Tag: ridicare

  • Cum arată Kviabryggja, închisoarea ocupată de bancheri

    Camera de interogatoriu în care s-a scris istoria recentă a Islandei este austeră, mobilată doar cu o masă, câteva scaune şi un computer. O cameră de luat vederi este prinsă de un perete, iar ferestrele duble blochează complet vuietul furtunilor care lovesc Golful Faxafloi şi Reykjavikul. 

    În această cameră procurorul special Olaf Hauksson, un om înalt şi bine făcut, cât un urs, şi-a petrecut ultimii şase ani cercetând tranzacţiile care au adus economia islandeză în pragul falimentului în toamna anului 2008. Pe aici s-au perindat unii dintre cei mai puternici bancheri din Islanda, executivi şi investitori pentru a răspunde întrebărilor lui Hauksson. În toamna anului 2008 cele mai mari trei bănci islandeze s-au prăbuşit în doar trei zile, în parte din cauza aranjamentelor ilegale făcute de executivii lor pe burse.

    „Manipularea pieţei“, explică Hauksson pentru Süddeutsche Zeitung. Întrebat ce s-a întâmplat până la urmă cu şefii celor trei bănci, Hauksson, fost poliţist într‑un oraş mărunt, obişnuit cu beţivii şi scandalagiii, schiţează un zâmbet sfidător: „Toţi sunt la închisoare. Au stat chiar aici“. Prin acest lucru este surpinzătoare Islanda. A condamnat la închisoare 29 de bancheri şi alte personaje din lumea financiară pentru infracţiuni care au condus la severa criză din 2008. Nicio altă ţară din lume nu are un astfel de palmares, nici măcar SUA, unde a izbucnit criza financiară mondială. De aceea Kviabryggja, închisoarea bancherilor, a căpătat o atenţie specială. Jurnaliştii de la Bloomberg i-au făcut o vizită.

    Kviabryggja nu este o închisoare clasică. Nu are nevoie de ziduri, de garduri de sârmă ghimpată sau de turnuri de observaţie pentru a-i împiedica pe puşcăriaşi să fugă. Izolată într-un peisaj bătut de vânturi, vechea fermă este străjuită de îngheţatul Atlantic de Nord pe de o parte şi de câmpurile de lavă acoperite de zăpadă pe de cealaltă. La est orizontul este dominat de Snaefellsjokull, un vulcan adormit sub acoperământul unui gheţar. Spre civilizaţie duce doar un drum.

    Kviabryggja este acum casa lui Sigurdur Einarsson, fostul preşedinte al băncii Kaupthing, şi a lui Hreidar Mar Sigurdsson, fost director financiar. Kaupthing este cea mai mare bancă islandeză. Bancherii îşi petrec acum timpul spălând rufe, făcând exerciţii în sala de gimnastică a închisorii şi navigând pe internet. Ei şi alţi doi colegi de breaslă întemniţaţi aici – Magnus Gudmundsson, fostul CEO al subsidiarei din Luxemburg a Kaupthing, şi Olafur Olafsson, acţionar important al băncii când aceasta s-a prăbuşit – pot face şi excursii afară, aşa cum au voie şi ceilalţi 19 „oaspeţi“ ai închisorii. Toţi au fost condamnaţi pentru infracţiuni fără violenţă.

    Pentru un om de rând s-ar putea să nu fie o viaţă prea grea, însă este ceva cu totul diferit faţă de zilele de dezmăţ când bancherii găzduiau petreceri pentru clienţi pe iahturi în Monte Carlo şi angajau cântăreţi legendari precum Tom Jones pentru a-şi încânta invitaţii la galele londoneze.

    Einarsson, Sigurdsson, Gudmundsson şi Olafsson s-ar putea să aibă noi colegi. Procurorul Hauksson va avea grijă de asta. În martie biroul său a pus sub acuzare cinci persoane pentru fraudă şi manipularea pieţei. Unul dintre ei este Larus Welding, fostul CEO al băncii Glitnir. Hauksson mai are în lucru încă vreo şase cazuri care au legătură cu criza financiară.

    Tragerea la răspundere a bancherilor vinovaţi ar fi trebuit să fie un rezultat satisfăcător pentru cei 333.000 de locuitori ai Islandei. Însă un scandal privind vânzări secrete de acţiuni de către cea mai mare bancă a ţării trezeşte temeri că încă nu a fost eradicat capitalismul de cumetrie, cel care a adus economia la dezastru. Ascensiunea unei formaţiuni politice antisistem denumite Partidul Piraţilor arată că furia persistă sub suprafaţa revenirii economice.

