BusinessMagazin

Tag: economie

  • Cota unica in Cehia 12,5%?

    Aceasta ar echivala cu o scadere a veniturilor bugetare de aproximativ 1,4 miliarde de euro, ce nu poate fi compensata cu reducerea altor cheltuieli.

    Guvernul ceh a obtinut in august anul trecut sprijinul pentru adoptarea unor legi de reforma pentru diminuarea defi citului bugetar sub 3%, cu promisiunea de a continua politica de diminuare a taxelor.

    In schimb, Kalousek a propus o reducere de 1%, pana la 11,5%, a contributiilor sociale. Un vicepresedinte al Partidului Civic Democrat (ODS), partid ce face parte din coalitia de guvernamant, citat de cotidianul Hospodarske Noviny, spune insa ca partidul sau nu va fi de acord cu nici o incercare a lui Kalousek de a anula intelegerea la care au ajuns membrii coalitiei anul trecut.

  • Polonezii cer despagubiri de aproape 6 mld. €

    Suma a fost data publicitatii de Biroul Procurorilor Publici, institutia care apara in instanta statul polonez, dupa adunarea sumelor din cazurile din ultimii doi ani.

    Numai anul trecut solicitarile au fost in valoare de 3,45 miliarde de euro, aproape dubla fata de cea din 2006. Marcin Dziurda, presedintele Biroului, spune ca principala cauza a solicitarilor este legislatia care prevede ca statul este responsabil pentru greselile functionarilor.

    Biroul s-a infiintat in 2006. In doi ani a reprezentat statul in 2.930 de procese. Dintre acestea, 1.046 au fost finalizate. In 586 a castigat statul, iar cetatenii in doar 50.

    Suma totala ce a fost acordata ca despagubiri a ajuns la 9,6 milioane de euro. Restul cazurilor s-au finalizat prin reconciliere. Dziurda a admis insa ca procesele cele mai grele inca se afl a pe rol. Cele mai multe sunt ale firmelor care contesta deciziile eronate ale autoritatilor fi scale, ceea ce a dus la falimentarea companiilor respective.

  • Bear Stearns trebuia lasata sa cada

    Ne vom trezi cu o moneda si mai slabita, o inflatie galopanta, o continuare a agoniei din ultimul an a bancilor si a firmelor de brokeraj? Sau toate cele de mai sus.

    Tineti aproape, pentru ca vom afla in curand. Si n-o sa fie deloc placut. Cand au fost de acord sa garanteze o linie de credit care sa permita JP Morgan sa preia controlul Bear Stearns, Rezerva Federala (Fed) a admis ca nu trebuie lasata sa dea faliment nicio firma importanta cu un portofoliu de obligatiuni ipotecare sau imprumuturi acordate emitentilor de ipoteci. A fost cel mai explicit semn al doctrinei salvarii pe care tinde s-o imbratiseze Fed si care a fortat deja pana acum mariajul dintre Bank of America si Countrywide Financial.

    Dar de ce trebuia salvata banca Bear Stearns? Beneficiarul acestei rascumparari, va amintiti, a jucat adesea in zonele gri ale Wall Street-ului, avand o abordare dura si agresiva. Pana cand au intervenit organismele de supraveghere in 1996, Bear Stearns a fost libera sa furnizeze bilanturile sale contabile si situatia financiara catre doua obscure firme de brokeraj, Stratton Oakmont si A.R. Baron, albind tranzactiile dubioase cu actiuni.

    Si ca unul dintre cei mai mari jucatori din afacerile cu obligatiuni ipotecare de pe Wall Street, Bear a oferit linii de credit generoase unor creditori ipotecari de pe piata secundara cu renume de stalpi ai societatii, ca New Century (acum in faliment). Bear detine si EMC Mortgage Servicing, unul dintre cei mai agresivi dealeri de obligatiuni ipotecare secundare de pe piata.

    Scaderea valorii contabile a obligatiunilor tip Alt-A pe care le-a subscris Bear arata si ca practicile sale de creditare au fost foarte relaxate in timpul boom-ului imobiliar. In februarie, potrivit datelor culese de Bloomberg, 15% din aceste imprumuturi din cadrul portofoliului de obligatiuni subscrise de Bear aveau intarzieri la plata mai mari de 60 de zile sau erau deja in faza de executare a ipotecii. Pentru comparatie, valoarea medie a acestui indicator pe ansamblul pietei este de 8,4%.

    Sa nu uitam ca Bear Stearns a pierdut vara trecuta miliarde din banii clientilor sai, dupa ce doua din fondurile sale speculative care investisera masiv in obligatiuni ipotecare s-au prabusit. Si compania a incercat sa bage pe gatul publicului propriile obligatiuni toxice pe care le detinea, intr-o oferta initiala de actiuni a unei companii numita Everquest Financial. Din fericire, aceasta nu s-a mai realizat in cele din urma.

    Amintiti-va si ca, in 1998, cand fondul de investitii Long Term Capital Management a cerut sa Fed sa-l salveze de la faliment, Bear Stearns a refuzat sa raspunda apelului bancii centrale. Jimmy Cayne, directorul executiv de atunci al companiei, le-a spus celor de la Rezerva Federala sa plimbe ursul.

    Si totusi, Bear Stearns, asemanata de unii cu versiunea moderna a Drexel Burnham Lambert, banca de investitii care a falimentat in anii ‘80 dupa ce a riscat cu obligatiuni neperformante, este salvata. Dar deznodamantul diferit al cazurilor lor arata ca suntem intr-o situatie cu mult diferita si mai periculoasa decat cea de la sfarsitul anilor ‘80.

