BusinessMagazin

Tag: presa

  • Presa spaniolă face apel la dialog după consultarea privind independenţa Cataloniei

    Într-un editorial cu titlul “Revenirea la masă”, ziarul de centru-stânga El Pais, cel mai vândut din Spania, subliniază luni că în absenţa unor liste electorale şi a unui “sistem transparent de numărare” a voturilor, rezultatele consultării nu pot fi “interpretate cu exactitate”.

    Menţionând totodată “succesul” pe care îl reprezintă mobilizarea “unei părţi foarte numeroase a cetăţenilor pentru un eveniment care în principiu a fost declarat ilegal”, El Pais face apel la şeful Guvernului spaniol, Mariano Rajoy, şi la cel din Catalonia, Artur Mas, să “dialogheze şi să negocieze”.

    “Cele două executive trebuie să elaboreze un plan de lucru, o metodă şi un calendar pentru a identifica lista marilor probleme care pot face obiectul unor reforme decisive (competenţe, finanţare, limbă), pentru a deschide calea unei soluţii credibile, împărtăşite şi durabile”.

    Denunţând un “simulacru de referendum”, cotidianul de centru-dreapta El Mundo, care se opune naţionalismului regional, afirmă că Artur Mas “a reuşit să îi mobilizeze doar pe ai săi, nu pe toţi”.

    “Rajoy trebuie acum să caute o soluţie politică pentru Catalonia, deoarece legea nu este de ajuns pentru a pune capăt unei cereri de independenţă care câştigă adepţi în fiecare zi”, continuă ziarul.

    Chiar şi ziarul conservator ABC, care denunţă “o farsă secesionistă”, insistă pe un dialog. “Spania are nevoie de un Guvern care să preia iniţiativa politică asupra marilor probleme, dincolo de relansarea economică”, notează publicaţia.

    Dintre ziarele catalane, La Vanguardia, apropiat de linia coaliţiei naţionaliste CiU aflată la putere în Catalonia, face apel la “încetarea imobilismului”. “Astăzi a venit mai mult ca oricând vremea dialogului (…). Trebuie deschis orizontul pactelor care, la momentul potrivit, trebuie ratificate la urne, deoarece societatea catalană vrea să voteze”.

    Celălalt mare ziar catalan, El Periodico, de stânga, cere “ieşirea din labirint (…) prin negociere”.

  • Manual de încetinire, cu Arianna Huffington

    “Succesul redefinit. Prosperitate, înţelepciune, miracol şi crearea unei vieţi pline de sens”, în engleză “Thrive: The Third Metric to Redefining Success and Creating a Life of Well-Being, Wisdom, and Wonder” este al 14-lea volum semnat de Huffington, a cărei carieră literară a început în 1973 cu “The Female Woman”, un atac la mişcarea de emancipare a femeilor.

    În cei 41 de ani scurşi de atunci, Arianna Huffington şi-a schimbat ţinta; deşi “Succesul redefinit” se adresează cu precădere femeilor, propunerea Ariannei Huffington se aplică omului moden în general: este vorba de adoptarea unei a treia unităţi de măsură a succesului, pe lângă cele două deja existente: – bani şi putere; a treia metrică este clădită pe patru fundamente: – bunăstare, înţelepciune, miracol şi dăruire, noţiuni care alcătuiesc cele patru secţiuni ale cărţii.

    “Atenţia noastră s-a concentrat asupra modului în care putem face mulţi bani, asupra modului în care ne cumpărăm o casă mare şi asupra modului în care putem avansa cât mai sus în carieră. În timp, în momentul de faţă, succesul, banii şi puterea au devenit practic sinonime în mintea multora”, spune Huffington.