    „Societatea încă nu are încredere. Nu are încredere în politicieni, nici în instituţii şi nici în partide“, explică Stefan Olafsson, profesor de sociologie la Universitatea Islandeză. 

    O fi Islanda o ţară la capăt de lume cu o populaţie cât un oraş de mărime medie, dar ea trece prin acelaşi tip de revoltă populistă care zdruncină guvernele din Occident.

    „Politicienii au dezamăgit. Au permis să se întâmple aceste lucruri, tot acest exces şi toată această lăcomie, şi ca datoriile să se adune“, adaugă Olafsson.

    În urmă cu doar un deceniu, statu-quo-ul Islandei era foarte diferit. Cele mai mari trei bănci, după ce s-au scuturat de zeci de ani de disciplină financiară într-un spasm de dereglementare în anii 2000, au asaltat piaţa internaţională a datoriilor aşa cum n-au mai facut-o niciodată. Binecuvântate cu ratinguri maxime şi cu acces la Zona Economică Europeană, trioul s-a îndatorat cu 14 miliarde de euro doar în 2005, dublu faţă de 2004. Au plătit cu doar 20 de puncte de bază peste ratele de dobândă de referinţă, potrivit comisiei speciale de investigaţie a parlamentului. Băncile au devenit astfel maşini de făcut bani. Banii împrumutaţi erau daţi mai departe ca împrumuturi cu dobânzi mari. Capitalul propriu a ajuns în 2007 la o rentabilitate de invidiat, de aproape 20%. Inundate cu credite, familiile islandeze au început să-şi cumpere apartamente în Londra, să meargă în vacanţe de cumpărături la Paris şi au împânzit străzile din Reykjavik cu Range Rover-uri. În 2008 activele băncilor islandeze deveniseră de 10 ori mai mari decât economia ţării.

    Apoi a venit criza şi odată cu ea paralizia pieţelor din întreaga lume. Băncile şi-au pierdut accesul la finanţarea pe termen scurt şi nu şi-au mai putut gestiona propriile datorii. Valoarea coroanei islandeze s-a prăbuşit, făcând creditele denominate în monedă străină mult prea scumpe.

    Kaupthing, Landsbanki şi Glitnir au intrat în incapacitate de plată a unor datorii echivalente cu 85 de miliarde de dolari în octombrie 2008, iar gospodăriile şi-au pierdut mai mult de o cincime din puterea de cumpărare.

    Cetăţenii au atacat clădirea istorică parlamentului cu ouă şi pietre. Birna Einarsdottir, director de marketing al Glitnir, a fost numită în acea lună CEO al Islandsbanki, o bancă nouă creată din activele islandeze ale Glitnir după ce creditorii au preluat controlul ei.

  • O nouă lege intră în vigoare azi. Toţi şoferii din România vor fi afectaţi

    Autoturismele parcate pe trotuar sau staţionate neregulamentar vor putea fi ridicate din nou de autorităţi, potrivit noilor reguli incluse într-o Hotărâre de Guvern cu privire la circulaţia pe drumurile publice, document care a intrat în vigoare sâmbătă, 21 ianuarie.
     
    Executivul a modificat în luna decembrie 2016, printr-o Hotătâre de Guvern, regulile de ridicare a maşinilor care staţionează neregulamentar pe carosabil, dar şi a celor parcate pe trotuare. Documentul a fost publicat în Monitorul Oficial în data de 22 decembrie 2016 şi a intrat în vigoare sâmbătă, 21 ianuarie 2017.
     
    Potrivit documentului, ridicarea autovehiculelor parcate sau staţionate neregulamentar va fi realizată de către administratorul drumului public sau, după caz, de către administraţia locală, cu excepţia cazurilor în care în autoturism se află persoane.
     
    Conform expunerii de motive, “ridicarea vehiculelor trebuie să fie posibilă pentru toate situaţiile în care are loc o stanţionare neregulamentară”, nu doar pe partea carosabilă, ci şi de pe pistele obligatorii pentru pietoni şi/sau biciclişti ori benzile rezervate unor anumite categorii de vehicule, semnalizate ca atare.
     

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Skanska învesteşte 37,8 milioane de euro în prima clădire a proiectului de birouri de lângă Politehnica

    Campus 6 va avea o suprafaţă totală închiriabilă de 82.000 mp, fiind format din patru clădiri de birouri de clasa A. Prima clădire va avea o suprafaţă de cca. 22.000 mp, cu 11 etaje supraterane şi două niveluri de parcare subterană. Termenul estimat de livrare pentru aceasta este trimestrul 3, 2018.

