BusinessMagazin

Tag: companii

  • WSJ: Actionarii vin mai des la adunarile generale ale companiilor

    Prezenta medie la adunarile generale organizate de companiile incluse in componenta celor mai importanti opt indici blue-chip din Europa de Vest a fost de 51% in perioada 1 august 2008 – 31 iulie 2009, fata de 40% in intervalul corespunzator al perioadei 2006-2007, se arata intr-un studiu al agentiei de consultanta Manifest, preluat de The Wall Street Journal (WSJ).

    Spre exemplu, datele Manifest pentru Marea Britanie sunt consemnate inca din 1996, iar prezenta actionarilor la adunarile generale ale companiilor incluse in componenta indicelui bursier FTSE 100 (Londra) a crescut la 68% in cel mai recent studiu, stabilind un nou maxim.

    Potrivit analistilor, una dintre principalele cauze ale cresterii gradului de implicare a actionarilor in procesul de luare de decizii este criza financiara, noteaza WSJ.

    Analistul F&C Asset Management George Dallas considera ca cresterea gradului de implicare a actionarilor este un efect pozitiv.

     

  • Cum sa-ti cuceresti propria tara

    Din biroul nefinisat, pus intentionat la coada pe lista de investitii pentru ca productia si bunul mers al afacerii primeaza, Vasile Armenean, proprietarul celui mai mare producator roman de inghetata, coordoneaza indeaproape activitatea celor 400 de angajati ai sai. Gaseste din cand in cand timp sa arunce o privire pe site-ul Ministerului de Finante sa vada daca principalul sau competitor, Nestlé Ice Cream, si-a facut publice rezultatele.

    E curios sa vada daca vanzarile sale de 20 mil. euro din 2008 au fost sau nu mai mari decat ale Nestlé, pentru ca in 2007 fusese la doar un pas de liderul pietei. Vasile Armenean este insa unul dintre putinii romani care au o situatie confortabila – vanzarea de inghetata e inca in plin sezon, iar pentru cele mai multe dintre problemele cu care se confrunta a gasit deja solutii. Majoritatea oamenilor de afaceri romani – ca, de exemplu, Dan Viorel Sucu (Mobexpert), Dragos Paval (Dedeman) sau Ioan si Viorel Micula (European Drinks) – mai degraba sunt presati sa gaseasca variante pentru a depasi un hop ce se dovedeste mai mare decat s-au asteptat.

    Deblocarea vanzarilor, finantarea activitatilor curente, recuperarea datoriilor sunt doar o parte din problemele care, daca nu sunt tratate cu atentie, ii pot duce pe multi la faliment. Si intr-adevar, criza a facut ca numarul companiilor romanesti ce au pretentii la un loc fruntas in domeniile lor sa se limiteze si mai mult. Mai mult ca oricand in ultimul deceniu, piata este dificila pentru toate firmele, fie ele internationale sau romanesti. “Toate companiile trebuie sa inteleaga acum care sunt punctele forte si cele slabe si, acolo unde este cazul, sa reactioneze si sa se repozitioneze cat mai repede posibil”, considera Hein van Dam, partener in cadrul departamentului de consultanta financiara al Deloitte Balkans.

    La prima vedere, talerul avantajelor inclina de partea marilor grupuri gratie fortei financiare, accesului mai usor la credite si echipelor de management cu mai mare experienta. Acestea nu sunt insa in mod exclusiv doar atuurile multinationalelor, spun conducatorii firmelor romanesti. Raul Ciurtin, presedintele Albalact si cel care detine impreuna cu tatal sau pachetul majoritar de actiuni al firmei de lactate, spune ca un rol cheie in cresterea afacerii lor l-a jucat tocmai “crearea unei echipe de management consolidate, profesioniste, cu viziune moderna si mai ales aplicarea unor strategii de dezvoltare care sa raspunda nevoilor din piata”.

    Albalact a ajuns pe pozitia a patra in randul procesatorilor de lactate, inregistrand in ultimii ani cote de crestere anuale care au depasit chiar si 40%, mult peste cresterea sectorului sau a concurentilor principali – lucru care arata ca o companie romaneasca se poate lupta cu marile companii multinationale. “Nu doar puterea financiara conteaza – dovada ca am crescut mult in ultimii ani, pe o piata foarte competitiva, in care sunt prezente multinationale puternice”, declara Ciurtin. El adauga ca strategiile bune, investitiile facute unde si cand trebuie si echipa consolidata sunt factori esentiali in dezvoltarea unei companii, alaturi de capital, bugetele de marketing si marirea portofoliului.