    Autoarea invocă chiar propria experienţă, pentru că în 2007, ca redactor-şef al The Huffington Post, ajunsese să doarmă numai patru sau cinci ore pe noapte şi să nu mai aibă timp pentru cei doi copii. A ales să încetinească, iar “Succesul redefinit” se vrea a fi un manual de încetinire aplicabil tuturor – schimbarea obiceiurilor şi îndepărtarea de anumite cutume culturale, informaţii pe această temă, cercetări academice şi ştiinţifice, dar şi practici, instrumente şi tehnici uşor de folosit în programul zilnic.

    Apar, de pildă, îndrumări pentru amenajarea unei camere de meditaţie sau liste cu aplicaţii utile, de exemplu una care forţează telefonul mobil să se închidă pentru o anumită perioadă, de la 30 de minute la o lună de zile, aplicaţie extrem de utilă în vacanţe. “Găsiţi-vă punctul de sprijin – centrul înţelepciunii, al armoniei şi al forţei lăuntrice. Şi, din acel moment, schimbaţi lumea din propria perspectivă, conform propriei definiţii a succesului, astfel încât cu toţii – femei şi bărbaţi deopotrivă – să putem prospera şi să trăim cu mai multă bunăvoinţă, mai multă fericire, mai multă compasiune, mai multă recunoştinţă şi, da, cu mai multă iubire”, un sfat decent asupra căruia merită chibzuit.

    Arianna Huffington – “Succesul redefinit. Prosperitate, înţelepciune, miracol şi crearea unei vieţi pline de sens”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

  • Manual de încetinire, cu Arianna Huffington

    “Succesul redefinit. Prosperitate, înţelepciune, miracol şi crearea unei vieţi pline de sens”, în engleză “Thrive: The Third Metric to Redefining Success and Creating a Life of Well-Being, Wisdom, and Wonder” este al 14-lea volum semnat de Huffington, a cărei carieră literară a început în 1973 cu “The Female Woman”, un atac la mişcarea de emancipare a femeilor.

    În cei 41 de ani scurşi de atunci, Arianna Huffington şi-a schimbat ţinta; deşi “Succesul redefinit” se adresează cu precădere femeilor, propunerea Ariannei Huffington se aplică omului moden în general: este vorba de adoptarea unei a treia unităţi de măsură a succesului, pe lângă cele două deja existente: – bani şi putere; a treia metrică este clădită pe patru fundamente: – bunăstare, înţelepciune, miracol şi dăruire, noţiuni care alcătuiesc cele patru secţiuni ale cărţii.

    “Atenţia noastră s-a concentrat asupra modului în care putem face mulţi bani, asupra modului în care ne cumpărăm o casă mare şi asupra modului în care putem avansa cât mai sus în carieră. În timp, în momentul de faţă, succesul, banii şi puterea au devenit practic sinonime în mintea multora”, spune Huffington.

    Autoarea invocă chiar propria experienţă, pentru că în 2007, ca redactor-şef al The Huffington Post, ajunsese să doarmă numai patru sau cinci ore pe noapte şi să nu mai aibă timp pentru cei doi copii. A ales să încetinească, iar “Succesul redefinit” se vrea a fi un manual de încetinire aplicabil tuturor – schimbarea obiceiurilor şi îndepărtarea de anumite cutume culturale, informaţii pe această temă, cercetări academice şi ştiinţifice, dar şi practici, instrumente şi tehnici uşor de folosit în programul zilnic.

    Apar, de pildă, îndrumări pentru amenajarea unei camere de meditaţie sau liste cu aplicaţii utile, de exemplu una care forţează telefonul mobil să se închidă pentru o anumită perioadă, de la 30 de minute la o lună de zile, aplicaţie extrem de utilă în vacanţe. “Găsiţi-vă punctul de sprijin – centrul înţelepciunii, al armoniei şi al forţei lăuntrice. Şi, din acel moment, schimbaţi lumea din propria perspectivă, conform propriei definiţii a succesului, astfel încât cu toţii – femei şi bărbaţi deopotrivă – să putem prospera şi să trăim cu mai multă bunăvoinţă, mai multă fericire, mai multă compasiune, mai multă recunoştinţă şi, da, cu mai multă iubire”, un sfat decent asupra căruia merită chibzuit.