    „Suntem mai mult decât bucuroşi să anunţăm că prin această nouă investiţie în zona de centru-vest a Bucureştiului, una dintre cele mai active zone din piaţa de birouri, Skanska îşi consolidează poziţia şi îşi îndeplineşte unul dintre obiectivele strategice: de a fi prezentă în două zone din Bucureşti. (…) Suntem încântaţi să observăm că viziunea noastră despre Campus 6 este confirmată de interesul crescut al potenţialilor chiriaşi, chiar dacă suntem într-o fază incipientă a lucrărilor”,  spune Aurelia Luca, Country Director Skanska Property România. 

    Situat la intersecţia a două bulevarde principale, Iuliu Maniu şi Vasile Milea, noul proiect Skanska beneficiază de acces foarte bun la mijloacele de transport în comun (staţie de metrou, tramvaie, autobuze, troleibuze). Proximitatea de podul Basarab asigură conectarea facilă la sectoarele de nord şi centru.

    Campus 6 este conceput ca un hub sociale pentru chiriaşi, angajaţi şi parteneri. Zonele verzi de interacţiune vor fi dotate cu prize electrice şi Wi-Fi, iar  zonele de tip amfiteatru vor găzdui întruniri de business şi sociale. Proiectul dinspune şi de restaurantele şi cafenelele cu terase.

  • Locurile de o frumseţe uluitoare unde puţini oameni au curaj să meargă – GALERIE FOTO

    Fie că este vorba despre legende sau despre un grad de risc ridicat fie din pricina animalelor sau pentru că rutele sunt dificil de parcurs, sunt turişti atraşi de trasee periculoase. Active junky a reunit unele dintre cele mai periculoase rute:

     

    Yoseminte National Park, California

    Ruta cu cabluri duble din acest parc este cu adevărat periculoasă. De regulă, cei care alunecă pe versanţii de granit nu mai au scăpare.


    Rover Run, Alaska

    Traseul montan atrage turişti mai cu seamă pentru că aceştia îşi doresc să vadă urşii din zonă.


    Via Ferrata, Italia

    Zona atrage mulţi amatori de căţărări, care sfidează moartea.


    Aokigahara, Japonia

    Zona este numită şi Pădurea sinucigaşilor, pentru că în fiecare an circa 100 de oameni aleg să-şi pună capăt vieţii în acest loc. Traseul nu este dificil, dar zona este înspăimântătoare.


    Labirintul, Utah

    Parte din Canionul din SUA, în zonă sunt firmaţiuni care alcătuiesc un labirint şi este uşor să rătăceşti drumul. The Maze este la o distanţă de peste 70 km de cea mai apropiată stradă.


    Podul suspendat Trift, din Alpii elveţieni

    Podul este construit la o înălţime mare, iar dacă nu ar fi utilitatea lui, s-ar putea crede că a fost făcut pentru amatorii de senzaţii tari.


    Vârfurile Moher, Irlanda

    Orice aţi face, nu vă apropiaţi prea mult de aceste formaţiuni, protejate de UNESCO, pentru că ar putea fi ultimul lucru pe care îl faceţi.


    Vulcanul Pacaya, Guatemala

    În 2010, un reporter a murit din pricina unei explozii a vulcanului.


    Hushan, China

    Muntele pe care călugării cultului taoist au mai multe aşezări sfinte, are trasee foarte greu accesibile.


    El Camino del Ray, Spania

    La un moment dat acest traseu era folosit de muncitorii care lucrau la hidrocentrală, dar acum drumul este stricat şi nu se ocupă nimeni de repararea lui.


     

  • De ce trebuie să ridici parasolarul la aterizare şi chiar e nevoie să închizi telefonul mobil în timpul zborului?

    Ai şanse mult mai mari să mori într-un accident de maşină decât într-unul aviatic – şi totuşi, mijloacele de transport în comun nu au centuri de siguranţă. Care sunt atunci bazele de la care s-a plecat în stabilirea normelor de siguranţă în avioane?

    O primă cerinţă oarecum greu de înţeles este aceea de a ridica parasolarul la aterizare. “Dacă s-ar pune problema unei evacuări, ar trebui ca pasagerii să poată privi afară, pentru putea decide dacă e sigur să iasă pe acea parte”, explică Harro Ranter, CEO al Aviation Safety Network. “E genul de măsură de precauţie pe care trebuie să o luăm”, notează cei de la Daily Mail.