    In opinia lui Dan Ostahie, proprietarul celui mai mare retailer electroIT de pe piata romaneasca, multinationalele nu au niciun avantaj fata de firmele independente, mai ales in aceasta perioada, cand vanzarile tuturor firmelor de profil s-au prabusit. In primul semestru, vanzarile Altex au fost cu 50% mai mici decat in perioada similara a anului trecut, situatie care, cred reprezentantii companiei, se reflecta la nivelul intregii piete. “Cand esti bolnav, nu conteaza cati bani ai, important e tratamentul”, crede Ostahie, care argumenteaza ca apartenenta la o multinationala nu fereste pe nimeni de greutatile cu care se confrunta acum retailul electroIT.

    Din punctul lui de vedere, poate fi chiar mai periculos: “daca o multinationala decide sa renunte la o anumita zona, taie operatiunile dintr-o tara sau o regiune si te poti trezi in deriva”. Toate aceste elemente se regasesc si in afacerile altor antreprenori romani, care se confrunta insa cu alte tipuri de dificultati, adancite de vremea de criza. In opinia lui Dan Viorel Sucu, proprietarul Mobexpert, ce detine pozitia dominanta pe piata mobilei, una din cele mai mari probleme pentru antreprenorii romani este ca societatile mari nu se comporta ca niste firme romanesti, nici macar in cazul companiilor cu capital exclusiv autohton – asa putine cate au mai ramas.

     

  • Profit de sase ori mai mic la Alro

    Veniturile companiei au coborat cu 32,5%, la 780 milioane de lei, in timp ce cheltuielile s-au diminuat cu 17,5%, la 744,7 milioane lei. Cifra de afaceri a producatorului a scazut cu 28% la 999,5 milioane lei.

  • Romprest Service, in scadere

    Romprest Service, unul din cei mai importanti jucatori de pe piata de servicii integrate, se asteapta la o scadere a cifrei de afaceri, de la 386 milioane RON in 2008, la aproximativ 320 milioane RON in 2009, in contextul aparitiei crizei la nivel mondial.

    Profitul net pentru anul 2008 a fost de 16 milioane RON, iar pentru anul 2009 se doreste un profit de aproximativ 4,1% din cifra de afaceri, adica aproximativ 13 milioane RON.

    Vicepresedintele companiei, Florin Bolchis spune ca pentru anul 2009 Romprest Service se axeaza pe trei activitati de baza salubritate, servicii integrate de tip facility management si spatii verzi. Un alt domeniu de activitate al companiei, divizia de drumuri, a fost externalizata la sfarsitul anului 2008, numindu-se in prezent Tehcon Edilitare.

    Principala activitate de salubrizare a companiei este in Sectorul 1 Bucuresti, unde s-au investit 30 milioane de euro, dintre care 16 milioane pentru utilaje si 2,5 milioane de euro pentru pubele si containere.

    Din cei 6000 de angajati ai firmei, 1600 sunt doar in sectorul 1.
    Principala problema ramane, potrivit lui Florin Bolchis, depozitarea ilegala a deseurilor pe anumite terenuri.
     

  • Pierderi de 3 mld. $ in primul trimestru

    Oficialii Asociatiei Internationale de Transport Aerian (IATA) au declarat marti pentru Reuters ca pe fondul crizei internationale s-au inregistrat cereri tot mai reduse pentru calatorii si transporturi de marfuri, scazand astfel foarte mult veniturile companiilor aeriene.

    "Aceasta scadere a survenit inainte de cresterea recenta a pretului carburantilor" au declarat oficialii IATA, avertizand ca, dupa marirea incepand din luna mai cu 30% a pretului petrolului si combustibilului pentru avioane, fluxul de numerar al companiilor aeriene se va micsora semnificativ in lunile urmatoare.

    Atat pretul petrolului, cat si al combustibilului pentru avioane a crescut cu aproape 20 $ pe baril in ultimele doua luni, fiind cu 75% mai mare decat punctul de minim de la finele anului 2008. Marti, pretul era de 72$ pe baril.

    Marile companii au incercat sa realizeze fuziuni si achizitii pentru a putea rezista pe piata pana cand se reface economia globala. Delta Air Lines a absorbit anul trecut compania rivala Northwest Airlines, devenind astfel cea mai mare companie aeriana din lume. |n Europa, operatorul german Lufthansa a achizitionat Austrian Airlines, Air France-KLM a incercat sa inghita Alitalia, iar British Airways este in discutii cu Iberia (Spania).

     

     

     

  • Cine risca nu mai castiga

    Investitia de private equity ofera capital, know-how si transforma uneori radical afacerile pe care le alege: brokeraj de credite, factoring, imbuteliere de apa, distributie de telefonie mobila sunt doar cateva dintre afacerile, odata de nisa, in care fondurile de private equity au investit si care s-au impus pe piata. Peisajul s-a schimbat insa in ultima vreme: fondurile straine de private equity au venit, au vazut, spun ca au resurse disponibile, mai exact pentru companiile care nu mai au acces la finantare bancara, dar cele mai multe n-au incheiat inca sau n-au mai incheiat nicio tranzactie.

