BusinessMagazin

Tag: Moda

  • La modă din nou: “power suit”, vedeta anilor ’80

    “Power suit”, costumul cu jachetă şi fustă ori pantaloni cu linii sobre şi umeri puşi purtat de femei în mare parte a anilor optzeci, a fost creat de Giorgio Armani, scrie Wall Street Journal, pentru sora sa Rosanna, care căuta haine de purtat la lucru. Lansat într-o vreme în care femeile căutau o ţinută adecvată pentru birou, costumul pentru femei s-a bucurat de foarte mare succes, după cum se poate vedea şi în producţiile hollywoodiene ale vremii.

    “Power suit” în noua sa versiune apare anul acesta în colecţiile mai multor case de modă care-l promovează intens prin reclame: Christian Dior, Gucci sau Armani şi chiar ale unor companii care nu se adresează în principal clienţilor de lux, cum ar fi Ann Taylor sau Banana Republic, marcând astfel o întoarcere la un cod vestimentar mai strict la birou.

    Spre deosebire de anii optzeci, modelele de costum propuse în prezent de creatorii de modă, deşi păstrează liniile sobre, nu mai sunt la fel de largi, ci tind să urmărească mai bine linia corpului şi nici mânecile nu mai sunt bufante ca acum mai bine de douăzeci de ani. Pantalonii sunt fie strânşi pe picior, fie mai largi şi nu mai trebuie să fie neapărat de aceeaşi culoare cu jacheta. Se păstrează însă tradiţia culorilor care nu ies în evidenţă, preferându-se gri, bej, negru sau alte culori pale, şi eventual metalice.

    Primele care au adoptat noua tendinţă au fost însă nu cele care au purtat costume în anii optzeci, ci tinerele interesate de asemenea articole vestimentare pentru eleganţa lor, vânzările de costume pentru femei crescând în ultimul an.

  • Ghid de ţinută şi conduită în afaceri. Cum se îmbracă cei care mişcă economia României

    Mişu Negriţoiu era la liceu când a avut nevoie de o uniformă şi de prima lui pereche de pantofi. „Am vândut ţuică şi mi-am cumpărat haine, altă posibilitate nu aveam„, îşi aminteşte preşedintele ING şi al patrulea în topul celor mai admiraţi CEO din România, conform catalogului BUSINESS Magazin. „De la acele haine şi până la costumele Canali, Cornegliani sau Tom Ford pe care le port acum, a trecut mult.” De când este bancher, Mişu Negriţoiu poartă costum şi cravată şi conduce maşini Mercedes „cât mai elegante”, dar alese după câteva criterii exacte: „Culori închise. Transmit eleganţă, sobrietate, siguranţă. {i nu modelul cel mai scump (clasa S), ci unul mediu (E), care transmite moderaţie.” Evită lucrurile foarte scumpe, ţinând cont de faptul că băncile sunt în centrul atenţiei publice pentru că fac bani uşor şi au dobânzi mari.

    Trecând peste aspectul exterior, la construirea imaginii se adaugă preocuparea pentru o comunicare succintă şi clară, politeţea, limbajul, gesturile şi încrederea pe care o inspiră, dar şi un stil de viaţă adaptat la cerinţele instituţiei şi comunităţii bancare. Trecerea dinspre mediul politic spre cel de business a fost marcată de o schimbare a întregului stil de viaţă: „Am început să joc golf, să fiu mai atent la etichetă, să frecventez alte cercuri”.

    Mişu Negriţoiu spune că preocuparea pentru imagine este mai veche decât cariera bancară şi datează din perioada anilor petrecuţi în viaţa publică. Odată cu schimbarea domeniului de activitate, a intervenit şi necesitatea unei repoziţionări din punctul de vedere al imaginii: de la îmbrăcăminte până la obiceiuri, pasiuni şi preocupări. Bancherul a tradus această repoziţionare prin întrunirea unor valori precum profesionalismul, credibilitatea, decenţa, corectitudinea şi eleganţa, importante atât pentru public, consumatori, clienţi, parteneri, cât şi pentru autorităţi. Un alt aspect important este rolul de model pe care îl atribuie liderilor din mediul de afaceri: „Tinerii vor să fie ca ei, dar nu pentru că au bani, ci pentru că au valoare, iar imaginea este percepţia că aceste valori sunt întrunite„. Pentru atingerea acestor repere, a lucrat cu consilieri de imagine, pe a căror indicaţie a mers şi în urmă cu trei ani, la evenimentul Meet the CEO al BUSINESS Magazin, când a spus că nu şi-a ales singur cravata, ci i-a lăsat pe cei care se pricep mai bine.

