BusinessMagazin

Tag: petrol

  • Cutia neagră a fraţilor Koch: anatomia unui imperiu de 115 miliarde de dolari

    ÎMPREUNĂ, FRAŢII CHARLES ŞI DAVID KOCH CONTROLEAZĂ UNELE DINTRE CELE MAI MARI AVERI DIN LUME, FOLOSITĂ INCLUSIV PENTRU FINANŢAREA SISTEMULUI POLITIC AMERICAN. CEEA CE NU SE ŞTIE EXACT ESTE DE UNDE AU VENIT BANII. Enormitatea averii Koch nu este un mister. Charles şi David deţin fiecare peste 40 de miliarde de dolari. Influenţa electorală a fraţilor Koch, oligarhi autohtoni ai Americii, este de asemenea un fapt bine cunoscut. Reţeaua lor politică a contribuit la susţinerea facţiunii Tea Party din Partidul Republican şi finanţează în prezent acest partid. Organizaţiile afiliate grupului Koch au colectat circa 400 de milioane de dolari în timpul campaniei electorale din 2012 şi intenţionează să cheltuiască alte 290 de milioane de dolari pentru susţinerea republicanilor în alegerile parţiale din acest an.

    Koch Industries nu este totuşi cu desăvârşire opac. Problemele cu legea ale grupului, care includ investigaţii ale Congresului şi ale Departamentului de Justiţie, procesele civile şi condamnările primite, precum şi informaţiile provenite inclusiv din interiorul companiei scot la iveală un imperiu toxic, ale cărui profituri finanţează Partidul Republican, potrivit unei analize realizate de publicaţia Rolling Stone.

    Pe parcursul a aproape cinci decenii, sub conducerea lui Charles Koch, grupul a plătit penalizări record, civile şi penale, din cauza problemelor de mediu, iar în 1999 divizia operatoare de conducte petroliere a primit cea mai aspră sancţiune de până atunci din istoria SUA, pentru o explozie a unei conducte care a dus la moartea a doi adolescenţi din Texas.

    Volumul emisiilor toxice ale Koch Industries este uriaş. Potrivit Political Economy Research Institute al University of Massachusetts, doar trei companii se află în rândul celor mai mari 30 de poluatori ai aerului, apei şi climatului din America, ExxonMobil, American Electric Power şi Koch Industries.

    După preluarea din 2005 a fabricii de hârtie Georgia-Pacific, Koch Industries poluează mai mult apele naţiunii americane decât General Electric şi International Paper la un loc. Compania se află pe locul 13 în privinţa poluării aerului, iar Koch poluează mediul mai mult decât giganţii petrolieri Valero, Chevron şi Shell. În total, Koch generează anual 24 de milioane de tone de gaze cu efect de seră. În aceste condiţii, Koch a semnat în luna martie un angajament, la Departamentul de Justiţie, că va investi 40 de milioane de dolari la o uzină petrochimică din Port Arthur, Texas, pentru modernizarea acesteia în conformitate cu legea antipoluare, Clean Air Act.

    Istoricul toxic al Koch Industries nu este limitat la poluarea fizică, ci se extinde şi la practicile în afaceri, care au fost ţinta unor numeroase investigaţii federale, soldate cu puneri sub acuzare şi condamnări, amenzi şi penalizări. Şi, o mare ironie a administraţiei preşedintelui Barack Obama, reforma în domeniul serviciilor financiare pare să fie în beneficiul Koch Industries, care profită de retragerea companiilor de pe Wall Street din speculaţiile cu contracte futures pentru materii prime.