    “Scopul nostru este de a sprijini un numar de companii profitabile care au nevoie de capital, in valoare de aproximativ 30-50 de milioane de euro, pentru a-si creste competitivitatea sau pentru modernizarea operatiunilor. Urmarim genul de afaceri relativ stabile, dar care nu pot obtine finantare bancara si care nu vor putea supravietui fara capital acestei crize”, spune Sebastian Tcaciuc, director in cadrul biroului din Romania al companiei americane Advent International. In primavara anului trecut, compania a constituit al patrulea fond (ACEE IV) cu active de un miliard de euro, insa pana in prezent nu a incheiat nicio tranzactie pe piata locala.

    Compania poloneza Enterprise Investors are rezervate pana la 25 de milioane de euro pentru companiile romanesti, aproximativ un sfert din activele de 100 de milioane de euro ale fondului Enterprise Venture Fund I, constituit in toamna anului trecut. Fondul este in cautare de companii mici si medii, cu venituri de peste 5 milioane de euro, cu nevoi de finantare de pana la 10 milioane de euro. Pana in prezent insa nici Enterprise Venture Fund I nu a incheiat nicio tranzactie aici. “Pentru fondul constituit toamna trecuta, numarul de proiecte pe care le-am primit este ridicat, insa mai dureaza pana cand unul dintre acestea se va concretiza intr-o investitie, pentru ca in momentul de fata nu prea stii ce cumperi”, spune Cristian Nacu, partener la Enterprise Investors.

    Anul 2007 a fost apogeul investitiilor de profil, care au ajuns la 476 de milioane de euro, raportat la 110 milioane in 2006, conform Asociatiei Europene a Fondurilor cu Capital de Risc (EVCA). Tot atunci a fost atins si apogeul preturilor pe care fondurile le-au platit pentru a intra in companiile romanesti. Valoarea investitiei initiale se calcula atunci cu un multiplu de pana la opt ori profitul operational (EBIT DA), iar multi dintre antreprenorii romani preferau sa intarzie semnarea tranzactiei, in asteptarea unor sume si mai mari. Criza insa a pus capat acestei inflatii “nejustificate”, cum o descriu directorii din private equity. Iar odata cu criza au inceput sa apara si primele regrete. “Cu totii am platit prea mult pentru a intra in companiile romanesti in urma cu doi sau trei ani. Insa atunci asa arata piata, si nimeni nu putea anticipa ca va urma criza”, spune Nacu.

    Tacerea instalata in piata incepand din cea de-a doua jumatate a lui 2008, cand volumul investitiilor de private equity a scazut pana la 60 mil. euro, de peste trei ori mai putin fata de primul semestru al anului, semnalizeaza in mod evident prudenta fondurilor. Recordul din anul precedent, cand Advent cumpara compania farmaceutica LaborMed cu peste 100 de milioane de euro, nu s-a mai repetat in 2008, cand suma maxima angajata de fondurile de investitii intr-o firma romaneasca n-a mai depasit 30 de milioane de euro.

    “In 2007, cea mai mare provocare era sa gasesti investitii bune la preturi acceptabile, pentru ca piata era inundata de bani. Acum, insa, cel mai dificil este sa strangi fonduri si esti mai preocupat de banii pe care i-ai investit decat de cei pe care urmeaza sa ii investesti”, considera Mihai Sfintescu, director de investitii la 3TS Capital Partners, care detine in portofoliu participatii la Romprest Service SA si la Centrul Medical Unirea. Cat despre exiturile din companii, ele sunt chiar de evitat in aceste momente, in opinia lui Sfintescu.

    Asadar, companiile din portofoliu vor fi fara doar si poate prioritatea directorilor de investitii anul acesta, initierea unor noi investitii fiind lasata pe plan secund, in asteptarea unei imbunatatiri a indicatorilor economici, dar mai ales a previzibilitatii privind evolutia economica in urmatorii ani. “Si modelul dupa care vom investi se va schimba. Ponderea leverage-ului (investitii pe baza de credite bancare) se va diminua, piata isi cauta acum un echilibru in care leverageul nu va mai fi prezent. Ne indreptam spre un model de tipul ”, adauga directorul 3TS .

    “Acum conteaza foarte mult pozitia pe care o companie o are fata de concurenta”, declara Cornel Marian, directorul executiv al companiei suedeze Oresa Ventures, care detine in portofoliu firme precum Sonriso, Kiwi Finance sau Fabryo. Cu cat iti scad vanzarile sau ce greutati ai e mai putin important decat cat de bine stai fata de concurenta si in ce postura poti deci sa iesi din criza, crede Marian; “chiar daca e posibil sa iesi din criza cu o firma mai mica, poate aceasta va fi mai puternica decat concurenta”.