    Din garderoba unui bărbat nu ar trebui să lipsească un costum bleumarin şi unul gri. Clienţii din mediul de business obişnuiesc să îşi facă, potrivit reprezentanţilor pieţei, câte două-trei costume pe an, dar există şi clienţi care aleg să îşi facă patru costume în fiecare sezon. Preţul pentru un costum făcut la comandă porneşte de la 1.600 de lei.

     

  • Idei de afaceri: Să facem muntele să vină la Mahomed (VIDEO)

    Firma americană Stella & Dot, înfiinţată de Jessica Herrin şi Blythe Harris, oferă celor interesate să o reprezinte un pachet cu instrucţiuni şi bijuterii de vândut, precum şi o pagină de prezentare şi desfacere pe site-ul său, scrie The Independent. Bijuteriile, dar şi alte accesorii, ca genţi şi alte articole de piele, sunt create la atelierul din New York al firmei, multe dintre acestea din urmă fiind lucrate manual.

    Reprezentantele înscrise la Stella & Dot pot alege ce doresc să vândă şi cât, oferind şi prezentări de produse la cererea potenţialelor cliente. Compania are vânzări de peste 200 mil. dolari pe an.

    Colecţia de toamnă 2013 propusă de firma celor două americance:

  • Cel mai greu job din România: 60% dintre angajaţi demisionează după un an

    60% DINTRE OAMENII DE VÂNZĂRI DIN ROMÂNIA REZISTĂ MAI PUŢIN DE UN AN. ESTE UN PROCENT ENORM”. Mădălina Pascu este cea care coor-donează activităţile Salestrust.eu în România, filiala locală a unei companii din Marea Britanie, organizaţie care certifică profesional oamenii de vânzări, denumită Institute of Sales and Marketing Management (ISMM). A adus programul în România anul trecut – “de regulă cererea vine din partea companiilor dintr-o anumită zonă sau din iniţiativa unui prestator de servicii cum suntem noi” – şi recunoaşte că alte certificări au ajuns mai devreme, cum ar fi cele pentru audit, marketing, contabilitate sau din domeniul financiar-bancar.

    A început facultatea de comerţ din cadrul ASE Bucureşti, dar a plecat să studieze comerţ la universitatea Ca’ Foscari din Veneţia. Ulterior, a făcut doi ani de specializare într-un departament de comerţ exterior din Italia şi a primit, prin intermediul facultăţii, un internship în vânzări la Valentino la New York. “Te duci acolo, vezi cât de mult se munceşte şi vezi lucrurile mai închegate. Acolo, dacă greşeşti de trei ori, un mail, un raport greşit şi o eroare gramaticală – eşti concediat”, spune tânăra de 32 de ani. A refuzat o ofertă de salariu de 7.000 de dolari la New York după terminarea intenshipului şi a revenit în România.

    “Când vezi cum sunt oamenii de acolo, începi să apreciezi foarte mult România şi modul în care noi acordăm timp tradiţiilor şi familiei. Stilul nostru de viaţă este foarte diferit. Americanii sunt foarte reci, iar succesul lor stă în disciplina pe care o impun şi lipsa de permisivitate”, explică Mădălina Pascu.

    PASCU A LUCRAT ÎN ULTIMII NOUĂ ANI TOCMAI PENTRU TOATE CERTIFICĂRILE PROFESIONALE – “am dezvoltat ACCA (certificarea din contabilitate – n.red.) de la cinci companii care investeau la 350” – şi admite că despre vânzători nu ştia mare lucru până când ISMM a venit în ţară. “Nu este tocmai o franciză, este un parteneriat în care se cedează o marjă către cei din Marea Britanie”. Firma a avut până acum circa 40 de cursanţi, preţul calificării fiind de 16.000 de euro pentru o perioadă de trei ani. Companiile aleg să îi înscrie pe cei mai buni dintre vânzători, pentru a-i motiva suplimentar să nu părăsească angajatorul, cei pe care îi trimiteau în trecut la MBA-uri în afara ţării.