    Deseori se afirmă că fraţii Koch fac afaceri în industria petrolului. Adevărul este că grupul Koch nu este un producător major de petrol, ci s-a dezvoltat puternic în domeniul transformării hidrocarburilor în bunuri.  Koch Industries comercializează, transportă, rafinează şi procesează hidrocarburi, pe care le transformă în produse ca fertilizatori sau lycra. Compania controlează cel puţin patru rafinării, şase fabrici de ethanol, o centrală energetică pe bază de gaze naturale şi aproape 8.000 de kilometri de conducte. Până nu demult, compania rafina circa 5% din petrolul consumat în America, dar această cotă a scăzut în urma închiderii unei rafinarii din Alaska, după ce s-a descoperit că un solvent toxic s-a scurs în pânza freatică. Koch Industries produce şi cantităţi uriaşe de produse petrochimice, care devin la rândul lor materii prime pentru alte afaceri ale grupului. În cadrul Koch Industries, ceea ce intră ca ţiţei West Texas Intermediate iese sub forma unui covor Stainmaster.

    Compania se laudă că din 1960 valoarea Koch Industries a crescut de 4.200 de ori, depăşind creşterea indicelui bursier Standard & Poor’s de aproape 30 de ori. În medie, Koch anticipează să îşi dubleze veniturile la fiecare şase ani.

    În prezent, Koch este un jucător major şi în exploatarea zăcămintelor de şist. În 2012, o subsidiară a Koch a construit o conductă capabilă să transporte 250.000 de barili pe zi de petrol obţinut prin fracturare hidraulică, din sudul Texasului la Corpus Christi, unde compania deţine un complex de rafinare.

    Koch este implicat şi în exploatarea unora dintre cele mai bogate dar poluatoare zăcăminte petroliere din America de Nord, nisipurile bituminoase din Alberta.

  • Ponta: Poate un alt guvern mai bun va reduce la anul taxa pe stâlp la 0,5%

    Aflat în vizită la rafinăria Petrobrazi, Victor Ponta a evocat faptul că în urmă cu doi ani şi jumătate, imediat după ce a preluat mandatul de prim-ministru, a discutat pentru prima dată cu şeful OMV, Gerhard Roiss, despre ce înseamnă o ţară independentă din punct de vedere energetic, cât de important este pentru România ca şi pentru orice altă ţară să aibă companii puternice, să-şi folosească aceste resurse, să aibă investiţii pe termen mediu şi lung în domeniul energiei.

    “Aici este un domeniu în care nu există investiţii pe termen scurt şi profituri pe termen scurt, există numai o strategie bine gândită, şi cred că în aceşti doi ani şi jumătate, lucrând împreună cu Petrom-OMV, cu celelalte companii din domeniu, România a progresat foarte mult. A făcut o reformă structurală reală şi din punct de vedere legislativ, şi din vedere operaţional pentru piaţa de energie, şi-a asigurat surse pentru a fi stabilă şi aproape în totalitate independentă, a creat premisele pentru ca în foarte scurt timp, prin rezervele proprii pe care le avem la dispoziţie, România, şi când spun România mă gândesc întotdeauna şi la Republica Moldova, să poată să asigure industriei şi populaţiei o siguranţă în ceea ce priveşte resursele energetice”, a afirmat Ponta.

    “Nu ne-am înţeles întotdeauna, dar acum dacă dau vestea că taxa pe construcţii speciale se reduce de la 1,5 la 1%, doamna Gheorghe îmi spune că să o reducem la 0,5%. Poată o să vină la anul un guvern şi mai bun decât cel al meu, şi o s-o reducă la 0,5%. Guvernul acesta atâta a putut să facă, poate însă să vină în paralel cu reducerea contribuţiilor de asigurări sociale, iar pentru dvs., care sunteţi o companie cu mulţi angajaţi şi cu toate contractele de muncă fiscalizate, sunt convins că şi acest tip de stimulent pentru crearea de locuri de muncă va fi bine primit”, a spus premierul.

    El s-a referit astfel la declaraţiile recente ale Marianei Gheorghe, CEO Petrom, potrivit cărora este încrezătoare că guvernul va crea un cadru fiscal prietenos pentru investiţii, inclusiv din punctul de vedere al nivelului total al taxării industiei petroliere (taxa pe stâlp, redevenţe), întrucât în caz contrar, Petrom va reduce volumul investiţiilor.

