BusinessMagazin

Tag: Italia

  • Cât de sănătos mănâncă românii, din producţia locală. Pe ce loc se află România în Europa la consumul de pesticide

    Conform organismului european pentru statistică, în România s-au vândut în 2016 puţin peste 10 milioane de kg de pesticide, aproximativ la acelaşi nivel cu Portugalia şi Ungaria.

    În topul vânzărilor de pesticide este Spania, cu circa 77 de milioane de kg, Urmată de Franţa cu 72 de milioane de kg, Italia cu 60 de milioane de kg şi Germania, cu 47 de milioane de kg. Cele patru state însumează 79% din vânzările de pesticide, deţinând 46% din terenurile folosite pentru agricultură în uniune şi 47% din totalul terenurilor arabile.

    Pe categorii, cele mai vândute sunt fungicidele (46% din total), urmate de erbicide (29%), insecticide (11%) şi alte tipuri de produse (14%).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea designerului vestimentar care a lăsat Parisul pentru Bucureşti

    “Am cliente care vin la mine, iar când le întreb de unde mă ştiu îmi spun: «Eram în facultate/liceu când mă uitam pe site-ul tău». Îmi descriu şi rochiile care le-au impresionat”, spune Elena Perseil, care a intrat în domeniul designului vestimentar în urmă cu aproximativ două decenii.


    Ea a absolvit în anii 2000 Universitatea Esmod din Paris, iar apoi a început să lucreze la câteva case de modă de acolo.

    Designerul a acumulat cunoştinţe în domeniu călătorind în India, unde a învăţat să lucreze cu mătasea şi a studiat broderia realizată manual. „De la vârsta de 14 ani mi-am dat seama de această pasiune. Cred că este genul de meserie pe care dacă nu o cauţi, te caută ea pe tine, nu prea poţi să scapi”, spune ea.

    Timp de cinci ani, şi-a concentrat activitatea în Paris şi pe alte pieţe internaţionale; în urmă cu 15 ani, a pus bazele brandului Elena Perseil, atunci când a hotărât că trebuie să se stabilească într-un loc, doarece stilul de viaţă plin de călătorii nu se mai mula cu viitorul ei şi cu faptul că era însărcinată.

    „Lucram la Paris, pentru mai mulţi designeri, şi când am aflat că urmează să am un copil am hotărât să mă stabilesc în România, am hotărât că nu mai pot călători la fel de mult şi am zis că trebuie să mă opresc cumva şi să fac ceva mai stabil. Iar acest lucru mai stabil s-a materializat în brandul Elena Perseil.”

    Fiindcă clienţii o ştiau din facultate, spune că i-a fost uşor să înfiinţeze şi să dezvolte pe piaţa locală brandul propriu de design: „Aveam piaţă şi cunoştinţe. Eram deja cunoscută şi în România, drept urmare avem anual o cifră de afaceri de aproximativ 300.000 de euro, iar anul acesta sperăm să ne ducem spre 500.000 de euro”.

    În prezent, designerul se concentrează asupra showroomurilor din România şi din Paris, în cadrul cărora pune accent pe rochiile de seară de lux.Cele mai multe dintre creaţiile sale iau drumul exportului, ajungând mai ales în magazine din Italia, Franţa, Japonia, Qatar, Dubai, care, potrivit ei, sunt mari consumatori de rochii de lux.

    „Dar îmi doresc să fiu puţin mai prezentă pe piaţa europeană şi pe piaţa din România”, îşi descrie Perseil obiectivul pentru următoarea etapă a afacerii ei de design. Spune că numărul articolelor create într-un an se apropie de 8.000 – rochii de seară (3.000 pe an), rochii de mireasă (30 pe an), rochii casual şi ţinute casual (5.000 pe an).„Numărul acestora este influenţat de mai mulţi factori, pentru că facem şi rochii la comandă şi multe cliente vin şi îmi spun evenimentul la care urmează să meargă şi lasă totul în grija mea apoi, eu trebuie să concep rochia perfectă pentru ele”, explică designerul.