    RADIOGRAFIA PIEŢEI DUPĂ APROAPE UN AN ŞI JUMĂTATE DE LA STARTUL BUSINESSULUI CONTUREAZĂ ÎN ROMÂNIA DOUĂ TIPURI DE COMPANII: câteva care investescîn programe interne regionale printr-o academie de vânzări, de regulă multinaţionale cu afaceri de sute de milioane de euro; altele care cheltuiesc bani în mod episodic în funcţie de nevoi pentru traininguri de vânzări, tocmai pentru că riscul pierderii investiţiei e mai mic dată fiind fluctuaţia mare de personal în rândul angajaţilor din domeniu.

    “Firmele consideră că aceste programe au ca scop cunoaşterea produselor şi nu formarea stabilă a angajaţilor. E o problemă în toate pieţele logica «Cu cât cunoşti produsul mai bine, cu atât îl vinzi mai bine». Fals”, spune Pascu. O cercertare statistică a Salestrust.eu arată că majoritatea românilor cred că oamenii de vânzări buni sunt nativi şi nu construiţi pe parcursul vieţii – “cei mai descurcăreţi, sociabili şi muncitori”. Fluctuaţia mare de personal se explică prin faptul că marea majoritatea a angajaţilor renunţă nu numai la jobul respectiv, ci şi la cariera în vânzări, pentru că ajung să înţeleagă că nu sunt făcuţi pentru asta. “Un om ajunge întâmplătorîn vânzări.

    Se angajează, învaţă trei luni produsul, după care trebuie să îşi îndeplinească ţintele. Nefiind bine pregătit şi fără să înţeleagă că încrederea în client se câştigă în timp, renunţă”, spune Mădălina Pascu. În mare parte, oamenii de vânzări sunt absolvenţi de ştiinţe economice atraşi de iluzia unei slujbe în care interacţionează cu alţi oameni şi sunt feriţi de rutinele pe care le impun joburile din bănci sau audit. “Partea cea mai dificilă e tocmai interacţiunea cu oamenii, pentru că interacţiunea nu înseamnă să convingi omul să cumpere, ci să construieşti o relaţie cu clientul, să cunoşti bine piaţa şi percepţiile”.

    Piaţa românească înseamnă mai degrabă abordarea regulii “sună o sută de oamenişi s-ar putea să cumpere zece”iar cei care nu îndeplinesc obiectivele se demotivează rapid. Salariile pleacă de la 350 de euro şi ajung la 4.500 de euro pentru un director de vânzări, în timp ce “preţul talentelor”, sub o zecime din oamenii de vânzări din România, s-a menţinut constant în ultimii ani.

    O bună parte din venitul lunar al angajatului din vânzări este variabilă, mai mult în cazul angajaţilor responsabili de găsirea de noi clienţi, o activitate mult mai dificilă în 2013, şi mai puţin în cazul celor care trebuie să păstreze baza de clienţi deja existentă.

    IN NOUA REALITATE ECONOMICĂ, MĂDĂLINA PASCU SPUNE CĂ ABILITĂŢILE DE VÂNZĂRI CONTEAZĂ ŞI MAI MULT. În scenariul în care clientului în plac produsul şi omul de vânzări, dar nu are bani să cumpere, Pascu vorbeşte despre găsirea de priorităţi. “De exemplu, cu toţii spunem că nu avem timp, dar dacă e ceva cu adevărat important nu dormim noaptea ca să rezolvăm problema. Asta este adevărata valoare a oamenilor buni din vânzări”.

  • Viitorul hipsterilor: moda căştilor de bicicletă (GALERIE FOTO)

    Modelele variază, de la cele cu un colorit ce aminteşte de petele blănii de leopard sau care par acoperite cu piele de crocodil până la cele din lemn, din materiale textile cu cristale Swarowski sau cele pictate manual, singura idee fiind ca respectiva cască să spună ceva despre purtător, să-l scoată din mulţime.