    “De ce sa nu facem un exemplu din Bear Stearns, acesti baieti nemilosi, fara scrupule?” intreaba William A. Fleckenstein, presedinte al Fleckenstein Capital din Issaquah, Washington si coautor al cartii “Baloanele lui Greenspan: epoca ignorantei la Rezerva Federala”. “Acum e cel mai bun moment sa dam un exemplu, dar celor de la Fed nu le pasa. Suntem o Tara a Salvarii.”

    Si chiar asta suntem. Dupa ani de zile in care nu le-am permis niciuneia dintre institutiile noastre financiare sa se prabuseasca, ele au ajuns uriase, astfel incat nimeni nu mai poate fi lasat sa se scufunde sub valuri. Altfel, tsunami-ul ar matura fondurile speculative, bancile si alte firme de brokeraj. Daca Bear Stearns s-ar prabusi, spre exemplu, aceasta ar insemna o vanzare masiva de obligatiuni ipotecare si de alte active pe o piata care e deocamdata inghetata si in care cumparatorii nu se arata. Un asemenea val de vanzari ar forta celelalte institutii care au in portofolii aceleasi tipuri de obligatiuni sa-si lichideze pozitiile, ceea ce in final ar genera mai multe falimente.

  • Marii castigatori ai crizei financiare

    Cum momentul era dominat de vestea vanzarii Rompetrol catre compania KazMunaiGaz, impactul declaratiei a fost minor. Patriciu admite ca la baza deciziei de a vinde cele 75% din actiunile companiei Rompetrol atunci, la sfarsitul lunii august a anului trecut, a stat si pericolul crizei financiare. In acelasi timp este de acord ca daca ar fi amanat vanzarea, pretul ar fi putut fi mai redus (pornind de la evaluarea de 3,6 miliarde de dolari pentru intreg grupul, valoarea tranzactiei, care nu a fost confirmata de niciuna dintre parti, ar fi de 2,7 miliarde de dolari).

    “De aceea ne-am grabit. Am pregatit tranzactia un an de zile; aveam sase posibili cumparatori si l-am ales pe cel mai bun in conditii de criza globala”, a declarat pentru BUSINESS Magazin Dinu Patriciu.

    Romania a parut mult timp ferita de valurile create de criza creditelor ipotecare americane, inceputa in primavara anului trecut. Efectele s-au simtit aici destul de tarziu si cumva sporadic, prin scaderea bursei de valori din Bucuresti sau un recul timid al pietei imobiliare. In acelasi timp, nu putem sa nu remarcam in aceasta perioada o serie de tranzactii record, efectuate la momentul potrivit, cel menit sa asigure vanzatorului un castig cat mai mare, de catre un numar de oameni de afaceri cu activitati in Romania. Asa au procedat Dinu Patriciu, Andrei Siminel, presedintele NCH Advisors, compania care administreaza fondul de investitii Broadhurst, sau Shimon Galon, managerul companiei Globe Trade Center International. Acestor cazuri li se pot alatura tranzactiile bursiere realizate de Dan Ioan Popp, principalul actionar al dezvoltatorului imobiliar Impact Bucuresti, precum si de fondurile de investitii Axis Investments si Meinl Bank, care detineau fabrica de ciocolata Kandia Excelent.

    Siminel Andrei, unul dintre cei mai activi si redutabili manageri de fonduri de investitii din Romania, a realizat, incepand chiar din primavara trecuta, o serie de tranzactii imobiliare si de active care au insumat cateva sute de milioane de euro, pe o piata romaneasca dominata inca la acea vreme din plin de sentimentul de incredere. Firmele conduse de Siminel au vandut anul trecut active, terenuri si imobile in valoare de peste 325 de milioane de euro, iar exit-urile au continuat si in acest an. Ultima tranzactie este cea de saptamana trecuta, prin care un grup italian va prelua reteaua de magazine Winmarkt, dupa ce fondul de investitii Broadhurst, condus de Andrei, a vandut pe piata Rasdaq participatia de 21,7% la Comvex Constanta, pentru 13,3 milioane de euro. La sfarsitul anului trecut, irlandezii de la CRH au cumparat tot de la Broadhurst producatorul de materiale de constructii Elpreco Craiova, in urma unei tranzactii estimate la aproximativ 75 de milioane de euro. Tot in 2007, compania spaniola Gran Via a achizitionat de la fondul condus de Siminel Andrei, cu 42 de milioane de euro, fosta fabrica Tricodava din cartierul bucurestean Drumul Taberei, pe terenul careia urmeaza sa construiasca 2.100 de apartamente. Broadhurst a vandut si participatia de 50% detinuta in proiectul imobiliar Cotroceni Park, pentru 78,8 milioane de euro, si a scos la vanzare si spatiile comerciale apartinand fostei Romarta, evaluate la 200-250 de milioane de euro. Siminel Andrei nu poate fi banuit de simpla intuitie a miscarii pietei, la baza exit-urilor sale stand, in mod cert, anticiparea evolutiei de pe piata imobiliara din SUA si a extinderii efectelor ei in lume.

    Lauri de castigator in vremuri de criza i se cuvin si lui Shimon Galon, managerul dezvoltatorului imobiliar Globe Trade Center, chiar daca nu a fost direct implicat in negocierile de vanzare a imobilului de birouri America House, o alta tranzactie- record, de peste 120 de milioane de euro. Suma, platita de catre o subsidiara a companiei franceze Ixis, reprezinta cea mai mare tranzactie imobiliara a anului trecut si un record pentru piata spatiilor de birouri. GTC Romania, compania pe care o conduce Shimon Galon, este o divizie a companiei de dezvoltare imobiliara GTC, listata la bursa din Polonia, care este la randul sau una dintre subsidiarele cu afaceri imobiliare ale grupului israelian Kardan.