    Un alt “mister” este cel legat de ridicarea spătarelor; pot câţiva centimetri să facă diferenţa? Da, spune Harro Ranter, pentru că este mult mai dificil să ajungi în poziţia de coliziune dacă scaunul din faţa ta e lăsat.

    O temă mai veche este cea a telefoanelor mobile şi cerinţei ca acestea să fie închise în timpul decolării şi aterizării. Chiar dacă majoritatea experţilor insistă că telefoanele pot afecta sistemele de navigaţie, unii piloţi recunosc că nu e neapărat vorba de pericol, ci mai degrabă de interferenţe care pot deranja echipajul. “Ştiţi sunetul acela ascuţit care se aude atunci când pui un telefon lângă un microfon? Cam asta se întâmplă şi în timpul unui zbor atunci când pasagerii lasă telefoanele aprinse”, a declarat Patrick Smith celor de la The Guardian.

  • Trump, dispus să ridice sancţiunile impuse Rusiei în schimbul unui acord nuclear cu Moscova

    Preşedintele-ales al Statelor Unite, Donald Trump, a declarat că va propune ridicarea regimului de sancţiuni impus Rusiei ca urmarea a anexării regiunii Crimeea în schimbul unui acord de reducere a arsenalului nuclear cu Moscova, potrivit unui interviu acordat cotidianului The Times.

    “Au introdus sancţiuni împotriva Rusiei – să vedem dacă putem obţine nişte acorduri bune cu Rusia”, a declarat Trump în cursul interviului acordat duminică pentru The Times, relatează Reuters.

    “În primul rând, cred că armele nucleare ar trebui să fie mult mai puţine, reduse substanţial. Însă Rusia suferă foarte mult din cauza sancţiunilor, dar cred că se poate întâmpla ceva de pe urma căruia să beneficieze foarte mulţi oameni”, a adăugat liderul american.

    Astfel, Trump semnalează posibilitatea primului pas important în domeniul controlului armelor nucleare după ce preşedintele Barack Obama a semnat noul tratat START cu Rusia, în anul 2010.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Locurile de o frumseţe uluitoare unde puţini oameni au curaj să meargă – GALERIE FOTO

    Fie că este vorba despre legende sau despre un grad de risc ridicat fie din pricina animalelor sau pentru că rutele sunt dificil de parcurs, sunt turişti atraşi de trasee periculoase. Active junky a reunit unele dintre cele mai periculoase rute:

     

    Yoseminte National Park, California

    Ruta cu cabluri duble din acest parc este cu adevărat periculoasă. De regulă, cei care alunecă pe versanţii de granit nu mai au scăpare.


    Rover Run, Alaska

    Traseul montan atrage turişti mai cu seamă pentru că aceştia îşi doresc să vadă urşii din zonă.


    Via Ferrata, Italia

    Zona atrage mulţi amatori de căţărări, care sfidează moartea.


    Aokigahara, Japonia

    Zona este numită şi Pădurea sinucigaşilor, pentru că în fiecare an circa 100 de oameni aleg să-şi pună capăt vieţii în acest loc. Traseul nu este dificil, dar zona este înspăimântătoare.


    Labirintul, Utah

    Parte din Canionul din SUA, în zonă sunt firmaţiuni care alcătuiesc un labirint şi este uşor să rătăceşti drumul. The Maze este la o distanţă de peste 70 km de cea mai apropiată stradă.


    Podul suspendat Trift, din Alpii elveţieni

    Podul este construit la o înălţime mare, iar dacă nu ar fi utilitatea lui, s-ar putea crede că a fost făcut pentru amatorii de senzaţii tari.


    Vârfurile Moher, Irlanda

    Orice aţi face, nu vă apropiaţi prea mult de aceste formaţiuni, protejate de UNESCO, pentru că ar putea fi ultimul lucru pe care îl faceţi.


    Vulcanul Pacaya, Guatemala

    În 2010, un reporter a murit din pricina unei explozii a vulcanului.


    Hushan, China

    Muntele pe care călugării cultului taoist au mai multe aşezări sfinte, are trasee foarte greu accesibile.


    El Camino del Ray, Spania

    La un moment dat acest traseu era folosit de muncitorii care lucrau la hidrocentrală, dar acum drumul este stricat şi nu se ocupă nimeni de repararea lui.


     

  • De ce trebuie să ridici parasolarul la aterizare şi chiar e nevoie să închizi telefonul mobil în timpul zborului?