    Preţurile articolelor produse sub brandul Elena Perseil pleacă de la 300 de euro şi ajung la 2.000 de euro, pentru rochiile de seară. Rochiile de mireasă sunt făcute de obicei la comandă, iar preţul lor se încadrează între 1.000 şi 2.000 de euro, a spus designerul.
    „În general, am investit mult în produs şi mai puţin în marketing, m-au interesat mai puţin umeraşele şi husele şi mai mult materialele. Am considerat tot timpul că rochia trebuie să vorbească de la sine şi dacă vrei să faci un business stabil atunci trebuie să ai un produs bun.”
    Materia primă folosită pentru crearea produselor este adusă din China şi din Italia. Astfel, designerul a spus că în China toate mătăsurile şi materialele sunt mai speciale şi mai fumoase, iar la Italia îi place creativitatea materialelor şi faptul că au designeri buni de material.
    Elena Perseil lucrează cu o echipă permanentă care este alcătuită din 10-12 persoane, care au grijă ca noile colecţii prezentate la Paris Fashion Week să fie perfecte, iar rochiile la comandă să fie ireproşabile.
    „Nu suntem toţi «in house» şi nu se face toată producţia «in house», dar lucrez pe social media cu o firmă, pentru site cu o altă firmă, pentru promovare cu o firmă. Echipa mea permanentă este alcătuită din 10–12 persoane.”
    Ea sesizează că criza de pe piaţa forţei de muncă nu a ocolit domeniul în care activează, lipsa croitorilor cu experienţă fiind un dezavantaj.
    „În România este foarte greu să găseşti forţă de muncă, faţă de acum 5-10 ani. Este foarte greu şi oamenii nu prea mai vor «să-şi bată capul», mai ales că genul acesta de muncă poate părea complicată.”
    Din punctul ei de vedere, o astfel de meserie poate oferi numeroase satisfacţii, inclusiv materiale. „Sunt meserii care pot fi foarte bine plătite, liniştite şi satisfăcătoare, mai ales dacă lucrezi cu un designer, pentru că ai oportunitatea de a lucra cu materiale noi, cu un design nou. Nu este nimic plictisitor dacă lucrezi cu un designer; problema este că nu avem cultura muncii, vrem să obţinem lucruri dar nu vrem să facem nimic pentru ele.”
    Referitor la dezvoltarea afacerii, Elena Perseil nu are de gând să deschidă şi un magazin fizic, comenzile fiind făcute în prezent doar prin intermediul site-ului propriu.
    „Nu vrem magazin fizic pentru că suntem destul de ocupaţi cu producţia şi ar însemna să fim concentraţi în două părţi. Noi lucrăm mai ales cu comenzi în avans, nu sunt închisă la nimic, dar momentan nu m-am gândit să deschid un magazin fizic”, spune ea. 

    Cum şi cât durează să pregăteşti o colecţie pentru Paris Fashion Week
    În colecţia de vară 2019 care a avut loc la Paris Fashion Week, Elena Perseil a prezentat aproape 40 de articole – mai ales rochii. Potrivit ei, durează aproximativ şase luni să pregăteşti o colecţie nouă fiindcă durează primirea materialelor comandate; coaserea lor propriu-zisă poate să se întindă pe parcursul a trei săptămâni – o lună. Conceperea aticolelor durează aproximativ şase luni.

  • Povestea imigrantului care a trăit în maşină apoi i-a venit o idee care avea să-i schimbe viaţa complet

    John Paul DeJoria este fondatorul companiei de produse pentru păr John Paul Mitchell şi cofondator al producătorului de tequila The Patron Spirits Company; afacerile lui totalizează peste 900 de milioane de dolari, potrivit publicaţiilor internaţionale de afaceri.

    Viaţa lui DeJoria nu a fost însă mereu presărată cu succese. Este cel de-al doilea fiu în familia unor imigranţi în Statele Unite ale Americii, tatăl său fiind originar din Italia, iar mama, din Grecia. S-a născut pe 13 aprilie 1944 în Los Angeles, California. Părinţii lui au divorţat când avea doar doi ani. La nouă ani, a început să vândă ilustrate de Crăciun şi ziare împreună cu fratele său mai mare pentru a-şi ajuta financiar familia. În cele din urmă, mama celor doi copii a hotărât că nu îşi mai permite să îi crească, astfel că i-a trimis la o casă de copii.