    Galon a construit Europe House si America House – doua imobile de birouri din Piata Victoriei – si este implicata in cateva proiecte rezidentiale si mai multe centre comerciale. In urma cu aproape patru ani, GTC a vandut cladirea Europe House cu 30 de milioane de euro, dar America House, care are o suprafata dubla, a beneficiat de un pret de patru ori mai mare. Cum amplasarea este similara, in Piata Victoriei, diferenta de pret a fost urmare a interesului sporit al investitorilor. “Mai bine spuneti ca s-a facut criza dupa ce am vandut noi”, glumeste Shimon Galon.

    Tranzactiilor de mai sus li se pot alatura alte reusite, asa cum au fost preluarea companiei de consultanta imobiliara Eurisko de catre grupul american CB Richard Ellis, pentru 35 de milioane de dolari (circa 24 de milioane de euro), sau intrarea bancii de investitii Morgan Stanley in actionariatul companiei de dezvoltare imobiliara Adama, in urma unei majorari de capital de 100 de milioane de euro.

  • Kosovo mai merge de mana cu parintii

    Bekim Kuqi (33 de ani) a infruntat cu curaj razboiul civil, exilul, bombele care cadeau peste fabricile lui si explozia unei masini incarcate cu explozibil intr-unul dintre magazinele sale. Asa ca spune ca e pregatit sa infrunte si provocarea de a face afaceri in proaspat independentul Kosovo.

    De ani intregi, reteaua electrica a fost atat de nesigura, incat asigurarea iluminatului la magazine a fost mereu o lupta zilnica, care-l obliga pe Kuqi sa cheltuiasca in jur de 1.000 de dolari pe zi pentru generatoare de rezerva. Chiar si asa, cumparatorii sunt nevoiti sa se descurce cu luminile palpaind. Si dat fiind ca venitul lunar mediu este aici cam de 220 de dolari pe luna, el se plange ca majoritatea clientilor isi permit doar o Coca-Cola la unul dintre restaurantele din magazinele sale. “Imi pun nadejdea in Dumnezeu”, spune Kuqi si adauga: “adesea ma gandesc ca statul aici cere un sacrificiu prea mare si ca ar trebui sa plec. Dar aici e locul meu”.

    La mai putin de o luna dupa ce conducerea etnicilor albanezi din Kosovo si-a declarat independenta fata de Serbia, cu sprijinul Statelor Unite si al Uniunii Europene, Pristina continua sa freamate de multimile care impanzesc noile cafenele sic si mall-urile. Dar aceste semne superficiale de succes economic mascheaza incertitudinile unei natiuni proaspat nascute, a carei existenta nu este recunoscuta de Serbia, Rusia si alte state europene.

    Chiar daca Kosovo poate sa depaseasca aceste obstacole politice, economia i-a fost atat de afectata de razboi, incat noul stat este nevoit sa importe chiar si produse de baza, ca laptele sau painea. Organizatia Transparency International claseaza Kosovo pe pozitia a patra in randul celor mai corupte economii, dupa cele din Camerun, Cambodgia si Albania. Daca va reusi sa ajunga o economie competitiva, va arata ca poate ajunge un stat de sine statator, care poate stabiliza regiunea balcanica; in caz contrar, va ramane un orfan sarac adoptat de Occident.

    Fostul lider iugoslav Slobodan Milosevici a refuzat autonomia Kosovo in 1989 si i-a reprimat dur pe etnicii albanezi care constituie majoritatea populatiei. Unii dintre ei au ajuns in cele din urma la rebeliune armata. NATO a intervenit in 1999 ca sa opreasca riposta violenta a lui Milosevici la adresa rebelilor si in ultimii opt ani aceasta regiune izolata predominant musulmana a fost administrata de Natiunile Unite.

    Pentru viitorul apropiat, spun analistii occidentali, economia Kosovo va ramane dependenta de ajutoarele straine, cu securitatea asigurata de cei 16.000 de militari NATO si cu guvernarea sub supravegherea unei misiuni a Uniunii Europene care va prelua mandatul de la Natiunile Unite. “S-ar putea sa fie nevoie de cel putin 10 ani pana cand Kosovo va reusi sa stea pe picioarele sale”, spune Joost Lagendijk, raportorul pentru Kosovo din partea Parlamentului European. “Kosovo este o tara agricola saraca, unde livrarile de energie sunt sporadice, domnia legii trebuie protejata si economia o ia aproape de la zero.”

    Vanzarea ca fier vechi a masinilor scoase din uz este principala activitate de export din Kosovo. Infrastructura este deficitara, oamenii de afaceri se plang ca mita este o obisnuinta, iar somajul este in jur de 50%, potrivit oficialilor guvernamentali. “De ani de zile ne-am obisnuit sa folosim lipsa de independenta ca scuza pentru orice”, spune Shpend Ahmeti, un economist care conduce Institutul pentru Studii Avansate, o organizatie cu sediul la Pristina. “Acum, ca avem independenta, trebuie sa aratam ca meritam sa fim o tara si ca suntem in stare sa cream o economie viabila.” Pentru aceasta, spun economistii, Kosovo trebuie sa incurajeze industria locala; importurile sunt in valoare de 1,9 miliarde de dolari anual, insa exporturile abia daca ajung la 130 de milioane.

    Succesul noului stat va depinde si de indrazneala unor antreprenori precum Kuqi, care vine dintr-o familie de tarani. Kuqi a inceput cu vanzarea de haine la un chiosc in orasul lui natal, Suva Reka, o asezare mica industriala din sudul provinciei. Afacerea a crescut repede. Dar in timpul razboiului dintre etnicii albanezi si sarbi din 1998-1999, fabricile lui au fost incendiate si el a fost nevoit sa se refugieze in Albania.