    Ai şanse mult mai mari să mori într-un accident de maşină decât într-unul aviatic – şi totuşi, mijloacele de transport în comun nu au centuri de siguranţă. Care sunt atunci bazele de la care s-a plecat în stabilirea normelor de siguranţă în avioane?

    O primă cerinţă oarecum greu de înţeles este aceea de a ridica parasolarul la aterizare. “Dacă s-ar pune problema unei evacuări, ar trebui ca pasagerii să poată privi afară, pentru putea decide dacă e sigur să iasă pe acea parte”, explică Harro Ranter, CEO al Aviation Safety Network. “E genul de măsură de precauţie pe care trebuie să o luăm”, notează cei de la Daily Mail.

    Un alt “mister” este cel legat de ridicarea spătarelor; pot câţiva centimetri să facă diferenţa? Da, spune Harro Ranter, pentru că este mult mai dificil să ajungi în poziţia de coliziune dacă scaunul din faţa ta e lăsat.

    O temă mai veche este cea a telefoanelor mobile şi cerinţei ca acestea să fie închise în timpul decolării şi aterizării. Chiar dacă majoritatea experţilor insistă că telefoanele pot afecta sistemele de navigaţie, unii piloţi recunosc că nu e neapărat vorba de pericol, ci mai degrabă de interferenţe care pot deranja echipajul. “Ştiţi sunetul acela ascuţit care se aude atunci când pui un telefon lângă un microfon? Cam asta se întâmplă şi în timpul unui zbor atunci când pasagerii lasă telefoanele aprinse”, a declarat Patrick Smith celor de la The Guardian.

  • Trump, dispus să ridice sancţiunile impuse Rusiei în schimbul unui acord nuclear cu Moscova

    Preşedintele-ales al Statelor Unite, Donald Trump, a declarat că va propune ridicarea regimului de sancţiuni impus Rusiei ca urmarea a anexării regiunii Crimeea în schimbul unui acord de reducere a arsenalului nuclear cu Moscova, potrivit unui interviu acordat cotidianului The Times.

    “Au introdus sancţiuni împotriva Rusiei – să vedem dacă putem obţine nişte acorduri bune cu Rusia”, a declarat Trump în cursul interviului acordat duminică pentru The Times, relatează Reuters.

    “În primul rând, cred că armele nucleare ar trebui să fie mult mai puţine, reduse substanţial. Însă Rusia suferă foarte mult din cauza sancţiunilor, dar cred că se poate întâmpla ceva de pe urma căruia să beneficieze foarte mulţi oameni”, a adăugat liderul american.

    Astfel, Trump semnalează posibilitatea primului pas important în domeniul controlului armelor nucleare după ce preşedintele Barack Obama a semnat noul tratat START cu Rusia, în anul 2010.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Personalitatea anului: Consumatorul

    Motivaţie:

    Business Magazin a acordat titlul „personalitatea anului” consumatorului român, deoarece plusurile din consum au dus la o creştere economică peste aşteptările analiştilor. Astfel, consumatorul român este cel care a pus în mişcare roţile sistemului economic românesc în 2016.

    „Consumul creşte, economia duduie”, „Cât mai poate creşte consumul în România?” Sau „Este această creştere sustenabilă?” Sunt titluri pe care le-am văzut şi revăzut anul trecut. Pe măsură ce consumatorii s-au îndreptat tot mai des către casele de marcat, punând capitalul în mişcare, indicii economici au reacţionat pe măsură, ducând România în topul statelor cu cea mai bună creştere economică din Uniunea Europeană. Dar consumul s-a dovedit, în alte rânduri, insuficient pentru o creştere pe termen lung; care sunt factorii care au dus la acest fenomen, ce industrii au beneficiat şi cum se va manifesta consumul în 2017 sunt întrebările la care acest material încearcă să răspundă.

    Principalul motor ce a contribuit la această creştere este consumul privat. „Consumul a fost impulsionat de creşterea venitului mediu, reducerea ratei şomajului, scăderea preţurilor la anumite produse. De asemenea, începând cu 2016, şi reducerea cotei de TVA a avut un rol major în creşterea consumului. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, banii trimişi de românii care muncesc în străinătate au impulsionat, în primele trei luni ale anului 2016, vânzările cu amănuntul”, spune Dan Bădin, partener coordonator servicii fiscale şi juridice în cadrul Deloitte România.

