul, pe vremea asta, va fi sarit de 150 de dolari pe baril“, spune directorul general al Rompetrol. Un asemenea prag nu poate fi evitat, precizeaza Dinu Patriciu, explicand ca modelul curbelor de evolutie duce spre acest pret in aproximativ un an. Asa sa fie? Prin septembrie anul trecut, cand barilul era in jur de 60 de dolari, Patriciu estima ca ar putea ajunge „in viitorul apropiat“ la 100 de dolari pe baril; la randul sau, Constantin Tampiza, directorul executiv al Lukoil Romania, spune ca la sfarsitul anului trecut, cand a fost intrebat cum va fi in 2007 pretul petrolului, a estimat ca inca din primele luni ale anului va ajunge aproape de 90 de dolari.