    S-a intors in Kosovo in 2000 si si-a reluat afacerile; patru ani mai tarziu, potrivit politiei, un rival invidios a detonat o masina incarcata cu explozibil in cel mai mare magazin al sau. Astazi, Kuqi are 13 magazine si malluri in toata provincia, pe care le-a construit folosind forta de munca ieftina a locului. “Oamenii de aici sunt dispusi sa munceasca mult”, spune el.

  • Boom-ul imobiliar inca nu a inceput

    BUSINESS MAGAZIN: Este piata imobiliara blocata de criza financiara internationala?
    IONUT BORDEI: Piata nu este blocata din punct de vedere financiar, ci este blocata pentru ca lumea s-a speriat putin de criza asta financiara, de ce apare prin ziare. Cumparatori cu bani sunt, insa stau putin pe loc sa vada ce se intampla. Problema e ca totul are o cursivitate. E ca la loto, nimeni nu merge in timpul saptamanii si se fac cozi in week-end. Numai ca in momentul in care apar cozi la dezvoltatori, preturile cresc mult mai mult decat ar trebui sa creasca normal. Pentru ca oamenii tot trebuie sa-si cumpere, dar s-ar putea sa plateasca mult mai multi bani.
    BUSINESS MAGAZIN: Cum arata acum piata?
    IONUT BORDEI: Astazi, piata este compusa din proiecte bune si multe aberatii, dar oamenii incep incetul cu incetul sa vada care sunt aberatiile si care sunt proiectele bune. Si asta cu promisul piscinei si nerealizarea ei sau cu blocuri promise la 30 de metri distanta si ele sunt la 15… au disparut sau incep sa dispara. Asta pe de o parte, iar pe de alta, vin foarte multi dezvoltatori puternici de afara.
    BUSINESS MAGAZIN: Mai vin in contextul actual?
    IONUT BORDEI: Vin, in piata asta boom-ul nu a inceput inca. Multi zic ca a fost un boom si acum va fi recesiune… Nici nu a inceput. Voi ati avut anul trecut 70 de proiecte (numarul proiectelor rezidentiale incluse in prima editie a catalogului BUSINESS Magazin “Ansambluri Rezidentiale” – n.red.), anul acesta cred ca prin septembrie-octombrie o sa avem 170. Plus ca sunt orasele mari unde sunt multe proiecte in curs de aparitie. In tara nu prea sunt aberatii fiindca acolo au riscat dezvoltatorii mari, au mers pe suprafete mari… In Bucuresti sunt foarte multe proiecte facute de oameni care nu au fost dezvoltatori niciodata si intr-o economie care se dezvolta nu ai cum sa ai oameni specializati. Numai ca sunt unii care inteleg cum trebuie facut si apeleaza la specialisti, la firme de project management, la consultanti… Si mai sunt si altii care cred ca le stiu pe toate si asta si in contextul in care piata a si mers.
    GEORGE TELEMAN: Parerea mea este ca sectorul rezidential e mai sensibil la pret decat alte segmente. Proiectele care au fost demarate merg mai departe, nu se opresc. Dintre acestea, cele bune vor reusi, cele mai putin bune vor avea de suferit.
    IONUT BORDEI: Proiectele demarate au si avantaje. Au luat terenul foarte ieftin si de obicei sunt in zone la care pretul nu a apucat sa creasca foarte mult si au si utilitati in zona, nu trebuie sa faca infrastructura multa, nu trebuie sa faca foarte multe.
    GEORGE TELEMAN: Am vrut sa spun ca pentru proiectele demarate nu mai ai ce face, au inceput. Pentru cele noi insa investitorii se vor gandi de doua ori inainte.
    IONUT BORDEI: Da, si primariile sunt mai atente si nu mai primesti autorizatii la fel de usor ca inainte.
    GEORGE TELEMAN: Problema este ca nu mai poti sa te atingi de credite ca inainte, pentru ca se construieste pe credit, nu pe cash. In tara vad ca – paradoxal – nu se simte acest credit crunch. Dar eu il simt, e drept ca am umblat dupa finantari mai mult prin strainatate, dar am incercat si la banci locale din Romania si a mers mult mai dificil si de aceea am ajuns sa ne cautam de afara. Merge mult mai greu in ultima vreme, in ultimele sase luni nu mai poti sa accesezi un credit si banii sunt mult mai scumpi.
    IONUT BORDEI: Merge mai greu din mai multe motive. Eu cunosc oameni in banci care au intalniri cu cinci dezvoltatori pe zi si la un moment dat sunt banci care nu au anuntat oficial, dar in momentul in care te duci sa ceri un credit la ei pentru a anumita zona zic stop. Pun tot felul de conditii pe care nu poti sa le accepti ca sa pleci de la ei pentru ca sunt foarte, foarte multi care vor sa dezvolte, toata lumea vrea sa dezvolte. Daca luam o zona cum e Pipera sau Titan si mergem la primarie, adunam proiectele care nu sunt publice, dosarele pentru PUZ (Plan Urbanistic Zonal – n.red.) depuse, te sperii. Toti acesti oameni ajung la banca inainte sa depuna dosarul si asa incep sa puna bancile tot felul de conditii, au si de unde sa isi aleaga. Eu cred ca limitarea proiectelor pe rezidential va fi undeva la maxim sase luni, dupa care vor merge iar. Bancile incearca sa elimine riscul acesta, dar vin cu pachete atractive pe partea de retail si la foarte multe proiecte, daca sunt viabile, se transforma creditul pentru dezvoltator in credit de retail pentru consumatorul final si bancii ii convine mai mult, deoarece riscul la un client final este mai mic.
    GEORGE TELEMAN: Si eu sunt de parere ca pentru urmatoarele sase luni bancile se vor uita mult mai atente cui dau bani, ce proiect imprumuta si nu se vor misca la fel.
    BUSINESS MAGAZIN: La Domus Stil ati avut probleme in a obtine bani de la banci?
    MARIUS GAVRIL: La noi, mare parte a finantarii este formata din fonduri proprii.
    IONUT BORDEI: Am vazut ca aveti credit de constructii pe banii clientului.
    MARIUS GAVRIL: Exact, plus bani luati din avans. Noi mergem dintr-un proiect intr-altul. Am luat avansul pentru Confort Park, dar cand am facut vanzarea finala si am luat banii, acestia au fost redirectionati catre Confort City. Practic, mergem mai mult cu bani proprii. Sunt si credite, dar in majoritate sunt investitie proprie. Legat de vanzari, au fost un pic mai putine in ultima vreme fiindca s-au epuizat garsonierele in cele sase blocuri scoase la vanzare. Este cel mai accesibil produs pentru toata lumea.

