BusinessMagazin

Tag: arta

  • Cum să pui artiştii pe tapet

    Printre firmele care pun artiştii pe tapet se numără Flavor Paper, care colaborează cu Andy Warhol Foundation for the Visual Arts, prin intermediul căreia are acces la lucrările acestuia, fie ele picturi ori creaţii realizate prin serigrafie, din care compune imagini pentru tapet. Şi Spoonflower comercializează tapet inspirat de operele lui Warhol, fără binecuvântarea fundaţiei însă, ori de cele ale altor artişti, cum ar fi japonezul Takashi Murakami, şi îşi ajută clienţii să calculeze câte suluri de tapet le trebuie în funcţie de dimensiunea încăperii unde vor să-l întindă.

    Compania Artware Editions preferă să apeleze la artişti contemporani pentru decorat pereţii din casele şi birourile clienţilor. Printre cei invitaţi să creeze imagini de pus pe tapet sunt Kiki Smith, James Welling, John Baldessari, Polly Apfelbaum sau Vik Muniz.

    Lucrările acestora sunt gândite fie ca un model care se repetă şi atunci pot fi achiziţionate la sul, disponibil la un preţ de câteva sute de dolari, fie ca o imagine mai mare, caz în care clientul trebuie să comande cel puţin zece metri pătraţi de tapet pentru a o avea completă. |n acest caz, tapetul se realizează pe măsura încăperii unde va fi expus şi trebuie tratat ca un tablou de dimensiuni mari, nu ca un fundal pentru mobilă şi alte decoraţiuni.
     

  • Cum arată cele mai scumpe fotografii ale anului 2016 – FOTO

    Cu toate acestea anul acesta nu a avut loc detronarea cele mai scumpe fotografii din lume care s-a vândut cu nu mai puţin de 6.5 milioane de dolari. Fotografia se numeşte Phantom şi aparţine fotografului australian Peter Lik.

    Mai jos puteţi vedea cele mai scumpe fotografii ale anului (sumele sunt exprimate in dolari)

    Jeff Wall – Rear View, Open Air Theatre, Vancouver – 317,148

    Irving Penn – Mouth (For L’Oreal), New York – 205,791

    Hiroshi Sugimoto – Baltic Sea – 382,730

    Andreas Gursky – Athens – 401,000

    Paul Strand – The Family, Luzzara, Italy – 461,000

    Robert Mapplethorpe – Flag – 487,500

    Peter Beard – Heart Attack City, 1972-1990 – 624,010

    Helmut Newton – Sie Kommen (Dressed) and Sie Kommen (Naked) – 670,000

    Gilbert and George – Day – 670,000

    Thomas Struth – Art Institute Of Chicago II, Chicago – 777,088

     

  • Antreprenoarea care a construit o aplicaţie fără să ştie programare, iar acum este milionară în dolari

    ”Pentru mâncare, muzică, fashion, filme era suficient să butonez o aplicaţie şi să găsesc o recomandare potrivită. Dar lumea artei nu avea aşa ceva”. Reed a umplut astfel golul sesizat şi a lansat Kollecto.

    Reed a lucrat anterior în marketing, la Microsoft şi Foursquare. Nu ştia să scrie nici măcar o linie de cod, dar a folosit un tipar al unei tehnologii existente pentru a crea un mod mai facil de a cumpăra obiecte de artă. Aceasta îi trece pe utilizatori printr-un sondaj şi oferă obiecte de artă alese în baza gusturilor lor.

    Succesul Kollecto a adus-o pe Reed în lumina reflectoarelor.Ea i-a învăţat pe alţi antreprenori cum să construiască aplicaţii fără să cunoască programare în discuţii TEDx, dar şi printr-o platformă de consultanţă care i-a adus venituri de peste 1 milion de dolari. ”Când oamenii îmi cer sfatul le spun: începeţi. Există posibilitatea să faceţi ceva greşit, dar nu veţi şti acest lucru până când nu veţi testa acele presupuneri cu acţiuni.”

  • Afişe pentru modă

    Se ştie doar că artişti ca Henri de Toulouse-Lautrec ori Pablo Picasso, dar nu numai, au pictat şi ei afişe, devenite între timp piese râvnite de colecţionari. Diverse branduri din industria modei, printre care Loewe sau Raf Simons, au ajuns să trimită afişe pe post de invitaţii la prezentările lor, apelând pentru realizarea acestora la firme de design sau artişti.