    Guvernul a anunţat recent la începutul lunii că taxa pe construcţiile speciale va fi redusă de la 1,5%, la 1% din valoarea construcţiei, iar veniturile colectate vor rămâne la dispoziţia autorităţilor locale În privinţa redevenţelor din industria energetică, premierul Ponta a declarat, în această săptămână, că raportul Ministerului Finanţelor privind sistemul de redevenţe petroliere va fi discutat cu delegaţia FMI, CE şi Băncii Mondiale în luna noiembrie, la viitoarea vizită în România a misiunii organismelor financiare internaţionale.

    La începutul lui septembrie, preşedintele Traian Băsescu a lansat un avertisment la adresa OV, afirmând: “Sunt foarte multe informaţii de presă în care OMV Austria pare a lansa politici care nu sunt în favoarea statului român. O spun deschis, direct, că vor fi partenerii noştri atât timp cât interesul naţional al României este servit cu prioritate”. El a făcut aceste declaraţii după ce a vizitat platforma maritimă Ocean Endeavor, unde companiile ExxonMobil şi Petrom fac foraje de explorare pentru zăcămintele de gaze natural.
     

  • Cum a cheltuit Patriciu primul miliard de dolari

    Omul de afaceri Dinu Patriciu a murit în această dimineaţă. Dinu Patriciu avea 64 de ani şi suferea de o boală hepatică progresivă şi a fost supus, în 2012, unui transplant de ficat. Omul de afaceri a murit la Londra, unde se mutase la începutul acestui an.

    Citiţi în continuare cum a cheltuit Patriciu primul miliard de dolari, poveste publicată de Business Magazin în 2009.

    Dinu Patriciu, singurul roman ramas in clasamentul Forbes al celor mai bogati oameni din lume, spune ca a investit deja primul miliard de dolari in afaceri personale. Dar mai are planuri si pentru Rompetrol, de unde a decis sa nu plece cat va mai fi actionar.

    Mai multe lucruri par schimbate la Dinu Patriciu, directorul general al Rompetrol si declarat de realizatorii topului american Forbes cel mai bogat om din Romania. In primul rand, este mult mai deschis la discutii – tendinta care a inceput sa se observe inca de cand omul de afaceri a vandut 75% din Rompetrol kazahilor de la KazMunaiGaz. In al doilea rand, vorbeste mai mult despre macroeconomie decat despre business, lucru de asemenea schimbat in ultimii ani. In al treilea rand, businessul despre care vorbeste omul de afaceri nu se mai cheama doar Rompetrol, ci se mai refera la inca alte patru afaceri in care a investit, dar in care nu s-a implicat executiv – comportament tipic unui fond de investitii.
     
    Ce nu s-a schimbat la Dinu Patriciu este faptul ca a ramas la fel de secretos ca intotdeauna. Declara ca pentru cele patru afaceri personale a cheltuit pana acum un miliard de dolari (aproximativ 700 milioane de euro), adica cea mai mare parte din cele 1,6 miliarde de dolari (respectiv 1,1 miliarde de euro) pe care le-a luat de la KazMunaiGaz atunci cand a vandut 75% din Rompetrol. 
     
    Se abtine insa de la a da detalii despre toate cele patru afaceri. Vorbeste deschis doar despre Adevarul Holding – trustul de presa ajuns acum la 1.000 de angajati si afaceri estimate de 120 de milioane de dolari (100 de milioane de euro) pentru acest an – si despre investitiile imobiliare. In acestea din urma, Dinu Patriciu a investit cel mai mult in achizitia Fabian (intr-o tranzactie evaluata la 50 de milioane de euro, datoriile nete ale firmei ridicandu-se la 76,1 milioane de euro), companie implicata in 11 proiecte imobiliare si evaluata anul trecut la 138,3 milioane de euro. Cealalta investitie imobiliara importanta a lui Dinu Patriciu este proiectul Smart City, in care este partener cu Immorent, parte a grupului austriac Erste. Smart City va fi dezvoltat pe o suprafata de 150.000 de metri patrati in nordul capitalei si necesita o investitie de 300 de milioane de euro. 
     