  • 20 de idei nebunesti care au facut bani

    “Daca as lua-o acum de la capat, as avea foarte putine sanse sa evoluez atat de repede si atat de bine. Am facut multe greseli, dar piata m-a iertat, pentru ca nu existau termeni de comparatie”, recunoaste Iulian Dascalu, dezvoltatorul retelei Iulius Mall. Dascalu, ca multi altii, a inceput afacerile in prima parte a anilor ‘90 si a incercat mai multe idei, in special magazine de pantofi si magazine en-gros, pana a ajuns la ideea de a construi un mall.

    “As fi vrut ca primul mall din Romania sa fie al meu si sa fie la Iasi, dar nu am reusit”, isi exprima Dascalu regretul ca Anchor Group, dezvoltatorul turc al Mall Vitan din Bucuresti, a intrat pe piata cu mai putin de un an inaintea Iulius Mall. Daca pentru inceputul anilor 2000, ideea unui mall in Capitala se sustinea, deschiderea unui mall la Iasi atunci, cand in oras erau in jur de 300.000 locuitori si un salariu mediu de putin peste 100 de euro, a fost un pariu riscant. Cele mai dificile au fost primele 8-10 luni: “in acea perioada toata lumea imi spunea ca o sa dau faliment, dar nu imi faceam griji, pentru ca m-am gandit ca voi amortiza investitia in zece ani si aveam incredere in apetitul iesenilor pentru cumparaturi”, isi aminteste Dascalu, care detine acum trei mall-uri si il construieste pe al patrulea la Suceava, valoarea activelor sale fiind evaluata la 500 de milioane de euro.

    Increderea in propriul instinct si in faptul ca afacerea va merge indiferent de ce spune lumea i-a caracterizat pe multi oameni de afaceri din Romania anilor ‘90, care au dezvoltat de multe ori empiric o idee personala. Cei mai multi nu au avut strategii de dezvoltare, considera Adrian Banciu, consultant de business. “Cei mai multi dintre ei au avut o viziune, o idee de care au tinut cu dintii pana a dat rezultate sau au dat gres iremediabil.”

    Cei care au reusit sa devina milionari dintr-o idee noua si bine aplicata nu sunt multi, dar fiecare a adus la momentul respectiv ceva indraznet, ceva ce a parut celorlalti o “nebunie”: Dan Ostahie a deschis primele magazine de electronice si electrocasnice pe suprafete de peste 2.000 de metri patrati, Nicolae Petrov a inceput in 1999 sa concureze TAROM, care avea atunci pierderi de zeci de milioane de dolari, prin deschiderea unei companii de aviatie la Timisoara, Horia Ciorcila a lansat de la zero Banca Transilvania si concureaza pe piata mari grupuri bancare internationale, fratii Ioan si Viorel Micula incurca vanzarile Coca-Cola sau Pepsi prin brandurile European Drinks, Virgil Mailat a lansat berea la PET, Florin Andronescu a dat primele credite de consum de pe piata si lista ar putea continua.

    “Contextul pietei si un spirit antreprenorial efervescent”, sintetizeaza Codrut Pascu, directorul biroului companiei de consultanta Roland Berger, de ce mediul de afaceri romanesc a fost constant surprins de tot felul de incercari, mai mult sau mai putin reusite, de afaceri. Contextul pietei este suma unor factori cum ar fi intarzierea marilor companii europene de retail sau de bunuri de larg consum de a veni in Romania, distanta fata de Europa de Vest, dar si faptul ca Romania e o piata generoasa ca dimensiuni si dorinta de cumparare. BUSINESS Magazin a identificat 20 de astfel de oameni de afaceri, care nu au inventat ceva cu totul nou, dar, in lipsa consultantei, a partenerilor experimentati si a concurentei, au construit de la zero.
    Mirajul retailului l-a facut pe Dan Sucu sa se plimbe trei ani la rand prin Europa. Calatorea cu arhitectul lui si vizita zeci de magazine de mobila, se uita dupa acel “ceva” care sa transforme Mobexpert dintr-o afacere cu mobila, cum mai existau si altele in Romania, intr-un concept. Rezultatul a aparut in 2001, cand Dan Sucu a deschis Mobexpert Pipera – un magazin de 15.000 de metri patrati, cel mai mare in acel moment. “Am riscat, dar a fost singurul mod in care puteam sa ma diferentiez”, spune acum Dan Viorel Sucu. “Tot ce am facut eu a fost sa adaptez o realitate europeana la piata romaneasca”, considera Sucu, adaugand ca toate magazinele pe care le-a deschis ulterior au devenit profitabile din prima luna.