    Altele folosesc afişele ca decor menit să dea o notă de distincţie prezentărilor lor, aşa cum a procedat Prada, care a tapetat pereţii sălii unde a prezentat colecţia toamnă-iarnă 2017 cu afişe cu imagini de femei.

  • Imagini uluitoare din casa de 12 milioane de dolari a lui Johnny Depp – GALERIE FOTO

    Proprietatea scectaculoasă exprimă pasiunea actorului pentru artă, printre obiectele decorative numărându-se o pictură murală semnată de artiştii brazilieni gemeni OSGEMOS, care ocupă un perete întreg.

    Johnny Depp a plătit 7,2 milioane pe casă, la momentul achiziţiei în 2007.

    Sursa: CNN

  • Pe un altfel de podium la Roland-Garros

    Inscripţia se află pe un perete de culoarea roşie a zgurii terenurilor de tenis; tot pe acesta se află ecrane cu meciurile de pe arena Philippe Chatrier şi celelalte arene secundare ale Stadionului Roland-Garros. Pe celălalt perete, lângă alte ecrane, tronează un set de pălării luminate, de tipul celor purtate de spectatorii de la meciurile de tenis. Bănci albe, cutii cu flori şi o relaxare totală a oamenilor îmbrăcaţi în culori deschise descriu atmosfera satului Le Village, de la Roland-Garros. Acestea sunt câteva dinte detaliile imaginii găsite după trecerea prin trei controale de securitate şi totuşi fără niciun minut de aşteptare, după ce am intrat pe poarta D a stadionului unde, an de an, se desfăşoară Openul Francez. Hostesse zâmbitoare ne-au ghidat pe o alee din lemn, care urcă spre un podium, tot din lemn, înconjurat de verdele unor copaci. Fiecare culoar poartă numele unui jucător de tenis – alături de numele lor se află numele celor aproximativ 20 de companii partenere ale turneului.

    Fiecăruia dintre aceşti parteneri îi este dedicat câte un cort de circa 50 mp în Le Village. Aflu că acesta este cel mai popular loc din incinta stadionului după spaţiul prezidenţial; un loc devenit aspiraţional încă de la începuturile turneului Roland-Garros, în anii ’80. Le Village este locul în care sosesc invitaţii principalilor parteneri ai turneului, privilegiaţii care se bucură de o primire specială, departe de cozile obişnuite de la intrarea în incinta stadionului şi un loc în care pot să se relaxeze între meciurile pe care doresc să le urmărească – vedete, parteneri, angajaţi. Este totodată locul în care aceste branduri îşi lansează cele mai noi produse şi discută cu reprezentanţii presei din toată lumea. |ntr-un astfel de cort, lângă un bar dedicat preparării cafelei, i-am întâlnit pe Giuseppe Lavazza, parte din cea de-a patra generaţie a businessului de familie cu origini italiene al cărui nume îl poartă, dar şi pe Toni Nadal, unchiul şi antrenorul lui Rafael Nadal.

    Aflu de la Giuseppe Lavazza că prezenţa companiei la turneele de grand slam – nu doar la Roland-Garros, ci la toate cele patru astfel de turnee din lume – are un rol important în strategia de creştere a cotei de piaţă în afara ţării de origine a brandului. ”Lavazza are deja o poziţie puternică pe piaţa italiană; singura modalitate prin care compania să continue să se dezvolte este să forţeze extinderea internaţională“, descrie vicepreşedintele companiei principalele ţinte de creştere. |nfiinţată în 1895 la Torino, compania este deţinută de familia care a dat numele afacerii. Acum este considerat al şaselea cel mai important producător de cafea din lume şi operează în prezent în peste 90 de ţări printr-o reţea vastă de subsidiare proprii şi distribuitori.

    Lavazza are aproape 3.000 de angajaţi – după achiziţia Carte Noire – şi o cifră de afaceri care depăşea în 2015 valoarea de 1,4 miliarde de euro. |n prezent, vânzările Lavazza, care se îndreaptă spre o valoare totală de 2 de miliarde de euro, sunt segmentate între Italia, în procent de 60%, şi pieţele internaţionale, 40%. |n România, compania este prezentă prin intermediul distribuitorilor La Fântâna şi Aquila; dimensiunea businessului de aici este redus, dacă ne gândim că valoarea întregii pieţe de cafea se situa la 435 de milioane de euro anul trecut, potrivit informaţiilor Business Magazin. Potrivit presei internaţionale, vânzările Lavazza vor ajunge la 1,7 miliarde de euro anul acesta; un rol important în această creştere l-a avut achiziţia de anul trecut a companiei Carte Noir. 