    Despre celelalte doua afaceri, dezvoltate in domenii total diferite (energie si tehnologie), Dinu Patriciu nu da decat mici detalii, dar admite ca acestea au inghitit cea mai mare parte din miliardul de dolari investit pana acum. Afacerea din IT, careia Dinu Patriciu nu vrea sa ii spuna numele, este un producator de echipamente telecom din Germania, care “produce deja in momentul de fata, are sute de oameni angajati si sute de milioane de euro cifra de afaceri”. Dinu Patriciu spune ca a mai avut si in trecut tentative de a investi in IT, dar de aceasta data l-a convins faptul ca productia nu este doar in domeniul software, ci in principal in zona de hardware si echipamente telecom.
     
    In afacerea IT, Dinu Patriciu a investit alaturi de un partener (“Am un partener, dar eu sunt investitorul financiar si majoritar”), aceeasi strategie fiind folosita si in cazul afacerii din energie, care se concentreaza insa in zona de cercetare: “In aceasta afacere ne concentram pe energii alternative – este un proiect de cercetare international care vrea sa identifice resursele tehnologice care pot pune in valoare resurse marine”.
     
    Investitia in cercetare a fost si cea mai mare facuta de Dinu Patriciu: “Ca resurse financiare, in ordinea investitiilor, au fost energia, IT, real estate si media. Per total, am investit in toate aceste afaceri peste un miliard de dolari, iar peste jumatate dintre acestia au mers in energie si IT”.  
     
    Omul de afaceri crede ca “din oricare dintre cele patru afaceri poate iesi un nou Rompetrol”, dar spune ca nu poate estima momentan valoarea vreuneia din afacerile in care a investit: “Eu astazi nu stiu sa fac valorizarea unei afaceri. Nu mi-e rusine sa spun, dar chiar nu stiu ce multipli se folosesc astazi pentru evaluarea unei afaceri si nu stie nimeni, e o poveste”. Dinu Patriciu explica insa ca a intrat in aceste afaceri tocmai pentru ca a sesizat o oportunitate, dar si potentialul respectivelor afaceri: “Nu stiu de fapt cat fac toate afacerile in care am investit; in toate am investit intr-un context, la momentul respectiv, si le voi valoriza intr-un alt context, despre care de asemenea nu stiu cum va fi; valoarea este cea pe care considera cumparatorul ca o poate scoate din acel business sau cea data de sinergiile pe care cumparatorul crede ca le face prin integrarea acelei afaceri”.
     
    Dinu Patriciu a cumparat insa si una dintre companiile scoase la vanzare de Rompetrol – Eurojet, compania de transport aerian, pentru care a platit un milion de dolari. Dinu Patriciu spune ca acesta este un activ foarte mic, imposibil de comparat cu restul grupului. Pe de alta parte, in afara de Eurojet, Rompetrol “nu prea mai are ce externaliza, afacerile sunt integrate”, dupa cum spune Dinu Patriciu. Declaratia omului de afaceri este putin surprinzatoare, in contextul in care directorul de active noncore al grupului, Titov Buzescu, declara in luna decembrie pentru BUSINESS Magazin ca Rompetrol va vinde toate activele noncore. Decizia de pastrare a acestor active este atat un semn al unor viitoare contracte interesante pentru grup, dar si al faptului ca este greu de gasit cumparatori in aceasta perioada.

    Eric Kish: “Misiunea mea este sa restructurez aceasta divizie care poate ajunge la afaceri de 1 miliard de dolari”

     

  • Oferta mare de petrol fereşte pieţele de şocuri ca cel din 2008, cauzat de tensiunile geopolitice

    În urmă cu şase ani, preţul petrolului a urcat la un nivel record de 147 dolari pe baril, alimentat de criza iraniană şi de cea mai puternică creştere economică după cea înregistrată în anii ’70, relatează Bloomberg.