    Din 20 de oameni de afaceri vizionari alesi de BUSINESS Magazin, opt au mizat pe retail. “Retailul a avut cresteri de minim 25% pe an in ultimii ani – in Romania vorbim despre un consumator foarte orientat spre consum si de o piata goala in anii ‘90, unde majoritatea produselor s-au vandut pur si simplu”, spune Codrut Pascu. Au castigat cei care au venit cu unul din doua elemente esentiale: gandirea la scara mare sau un concept deosebit. Dan Sucu a mizat pe amandoua: a deschis primul cel mai mare magazin de concept – Mobexpert Pipera -, apoi a trecut la expansiune regionala, prin deschiderea primului magazin in Bulgaria anul trecut, iar acum se gandeste la intrarea pe piata Ucrainei.

    Ce inseamna gandire la scara mare? Dan Ostahie a ignorat cu buna stiinta scaderea pietei de electrocasnice din ultimii doi ani si a continuat sa inaugureze magazin dupa magazin, pe suprafete din ce in ce mai mari, iar Cezar Rapotan, dupa ce a extins afacerea Arabesque in toata tara, a exportat-o in piete estice, precum Ucraina. Arabesque s-au dezvoltat semnificativ in ultimii cinci ani, pe fondul saltului pietei imobiliare, crescand de la 60 de milioane de euro in 2002 la w450 de milioane de euro estimate pentru 2007.

  • Apocalipsa dupa Patriciu

    Unul dintre cele mai sensibile subiecte pentru majoritatea populatiei este cel imobiliar, a carei scaderi a mai fost prognozata de Dinu Patriciu in urma cu cateva saptamani. "Nu se mai fac tranzactii, iar asta este o situatie premergatoare unei crize, care repeta pas cu pas ce se intampla in Spania", a declarat Patriciu, citat de Mediafax, adaugand ca piata imobiliara cade in fiecare zi, dar oamenii nu vor sa vada aceasta deoarece "cred ca este adevarat ceea ce vor sa creada".

    Presedintele gurpului Rompetrol a aratat ca preturile necompetitive generate de lipsa de tehnologie performanta sunt una dintre principalele motive pentu criza ce va urma in sectorul imobiliar. Grupul Rompetrol urmeaza sa devina totusi un jucator important pe aceasta piata. In urmatorii doi ani va construi, in asociere cu un fond de investitii imobiliar, un nou sediu central al companiei pe un teren de 150.000 de metri patrati achizitionat in 1991. Pe terenul aflat in spatele Casei Presei vor fi ridicate si cladiri de birouri destinate inchirierii si o mie de apartamente, valoarea totala a proiectului fiind de 200 milioane euro.

    In ceea ce priveste piata de capital, omul de afaceri a declarat ca scaderea bursei este abia la inceput, aratand ca nu are incredere in bursa romaneasca. "Nu investesc pe piata de capital din Romania pentru ca este prea scump. Astept sa ajunga la fundul apei, pentru ca de abia a inceput caderea. Si va mai cadea", a declarat Patriciu. Investitiile din piata de capital ale omului de afaceri se gasesc in alte piete, in fonduri de hedging, actiuni si derivate care asigura randamente ridicate pe termen lung.

    Pentru astfel de investitii Dinu Patriciu va lansa un fond international de investitii, in care spera sa atraga intre 300 si 600 de milioane de euro in primul an, bani care vor fi plasati in actiuni, fonduri de hedging, imobiliare, energie alternativa si high-tech. Cel mai bogat roman va fi principalul contributor al fondului, prin Rompetrol Holding, iar din echipa investitionala vor face parte "multi romani cu experienta in sectorul financiar-bancar, care au lucrat la New York sau Geneva." Personalitatea juridica a Tailwind Capital Management, cum se va numi fondul, va fi stabilita in offshore-ul Channel Island.

    Presedintele Rompetrol a mai aratat ca absenta obligativitatii utilizarii bitumului polimerizat de catre constructori in realizarea sau reabilitarea de drumuri este principala cauza a calitatii slabe a respectivelor lucrari. "Este problema autoritatilor locale sa impuna o calitate sporita a lucrarilor de drumuri, iar problema presei este sa le ceara acestora sa impuna lucrari de calitate pentru interesul cetateanului", a declarat Patriciu. Rompetrol a inceput sa produca bitum polimerizat la rafinaria Vega Ploiesti din noiembrie anul trecut, pretul acestui tip de bitum fiind cu 20% mai mare decat cela al bitumului clasic.

    Dupa ce anul trecut omul de afaceri a prognozat ca pretul bariluliu de petrol va ajunge la 100 de dolari intr-un moment in care nimeni nu credea asa ceva, astazi a declarat ca pretul benzinei din Romania va ajunge la 5 lei pe litru daca in urmatoarele luni autoritatile nu vor reduce accizele si nu vor egaliza aceste taxe pentru motorina si benzina. "Masura ar trebui luata in urmatoarele luni, altfel cu siguranta pretul va ajunge la 5 lei pe litru. Este o aritmetica pura, nu trebuie sa o dovedeasca Mama Omida", a declarat Patriciu. Pe piata internationala, barilul de petrol se tranzactioneaza cu circa 108 dolari, iar in Romania litrul de benzina 3,8-4 lei.

  • Cate credite ne mai permitem

    Piata bancara a ultimelor zece luni a aratat ca un veritabil camp de lupta: eliberati rand pe rand de restrictiile impuse de banca centrala, bancherii au lansat o adevarata ofensiva a ofertelor. Creditele de mare valoare cu avans zero si ratele ce pot urca spre 65-70% din veniturile lunare au devenit magneti pentru atragerea in sucursale a doritorilor de imprumuturi.
    In fata unei competitii greu de combatut, nici bancile obligate sa-si finanteze clientii respectand inca restrictiile BNR nu au stat cu mainile in san. Armele puse in lupta: credite de pana la 20.000 de euro fara garantii, finantari in monede exotice (percepute ca foarte ieftine datorita dobanzilor mici afisate) sau posibilitatea de a rambursa in 30-40 de ani banii imprumutati.