    ”Avem cinci pieţe principale pe care încercăm să creştem şi care reprezintă prioritatea noastră în prezent: Statele Unite, Germania, Franţa, Regatul Unit şi Australia. |n patru dintre acestea există un eveniment important în tenis, un grand slam – în Franţa, Regatul Unit, în America şi unul în Australia, astfel am decis o astfel de asociere“, explică Giuseppe Lavazza motivele pentru care putem să îl întâlnim la toate turneele de acest fel din lume. |n plus, valorile acestui sport sunt ideale pentru un business. ”Tenisul este un sport internaţional urmărit de milioane de fani, iubitori de tenis din toată lumea; în acelaşi timp este un sport cu valori foarte importante în termeni de excelenţă, inovaţie, respect al tradiţiilor, sacrificiu, valori potrivite unui brand precum Lavazza.“

    Un alt element luat în calcul când vine vorba despre această asociere este perioada de timp pe care se desfăşoară – grand slam-urile se întind pe o perioadă de 15 zile, astfel că mobilizarea unor resurse impresionante este justificată. Spre exemplu, la Roland-Garros, Lavazza a instalat 35 de staţii de cafea, în timp ce la Wimbledon numărul acestora ajunge la 62. Sute de oameni sunt pregătiţi pentru a-i servi pe participanţi: la Roland-Garros au fost 600, iar în Londra, numărul lor a ajuns la 800. Echipa de barista de la aceste evenimente este alcătuită atât din oameni recrutaţi la nivel local, care trec printr-un proces de training complex, cât şi din 10 – 20 de angajaţi ai Lavazza, specializaţi, de la sediul central sau de la una dintre subsidiarele companiei; ei ajută echipele mai mari să execute, controleze, testeze, verifice, să se asigure că nivelul de calitate pe care îl livrează este în line cu standardele companiei.

    Un meniu special este construit pentru un eveniment de acest tip, atât pentru satisfacerea cerinţelor locale în materie de gust, cât şi pentru specificul turneului. ”Este mult de muncă, dar în acelaşi timp avem contact cu milioane de consumatori care sunt expuşi astfel brandului şi întregii experienţe aduse de acesta. Vrem să creăm aici o experienţă atrăgătoare, o imagine puternică a companiei, prin care să oferim publicului şansa de a experimenta cafeaua, brandul, savoir faire-ul, organizarea şi echipa.“ Nu e de mirare astfel că pregătirea participării la un astfel de eveniment durează câteva luni. Spre exemplu, pentru ediţia din acest an de Roland-Garros, compania a început pregătirile în octombrie anul trecut. ”Totul trebuie să fie pregătit în mare înainte de începerea turneului – fiecare turneu are propriile cerinţe şi reguli, dar când înţelegi mecanismul şi ai dobândit experienţa la faţa locului în ceea ce priveşte aşteptările, este mai uşor.“ Giuseppe Lavazza spune că în fiecare an recreează o mare parte din oferta de cafea a companiei; spre exemplu, 50% din produsele oferite anul acesta la turneu au fost concepute special pentru Roland-Garros. Este un eveniment în care, la fel ca în cazul brandurilor de fashion şi al evenimentelor de profil, în fiecare an trebuie să afişeze ceva nou, nu doar o replicare a evenimentului de anul trecut.

  • Acesta este ultimul supravieţuitor al unei dinastii a spionilor care a fost înfinţată în urmă cu 500 de ani

    „Cred că sunt numit ultimul ninja deoarece nu există altă persoană în lume care să fi învăţat toate abilităţile respective direct de la maeştrii ninja. Practic, ninja nu mai există”, a declarat acesta. Dar Kawakami a decis să lase această artă să dispară odată cu el, deoarece ninja „nu se potriveşte în epoca modernă, în ziua de astăzi”. Inginer de meserie, Kawakami a început să practice arta Ninjutsu la vârsta de şase ani, când a început să se antreneze sub regimul istovitor al maestrului budist Masazo Ishida.

    Pentru a-şi îmbunătăţi concentrarea, Kawakami obişnuieşte să petreacă ore în şir privind flacăra unei lumânări, până când se simte una cu ea. De asemenea, se poate căţăra pe pereţi, poate sări de la înălţime şi poate amesteca substanţe chimice pentru a provoca explozii şi fum. Mai mult, a fost instruit să reziste la temperaturi extreme, precum şi să trăiască zile întregi fără hrană sau apă. „Antrenamentul a fost dur şi dureros. Nu a fost distractiv, dar nu m-am gandit prea mult de ce am facut-o. Pregătirea a făcut parte din viaţa mea”, a mai declarat el.