    Potrivit unui studiu realizat de compania de consultanta Roland Berger, la care au participat 56 de manageri ai companiilor de private equity din Europa, Rusia si Statele Unite, fondurile de private equity vor tinde sa se implice mai mult in operatiunile companiilor unde detin participatii. Limitarea accesului la creditare bancara si instabilitatea de pe pietele de capital ca alternativa de finantare ii vor apropia pe directorii de private equity de companiile in care au investit.

    “In aceasta perioada ne focalizam pe companiile la care suntem fie actionari majoritari, fie actionari unici. Resursele de care dispunem in momentul de fata sunt banii si timpul. Vom sta alaturi de management, dar vom pastra timp si pentru eventuale oportunitati noi”, spune Cornel Marian.

  • Chiriasii chiriasilor nostri

    Un traseu in zonele din Capitala situate in afara perimetrului “de business” Piata Victoriei- Aviatorilor scoate la iveala un amanunt interesant pentru piata spatiilor de birouri: pe tot mai multe cladiri sunt afisate inscriptii de dimensiuni mari pe care scrie “Spatii de inchiriat” si mai nou “SUBLET” – adica spatii oferite spre inchiriere de catre compania care le-a inchiriat initial. “Subinchirierea este un fenomen, in sensul in care tot mai multe companii isi restrang activitatea si doresc, in consecinta, sa isi micsoreze si suprafetele de birouri. Exista un numar ridicat de oferte de subinchiriere, suntem surprinsi de aceasta crestere”, declara Mirela Raicu, partener in cadrul Esop Consulting.

    Nu e vorba de o noutate, fenomenul fiind prezent si inainte. Pe de o parte, companiile inchiriau initial un spatiu mai mare din dorinta de a se extinde ulterior, iar spatiul excedentar la momentul inchirierii era oferit spre inchiriere, dupa cum remarca Maria Florea, broker in cadrul departamentului de inchirieri de birouri al Colliers International. Pe de alta parte, inca dinaintea crizei a aparut tendinta de unificare a tuturor diviziilor unei companii, iar spatiile lasate libere de diviziile relocate erau oferite spre subinchiriere.

    Noul context a facut insa ca taierile de costuri sa fie la ordinea zilei, astfel incat incercarile de renegociere a tarifelor de inchiriere au fost naturale pentru companiile chiriase. O parte dintre acestea si-au restrans activitatea sau si-au amanat planurile de extindere, ceea ce a dus la o inmultire semnificativa a ofertelor de subinchiriere. “In cladirile mari din Bucuresti exista suprafete cuprinse intre 200 si 1.000 de metri patrati de subinchiriat. Un exemplu este Floreasca 169, care din 36.000 de metri patrati inchiriabili a avut spre subinchiriere aproximativ 2.000, dar si S-Park, care are disponibili 2.300 de metri patrati”, afirma reprezentantul Colliers.

    De regula, ofertele de profil existente reprezinta circa 20% din suprafata inchiriata initial de catre o companie. Nu avem de-a face insa cu un proces simplu. In primul rand, proprietarul cladirii trebuie sa isi dea acordul asupra acestei actiuni, dar si asupra companiei care ar urma sa preia respectiva suprafata. In al doilea rand, trebuie avuta in vedere scaderea chiriilor cu o medie de 20-30%, inregistrata in toate segmentele si zonele, ceea ce poate duce la pierderi pentru compania care ofera spatiul. Daca un contract a fost semnat intr-un moment de varf al pietei, ca acum un an, compania care doreste sa subinchirieze va trebui sa suporte scaderea din veniturile proprii. “Sunt companii care accepta sa piarda bani. Spre exemplu, daca o companie a inchiriat la 15 euro/mp/luna, poate fi dispusa sa ofere spatiul la 12 euro/ mp/luna, numai sa isi scada costurile”, spune partenerul Esop. In acelasi timp, daca e vorba de un contract semnat in urma cu doi-trei ani, la un nivel al chiriilor “mult sub cel de anul trecut”, tarifele sunt practic similare cu cele din perioada actuala, dupa cum afirma la randul sau Maria Florea.

    Subinchirierile apar mai ales in cazul contractelor stricte, care nu permit chiriasului sa renunte la spatiu si il obliga sa plateasca pe mai departe inclusiv daca pleaca, cel putin pana in momentul cand proprietarul ii gaseste un inlocuitor. Exista insa si cazuri cand contractele prevad doar plata unei penalizari, ce poate fi echivalenta cu chiria pe o perioada de patru-sase luni. Acest tip de contract este valabil mai ales in cazul cladirilor de clasa B.

    Oferirea spre subinchiriere a unui spatiu nu reprezinta insa si solutia ideala pentru o companie care doreste sa isi reduca din costuri, atat timp cat numarul tranzactiilor a scazut deja semnificativ in acest an si deci poate fi greu sa gaseasca doritori. “Multi chiriasi care observa ca nu reusesc sa sub- inchirieze fac presiuni asupra proprietarilor, cerandu-le sa reduca tarifele”, spune partenerul Esop. Nu in ultimul rand, exista situatii in care proprietarul cladirii trebuie sa fie de acord si cu tariful stabilit pentru subinchiriere, chiar atunci cand chiriasul initial va plati diferenta, pentru ca niste reduceri mari i-ar incuraja pe ceilalti chiriasi sa solicite si ei acelasi pret.