    Arianna Huffington – “Succesul redefinit. Prosperitate, înţelepciune, miracol şi crearea unei vieţi pline de sens”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

  • GHIDUL ALEGĂTORULUI. Cine sunt observatorii alegerilor şi ce drepturi au ei

    Printre ONG-urile acreditate – asociaţii şi fundaţii – sunt unele deja cunoscute în România (Asociaţia Pro Democraţia, Fundaţia Mişcarea Populară, Asociaţia Iniţiativa România Liberală, Asociaţia Noua Republică), în timp ce numele altora sună amuzant sau doar neobişnuit (Asociaţia Sunetul Distracţiei Civilizate, Asociaţia România Zâmbeşte, Asociaţia Funky Citizens, Asociaţia România Fără Ei, Asociaţia Lupta împotriva Corupţiei, Crimei Organizate şi Terorismului Intern şi Internaţional).

    Conform legii, pot fi acreditaţi ca observatori interni ai alegerilor reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale care au în obiectul de activitate apărarea democraţiei şi a drepturilor omului sau observarea alegerilor, care sunt legal constituite cu cel puţin 6 luni înainte de data alegerilor.

    Persoanele desemnate de aceste organizaţii ca observatori interni nu pot avea apartenenţă politică.

    Acreditarea observatorilor interni se face de către birourile electorale judeţene, birourile electorale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate, pentru toate secţiile de votare din raza de competenţă a acestora, la cererea scrisă a conducerii organizaţiilor neguvernamentale sau a instituţiilor mass-media din România, făcută cu cel puţin 5 zile înaintea datei alegerilor.

    Pot fi acreditate ca observatori interni doar persoanele propuse de acele organizaţii neguvernamentale care prezintă o adeverinţă privind îndeplinirea condiţiilor eliberată de Autoritatea Electorală Permanentă. Adeverinţa poate fi solicitată până cel mai târziu cu 10 zile înaintea datei alegerilor.

    Acreditarea observatorilor externi şi a reprezentanţilor externi ai mass-media se face de Autoritatea Electorală Permanentă, la propunerea Ministerului Afacerilor Externe, pentru toate birourile electorale.

    Observatorii pot asista la operaţiunile electorale în ziua votării, începând cu ora 6,00 şi terminând cu momentul încheierii şi al semnării de către membrii biroului electoral al secţiei de votare a procesului-verbal de constatare a rezultatelor votării în secţia respectivă, numai dacă prezintă actul de acreditare, care este valabil şi în copie.

    Observatorii au dreptul să sesizeze în scris preşedintele biroului electoral în cazul constatării unei neregularităţi. Ei nu pot interveni însă în niciun mod în organizarea şi desfăşurarea alegerilor.

    Orice act de propagandă electorală, precum şi încălcarea în orice mod a actului de acreditare atrag aplicarea sancţiunilor legale, suspendarea acreditării de către biroul electoral care a constatat abaterea, iar în ziua votării, îndepărtarea imediată a persoanei respective din incinta secţiei de votare.
     

  • Studioul Marvel a anunţat lista de filme ce vor fi lansate până în 2019

    În cadrul unei conferinţe de presă din Los Angeles, Marvel a anunţat ce filme vor fi lansate până în 2019, astfel că fanii prezenţi au aflat când se vor reîntâlni cu personajele preferate.