    La vârsta de 19 ani a moştenit titlul de maestru împreună cu moştenire unor unelte vechi. Pe de altă parte, acesta spune că arta ninja constă în puterea de a surpride adversarul, nu în forţa brută.  Ninja are legătură cu exploatarea slăbiciunilor adversarilor, cu distragerea atenţiei şi capacitatea de a se ascunde în locurile în care nimeni nu s-ar fi gândit.

    Kawakami conduce acum Muzeul Iga-ryu Ninja din Iga, la 220 de kilometri sud-vest de Tokyo, şi a început recent un post de cercetare la Universitatea de Stat Mie, unde studiază istoria ninja. 

  • Copii fără copilărie: când începe suprasolicitarea celor mici?

    În vreme ce mai mulţi părinţi îşi înscriu copiii la numeroase astfel de cursuri, cât de multe activităţi sunt potrivite pentru cei mici? Cât de mare este pericolul de a suprasolicita un copil?

    Chiar dacă implicarea în unele activităţi e benefică pentru dezvoltarea corectă a copilului, apare de multe ori tentaţia părinţilor de a concura cu alte familii pentru a oferi copilului un avantaj încă de la început. Participarea la un număr mare de activităţi extraşcolare poate fi stresantă şi chiar copleşitoare pentru copii.

    .„Unde trebuie să semnez?” este reacţia celor mai multe cadre didactice atunci când se iscă o discuţie despre un demers care să modifice programa foarte încărcată pe care trebuie să o parcurgă copiii în instituţiile de învăţământ. Prea multă informaţie, prea stufoasă, prea puţin timp la dispoziţie.

    Prea multe lucruri inutile, prezentate rapid şi plictisitor. Programa şcolară în prezent este o veritabilă piedică în educaţia copiilor. „Da, au un program încărcat la şcoală sau grădiniţă, iar multe din informaţiile livrate în mediile instituţionalizate sunt absolut nefolositoare şi uneori haotice. De aici şi pretenţiile ridicole ale dascălilor şi ale părinţilor în egală măsură”, crede psihologul Ana Chiorean. Gradul de abandon şcolar creşte, al analfabetismului funcţional ajunge la cote record. Şcoala în sine este un factor de stres pentru copii. Dar nu este nici pe departe singurul.

    Şi chiar dacă pare important pentru copil să încerce cât mai multe experienţe – şi cât mai diverse, de altfel – există numeroase studii care amintesc de importanţa conceptului de joacă. „Copiii se dezvoltă fizic, intelectual, creativ şi mai ales din punct de vedere social prin joacă. Ei îşi fac planuri, încearcă să le ducă la capăt şi le împărtăşesc apoi cu alţii, chiar dacă e vorba doar de asamblarea unei nave spaţiale”, explică Kim Cernek, director executiv al Sky Blue Scholars Early Learning Community din Statele Unite, potrivit education.com. „Ei îşi dezvoltă vocabularul şi multe alte abilităţi atunci când îi invită pe alţii în lumea lor.”

    Toţi părinţii îşi pun semne de întrebare atunci când văd că alţi copii de vârstă similară sunt ocupaţi cu activităţi opţionale, crede Monica Bolocan, psiholog clinician şi educaţional, practician acreditat Triple P (Positive Parenting Program). „Părinţii se întreabă, firesc, «oare fac tot ce trebuie pentru copilul meu? Oare nu ar trebui să investesc mai mult în educaţia lui? Va putea el ţine pasul cu alţi copii care ştiu şi fac atât de multe lucruri deja?». Şi cad în capcana unei curse contra cronometru pentru acumulare cantitativă de abilităţi, cunoştinţe, competenţe, câteodată de-a valma şi în neconcordanţă cu profilul de dezvoltare a copilului lor, cu interesele şi înclinaţiile sale naturale.”

    Monica Bologan, psiholog

    Un părinte care investeşte în educaţia copilului său este un părinte responsabil, crede psihologul Monica Bolocan, dar este şi o metodă de a umple timpul copiilor astfel încât şi părinţii să aibă mai mult timp pentru ei înşişi.