    Preţul petrolului West Texas Intermediate (WTI), de referinţă pe piaţa americană, a fost tranzacţionat în ultimele 10 zile la sub 100 de dolari pe baril, în timp ce cotaţia petrolului Brent a atins cel mai redus nivel din ultimele 13 luni.

    Ceea ce s-a schimbat este exploatarea zăcămintelor de şist în SUA prin metoda fracturării hidraulice. Producţia de ţiţei a Statelor Unite este cea mai mare din ultimii 27 de ani, mai mare cu peste 3 milioane de barili pe zi comparativ cu cea din 2008.

    Agenţia Internaţională pentru Energie (AIE) a anunţat marţi că nivelul ridicat al ofertei protejează piaţa de probleme, iar Bank of America şi Citigroup susţin acest punct de vedere.

    “America de Nord extrage o cantitate incredibilă de ţiţei pe care înainte o importa”, a declarat Ed Morse, director pentru cercetări în domeniul resurselor naturale la Citigroup.

    Statele Unite au importat 7,17 milioane de barili pe zi de petrol în luna mai, în scădere cu 26% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2008, potrivit datelor Administraţiei americane pentru Informaţii în Domeniul Energiei.

    Anul viitor, importurile de petrol vor acoperi 22% din cererea de pe piaţa americană, cel mai puţin după anul 1970.

    Potrivit estimărilor, producţia de petrol a SUA va creşte anul viitor la 9,28 milioane de barili pe zi, cel mai ridicat nivel după 1972, potrivit AIE. Agenţia a redus estimarea referitoare la preţul mediu al petrolului WTI din acest an la 100,45 dolari pe baril, de la nivelul de 100,98 dolari pe baril anticipat în iunie.

    Economia SUA va înregistra anul viitor o creştere de 3%, după un avans de 1,7% în 2014, conform aşteptărilor analiştilor intervievaţi de Bloomberg.

    Piaţa mondială a petrolului a devenit mai rezistenţă la riscul întreruperilor de producţie datorită capacităţii mai mari de producţie şi a cererii mai mici, a declarat Francisco Blanch, director pentru cercetări în domeniul resurselor naturale la Bank of America.

    Arabia Saudită a reacţionat foarte prompt la fluctuaţiile de preţ, ceea ce a avut ca rezultat că piaţa este mult mai stabilă decât în anii ’70, se arată într-un raport al instituţiei financiare.

    Preţul petrolului Brent cu livrare în septembrie a scăzut miercuri cu până la 0,6% la bursa din Londra, la 102,37 dolari pe baril, cel mai redus nivel atins din iulie 2013.

    Cotaţia petrolului WTI este în scădere la New York cu 15 cenţi, la 97,22 dolari pe baril.

    Tensiunile geopolitice sunt în creştere, cu agravarea violenţelor în Irak de la începutul lunii iunie, militanţii islamişti ocupând nord-vestul ţării şi avansând spre Bagdad. Israelul a desfăşurat forţe armate în Fâşia Gaza şi a distrus zeci de tuneluri folosite de terorişti, iar în confruntări şi-au pierdut viaţa circa 2.000 de civili. Tensiunile dintre Rusia şi guvernele occidentale s-au amplificat, din cauza susţinerii de către preşedintele Vladimir Putin a separatiştilor rebeli din estul Ucrainei.

  • OMV Petrom a încheiat modernizarea de 600 de milioane de euro a rafinăriei Petrobrazi

     “Principalul obiectiv al procesului de modernizare a fost creşterea competitivităţii. OMV Petrom poate acum procesa întreaga producţie de ţiţei din România într-o singură rafinărie”, se arată într-un comunicat al companiei.