    Ce căşti de bicicletă se poartă anul acesta (GALERIE FOTO)

    Un model total inedit a fost propus de două întreprinzătoare suedeze, Anna Haupt and Terese Alstin, în colaborare cu un fabricant de airbaguri, Alva Sweden. Dezumflată, casca gândită de cele două suedeze (foto sus) arată ca un guler, iar umflată, în cazul unui accident, capătă un aspect futurist. Preţul său, de circa 600 de dolari, o încadrează însă în categoria produselor de lux, alături de căştile produse de case de modă ca Gucci.

     

  • Brandul Dolce&Gabbana dispare?!

     Stiliştii italieni Domenico Dolce şi Stefano Gabbana au fost condamnaţi de Tribunalul din Milano la o pedeapsă de un an şi opt luni de închisoare pentru fraudă fiscală.

    Tribunalul din Milano a reţinut împotriva celor doi un singur delict, din cele două de care erau învinuiţi, “nedeclararea anumitor venituri”, renunţând la acuzaţia de “declaraţie falsă de venituri”. În plus, din suma de 1 miliard de euro de care cei doi creatori au fost acuzaţi, iniţial, că au sustras-o de la fiscul italian, tribunalul a reţinut în final doar nereguli în valoare de 200 milioane de euro.

    “Dacă merităm sentinţa, nu va mai fi nimic de spus. Dar nu o merităm, motiv pentru care, din nefericire, vom fi nevoiţi să închidem”, a spus Gabbana.

    Cititi mai multe pe www.apropo.ro

  • Cel mai nou bâzâit al modei: imitaţi albinele!

    Creatorul Azzedine Alaia a lansat fuste şi rochii cu pliseuri cu modele ce amintesc de fagurii de miere, iar Marios Schwab a introdus în creaţiile sale modele hexagonale cu aceeaşi sursă de inspiraţie.

    Casa Alexander McQueen a omagiat fascinantele insecte printr-o gamă largă de produse, de la rochii sau jachete cu modele de fagure la curele, butoni cu albinuţe ori pălării ce seamănă cu cele purtate de apicultori.

  • Idei de afaceri: cum să-ţi îmbraci clienţii numai cu haine de firmă (VIDEO)

    Site-urile Fashionpile şi RealReal, spre exemplu, sunt specializate în genţi şi poşete şi se adresează atât celor care sunt la prima cumpărătură, cât şi expertelor în materie. Clientele pot să vândă aici articolele de care s-au plictisit şi să cumpere alte modele din ce în ce mai scumpe. “Noi facem ca orice brand de lux să devină accesibil. Dar atenţie, această urcare pe scara luxului e un drum cu sens unic: după ce ai purtat Chanel, nu te mai întorci înapoi”, spune Sarah Davis, fondatoarea Fashionpile, citată de San Francisco Chronicle.

    La rândul său, ThredUp este specializat în comercializarea şi preluarea de articole vestimentare, în general premium mai degreabă decât de lux, deschizând treptat apetitul clientelor spre cea de-a doua categorie:

  • Omul care conduce Kenvelo, Lee Cooper, Time Out şi Tom Tailor în România: “Păstrăm doar magazinele profitabile”

    PÂNĂ ACUM S-A IMPLICAT ÎN BUSINESS DOAR LA NIVEL EXECUTIV, însă spune că piaţa locală oferă încă oportunităţi de afaceri, motiv pentru care s-a asociat cu un francez, Stephane Lahaye, CEO al grupului financiar Lea Finance, pentru a dezvolta brandul de haine MIM şi lanţul de cafenele Brioche Dorée. „Lumea vorbeşte despre criza din economie şi despre lipsa apetitului de consum. Eu cred că ceea ce vedem acum este noua realitate economică şi nu ar trebui să mai visăm la creşteri, ci ar trebui să ne adaptăm la situaţia actuală.„

    Într-o perioadă în care românii sunt tot mai atenţi pe ce dau banii şi pun preţul pe primul loc atunci când vine vorba de cumpărături, Philippe Besadoux a decis să aducă la Bucureşti o marcă franţuzească cu produse ieftine. Preţul unei rochii începe de la cinci euro, iar cel al unei perechi de jeans de la nouă euro.