    Incercarea de a mentine tarifele pentru noile contracte la acelasi nivel cu al celor vechi reprezinta si pentru Marian Roman, managing director al Europolis, unul dintre factorii pentru care ia in calcul un grad de ocupare mai redus de 100%. “Depinde cat de necesar este acest grad, practic, daca pot sa achit ratele bancare si fara un grad de ocupare complet. Eu as tine cont si de companiile care ar inchiria, inca sunt numeroase companii ce cauta si acum un spatiu de inchiriere modern”, sustine managerul fondului de investitii austriac, care detine cladirea Europe House si primele doua cladiri din proiectul Sema Parc.

    La astfel de companii se gandeste managerul Europolis atunci cand se arata optimist in privinta inchirierii unui spatiu care se va elibera in perioada urmatoare in Europe House. Si in cadrul primei faze din Sema Parc exista o oferta de subinchiriere. Noile spatii, care devin disponibile la expirarea unui contract, dar si ofertele de subinchiriere ar putea prezenta interes inclusiv pentru companiile care au deja o suprafata in respectiva cladire si care doresc sa se extinda, considera Roman.

    Cert este ca atat cladirile care se vor finaliza in acest an, cat si suprafetele scoase la subinchiriere vor majora oferta totala de spatii de birouri existenta in Bucuresti, avand in vedere ca rata medie de neocupare este estimata sa creasca de la 2% anul trecut la circa 5-6% in acest an sau chiar inspre 8%, potrivit DTZ Echinox. Iar mentinerea actualei tendinte generale a economiei ar putea duce, in viitorul apropiat, la aparitia a tot mai multe afise cu “SUBLET”.

  • Top BM: Cele mai profitabile companii de stat in 2008

    "Nu cred ca vor mai inregistra conturile Electrica un asemenea profit in curand”, spune Ioan Folescu, noul director al Electrica SA, despre profitul net de 418 milioane de euro inregistrat de companie in 2008. Profitul a inclus atat operatiunile filialelor Electrica aflate in portofoliul statului (aproximativ 70 de milioane de euro net), dar si banii din privatizarea Electrica Muntenia Sud, care a fost vanduta de statul roman inca din 2007, cu 820 de milioane de euro catre italienii de la Enel; dintre acestia, 395 de milioane de euro au intrat in profitul Electrica, restul de 425 de milioane de euro fiind o majorare de capital social. Din cele 395 de milioane de euro, Ioan Folescu detaliaza ca Electrica a platit impozitul aferent tranzactiei, a majorat capitalul social al filialelor aflate inca in proprietatea Electrica (Muntenia Nord, Transilvania Nord si Transilvania Sud), restul intrand in profitul net al companiei.

    Din nefericire, spune directorul Electrica, profitul de care a beneficiat Electrica atat din aceasta privatizare, cat si din operatiunile din 2008 – unul dintre anii cu cea mai buna crestere pentru consumul de electricitate -, va trebui impartit si nu va ramane decat prea putin pentru investitii: “Prin lege, mai mult de jumatate din profitul de anul trecut va merge la actionarii nostri majoritari, AVAS, astfel ca noua, dupa plata celorlalte dari, ne vor ramane doar aproximativ 500 de milioane de lei (aproximativ 119 milioane de euro) pentru investitii”. Conform directorului Electrica, investitiile din acest an vor merge catre studii pentru productia de energie eoliana si biomasa, dar si pentru achizitia de microhidrocentrale.

    Dat fiind ca Electrica a trecut in fruntea clasamentului celor mai profitabile companii din Romania din cauza vanzarii Electrica Muntenia Sud, Ioan Folescu admite ca 2009 nu va mai fi la fel si estimeaza afaceri de aproximativ 5,4 miliarde de lei (1,2 miliarde de euro) si un profit brut de 0,3 miliarde de lei (71 de milioane de euro). Nici vanzarea Electrica Serv nu este in plan pentru acest an, desi ar mai fi putut contribui cu un salt in profituri in conditiile unui consum asteptat sa scada cu cateva procente, de minim 3%.