    In acelasi timp, intr-o economie care pana spre finele anului trecut nu dadea aproape nici un semn ca va incepe sa scartaie, multi au lasat prudenta la o parte atunci cand au mers la banca sa ia un credit. Asa s-a ajuns ca in ianuarie 2008 volumul imprumuturilor acordate de banci populatiei si firmelor sa fie cu peste 70% mai mare decat in aceeasi luna a anului trecut, ajungand la peste 155 de miliarde de lei (42,3 miliarde de euro), potrivit statisticilor BNR.

    Petrecerea s-a terminat insa la fel de abrupt cum a si inceput: cresterea dobanzilor si deprecierea accentuata a leului in fata euro au cazut ca o ploaie rece. Pentru un credit in euro luat in vara anului trecut, rata lunara in lei este acum cu circa 20% mai mare, doar ca urmare a deprecierii leului si fara a mai pune la socoteala sporurile generate de dobanzile in crestere.

    Cei care s-au indatorat pe atunci la 65-70% din veniturile lunare „sunt nevoiti acum sa isi lase la banca aproape tot salariul“, spune Ionut Dumitru, seful departamentului de cercetare al Raiffeisen Bank. In atari conditii, crede Dumitru, „probabil ca nu va mai trece mult pana cand aceasta intreaga nebunie a pietei bancare de anul trecut isi va arata nota de plata“.

    Frenezia cu care bancherii au adoptat normele noi de creditare „majoreaza semnificativ riscul din sistemul bancar“, considera si Dragos Cabat, presedintele Asociatiei Analistilor Financiari (CFA). Astfel, in functie si de felul cum va merge economia, probabil ca procentul creditelor neperformante va ajunge anul acesta la 3% din total, estimeaza Cabat, iar pentru creditele de consum se va majora spre 6%. Prin comparatie cu nivelul actual – situat la circa 1% din total in cazul creditelor pentru populatie si firme, potrivit statisticilor BNR – cresterea e intr-un singur an de la simplu la triplu.

    O astfel de majorare pare nefiresc de mare inclusiv raportat la cele din alte tari central si est-europene. Spre exemplu, in Cehia procentul de credite neperformante este de circa 3% din total „si nu a avut tendinta de a creste pana acum“, declara pentru BUSINESS Magazin Pavel Sobisek, economist-sef al UniCredit Bank Cehia. Nici in Slovacia, o alta tara in care creditul acordat persoanelor fizice a „explodat in ultimii trei ani“, potrivit lui Liubomír Korsnák, analist la UniCredit Bank Slovacia, „calitatea portofoliilor nu a inregistrat o inrautatire semnificativa“, iar in 2007 procentul creditelor neperformante era de 3,4%.

    Exista totusi si o alta fata a tabloului, pentru ca din multe puncte de vedere experienta romaneasca se decupleaza total de cea a tarilor vecine. In primul rand, chiar daca procentul creditelor neperformante este inca foarte mic, volumul acestora a ajuns la 1,2 miliarde de lei (350 de milioane de euro) in ianuarie 2008, adica de peste trei ori mai mare fata de aceeasi luna a anului trecut. Si ritmul de crestere a creditului este in Romania cu mult mai mare decat in alte tari din regiune: in Cehia, spre exemplu, volumul creditelor de retail a crescut cu 30% pe an in cursul ultimilor ani, potrivit lui Sobisek (pe baza unei cresteri de 40% a imprumuturilor ipotecare si de 20% a celor de consum). In Slovacia, adauga Korsnák, creditul pentru populatie a avut in ultimii trei ani un ritm anual de crestere de 34%, determinat in principal de nevoia de finantare pentru locuinte.
    Mai mult decat ritmul de crestere, structura creditului starneste ingrijorare. „Se vorbeste tot mai mult, si pentru noi este un punct de atentie, despre faptul ca romanii se indatoreaza excesiv pentru a-si cumpara bunuri de larg consum“, spune Mugur Stet, purtator de cuvant al BNR. Astfel ca, desi riscul unei indatorari excesive nu este pentru Banca Nationala pentru moment decat „o tema, care poate deveni problema daca nu i se acorda atentie“, riscul vine mai ales din ponderea mare a creditului de consum.

    Pe de o parte, oamenii cumpara cu credite pe termen foarte lung bunuri care isi pierd rapid valoarea, de genul electronicelor (dar pe care trebuie sa le achite chiar si dupa ce inceteaza sa le mai foloseasca) si, pe de alta parte, „ar trebui sa se intrebe de zece ori inainte de a lua un imprumut pentru un bun care in unele situatii nu le trebuie neaparat“.

    Asa se face ca din totalul creditului pentru populatie doar 20% inseamna in Romania imprumut pentru locuinte (iar din creditul total pentru populatie si firme procentul e sub 10%). Si in aceasta privinta, proportiile sunt total diferite de cele din Cehia (unde creditele pentru locuinta reprezinta doua treimi din creditul de retail) sau Slovacia (unde 70% din totalul imprumuturilor de retail sunt pentru locuinte).

    Mugur Stet mai semnaleaza un pericol in plus in lipsa de atentie a clientilor de credite in momentul semnarii contractelor de imprumut, care in final se poate traduce tot intr-un risc de neplata a datoriilor.