    În adolescenţă, DeJoria era membrul unei găşti de stradă; a decis să îşi schimbe viaţa după ce un profesor de matematică din liceu i-a spus că nu va reuşi niciodată în viaţă. A absolvit liceul în 1962, a petrecut doi ani în Marina Americană, iar apoi, a avut o serie de joburi, de la îngrijitor, la vânzător de asigurări.

    A intrat în lumea îngrijirii personale ca angajat al Redken Laboratories. A fost concediat însă de acolo, iar în 1980 a pus bazele propriei afaceri, John Paul Mitchell Systems, împreună cu hair stylistul Paul Mitchell şi în baza unui împrumut de 700 de dolari. A promovat şamponul companiei din uşă în uşă, iar în perioada în care a făcut acest lucru a trăit în maşina sa.

    DeJoria deţine şi 70% din compania producătoare de tequila The Patron Spirits Company. Este implicat însă şi în alte afaceri, în mai multe industrii, de la diamante, la telefoane mobile. 

  • Ryanair va anula vineri 150 de zboruri de pe teritoriul Europei

    Greva din cele şase ţări va afecta peste 30.000 de pasageri. La nivel european, cele 150 de zboruri anulate reprezintă aproximativ 8% din totalul zborurilor programate vineri.

    Compania aeriană a transmis că „regretă sincer aceste întreruperi inutile ale transportului aerian”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce poţi să mănânci, pentru 100 de lei, în diferite părţi ale lumii

    Site-ul BrightSide a compilat o listă cu meniuri din mai multe ţări care pot fi cumpărate cu aproximativ 100 de lei.

    Elveţia

     

    Japonia

     

    Italia

     

    Canada

     

    Franţa

     

    Spania

     

    Jamaica

     

    Australia

     

    Grecia

     

    Mexic

     

    India

     

    Macedonia

  • Julian Balea, managing director pentru America de Nord În cadrul Stefano Ricci: „Dacă ar fi să mă întorc, ar trebui să am un motiv cu adevărat bun să o fac”

    Julian Balea
    Funcţie: managing director pentru America de Nord În cadrul Stefano Ricci
    Oraş de reşedinţă: Miami, SUA

    Cum arată o zi din viaţa dumneavoastră?
    Sunt la birou înainte de 9.00 şi încep cu o întâlnire cu echipa pentru a planifica ziua. Unele zile sunt mai aglomerate ca altele. Prioritatea numărul unu este să-mi verific e-mailurile care vin de la sediul central din Italia. Trebuie să rezolvăm orice problemă sau cerinţă înainte de ora 12.00 ora noastră, adică ora 18.00 a Italiei, când se termină acolo programul. Apoi ne concentrăm atenţia pe lucrurile care se îmtâmplă pe fusul nostru orar şi al celorlalte Americi. De cele mai multe ori trebuie să ne ocupăm de comenzile sezoniere sau nonsezoniere. Sunt în permanentă legătură cu managerii locali din punctele de vânzări pentru a rezolva eventuale probleme şi pentru a-i stimula să crească. Supraveghez zilnic şi activitatea departamentelor de contabilitate şi juridic, dar aprob şi noi spaţii, lucrez cu arhitecţii, pentru a mă asigura că totul merge bine pentru deschideri.

    Zece poveşti ale unor români care au reuşit. Cum au ajuns să lucreze pentru NASA, în laboratoarele de cercetare ale unor giganţi sau chiar să conducă companii de sute de milioane de dolari

    Spuneţi-mi trei lucruri care ar trebui îmbunătăţite în România
    În primul rând aş aminti infrastructura şi lipsa spaţiilor de parcare în oraşe. În zona de retail cred că mai e spaţiu de dezvoltare pentru a acoperi toate palierele de preţ. Totodată, cred că ar trebui adoptată moneda euro care oricum este moneda folosită pentru anumite hoteluri şi restaurante, la fel şi la companiile de rent-a-car.