    Afacerile Electrica nu sunt singurele din topul celor mai profitabile companii de stat care actioneaza pe o piata concurentiala: din punctul de vedere al afacerilor din furnizare, pe acelasi segment se afla si Hidroelectrica, si Nuclearelectrica, dar si complexurile energetice – toate acestea avand incheiate contracte directe de furnizare cu mari clienti. Tot pe o piata concurentiala, dar mult mai activa, se afla CEC Bank, care a realizat in 2008 un profit net de 370 de milioane de lei (circa 100 de milioane de euro), in crestere fata de 2007, cand profitul net fusese de 90 de milioane de lei (aproximativ 26 de milioane de euro). Radu Gratian Ghetea declara la inceputul acestui an ca, excluzand banii din vanzarea participatiei la Asiban, castigul a crescut cu 65%, iar activele au avut o crestere de 26-27% fata de sfarsitul lui 2007. Asiguratorul francez Groupama a platit, anul trecut, 350 de milioane de euro celor patru banci – CEC, BCR, BRD-SocGen si Banca Transilvania – care controlau, cu detineri egale, Asiban. Fiecare banca a incasat circa 87,5 milioane de euro si a inclus banii in bilantul din al treilea trimestru din 2008.

    Vanzarea de participatii a fost insa doar avantajul celor doua companii, in cazul celorlalte cresterea fiind adusa de diversi alti factori. “2008 a fost un an bun pentru toata lumea, deci nu este de mirare ca si companiile de stat au inregistrat profituri mai mari, dincolo de avantajele competitive ale fiecareia”, spune Teodor Chirica, fostul director general al Nuclearelectrica si actualul director executiv al producatorului de energie. Prin avantaje competitive, Chirica se refera la pretul de productie a energiei electrice, unde cel mai bine stau Hidroelectrica si Nuclearelectrica. Anul trecut, Nuclearelectrica a avut afaceri in crestere cu 52% si un profit net in crestere cu 33% fata de 2007, pe fondul punerii in functiune a unitatii doi de la centrala nucleara de la Cernavoda.

    Nuclearelectrica estimeaza pentru 2009 un profit net de 11 milioane de euro, de trei ori mai mare decat anul trecut, bazandu-se pe functionarea celor doua reactoare la capacitate maxima intregul an (in 2008, reactorul 1 a fost oprit 40 de zile). Oficialii companiei accepta ca prognoza poate fi data peste cap de scaderea pretului electricitatii, de taxele locale noi si de cursul leu-euro.

    Nuclearelectrica: "Primul factor de risc care incepe sa produca efecte este scaderea veniturilor obtinute din vanzarea energiei produse si comercializate”

  • Cum a vandut BRD catre Carrefour

     

    Olivier Marteau a inceput sa lucreze in Romania in 2005, oferind consultanta pentru diferite proiecte imobiliare. Si-a dat seama de atunci ca piata de aici este foarte diferita de cea din Franta, in termeni de caracteristici ale proiectelor, in special ale celor rezidentiale: amplasari nefericite, suprafete mari, preturi care tinteau doar un segment restrans de potentiali clienti. Opinia si-a pastrat-o si dupa vara lui 2007, cand a fost numit la conducerea Sogeprom Romania, compania de dezvoltari imobiliare a grupului francez bancar Société Générale.
     
    Dupa mai mult de un an, la jumatatea lunii decembrie 2008, Sogeprom a initiat primul proiect local, pe care l-a si vandut intr-o tranzactie de tip forward purchase (vanzare la termen, prin care cumparatorul se angajeaza sa preia cladirea dupa finalizarea ei) – singura tranzactie din ultimele luni din sfera investitiilor imobiliare. Cumparatorul este Carrefour Property, divizia de dezvoltare imobiliara si de administrare a centrelor comerciale in care Carrefour isi desfasoara activitatea. Potrivit unor surse din piata, valoarea tranzactiei a fost de putin peste 40 de milioane de euro, proiectul fiind un centru comercial in Bacau, a carui constructie va incepe in perioada urmatoare. Centrul va include un hipermarket Carrefour si o galerie comerciala cu aproximativ 75 de magazine, data estimata a finalizarii fiind primul trimestru din 2010.
     
    Terenul a fost achizitionat de catre Sogeprom in luna iulie a anului trecut, impreuna cu alta companie franceza, dezvoltarea centrului comercial urmand sa revina doar diviziei imobiliare a Société Générale. Marteau nu a dorit sa precizeze randamentul investitiei (yield), precizand ca acesta este bun pentru actualele conditii din piata. Potrivit ultimului studiu realizat la nivel european de CB Richard Ellis, randa­mentele in segmentul de spatii comerciale au crescut in ultimul an cu doua procente, pana la 8,5% – ceea ce se transpune printr-o scadere a potentialelor preturi pe care un vanzator al unui activ imobiliar le-ar putea obtine.
     
    “Strategia noastra este sa cumparam un teren numai dupa ce sunt obtinute toate autorizatiile si numai daca suntem siguri ca vom vinde proiectul”, spune Olivier Marteau, pentru a justifica perioada relativ indelungata pana la momentul inceperii primului proiect. Relativ indelungata e cel putin daca o raportam la proiectele incepute de companiile detinute de alte mari grupuri bancare europene, precum Raiffeisen Evolution, Sparkassen Immobilien, divizia Erste Bank sau Premiumred si Europolis, ambele membre ale grupului Volksbank.
     