    Lista prezentată de Marvel:

    Captain America: Civil War (Captain America 3) – data de lansare 6 mai 2016

    Doctor Strange – data de lansare 4 noiembrie 2016

    Guardians of the galaxy 2 – data de lansare 5 mai 2017

    Thor: Ragnarok (Thor 3) – data de lansare 28 iulie 2017

    Black Panther – data de lansare 3 noiembrie 2017

    Avengers: Infinity War part I (Avengers 3) – data de lansare 4 mai 2018

    Captain Marvel – data de lansare 6 iulie 2018

    Inhumans – data de lansare 2 noiembrie 2018

    Avengers: Infinity War part II (Avengers 3) – data de lansare 3 mai 2019

  • Administraţia Obama, cea mai “periculoasă” pentru presă din istoria SUA

    Potrivit publicaţiei, şefa Biroului de la Washington al ziarului USA Today Susan Page a adăugat aceste critici celor formulate anterior, într-un seminar organizat sâmbătă de Asociaţia Corespondenţilor la Casa Albă (WHCA), referindu-se la investigaţiile preşedinţiei asupra scurgerilor de informaţii şi la catalogarea de către aceasta a jurnalistului James Rosen de la Fox News drept un posibil “co-conspirator” în încălcarea legii cu privire la spionaj (Espionage Act), relatează Washington Post online.

    Între alţii, fostul editor executiv de la New York Times (NYT) Jill Abramson a subliniat, anterior, că “aceasta este cea mai secretoasă Casă Albă în a cărei acoperire am fost implicat”, iar reporterul NYT James Risen a spus pur să simplu “eu cred că Obama urăşte presa”. De asemenea Bob Schieffer de la CBS News a apreciat că “această administraţie exercită un control mai mare decât cea a lui George W. Bush şi a celei dinaintea acesteia”.

    WHCA a convocat seminarul atât pentru a elabora strategii despre modul de a deschide alte căi către administraţia lui Barack Obama – care se proclamă cea mai transparentă din istorie, cât şi pentru a compara “poveşti” care arată în multe privinţe că aceasta nu este ceea ce pretinde. Peter Baker, un reporter-veteran la Washington de la NYT, a dat ca exemplu faptul că a primit o notă de la Casa Albă în care se preciza că preşedintele a fost informat despre subiectul respectiv.

    Corespondenţii au criticat, de asemenea, organizarea unor briefinguri ample pentru “informaţii profunde de background”, în prezenţa a până la 40 de reporteri, cărora li se interzice să scrie numele oficialilor care participă şi să citeze ceea ce li se spune. Corespondentul-şef la Casa Albă al ABC Nwes Jonathan Karl a subliniat că administraţia nu a oferit absolut nicio informaţie în timpul dublului atac cu bombă de la Boston, aflând pe alte căi că FBI trimite echipa de interogatori în oraş, ceea ce nu ar fi aflat de la Casa Albă, a insistat el.

    Exprimarea acestor nemulţumiri sâmbătă a avut loc în contextul în care preşedintele Obama a primit-o cu o zi înainte pe infirmiera Nina Pham din Texas, după încheierea perioadei de recuperare, la Institutele Naţionale de Sănătate (NIH), în urma infectării cu Ebola. Casa Albă a anunţat că doar fotografi vor fi primiţi la eveniment, dar nu şi ziarişti şi cameramani.

    Potrivit preşedintei WHCA Christi Parsons, Casa Albă a “crescut” numărul oportunităţilor pentru fotografi, în urma unui protest de anul trecut, şi discută săptămânal cu Asociaţia “oportunităţi pentru o acoperire mai mare”. De asemenea Asociaţia lucrează la un set de “obiective” pentru “mai mult acces” la Casa Albă.

    “Credem în valoarea transparenţei şi de aceea acţionăm pentru a oferi cât mai mult acces putem. Acestea fiind spuse, presa are responsabilitatea să facă presiune să obţină mai mult acces, iar dacă nu obţine înseamnă că nu-şi face meseria”, a comentat Eric Schultz, un purtător de cuvânt al Casei Albe, pe aceste teme.