    „Este un magazin pentru femei tinere, care se uită la ultimele tendinţe din modă, dar care se uită şi la preţ.„ Noul brand, la fel ca şi lanţul de cafenele, urmează a fi dezvoltate cu ajutorul platformei grupului Kenvelo. Vor fi folosite aceleaşi birouri, aceleaşi depozite şi aceeaşi echipă de management. Executivul francez va rămâne astfel şi la conducerea Kenvelo şi a celorlalte mărci pe care le-a adus în ultimii ani în România – Lee Cooper (2011), TimeOut (2012) şi Tom Tailor (2011).

    AVEA UN PORTOFOLIU MAI MARE DE BRANDURI ÎNSEAMNĂ O FORŢĂ MAI MARE DE NEGOCIERE. Pe piaţa locală de modă trebuie să fii mare ca să poţi rămâne în joc.„ Această filozofie de afaceri este cea după care s-a ghidat Philippe Besadoux atunci când a dezvoltat reţeaua Lee Cooper. Care a ajuns până la 25 de magazine în mai puţin de doi ani, alte cinci urmând a se adaăuga până la finele anului. Sub brandul Tom Tailor a deschis şapte magazine iar pentru TimeOut, adus la finalul lui 2012, tot şapte.

    „În cazul Tom Tailor vorbim de un joint-venture cu compania mamă din Germania, de aceea ne extindem în ritmul lor.„ În cazul celorlalte mărci el este cel care creionează cifrele. Astfel, anul acesta mai deschide cinci magazine Lee Cooper şi patru TimeOut. Kenvelo va râmăne la 42 de magazine, după o serie de relocări, deschideri şi câteva închideri. Scopul lui Besadoux este să păstreze doar magazinele profitabile şi cu şanse de dezvoltare.

    ROMÂNII CHELTUIE ANUAL PE HAINE CIRCA 8 MILIARDE DE LEI, iar piaţa urmează să crească cu aproape 900 de milioane de lei până la finalul lui 2017, potrivit datelor Euromonitor. În prezent un român cheltuie anual 400 de lei pe haine, mai puţin de 100 de euro, valoare care ne aşează în coada Europei. Partea bună este că direcţia viitoare este de creştere. Pe această evoluţie mizează şi ceilalţi jucători din piaţă, precum Inditex (proprietarul Zara, Bershka, Pull&BEar), H&M sau C&A, fiecare având an de an noi deschideri de magazine.
     

  • Cum să-ţi asortezi cosmeticele la hainele de firmă

    Printre casele care au şi-au lansat deja şi colecţii de produse cosmetice se numără Burberry, Tom Ford, Chanel, Yves Saint Laurent, Dolce & Gabbana, Dior şi Giorgio Armani. Michael Kors pregăteşte o gamă de cosmetice în colaborare cu Estée Lauder, Jason Wu va ieşi cu o ediţie limitată în parteneriat cu Lancôme şi chiar şi Gucci are în plan lansarea unor produse de machiaj anul viitor.

    Unele dintre cele mai impresionante astfel de creaţii sunt gama Pierre Hardy for Nars, realizată de designerul de pantofi Pierre Hardy împreună cu compania înfiinţată de specialistul în machiaj François Nars. Colecţia cuprinde seturi de câte două sticluţe de ojă în nuanţe inspirate de culoarea pantofilor creaţi pentru sezonul primăvară/vară 2013 şi sunt ambalate în cutiuţe delicate de lemn care seamănă cu cele de pantofi.

    La rândul său, Marc Jacobs, director artistic la Louis Vuitton şi deţinător al propriilor sale firme din domeniul modei, se aventurează în domeniul cosmeticelor după ce a testat piaţa cu nişte game de parfurmuri. Marc Jacobs Beauty va fi formată din peste o sută de produse, ca farduri de obraz şi de ochi, pensule de machiaj, gel şi ruj de buze sau ojă, fiind rezultatul unui parteneriat cu Sephora. Nu în ultimul rând, Alber Elbaz de la Lanvin a colaborat cu Lancôme pentru gama Lancôme Show by Alber Elbaz, designerul creând ambalaje fanteziste pentru o serie de produse de machiaj.