    Tranzactia este singura dintr-o perioada de seceta pentru segmentul de investitii al pietei imobiliare autohtone, ca urmare a crizei financiare, Marteau recunoscand ca parafarea contractului ar fi fost imposibila daca nu ar fi fost vorba de doua companii franceze. “Aceasta tranzactie nu ar fi fost posibila daca nu ar fi existat relatii foarte bune la nivel inalt, de top management, intre cele doua companii. Putem spune ca este o afacere franceza.”
     
    Afacerea in cauza marcheaza si inceperea activitatii in Romania a Carrefour Property. Deocamdata, reprezentantii Carrefour nu au dorit sa ofere informatii privind strategia locala a companiei pe termen mediu. Retailerul francez detine in Romania 21 de hipermarketuri, fiind lider din acest punct de vedere, cu unul mai mult decat concurentul Real. O parte dintre spatiile comerciale in care Carrefour functioneaza sunt detinute de companie, precum cel din Era Shopping Park Iasi, in timp ce alte spatii, precum cele din cadrul celor doua centre Armonia din Arad si Braila, sunt inchiriate. Revenind la vanzator, managerul Sogeprom spune ca nu regreta ca francezii au pornit doar un proiect intr-un an si jumatate, in timp ce alti dezvoltatori au anuntat proiecte de sute de milioane de euro: “Acum un an poate as fi zis da, ca am venit prea tarziu, dar acum, cand s-a prabusit piata, s-a dovedit ca ne-am dezvoltat corect. Poate nu am castigat bani inainte, dar macar nici nu i-am pierdut”. Reprezentantul companiei franceze, care dezvolta atat spatii comerciale si de birouri, cat si proiecte rezidentiale, considera totusi ca piata autohtona ofera oportunitati pe termen lung, cu conditia ca noile proiecte sa se adapteze specificului local. “Nu vom dezvolta proiecte la 2.000 de euro pe metrul patrat, cu doua camere la 100 de metri patrati”, spune el, oferind ca exemplu un apartament tipic francez, compus din trei camere si cu o suprafata de 70 de metri patrati.
     
    Perspectiva pe termen lung este de altfel mentionata de majoritatea reprezentantilor diviziilor de dezvoltare imobiliara din cadrul grupurilor bancare, chiar daca unele companii ar putea amana unele investitii anuntate, ca rezultat al conditiilor actuale nefavorabile. Spre exemplu, Monica Barcutean, managing partner al Raiffeisen Evolution, declara recent ca decizia privind inceperea unui proiect rezidential in Balotesti, care ar trebui sa includa aproximativ 170 de locuinte, va fi luata in lunile urmatoare, in functie de contextul pietei. Raiffeisen Evolution dezvolta deja un proiect de spatii de birouri si comerciale, Floreasca City, care ar urma sa necesite investitii de circa 250 de milioane de euro. Compania a cumparat si un teren de la Petrom, in cadrul celei mai mari tranzactii cu terenuri – 90 de milioane de euro pentru un teren cu o suprafata de 10 hectare.
     
    Diviziile de investitii imobiliare sau fondurile membre ale unui grup bancar european se numara printre cei mai activi investitori in imobiliarele din tara. Valoarea investitiilor in proiectele Raiffeisen Evolution ar urma sa se ridice la circa un miliard de euro, potrivit unor estimari realizate anul trecut, in timp ce Sparkassen Immobilien a anuntat planuri pe termen lung in valoare de jumatate de miliard. In tot acest context, managerul Sogeprom spune ca principalul obiectiv al dezvoltatorului in acest moment este constructia centrului de la Bacau. “In mod normal, in 2009 vom mai incepe macar un proiect, dar acesta nu este un obiectiv in sine.”
     

     

  • Distributia IT ramane in urma

     “In cel mult cinci ani vom vedea o dublare a pietei, urmand ca in alti sapte sau opt ani distributia IT sa ajunga la 4 miliarde de euro, in conditiile unei cresteri anuale de 20%, poate chiar 25%”, spunea in 2007 Iulian Stanciu, directorul general al Asesoft Distribution, al patrulea cel mai mare distribuitor IT din Romania dupa cifra de afaceri. Optimismul lui Stanciu avea atunci la baza experienta ultimilor ani, cand industria a crescut nestingherita, dar si perspectiva ca Romania ar deveni in curand o piata interesanta pentru distribuitori de talie mondiala, care ar putea astfel intra in competitie. De atunci s-au schimbat multe.

    Anul trecut s-a incheiat prost, dupa ce toti principalii distribuitori IT si-au revizuit asteptarile de crestere, iar ultimul trimestru, in mod obisnuit un sezon de varf, pana acum nu s-a aratat favorabil vanzarilor. Pe langa volatilitatea cursului valutar, una dintre cele mai mari probleme acuzate de companiile de distributie o reprezinta stocurile. In lipsa finantarilor si a cresterii sau macar a men­ti­nerii nivelului de consum, multi dintre retaileri au ramas cu stocuri foarte mari, pe care acum se afla in incapacitatea de a le plati.
     