  • Ce scrie presa internaţională despre înfrângerea Serenei Williams de către Simona Halep

    “Numărul 1 mondial Serena Williams a suferit una dintre cele mai grele înfrângeri din lunga şi ilustra sa carieră, fiind umilită, miercuri, cu scorul 6-0, 6-2 de românca Simona Halep la Turneul Campioanelor. De 18 ori triumfătoare la turneele de Grand Slam, Williams a câştigat doar nouă puncte în setul inaugural. Câştigătoarea ultimelor două Turnee ale Campioanelor, care avea 16 victorii la rând în această competiţie, a servit şapte duble greşeli şi s-a chinuit să-şi găsească ritmul, în timp ce numărul 4 mondial a obţinut prima sa victorie împotriva americancei de 33 de ani”, a notat iol.co.za.

    Straits Times a scris că Simona Halep a realizat o mare supriză la Turneul Campioanelor de la Singapore, românca jucând sclipitor. “Mare surpriză la Finalele WTA, după ce Williams a fost demolată cu 0-6, 2-6 de Halep. Turneul Campioanelor a fost martorul unei mari surprize miercuri, după ce numărul 1 Serena Williams a suferit o înfrângere rară, scor 0-6, 2-6, în faţa unei sclipitoare Simona Halep. În timp ce înaintea turneului erau îngrijorări asupra stării de sănătate a lui Williams, nimeni nu ar fi putut anticipa cât de rău va juca americanca împotriva adversarei din România, care nu o învinsese în precedentele trei întâlniri”, a precizat Straits Times.

    Tennisworlditalia.com a menţionat că Serena Williams a primit o lecţie de tenis din partea româncei, care a jucat perfect. “Românca a fost perfectă în faza defensivă şi a fost ajutată de numeroasele erori neforţate ale Serenei, peste 30, plus şapte duble greşeli. În puţin mai mult de o oră de joc, Simona Halep şi-a asigurat practic calificarea în semifinale prin cea mai importantă victorie din cariera ei. Această victorie arată cu adevărat creşterea din ultimii ani a jucătoarei din Constanţa”, a subliniat sursa citată.

    Gazzetta dello Sport a scris “O nouă surpriză la Singapore, Halep o bate pe Serena”, în timp ce livetennis.it a notat că “SuperHalep o domină pe Serena Williams. Calificarea este la un pas”.

    Eurosport.fr este de părere că Serena Williams a fost devorată de Simona Halep. “Serena Williams, devorată de Halep. Senzaţionala Simona Halep a terminat repede cu Serena Williams, aceasta fiind prima înfrângere a americancei la Turneul Campioanelor din 2008. Ultima înfrângere a Serenei Williams în care a câştigat doar două ghemuri a avut loc când ea avea 16 ani, fiind învinsă de Joanette Kruger din Africa de Sud, 6-1, 6-1, la Oklahoma City”, a adăugat eurosport.fr, în timp ce cotidianul francez L’Equipe a scris că Halep a distrus-o pe Serena Williams.

    Simona Halep, locul 4 WTA, a învins-o, miercuri, cu scorul de 6-0, 6-2, în 65 de minute, pe americanca Serena Williams, în etapa a doua a Grupei Roşii a Turneului Campioanelor, de la Singapore, aceasta fiind primul succes al româncei în faţa celei mai bune jucătoare de tenis din lume.

    Simona Halep ocupă locul 1 în Grupa Roşie, cu două victorii în tot atâtea meciuri, şi este aproape de calificarea în semifinale. Ea va juca, vineri, ultima partidă din grupă, cu sportiva sârbă Ana Ivanovici, locul 7 WTA.

    BNP Paribas WTA Finals, a 44-a ediţie a Turneului Campioanelor, reuneşte cele mai bune opt jucătoare şi cele mai bune opt perechi de dublu în anul în curs, care se întrec pentru premii de 6,5 milioane de dolari. În semifinale se califică ocupantele primelor două locuri din fiecare grupă de patru jucătoare.