    Cum e traficul în România faţă de unde locuiţi? Dar cafeaua şi scena culinară? 
    Din lipsa autostrăzilor, traficul din România are mult de suferit. Este dificil să conduci prin satele din România şi ar trebui să existe o variantă ocolitoare. Prin comparaţie, în Miami există blocaje fix pe autostrăzi, motiv pentru care eu le evit. La polul opus, am simţit o dezvoltare a scenei culinare din România. Spre exemplu, am descoperit şi în Braşov o cafenea Starbucks, brandul nostru de toate zilele în SUA. Mai mult, există o varietate mult mai mare de restaurante, atât în Bucureşti, dar şi în oraşe de provincie precum Braşovul. Se observă o îmbunătăţire majoră faţă de acum un deceniu.

    Visul american: Julian Balea locuieşte pe coasta de est a Statelor Unite, în însoritul Miami, de unde conduce, din poziţia de general manager, operaţiunile din America de Nord, Centrală şi Sud ale brandului italian de modă de lux Stefano Ricci. A plecat din ţară acum mai bine de două decenii şi a decis să îşi construiască o carieră dincolo de Atlantic.

    „Am plecat din ţară în 1995, când am primit o bursă (cu finanţare doar parţială – n.red.) pentru a studia la Universitatea Colorado. Eram atunci în anul III de liceu şi am decis să accept. Am văzut în această oportunitate şansa să descopăr mai multe despre ţara considerată a fi cel mai de succes exemplu de stat capitalist”, spune executivul.

    Recunoaşte că nu s-a gândit şi nu se gândeşte să se întoarcă în ţară, afirmând că atât el, cât şi familia sa sunt fericiţi cu viaţa pe care şi-au construit-o în SUA. Îi e dor totuşi de locurile unde a crescut, de lucrurile simple pe care nu le aprecia când era în ţară.

    „Mi-e dor să culeg cireşele din livada şi strugurii din vie. Şi cel mai dor îmi e de părinţii mei, care nu mai sunt.” Nu-i e dor însă de iernile dure din România, mai ales că locuieşte la Miami, unde este vară permanent.

    A fost acasă recent, în această vară, şi spune că observă o serie de schimbări în bine, de la customer service la faptul că oamenii sunt mai prietenoşi. Şi sunt şi mai puţine gropi în asfalt. Iar copiii au mai multe locuri unde îşi pot petrece timpul, parcuri şi zone de relaxare. „Dacă ar fi să mă întorc, ar trebui să am un motiv cu adevărat bun să o fac. Nu contează dacă ar fi pentru o poziţie de angajat sau pentru o oportunitate antreprenorială, dar ar trebui să fie ceva care să îmi permită să aplic tot ce am învăţat în aceşti ani cât am locuit peste hotare.”

    Şi totuşi, ce l-a convins pe Julian Balea să rămână în SUA timp de mai bine de două decenii? După absolvirea facultăţii a lucrat ca barman, apoi ca vânzător într-un magazin, iar astăzi este managing director pentru America de Nord, Centrală şi de Sud în cadrul Stefano Ricci, unul dintre cele mai scumpe branduri de lux din lume. Executivul de origine română lucrează astfel cu peste 100 de magazine multibrand, monobrand şi de tip department store, administrând un business de câteva zeci de milioane de dolari, conform celor mai recente date. S-a alăturat brandului italian la începutul anului 2010, iar la momentul acela se ocupa doar de vânzările în sistem angro către clientul Neiman Marcus (un lanţ de magazine de tip department store). În ianuarie 2014 i s-a oferit posibilitatea să preia rolul de manager de vânzări en gros pentru toată America de Nord. „Abia la momentul acesta ajunsesem să înţeleg cu adevărat potenţialul brandului Stefano Ricci pe scena globală a modei. Iar doi ani mai târziu am preluat chiar mai multe responsabilităţi, inclusiv poziţia de director de vânzări.”