    În urma modernizării, rafinăria consumă cu 25% mai puţină electricitate faţă de anul 2009, iar capacitatea anuală de prelucrare a ţiţeiului a scăzut de la 4,5 milioane tone la 4,2 milioane tone.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cei mai puternici baroni ai ţiţeiului din întreaga lume. Ce rol pot juca ei în ecuaţia legată de gazele ruseşti? – FOTO

    1. Charles şi David Koch (cu o avere cumulată de 68 de miliarde de dolari)
    Mare parte a averii lor a fost moştenită de la tatăl lor, Fred Koch, dar cei doi oameni de afaceri au făcut dovada unui ascuţit spirit antreprenorial.
    Koch Industries şi-a câştigat renumele în domeniul tehnicii de rafinare a petrolului, dar cei doi fraţi au diversificat activitatea grupului care are acum în portofoliu rafinării şi fabrici de prelucrare a compuşilor chimici, precum polimerii.
    Astfel, Koch Industries este acum a doua companie privată ca rulaje din SUA, după Cargill. Cea mai importantă dintre filialelel sale, Flint Hill Resources, rafinează anual peste 300 de milioane de barili de petrol.

    2. Mukesch Ambani (21,5 miliarde de dolari)
    Indianul a început să-şi clădească imperiul plecând de la industria textilă, iar în tip a creat o divizie, Reliance Industries, care a avut o evoluţie spectaculoasă din 2008 încoace. El are în proprietate cea mai mare rafinărie din lume, plasată în Gujarat, India, cu o capacitate de 1,24 de barili pe zi.
    Cu toate acestea, evoluţia companiei nu a fost pe placul actualului guvern indian, care a amendat compania cu 579 milioane de dolari, pentru nerespectarea unor regului în ce priveşte angajamentele sale în privinţa exploatării de gaze în Inida.

    3. Viktor Vekselberg (17,2 miliarde de dolari)
    Mogulul rus este unul dintre apropiaţii lui Vladimir Putin şi şi-a câştigat averea ”de început” în domeniul prelucrării aluminiului, fiind unul dintre primii antreprenori de succes din Rusia. A fost unul dintre fondatorii Siberian-Urals Aluminum Company şi a câştigat bani frumoşi în momentul în care compania a fost absorbită de RUSAL, cea mai mare companie rusească din acest domeniu.
    Vekselberg este pasionat de ouă Fabergé, având 15 astfel de piese la o valoare estimată de 100 de milioane de dolari.

    4. Mikhail Fridman (16,5 miliarde de dolari)
    Un înţelept a spus odată că prieteniile din facultate durează înteraga viaţă.  Deşi nu se ştie cât de apropiat a fost în facultate de German Khan şi Alexei Kuzmichev, cu care a fost coleg la acea vreme, cei trei conduc acum conglomeratul rusesc Alfa Group.
    În 2013, veniturile Alfa Group au ajuns la 16,8 miliarde de dolari. Fridman are activităţi cu precădere în industrii precum bănci şi asigurări, far cea mai mare parte a averii sale este legată de momentul în care Alfa Group a vândut 90% din acţiunile TNK-BP către Rosneft.

    5. Vagit Alekperov (14,8 miliarde de dolari)
    Actualuo CEO al Lukoil, a doua cea mai mare companie din domeniul petrolului din Rusia, şi-a clădit cariera pas cu pas. A început să lucreze în Azerbaijan pe vremea sovietelor, a lucrat ca operator de foraje, apoi ca inginer şi apoi a avansat pas cu pas până la poziţia de director general al Bashneft şi ministru adjunct al ministerului gaze şi petrol, în perioada Uniunii Sovietice.
    Averea sa a crescut exponenţial odată cu căderea Uniunii Sovietice. Ca şef al Lukoil, Alekperov deţine 20% din acţiunile companiei, evaluată la mai multe miliarde de dolari. El este şi artizanul expansiunii companiei în peste 40 de ţări, listarea acesteia la New York Stock Exchange şi s-a folosit de legăturile sale cu Putin pentru a asigura viitorul companiei, privită drept unul dintre pilonii economiei ruse.