     

  • Cum a ajuns România sub patrafirul spionilor

    Diverşi comentatori afiliaţi politic au sărit imediat, cu mare alarmă şi falsă îngrijorare, fie să decreteze moartea sau decredibilizarea în ansamblu a presei, fie să se întrebe dacă România mai merită încrederea NATO şi a UE, din moment ce armata şi serviciile secrete în general penetrează instituţiile civililor. Iar aici nu există practic teamă de ridicol: deşi n-a văzut nimeni actele de recrutare a vreunui politician sau ziarist în slujba vreunui serviciu secret, plouă cu acuzaţii de tip “lasă că ştim noi”, inclusiv cu estimări că în politică sau în presă ar fi sute de spioni în solda serviciilor; alţii, e drept însă mult mai puţini, fiindcă domeniul e mult mai delicat şi inspiră sfială, îndrăznesc să acuze şi infiltrarea justiţiei cu spioni.

    Alţii au acuzat pur şi simplu armata şi serviciile secrete că nu-şi deconspiră spionii plasaţi în aceste instituţii şi că evită inclusiv să nege clar că vreun actual prezidenţiabil ori actuală vedetă de televiziune ar fi făcut parte dintre angajaţii lor, deşi legea, aşa cum a arătat (inclusiv la o emisiune a lui Turcescu) fostul şef al SIE, Mihai-Răzvan Ungureanu, interzice deconspirarea, autodeconspirarea şi orice comentarii pe această temă din partea instituţiilor şi a persoanelor vizate de astfel de acuzaţii. De altfel, chiar pe această interdicţie de a comenta public s-a bazat Turcescu atunci când s-a recomandat drept ofiţer acoperit, aducând ca argumente nişte acte care l-au făcut pe acelaşi Ungureanu să comenteze că e ca şi cum el însuşi ar spune “de azi m-am săturat să mai fiu vatman” aducând în chip de argumente carnetul de note şi coroniţa de la sfârşitul clasei I primare.

    Degeaba a atras atenţia acelaşi Ungureanu că acuzaţiile preşedintelui Băsescu pe tema fostului ofiţer acoperit care candidează la preşedinţie “se apropie periculos de mult de limita instigării la comiterea de infracţiune”. Campania pentru Cotroceni continuă pe aceeaşi linie sterilă, condusă de două categorii de moralişti naţionali: cei care insinuează, acuză sau se acuză public fără dovezi clare şi cei care încearcă să pretindă că a lucra într-o instituţie a civililor ca ofiţer acoperit al unui serviciu secret dintr-o ţară democratică ar fi de fapt un act de patriotism, chiar dacă e imoral (în presă), ilegal (în politică şi justiţie) ori îngraşă (în mediul de afaceri).

  • Cum a ajuns România sub patrafirul spionilor

    Diverşi comentatori afiliaţi politic au sărit imediat, cu mare alarmă şi falsă îngrijorare, fie să decreteze moartea sau decredibilizarea în ansamblu a presei, fie să se întrebe dacă România mai merită încrederea NATO şi a UE, din moment ce armata şi serviciile secrete în general penetrează instituţiile civililor. Iar aici nu există practic teamă de ridicol: deşi n-a văzut nimeni actele de recrutare a vreunui politician sau ziarist în slujba vreunui serviciu secret, plouă cu acuzaţii de tip “lasă că ştim noi”, inclusiv cu estimări că în politică sau în presă ar fi sute de spioni în solda serviciilor; alţii, e drept însă mult mai puţini, fiindcă domeniul e mult mai delicat şi inspiră sfială, îndrăznesc să acuze şi infiltrarea justiţiei cu spioni.