    „Auzim în jurul nostru, la cunoscuţi, colegi sau rude, că e obligatoriu să duci copilul la diverse activităţi, să ştie neapărat cel puţin două limbi străine şi de la vârste fragede”, remarcă psihologul Lucica Ştefănescu. „Programa şcolară stufoasă, numărul mare de teme pentru acasă, chiar şi orarul unor şcoli care nu respectă ritmul biologic specific fiecărei categorii de vârstă solicită la maximum capacitatea intelectuală a copilului, atenţia şi nivelul de concentrare. Toate aceste activităţi îi răpesc copilului dreptul său elementar: acela de a se juca. Copilăria poate fi definită de joc, voie bună, stare de bine, de mulţumire. Fiţi cinstiţi cu dumneavoastră: care sunt cele mai frumoase amintiri din copilărie? Mă îndoiesc că veţi pune pe primul plan reuşitele şcolare. Cei mai mulţi dintre noi rememorăm cu plăcere jocurile copilăriei, relaţiile de prietenie, sentimentele de bucurie”, spune ea.

    Sorin Faur – psiholog, autor şi expert în dezvoltare cognitivă – spune că trebuie să vorbim de un complex de cauze pentru care copiii sunt suprasolicitaţi. „O vină poate aparţine în unele cazuri şi părinţilor, care îşi doresc împlinite şi compensate propriile vise în copii, într-o societate care glorifică succesul şi mai ales cel financiar, astfel încât mulţi doar asta îşi doresc în viaţă. Ţine de o motivaţie pozitivă, este firesc să vrem mai mult şi mai bine pentru copii, asta înseamnă progresul, dar progresul necesită şi să fii sănătos şi echilibrat”, explică el. „Pentru unii poate fi o soluţie pentru a-şi ţine copii departe de tehnologie, dar mai mult cred că are de-a face cu ambiţia de a reuşi. Aici, un alt motiv ţine de lipsa consilierilor şi psihologilor specializaţi care să asiste şcoala şi părinţii să descopere întâi valenţele copiilor prin testare psihologică, înainte de a-i înscrie la diverse programe. Unii părinţi, exact pentru că nu ştiu în ce direcţie ar putea să îşi îndrume copiii, văd asta ca un fel de încercare, «gustă şi vezi dacă îţi place»… Însă existe metode mai bune de a descoperi direcţia potrivită.”

  • Cunoscuta creatoare de modă Tory Burch, acuzată că a copiat designul unei haine tradiţionale româneşti ce se află în patrimoniul Muzeului de Artă Metropolitan din New York

    Pe pagina proprie de Facebook, “La Blouse Roumaine”, prima comunitate din Romania dedicată iei, atrage atenţia că Resort 2018, colecţia brandului fashion Tory Burch, se aseamănă extrem de mult cu hainele tradiţionale româneşti.

    Una dintre jachetele Tory Burch arată aproape la fel, dacă nu identic, ca o haină românească, un suman de la începutul secolului 20, expusă la Muzeul de Artă Metropolitan din New York.

    Cei de la “La Blouse Roumaine” i-au transmis un mesaj pe Facebook creatoarei americane, pe care o roagă să menţioneze de unde s-a inspirat în ceea ce priveşte designul şi să corecteze descrierea în care se nota că sursa de inspiraţie este africană. 

    În acest moment, postarea celor de la La Blouse Roumaine are peste 20.000 de share-uri.

    Reacţia? Utilizatorii români au observat că mesajele şi comentariile pe care le scriu pe pagina de Facebook a brandului Tory Burch sunt şterse mai mereu, mulţi dintre aceştia fiind blocaţi.

  • Galeria unde cei care vin pot să calce operele de artă

    Vizitatorilor unei expoziţii de artă li se atrage, în general, atenţia să nu cumva să pună mâna pe piesele expuse, dar există şi artişti care recomandă exact contrariul, ca Jeff Gillette, care-şi denumeşte expoziţia recentă din Chinatown, Los Angeles, ”groapa de gunoi a artei“.

    Cei care vin să vadă piesele expuse au toată libertatea să calce pe ele, să le tragă un şut şi să se plimbe printre sute de desene şi gravuri aruncate pe jos, scrie LA Times.

    Lucrările aruncate pe jos pe care vizitatorii trebuie să calce în timp ce le admiră pe cele de pe pereţi sunt ieftine, costând cinci dolari fiecare, în timp ce celelalte sunt scumpe, ideea alăturării de opere de artă şi piese considerate bune de dat la gunoi fiind, susţine Gillette, de a atrage atenţia asupra subiectivităţii pieţei operelor de artă.