  • Compania australiană ADX Energy ia în calcul investiţii de până la 100 milioane de euro în România

     “Strângerea de fonduri pentru un proiect bun de dezvoltare de petrol sau gaze naturale nu este însă partea uşoară, problema principală este de a oferi încredere investitorilor noştri că România este o ţară care sprijină activităţile legate de petrol şi gaze naturale şi, prin urmare, activităţile pot fi efectuate într-un mod rapid şi eficient din punct de vedere al costurilor, în conformitate cu legile şi reglementările româneşti şi ale UE”, a declarat agenţiei MEDIAFAX, Paul Fink, directorul tehnic al ADX Energy.

    Fink a adăugat că, în funcţie de rezultatele fazei de explorare, cheltuielile ADX Energy pot ajunge până la 100 de milioane euro într-o perioadă de cinci ani.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Care sunt priorităţile Guvernului pentru următoarele luni

    Ministrul fondurilor europene, Eugen Teodorovici, a trimis la 31 martie prima propunere de acord. Acum urmează ca varianta actualizată să fie trimisă CE până la finele lunii iunie, astfel încât acordul să poată fi semnat în vară. Între altele, CE cere şi clarificări despre scutirea marilor consumatori industriali de la obligaţia de a cumpăra certificate verzi pentru o anumită parte a consumului de energie electrică.

    În luna iulie va avea loc rectificarea bugetară, când fondurile pentru ajutoare de stat urmează să fie majorate, întrucât alocările iniţiale s-au epuizat. În primele patru luni, statul a acordat ajutoare de stat de 40 mil. euro, la o valoare totală a investiţiilor angajate de 112 mil. euro. De asemenea, sumele alocate pentru armată vor creşte cu 700 mil. lei, ca răspuns la apelurile din ultima vreme ale conducerii NATO în sensul majorării sumelor alocate pentru apărare de către statele membre. Aceasta înseamnă creşterea ponderii cheltuielilor militare în PIB la 1,51%, foarte aproape de nivelul de 2% din PIB cerut de NATO şi pe care România îşi propune să-l atingă în 2016.

    Ministrul economiei, Constantin Niţă, a promis că se lucrează la o schemă de sprijin pentru marii consumatori de gaze naturale, în perspectiva dereglementării pieţei energetice de la 1 octombrie, ţinând cont că preţurile plătite de companii pentru gazele din producţia internă sunt mai mici cu 40% decât cele de import.

    Cât priveşte politica de investiţii a Guvernului, premierul Victor Ponta a afirmat cu ocazia unei vizite a delegaţiei ExxonMobil că interesul Guvernului, mai ales în lumina conflictului Rusia-Ucraina, este să stimuleze investiţiile în petrol şi gaze, motiv pentru care va sprijini şi investiţiile ExxonMobil în zona continentală a Mării Negre.

  • Marile speranţe ale Moscovei: refacerea CSI şi alianţa cu China

    Planul, care va fi înaintat în iunie premierului Shinzo Abe, înainte de vizita de la toamnă a liderului rus Vladimir Putin în Japonia, datează de aproape zece ani, însă a fost resuscitat de un grup de parlamentari niponi ca soluţie alternativă de procurare a energiei, după ce industria nucleară a ţării a fost paralizată în urma dezastrului de la Fukushima.

    Până atunci, Moscova şi-a împlinit un alt vis vechi, acela de a oficializa proiectul Uniunii Economice Eurasiatice, care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2015. Uniunea, care dă undă verde integrării economice şi uniunii vamale între ţările participante, cuprinde Rusia, Belarus şi Kazahstan, cu perspectiva ca Armenia şi Kîrgîzstanul să se alăture în curând – până la 15 iunie Armenia, până la finele anului Kîrgîzstanul.

    Proiectul nu este nou, fiind format pe structura Comunităţii Economice Eurasiatice, creată de state ale Comunităţii Statelor Independente (CSI, moştenitoarea URSS) în anii ’90, însă acum integrarea economică va trece la un nivel superior. Mai exact, potrivit RIA Novosti, ţările participante vor urmări o integrare după modelul UE, cu libera circulaţie a mărfurilor, a serviciilor, a capitalului şi a forţei de muncă, precum şi coordonarea politicilor în sectoare-cheie ca energia, agricultura, industria şi transporturile.