    Alţii au acuzat pur şi simplu armata şi serviciile secrete că nu-şi deconspiră spionii plasaţi în aceste instituţii şi că evită inclusiv să nege clar că vreun actual prezidenţiabil ori actuală vedetă de televiziune ar fi făcut parte dintre angajaţii lor, deşi legea, aşa cum a arătat (inclusiv la o emisiune a lui Turcescu) fostul şef al SIE, Mihai-Răzvan Ungureanu, interzice deconspirarea, autodeconspirarea şi orice comentarii pe această temă din partea instituţiilor şi a persoanelor vizate de astfel de acuzaţii. De altfel, chiar pe această interdicţie de a comenta public s-a bazat Turcescu atunci când s-a recomandat drept ofiţer acoperit, aducând ca argumente nişte acte care l-au făcut pe acelaşi Ungureanu să comenteze că e ca şi cum el însuşi ar spune “de azi m-am săturat să mai fiu vatman” aducând în chip de argumente carnetul de note şi coroniţa de la sfârşitul clasei I primare.

    Degeaba a atras atenţia acelaşi Ungureanu că acuzaţiile preşedintelui Băsescu pe tema fostului ofiţer acoperit care candidează la preşedinţie “se apropie periculos de mult de limita instigării la comiterea de infracţiune”. Campania pentru Cotroceni continuă pe aceeaşi linie sterilă, condusă de două categorii de moralişti naţionali: cei care insinuează, acuză sau se acuză public fără dovezi clare şi cei care încearcă să pretindă că a lucra într-o instituţie a civililor ca ofiţer acoperit al unui serviciu secret dintr-o ţară democratică ar fi de fapt un act de patriotism, chiar dacă e imoral (în presă), ilegal (în politică şi justiţie) ori îngraşă (în mediul de afaceri).

  • Unde dau ofiţerii acoperiţi şi unde crapă mintea politrucilor. Perlele politice ale săptămânii

    “Mie mi se pare că e cam acelaşi lucru dacă afli despre un coleg că e gay! Treaba lui… Dacă-şi face treaba corect, ce pot să-i reproşez?” – Ionuţ Popescu (PDL) despre revelaţia lui R. Turcescu că a lucrat în presă ca ofiţer acoperit

    “Dl. Băsescu a fost ofiţer al Securităţii şi lucrul ăsta l-au ştiut românii şi totuşi l-au votat. Eu de aia nu l-am votat, a fost unul din motivele pentru care nu l-am votat, pentru că am citit în cărţi ce a făcut Securitatea împotriva românilor” – Victor Ponta (PSD)

    “Singurele secţii de votare unde Ponta ar putea să câştige alegerile într-o Românie normală sunt secţiile de votare din puşcării pentru că, de fapt, Victor Ponta îi reprezintă pe aceia şi mai ales pe cei care urmează să intre în puşcărie” – Ludovic Orban (PNL)

    “Ce am inaugurat noi astăzi îi este folositor [lui Ludovic Orban, n.red.]. Deci, cum intri în curte, imediat în stânga, am vorbit cu doamna directoare, chiar sunt servicii de înaltă calificare. O să-i fie mai greu cu cântatul, dar cred că au soluţii şi pentru asta” – Liviu Dragnea (PSD), după inaugurarea unui centru multifuncţional de resurse şi servicii pentru adulţii cu handicap din Târgovişte

    “Pe mine mă aşteaptă acasă acelaşi lucru pe care îl fac în timpul zilei, proiectul de ţară. Eu nu am de ce să mă grăbesc să ajung acasă, îmi dedic timpul acestei ţări şi acestui proiect care înseamnă România frumoasă şi promit că timp de zece ani voi fi doar în slujba ţării” – Elena Udrea (PMP)

    “Îmi exprim îngrijorarea şi dezacordul privind anunţurile zilnice pe care le face PSD prin unii parlamentari, ca Putin când a anexat Crimeea. Mai iau câte un primar. Anexează câte un primar” – Gheorghe Flutur (PDL) despre migraţia aleşilor locali

    “Moţiunea de cenzură are şansa celui care nu ştie să înoate: după ce a trecut de înălţimea sa, s-a înecat” – Valeriu Zgonea (PSD) despre moţiunea de cenzură a ACL