    Astăzi este managing director pentru Americi, fiind responsabil pentru operaţiunile de tip angro dar şi pentru o parte din cele de tip retail.

    „Am implementat noi canale de distribuţie în Americi (America de Nord, Centrală şi de Sud – n. red.) folosind cele mai noi tehnologii disponibile. Mai mult, am dezvoltat segmentul de e-commerce în America de Nord.” Iar acum lucrează la noi proiecte pentru a creşte vizibilitatea brandului şi eficienţa businessului pe pieţele de care se ocupă.

    „Pe scurt, jobul meu presupune: majorarea vânzărilor, crearea de noi oportunităţi de business, deschiderea de noi pieţe.” Recunoaşte însă că are în jurul său o echipă eficientă care-l ajută să îşi îndeplinească targeturile.

  • A pariat 2 milioane de dolari pe brevetul unui pix, care i-a transformat compania într-unul dintre cei mai mari producători de instrumente de scris la nivel mondial

    Marcel Bich s-a născut pe 29 iulie 1914 în Torino, Italia, în familia Mariei Muffat de Saint-Amour de Chanaz şi a inginerului Aimé-Mario, nepotul unui baron francez, Emmanuel Bich. El a avut o soră, Marie Thérèse, şi un frate, Albert.
    Şi-a petrecut primii ani ai copilăriei în Italia, înainte de a se muta cu părinţii în Spania şi apoi în Franţa. După ce a obţinut cetăţenia franceză, antreprenorul a studiat dreptul la Universitatea din Paris, apoi a servit în forţele aeriene franceze la începutul celui de-al doilea război mondial.
    După război, Bich şi asociatul său, Edouard Buffard, au deschis o fabrică în Clichy, o suburbie din nordul Parisului, unde au început să producă piese pentru instrumente de scris. În 1950, antreprenorul a cumpărat cu 2 milioane de dolari brevetul unui pix cu bilă patentat de un inventator maghiar, László Bíró, pe care l-a prelucrat pentru a găsi o formulă ideală de scriere.
    Pentru o precizie mai mare, Bich a folosit în producţia pixurilor maşinării utilizate de producătorii de ceasuri elveţiene. În decembrie 1950, antreprenorul a lansat în Franţa pixul Bic Cristal, numit astfel după propriul nume, dar într-o variantă mai scurtă şi mai uşor de reţinut.
    Noul instrument de scris a fost primit bine de către consumatori, datorită calităţii şi a preţului accesibil. În 1953 a fost creată compania Bic. Pentru a-şi face cunoscut produsul, Bich a folosit o strategie bazată pe campanii publicitare masive, apelând la serviciile unui cunoscut grafician francez, Raymond Savignac. Un an mai târziu, Bic s-a lansat pe piaţa din Italia, iar în 1956, în Brazilia. În acelaşi an, compania lansează primul pix retractabil. Ulterior, Bic se extinde atât pe noi pieţe din Europa, cât şi în Australia, Noua Zeelandă, America de Nord, Africa şi Asia. 
    Sigla şi culoarea oficială a companiei, portocaliul, au fost alese în 1961.
    Potrivit datelor de pe site-ul oficial al companiei, în noiembrie 1972 compania a fost listată la bursa de valori din Paris, fiind deţinută aproape în totalitate de familia fondatorului; în acelaşi an, Bic a achiziţionat producătorul francez de brichete premium Flaminaire, iar în 1973 a lansat prima brichetă de buzunar cu flacără ajustabilă. După succesul primelor două produse, compania a intrat pe piaţa produselor de bărbierit, lansând în 1975 primul aparat de ras fără rezervă. Fiind un împătimit al sailingului, Bich a inclus în compania sa, în 1981, şi o divizie producătoare de echipamente pentru sporturi nautice, Bic Sport.
    Bich a avut 11 copii din cele trei căsnicii cu Louise Chamussy, Jacqueline de Dufourq şi Laurence Courier de Mere. Antreprenorul a murit pe 30 mai 1994, la Paris, la vârsta de
    79 de ani. La moartea sa, vânzările Bic la nivel mondial ajunseseră la peste un miliard de dolari, cu un profit de circa
    70 de milioane de dolari. Compania este condusă şi în prezent de unul dintre fiii fondatorului, Bruno Bich, care deţine funcţiile de CEO şi preşedinte al grupului. Grupul Bic operează în peste 160 de ţări la nivel mondial. Potrivit ultimelor date disponibile, compania are aproape 10.500 de angajaţi şi o cifră de afaceri de peste 2 miliarde de dolari. 