    “Cred ca deja nu se mai poate pune problema incetinirii ritmului de crestere pentru 2009. Piata va fi in scadere, chiar una foarte mare, probabil undeva in jurul a 30%”, corecteaza Stanciu optimismul cu care a privit pana acum industria, anticipand ca 2009 va aduce pentru distribuitori o scadere considerabila a comenzilor, pe fondul micso­rarii vitezei de rotatie a stocurilor in retail.
     
    Stanciu a taiat 10 milioane de dolari (7,7 milioane de euro) din cifra de afaceri bugetata pentru anul trecut, pana la 125 de milioane de dolari (96,8 milioane de euro), asteptand totusi o crestere fata de 2007 de aproximativ 20%. Explicatia pentru cei 20% ar fi ca Asesoft a facut in permanenta “curatenie” in randul angajatilor, acum compania lucrand cu 90 de oameni, si a cautat sa adauge mereu in oferta produse cautate pe piata, care sa asigure un rulaj pozitiv. Spre exemplu, in gama monitoarelor si a televizoarelor cu ecran plat, care asigura 17,5% din afacerile Asesoft, dar care au inregistrat o scadere de 9% a vanzarilor in trimestrul al treilea, compania a adaugat si brandul LG, iar in gama notebook-urilor a semnat un contract cu Dell, o mare parte din stocul initial fiind deja vandut.
     
    Altii insa reduc numarul de branduri distribuite. Tornado Sistems, spre exemplu, distribuie acum 21 de branduri, fata de 30, cate erau in toamna anului 2007, printre brandurile puse in asteptare numarandu-se Kodak sau BenQ, adica din cele orientate spre consumatori care in contextul crizei si-au redus interesul fata de asemenea produse. Astfel de ajustari nu sunt insa intotdeauna o decizie voluntara a managementului companiei, ci si un efect al schimbarii strategiei producatorilor, care reduc la randul lor numarul partenerilor prin intermediul carora isi distribuie produsele pe piata romaneasca.
     
    “Criza inseamna pentru noi o scadere a businessului, care atrage in mod automat o redesenare a structurii companiei”, conchide John Cusa, directorul executiv al Tornado Sistems, cu mentiunea ca intreaga piata va trece printr-un proces de reorganizare si consolidare, care va avea drept rezultat restrangerea numarului competitorilor si orientarea unora dintre ei pe nise. Cusa s-a intors la carma companiei dupa un an de pauza, timp in care aceasta pozitie a fost ocupata de Gerald Maier, un austriac adus de Eugen si Liviu Lepadatu, proprietarii Tornado Sistems, pentru a reorganiza compania la nivel intern, prin redefinirea departamentelor, optimizarea procedurilor si cresterea nivelului de comunicare intre angajati.

    Viziunea lui Maier a fost insa prea putin adaptata contextului pietei romanesti, asa incat, daca la nivel intern compania are acum o serie de procese mai bine puse la punct, in ce priveste pozitia pe piata distributiei IT, rezultatele nu au fost pe masura asteptarilor. Maier nu a intuit perioada dificila ce avea sa se instaleze in economie si nu a actionat in consecinta cu privire la liniile de business ale Tornado Sistems. “Acum, criza ne-a pus in garda, mai ales ca greul de-abia acum urmeaza. Asa se explica si de ce am facut curatenie printre branduri”, spune Cusa.

     
    Compania a redus si din personal, dar numai din randul angajatilor care se ocupau de brandurile puse in asteptare de Tornado Sistems. Este vorba despre o diminuare cu 30% a numarului de angajati, pana la 120, compania nemaiavand in plan alte disponibilizari. “Doar daca lucrurile se mai inrautatesc, exista posibilitatea sa mai renuntam la unele branduri, ceea ce ar face necesara reducerea in continuare a personalului”, apreciaza directorul companiei de distributie.
     
    Cusa trage linie si se declara totusi multumit de faptul ca Tornado Sistems nu va inregistra o scadere a afacerilor. Este drept, ajustarea asteptarilor si-a facut loc si in cazul sau: de la 130 de milioane de euro, cat planificase initial, directorul companiei anticipeaza o stagnare a afacerilor fata de 2007 in jurul cifrei de 90-95 de milioane de euro, situatie in care compania ar urma sa se afle si anul acesta. In schimb, intr-o piata unde marjele de profit scad din ce in ce mai mult, media fiind acum in jur de 1%, Cusa crede ca in 2009 compania va inregistra o marja neta de cel putin 2%. “Este efectul strategiei de a pastra numai brandurile strategice, care ne aduc in continuare vanzari bune”, sustine el.