    În paralel cu semnarea acordului, Rusia şi Kazahstanul au extins din 2019 până în 2025 acordul interguvernamental privind furnizarea de petrol şi produse rafinate, incluzând stabilirea unor cote de produse care vor fi livrate Kazahstanului fără taxe vamale. În virtutea acestui acord, Kazahstanul nu va putea să vândă unor terţe părţi produse petroliere importate din Rusia, prevedere importantă pentru Moscova în contextul frecventelor sale plângeri că Ucraina a reexportat produse energetice cumpărate din Rusia.

    Parafarea acordului privind proiectul Uniunii Economice Eurasiatice a fost văzută de presa occidentală drept un nou pas defensiv pentru Rusia în cadrul noului “război rece” cu Vestul, după semnarea de către Gazprom şi compania China National Petroleum Corp. a acordului pe 30 de ani de livrare de gaze, în valoare estimată de peste 400 mld. dolari, prin care Rusia va livra cca 38 mld. mc de gaz pe an spre China, începând din 2018.

    Dacă semnarea acordului a fost interpretată în presa rusească drept o victorie pentru Rusia, care va reuşi astfel să strângă relaţiile cu China şi să găsească un nou debuşeu pentru gaze, presa occidentală a vorbit despre o înfrângere pentru Putin, care ar fi fost silit să accepte un preţ mult mai mic decât ar fi dorit, numai ca să-şi poată asigura o alianţă cu China în faţa ameninţării din partea SUA şi o piaţă pentru gazele sale în eventualitatea pierderii unei părţi din piaţa UE.

    În acelaşi timp, deşi Rusia şi-a retras oficial trupele de la graniţa cu Ucraina şi a recunoscut rezultatul alegerilor din această ţară, influenţa sa asupra politicilor Kievului continuă din plin.

    Magnatul Petro Poroşenko, câştigătorul din primul tur al alegerilor prezidenţiale din Ucraina, a anunţat iniţial că partea economică a acordului de asociere cu UE va fi semnată în iunie, “ceea ce ar oferi Kievului o oportunitate de a lansa măsuri anticorupţie şi alte reforme necesare”. Partea politică a acordului a fost semnată în martie de autorităţile interimare. Conform unor oficiali UE, evenimentul ar urma să aibă loc la 27 iunie, odată cu semnarea acordurilor de asociere cu Georgia şi Moldova. Ulterior însă, Poroşenko a cerut UE mai mult timp de gândire spre a studia acordul, solicitare explicabilă prin faptul că după alegerile din 25 mai, atenţia Kievului a fost confiscată complet de luptele tot mai intense între separatiştii ruşi din Doneţk, Luhansk şi Slaviansk şi forţele guvernamentale, soldate cu sute de morţi şi răniţi în numai patru zile.
     

  • Cele mai valoroase produse de export din fiecare ţară

    Folosind datele din CIA Factbook, cei de la Business Insider au creat o hartă în care prezintă cele mai valoroase produse de export ale fiecărei ţări.

    Puţin surprinzător, o mare parte a statelor lumii au ca principal produs de export petrolul, în special Orientul Mijlociu şi Asia centrală. Europa este considerată atelierul lumii, unde cele mai multe maşini şi motoare sunt produse. America Latină apare pe hartă cu un mix de produse alimentare şi din petrol.

    Asia, pe de altă parte, este centrul de producţie al lumii, unde cele mai multe haine, produse din lemn şi semiconductoare sunt produse.

    Africa este extrem de bogată în resurse naturale, în special metale preţioase şi petrol. O mare parte a continentului are ca surse de venit diamantele şi aurul.

    În dreptul României sunt trecute metalele şi produsele din metal. Vecinii de la sud au ca principal produs de export produsele textile, iar Republica Moldova este notată cu exporturi predominant în domeniul alimentar.

    Ungaria este trecută pe lista ţărilor care exportă maşini şi motoare, iar Serbia fier şi oţel.