    Ţinând cont de previziunile pentru anul acesta, Bădin se aşteaptă ca şi consumul să crească în valori absolute. „Raportându-ne însă la creşterea din acest an, impulsionată şi de reducerea TVA-ului, ne aşteptăm ca această tendinţă ascendentă să fie mai limitată în 2017. În plus, consumul este influenţat în mare măsură de optimismul populaţiei, iar acesta ţine de contextul macroeconomic şi geopolitic care pot să impulsioneze sau nu creşterea.”

    Cu cea mai mare creştere economică din toate ţările Uniunii Europene, în România optimismul a revenit şi se reflectă deopotrivă în coşurile de cumpărături, dar şi în dispoziţia angajatorilor de a creşte numărul salariaţilor. Pentru 2016 şi 2017, prognoza UniCredit pentru creşterea economică din România este de circa 4% pentru România, şi, respectiv, circa 3,5%, fiind campioni în regiune, afirmă Dan Bucşă, lead CEE economist în cadrul UniCredit Bank.

    El spune că previziunea instituţiei financiare pe care o reprezintă este mai pesimistă decât cele ale guvernului şi ale BNR, care văd creşterea în jurul a 5%. „Noi vedem un impact mai mare al importurilor şi credem şi că în trimestrul II am avut un efect de bază din agricultură. În majoritatea ţărilor din regiune, creşterea de anul viitor va fi mai mică decât anul acesta. Cu alte cuvinte, noi credem că am ajuns la vârful ciclului economic, nu numai în România, ci în regiune, în general.” UniCredit vede posibilă o accelerare a creşterii pentru foarte puţine ţări – Ungaria şi Polonia, mai ales din fondurile europene, principalul motor fiind, peste tot, consumul; iar România îşi măreşte decalajul faţă de alte ţări, suntem şi mai campioni decât în privinţa creşterii economice. Iar Dan Bucşă arată că potenţialul de creştere al României se plasează la 2-2,5%, ceea ce înseamnă că rata de creştere a consumului este dublă, salariile fiind motorul acestor plusuri. „Motivul pentru care consumul nu poate să ţină creşterea peste 5% este că deşi consumăm foarte mult, importăm tot excesul de consum. Suntem singurii care facem asta, polonezii erau ca noi, dar au început şi ei să producă mai mult”, adaugă Dan Bucşă.

    Consumul privat este cel care a împins economia înainte; dar această creştere s-a temperat spre finalul anului: dacă în luna mai vorbeam de un plus de 18% al consumului privat, în luna octombrie această rată scăzuse până la 8%. Potrivit INS, cifra de afaceri din comerţul cu ridicata (cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete), în termeni nominali, a înregistrat o creştere cu 7,8% în primele 10 luni ale anului 2016 comparativ cu perioada similară din 2015. Aceasta s-a datorat, în principal, comerţului cu ridicata al altor maşini, echipamente şi furnituri (+26,2%), al produselor agricole brute şi al animalelor vii (+17,2%), al comerţului cu ridicata nespecializat (+13,0%), al produselor alimentare, băuturilor şi al tutunului (+10,7%). Scăderi au înregistrat activităţile de intermediere în comerţul cu ridicata (-4,3%) şi comerţul cu ridicata specializat al altor produse (-1,2%).

    O consecinţă pozitivă este creşterea PIB, cu impact direct asupra creşterii economice. Pe fondul plusurilor din consum, în primul trimestru al anului trecut, PIB a crescut la 1,6% faţă de trimestrul anterior şi cu 4,3% faţă de aceeaşi perioadă în 2015, conform datelor publicate de INS. De asemenea, potrivit Eurostat, România a avut cel mai accelerat ritm de creştere a PIB din UE în lunile aprilie-iunie.

    Acest avans are însă şi efecte ce se pot dovedi riscante pe termen lung, aşa cum este creşterea accelerată a gradului de îndatorare. „La nivelul populaţiei, evoluţia consumului a determinat şi va angrena în continuare o creştere a gradului de îndatorare”, crede Dan Bădin. Dar venitul suplimentar al românilor este mai degrabă cheltuit decât economisit. În ultimii patru ani, potrivit statisticilor, în România existau mai multe credite decât economii. „Creditul de consum în România este deja la valori mai mari, comparativ cu ţările din jur, acest lucru realizându-se în condiţiile unei reduceri a ratei de economisire. Este posibil ca acesta să fie un indicator ce reflectă că o astfel de creştere a consumului va suferi corecţii, în viitor, fie prin, sperăm, maturizarea consumatorilor, care se vor îndrepta mai mult către economisire şi investiţii pe termen lung, fie prin corecţii negative, generate de piaţă.”