    Ideea este sustinuta si de un studiu efectuat de IMAS, la cererea Asociatiei de Leasing si Servicii Financiare Nebancare (ALB), pe un esantion reprezentativ, in perioada noiembrie – decembrie 2007. „Majoritatea covarsitoare a populatiei nu intelege terminologia unui contract de imprumut, indiferent de tipul lui“, declara Adriana Ahciarliu, secretar general al ALB.

  • Strainii raman pe pozitii

    Toti brokerii de la noi se chinuiau din rasputeri in decembrie sa convinga investitorii straini sa nu isi lichideze toate pozitiile si sa paraseasca piata. Nici nu va dati seama cat de greu a fost, iar situatia nu s-a schimbat prea mult“, declara, sub acoperirea anonimatului, directorul unei banci comerciale la inceputul lunii februarie. Brokerii sustin insa contrariul, exemplificand cu tendinta ascendenta a investitiilor facute de nerezidenti in 2007, iar iesirile din ultima parte a anului sunt considerate normale pentru o perioada de scadere generalizata a pietei.

    In cursul anului trecut, ponderea investitorilor straini in valoarea totala a tranzactiilor efectuate la BVB a depasit-o pentru prima oara pe cea a investitorilor autohtoni. Impulsionati de cresterile bursei din prima jumatate a anului, dar mai ales de intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, fondurile straine au inceput sa isi deschida tot mai multe pozitii la Bucuresti. Principala piedica in calea unei intrari masive a strainilor a fost identificata de toti brokerii, fara exceptie, ca fiind lipsa emitentilor mari, cu un numar semnificativ de actiuni libere la tranzactionare (free float). „Problema exista si acum, avem discutii cu mai multe fonduri americane de investitii care ar dori sa cumpere pachete de actiuni de peste 10 milioane de dolari la companii listate la BVB, iar noi nu avem ce sa le oferim“, spune Ioana Vladila, director general al EFG Eurobank Securities.

    Banii strainilor, dolari sau euro, au ajuns totusi la companiile listate la BVB. Unul dintre cele mai mari fonduri de in-vestitii din lume, Julius Baer, ajunsese la sfarsitul lunii septembrie 2007 la participatii in valoare totala de aproximativ 370 de milioane de euro. Principalele titluri din portofoliu erau cele ale SNP Petrom, BRD-Société Générale si Rompetrol Rafinare Constanta. Impreuna cu investitiile fondurilor Morgan Stanley, East Capital sau MEI Roemenie & Bulgarije Fund, detinerile strainilor la bursa romaneasca depaseau atunci jumatate de miliard de euro.

    Insa ponderea strainilor in totalul achizitiilor lunare de la BVB, care in iunie a ajuns la 56% din total, a inceput sa se micsoreze pe masura ce criza internationala a determinat si scaderea pietei romanesti. Valoarea vanzarilor a inceput sa o depaseasca pe cea a cumpararilor, iar in luna august, prima luna cu „deficit de straini“, vanzarile nerezidentilor persoane juridice s-au ridicat la 141,2 milioane de euro, iar achizitiile la 119,7 milioane de euro. Diferenta de 21,5 milioane de euro este suma de bani care nu s-a mai intors ulterior in actiunile listate la BVB. In mod normal, banii se intorc o luna sau doua mai tarziu, in momentul in care investitorii gasesc o noua oportunitate sau un titlu atractiv.

    Situatia a continuat si in lunile urmatoare, singura exceptie pana la sfarsitul anului fiind luna octombrie, cand a fost inregistrat un excedent (intrari de capital mai mari decat iesirile) de 1,7 milioane de euro. Valoarea maxima a deficitului in participatiile investitorilor institutionali straini a fost consemnata in luna noiembrie, cu un total de aproape 60 de milioane de euro. In ultimele cinci luni, vanzarile persoanelor juridice nerezidente au depasit achizitiile cu aproximativ 101 milioane de euro. Practic, strainii si-au marcat o parte din profituri sau pierderi si si-au trimis banii acasa. Sumele nu sunt mari, fiind echivalentul valorii totale a cinci sedinte de tranzactionare, dar definesc un trend. Situatia a continuat si in ianuarie, cand deficitul s-a ridicat la 56 de milioane de euro. In intregul an 2007, diferenta dintre achizitii si vanzari a fost totusi pozitiva, valoarea totala a sumelor care au ramas in actiuni fiind de 226,4 milioane de euro.

    „Noi operam prin fonduri mutuale, iar investitorii nostri pot vinde oricand participatiile pe care le detin, ceea ce ne obliga sa avem titluri lichide. Dar nu s-a pus niciodata problema iesirii de pe piata romaneasca de capital, chiar daca detinerile s-au redus, alaturi de valoarea portofoliilor“, spune Karine Hirn, partener si director executiv al East Capital, societate de administrare a fondurilor de investitii, cu sediul central la Stockholm. Directoarea East Capital a adaugat ca valoarea investitiilor din acest moment de pe piata de capital se ridica la circa 130 de milioane de euro, ceea ce transforma Romania in cea de-a cincea piata pentru acest fond specializat in pietele Europei Centrale si de Est.

    De la inceputul anului, valoarea portofoliului East Capital a scazut cu aproximativ 20%, conform declaratiilor lui Karine Hirn, respectiv cu 50 de milioane de dolari (circa 35 de milioane de euro), diminuare cauzata de tendinta descendenta a bursei. Insa deprecierile nu au dus la inchideri ale pozitiilor la bursa. „Pierderile nu sunt dramatice, se inscriu in trendul general al burselor. Mai mult, investitiile noastre sunt pe termen lung, de 3-5 ani, iar potentialul de crestere al bursei si economiei romanesti ramane atractiv“, a declarat directoarea East Capital, contrazicand declaratiile de mai sus ale directorului roman de banca.