  • Ministrul Intotero: Un nou caz de sclavie cutremură românii de pretutindeni

    Acesta va verifica informaţiile apărute în spaţiul public, privind un nou caz de sclavie asupra unor români aflaţi la muncă în această ţară.

    “Din păcate, un nou caz cutremură atât românii de pretutindeni, cât şi guvernele celor două ţări. Din informaţiile pe care le deţinem până în momentul de faţă, ar fi vorba despre un număr de cetăţeni români care munceau în domeniul agriculturii în zonele Toscana-Veneto. Am luat legătura cu domnul ambasador, reprezentantul misiunii diplomatice în Republica Italiană, domnul Bologan, iar în următoarele minute domnia sa se va deplasa în zona respectivă şi va avea o întâlnire cu autorităţile locale. (…) Nu este primul caz (de sclavie – n.r), aşa este! Guvernul Republicii Italiene acţionează, dar şi forul legislativ pentru a stopa acest fenomen. A fost dată Legea caporalatului, prin intermediul căreia sunt pedepsite toate aceste fapte de trafic, de sclavie modernă”, a spus Natalia Intotero, potrivit Agerpres.

    Aceasta a mai spus că ministerul pe care îl conduce va intensifica acţiunile de popularizare a campaniei “Informare acasă, siguranţă în lume”.

    ″Încă o dată conştientizăm importanta campaniei naţionale ‘Informare acasă, siguranţă în lume’, pe care în momentul de faţă Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, în colaborare cu toate instituţiile abilitate în domeniu, o desfăşurăm atât în ţară, cât şi în afara graniţelor, dar, în special, importanţa acesteia în ţară, pentru că acestor fenomene de sclavie modernă, de trafic de persoane le cad pradă cetăţenii români care pleacă neinformaţi”, a arătat ministrul, scrie stirileprotv.ro

  • Comisarul european pentru Buget acuzatii fără precedent : Unele ţări din Europa, printre care şi România, vor să DISTRUGĂ proiectul UE

    “Din punctul meu de vedere, proiectul este în pericol de moarte”, a declarat oficialul.

    “Unii din Europa vor să o slăbească sau să o distrugă – Polonia, Ungaria, România, Guvernul Italiei”, a continuat Oettinger.

    Oficialul european a mai declarat la un eveniment organizat marţi de o asociaţie germană că, de asemenea, UE mai este în pericol din cauza autocraţilor care provoacă războaie comerciale şi comit agresiuni, menţionând preşedintele rus Vladimir Putin, preşedintele turc Recep Tayyip Erdoğan şi “chinezul viclean”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Italia îşi sporeşte cheltuielile publice în urma îmbunătăţirii ratingului

    Potrivit declaraţiilor lui Matteo Salvini, care este totodată şi liderul Ligii Nordului, creşterea ar urma să fie făcută până când deficitului bugetar va atinge plafonul de 3% din produsul intern brut (PIB). Cheltuielile ar urma să acopere promisiunile făcute în timpul campaniei electorale, printre care se numără un venit minim garantat de 780 de euro pentru şomeri, anularea sau reducerea unor taxe sau introducerea unei taxe fixe pentru companii şi persoane.

    Anunţul lui Matteo Salvini a venit la doar câteva zile de la încercările facute de ministrul italian al economiei, Giovanni Tria, de a tempera retorica liderilor coaliţiei de guvernământ – printre care şi Matteo Salvini -, pe motiv că ar putea afecta într-un mod negativ economia italiană.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro