BusinessMagazin

Tag: nume

  • Cronică de film: Kong: Skull Island

    După filmul din 2005, nu foarte bine primit de critici sau de public, varianta regizată de Jordan Vogt-Roberts aduce o gură de aer prospăt. Acţiunea este rapidă, efectele speciale aproape impecabile, iar apariţie actorilor pe care îi aminteam mai sus dă acea doză de superficialitate care lipseşte de multe ori la blockbusterele de azi. Acestea fiind spuse, să analizăm mai în detaliu diferenţele dintre cele două filme.

    Fără a da prea multe detalii, trebuie spus că elementele definitorii ale celuilalt film (şi ale tuturor versiunilor anterioare, de altfel) erau, în ordine: călătoria către insulă, întâlnirea cu King Kong, povestea de dragoste (să-i spunem aşa) şi confruntarea de pe meleagurile americane. Unele dintre aceste elemente lipsesc, unele sunt uşor modificate; vă las pe voi să aflaţi care.

    O altă diferenţă sesizabilă e dimensiunea lui Kong – nu am datele exacte, dar cred că producătorii au vrut să vadă cât de mult spaţiu poate o maimuţă să ocupe. Le-a reuşit, cred, pentru că este cea mai mare versiune a lui Kong de până acum.

    Un element oarecum nou este dat de animalele cu care Kong trebuie să se lupte (spun oarecum pentru că maimuţa s-a mai confruntat cu diverse creaturi de-a lungul timpului); acestea sunt bine schiţate şi produc efectul de frică pe care presupun că regizorul l-a căutat.

    În rest, Skull Island respectă reţeta clasică imaginată în urmă cu 84 de ani de James Ashmore Creelman şi Ruth Rose. Dacă vă aflaţi printre cei câţiva oameni de pe planetă care nu ştiu despre ce e vorba în film, nu vă aşteptaţi la ceva foarte logic sau care să conţină vreun mesaj memorabil. Filmul este un blockbuster şi trebuie tratat ca atare.

    Distribuţia este una mai mult decât respectabilă, aducând la un loc un premiu Oscar (Brie Larson), o nominalizare la aceleaşi premii (Samuel L. Jackson) şi un Glob de Aur (Tom Hiddleston).

    Trebuie să mă refer şi la durată, pentru că în cazul filmului din 2005 regizorul Peter Jackson nu a primit chiar cuvinte de laudă pentru cele 3 ore lipsite de suspans. Sigur, scuza lui Jackson poate fi puterea obişnuinţei – trilogia Stăpânul Inelelor a avut o durată media de 3 ore şi 6 minute pe film.

    După cum scriam şi la începutul acestei cronici, efectele speciale sunt realizate fără cusur, mult superioare celor din 2005 – sigur, tehnologia de azi ajută mult în acest sens. Dar realismul creaturilor este cel care mă face să cred că scenariştii au avut şi ei ceva de spus în această privinţă.

    Până la data redactării acestei cronici, Kong: Skull Island a generat încasări de 393 de milioane de dolari contra unui buget de 185 de milioane. Cu alte cuvinte, pregătiţi-vă pentru Kong: Multe alte părţi.

    În concluzie, filmul este mai mult decât decent; cea mai bună parte? Nu încearcă să fie mai mult decât este.

    Nota: 7/10

  • Bărbatul care a fost urât atât de mult încât numele lui a ajuns inclusiv în DEX

    Boicotul reprezintă o activitate deliberată, iniţiată de către consumatori, muncitori sau oameni de afaceri care au drept scop stoparea unor activitaţi comericale care avantajează alt grup, altă afacere sau altă ţară cu ale căror politici aceştia nu sunt de acord.

    Probabil că nu multă lume a auzit, însă, de Charles Cunnigham Boycott.

    Vezi aici de ce a ajuns să fie urât atât de mult încât numele lui a ajuns inclusiv în DEX

  • Cum a reuşit un moldovean să construiască un imperiu de 28 de milioane de euro din vânzarea de îngheţată

    Fondată în anii ‘90, compania suceveană deţine o fabrică în judeţul Suceava, este prezentă în reţelele de magazine moderne şi tradiţionale, dar deţine şi magazine proprii. „Într-un concediu petrecut în România în 1990, am adus o maşină de îngheţată din Austria, pe care am cumpărat-o prin credit, am închiriat un spaţiu în Suceava şi am testat piaţa timp de o lună”, descria Vasile Armenean modul în care a pornit afacerea, într-un interviu acordat în 2009.

    În 1987-1988, Armenean a lucrat la o gelaterie din Austria şi acolo i-a venit pentru prima dată ideea de a lansa un business similar şi în ţară. El a fondat afacerea Betty Ice în 1994, la Suceava. În 2016, Betty Ice a avut o cifră de afaceri de circa 125 milioane de lei (28 mil. euro), un plus de 10% faţă de 2015.

    „Anul 2016 a fost unul bun pentru companie, dar pentru anul acesta nu pot face estimări pentru că evoluţia consumului de îngheţată depinde de vreme. Însă facem investiţii în continuare,  dezvoltăm reţeaua de distribuţie şi am lansat două produse noi. Investim o mare a profitului realizat anual în activitatea companiei“, a spus Vasile Armenean, proprietarul producătorului de îngheţată din Suceava

    Citiţi aici cum a ajuns Vasile Armenean să deţină un business prea mare pentru graniţele ţării. Povestea a fost spusă în 2008 pentru Business Magazin

  • Cum a reuşit un moldovean să construiască un imperiu de 28 de milioane de euro din vânzarea de îngheţată

    Fondată în anii ‘90, compania suceveană deţine o fabrică în judeţul Suceava, este prezentă în reţelele de magazine moderne şi tradiţionale, dar deţine şi magazine proprii. „Într-un concediu petrecut în România în 1990, am adus o maşină de îngheţată din Austria, pe care am cumpărat-o prin credit, am închiriat un spaţiu în Suceava şi am testat piaţa timp de o lună”, descria Vasile Armenean modul în care a pornit afacerea, într-un interviu acordat în 2009.

    În 1987-1988, Armenean a lucrat la o gelaterie din Austria şi acolo i-a venit pentru prima dată ideea de a lansa un business similar şi în ţară. El a fondat afacerea Betty Ice în 1994, la Suceava. În 2016, Betty Ice a avut o cifră de afaceri de circa 125 milioane de lei (28 mil. euro), un plus de 10% faţă de 2015.

    „Anul 2016 a fost unul bun pentru companie, dar pentru anul acesta nu pot face estimări pentru că evoluţia consumului de îngheţată depinde de vreme. Însă facem investiţii în continuare,  dezvoltăm reţeaua de distribuţie şi am lansat două produse noi. Investim o mare a profitului realizat anual în activitatea companiei“, a spus Vasile Armenean, proprietarul producătorului de îngheţată din Suceava

    Citiţi aici cum a ajuns Vasile Armenean să deţină un business prea mare pentru graniţele ţării. Povestea a fost spusă în 2008 pentru Business Magazin

  • Cum arată românca Rodica Paléologue, care a devenit manechin parizian la peste 60 de ani

    Aceasta are vârsta de 60 de ani şi provine dintr-o aşezare improvizată din mijlocul Bărăganului. Este vorbitoare de 9 limbi străine, printre care sanscrita şi greaca veche, iar de 24 de ani este responsabilă de colecţiile de carte în limba română la Biblioteca Naţională a Franţei.

    Citeşte mai multe şi vezi imagini pe www.one.ro

  • Motivul stupid pentru care tinerii din Rusia îşi riscă viaţa inutil. Fenomenul care ia amploare

    Apetitul unui tânăr pentru risc este neobişnuit, dar nicidecum unic. Tot mai multe decese sau accidentări suferite de cei care au căzut de pe clădiri sau de pe trenuri în mişcare, încercând să-şi facă un selfie, l-a determinat pe ministrul rus de interne să demareze o campanie denumită “selfie în siguranţă”.

    Şi totuşi, unii chiar luând în considerare toate riscurile, unii sunt atraşi de faimă şi de ideea de a deveni staruri pe social media. În multe locuri din Rusia, accesul în clădirile înalte este facil, iar amenzile pentru încălcarea proprietăţii private sunt mici, uneori chiar inexistente.

    Unul dintre cei care promovează “selfie-urile morţii” explică pe scurt motivele din spatele acestor gesturi: “îţi alungă plictiseala şi îţi dă o doză fantastică de energie.”

     

    Sursa: BBC

  • Motivul stupid pentru care tinerii din Rusia îşi riscă viaţa inutil. Fenomenul care ia amploare

    Apetitul unui tânăr pentru risc este neobişnuit, dar nicidecum unic. Tot mai multe decese sau accidentări suferite de cei care au căzut de pe clădiri sau de pe trenuri în mişcare, încercând să-şi facă un selfie, l-a determinat pe ministrul rus de interne să demareze o campanie denumită “selfie în siguranţă”.

    Şi totuşi, unii chiar luând în considerare toate riscurile, unii sunt atraşi de faimă şi de ideea de a deveni staruri pe social media. În multe locuri din Rusia, accesul în clădirile înalte este facil, iar amenzile pentru încălcarea proprietăţii private sunt mici, uneori chiar inexistente.

    Unul dintre cei care promovează “selfie-urile morţii” explică pe scurt motivele din spatele acestor gesturi: “îţi alungă plictiseala şi îţi dă o doză fantastică de energie.”

     

    Sursa: BBC

  • Vindea cărţi din uşă în uşă atunci când i-a venit o idee de afaceri. A creat o companie cu vânzări anuale de peste 6 miliarde de dolari

    Poate unul dintre cele mai interesante curiozităţi despre compania ce a avut vânzări de 6,2 miliarde de dolari în 2015 este faptul că prima ”Lady Avon“ a  fost, de fapt, un bărbat pe nume David McConnell, care le-a oferit femeilor secolului al XIX-lea posibilitatea neobişnuită la acele vremuri de a-şi câştiga independenţa financiară.

    David McConnell, fiul unor imigranţi irlandezi, s-a născut la 1858 în New York şi a crescut într-o familie de fermieri. Copilăria sa a fost liniştită, împărţindu-şi timpul între fermă şi şcoală; avea rezultate destul de bune, iar visul său atunci când era mic era de a deveni profesor de matematică. Cu toate acestea, la 20 de ani a început să lucreze în vânzări pentru o editură de cărţi din New York, mutându-se apoi la alta în Chicago. Trei ani mai târziu a fost promovat la conducerea filialei regionale, stabilindu-şi domiciliul în Atlanta. La început, observând că vânzarea cărţilor din uşă în uşă nu mergea prea bine, s-a gândit să ofere doamnelor – care constituiau publicul său ţintă, deoarece în majoritatea cazurilor acestea se aflau acasă în timpul zilei – mici mostre de parfum de trandafir la fiecare carte vândută. Curând a observat că parfumurile au mai mult succes decât cărţile şi s-a gândit că aşa cum cărţile pot fi vândute din uşă în uşă, ar putea încerca acelaşi lucru cu parfumurile.

    Plecând la drum cu această idee, a fondat California Perfume Company (CPC), firmă pe care a crescut-o în paralel cu jobul său de vânzător. La început, fabrica acasă parfumurile pe care le împărţea în timpul serviciului, odată cu cărţile, până când a reuşit să îşi facă produsele cunoscute şi să renunţe la job; atunci şi-a creat şi propriul laborator de parfumuri în Suffern, New York. Curând, au fost adăugate şi alte cosmetice, vândute sub brandul CPC, iar peste câţiva ani a început să producă şi articole sub numele Perfection. McConnell a avut un mare atu şi pentru că a reuşit să îl aducă în companie pe cel mai bun creator de parfumuri de la acea vreme, Adolf Goetting, dovada succesului fiind numărul impresionant – de peste 1 milion – de produse vândute în 1900. În anul 1939, după o vizită în Anglia, David McConnell a observat că împrejurimile laboratorului din Suffern semănau cu cele din oraşul natal al lui Shakespeare – Stratford-upon-Avon – şi a decis să schimbe numele companiei în Avon Products Inc.

    Încă de la început, McConnell s-a axat în procesul de distribuţie a produselor sale în special pe femeile casnice, care îşi puteau dedica doar o parte a timpului lor acestui tip de „job”. Primul reprezentant oficial a fost doamna P.F.E. Albee, rămasă în istoria companiei pentru implicarea şi devotamentul său. Într-o perioadă în care rolul femeii era acela de a avea grijă de casă, doamna Albee a fost o avangardistă, cea care a consacrat termenul de Lady Avon şi prima care a pus bazele sistemului de vânzare directă folosit acum de milioane de reprezentanţi din întreaga lume. McConnell a fost preşedintele, CEO-ul şi principalul proprietar al companiei care a cunoscut un imens succes: până la moartea sa, „forţa de muncă” ajunsese la peste 30.000 de agenţi de vânzări, iar afacerile erau măsurate în milioane de dolari. Fondatorul Avon a fost căsătorit din 1885 cu Lucy Emma, cu care a avut trei copii: Edna Bertha, Doris Hall şi David Hall, cel din urmă preluând preşedinţia companiei, după ce tatăl său a încetat din viaţă, la 78 de ani.

    Avon a intrat în România în 1997 şi a devenit rapid unul dintre cele mai vândute branduri de cosmetice.

  • Povestea omului care a creat prima companie românească care va atinge pragul de 1 miliard de euro

    Este unul dintre cei mai apreciaţi reprezentanţi ai mediului privat de business, fiind, la ediţia de anul trecut a catalogului, cel mai admirat manager din mediul privat de afaceri. 
     
    Pavăl este antreprenorul care a dezvoltat cel mai important retailer român şi liderul pieţei locale de bricolaj, operând o reţea de 44 de magazine cu suprafeţe cuprinse între 7.500 şi 18.000 mp şi circa 8.500 de angajaţi. Anul trecut, Dedeman şi-a sporit afacerile cu 28%, ajungând la 980 de milioane de euro. Pentru anul în curs, retailerul dezvoltat de fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl şi-a bugetat o cifră de afaceri de 1,01 miliarde de euro. 
     
    „Tot ce am construit am făcut împreună“, spune Dragoş Pavăl referindu-se la fratele său, Adrian Pavăl, care s-a implicat în 1993 în afacere. „Suntem firi complementare şi ne potrivim ca o mănuşă unul cu celălalt. Ne înţelegem bine, avem reguli clare pe care le-am stabilit, nu au existat situaţii în care să avem certuri, să ne ameninţăm, chiar dacă am avut şi discuţii aprinse“, spune antreprenorul. Planul său este să ducă reţeaua la 50 de magazine şi spune că este probabil să mai adauge câteva, de dimensiuni mai mici, în oraşele care au potenţial.
     

  • Cât a cheltuit cel mai bun client al IKEA în România la o singură achiziţie

    „Am făcut parte din vieţile românilor în ultimii 10 ani, cu peste 120 de milioane de produse care şi-au găsit locul în casele lor, şi peste 30 de milioane de vizitatori care au trecut pragul magazinului nostru. Ne-am bucurat să luăm parte la schimbări importante pentru noi toţi şi să creştem alături de cei peste 2.500 de oameni care au lucrat în magazinul IKEA în toţi aceşti ani, dintre care 569 care sunt în continuare angajaţii IKEA România. În tot acest timp, echipa IKEA a avut grijă să transforme viziunea IKEA – de a crea o viaţă de zi cu zi mai bună pentru cei mai mulţi oameni – în realitate. Este parte din magia IKEA şi o călătorie minunată pe care o facem împreună. Pentru noi dintotdeauna oamenii au fost şi rămân cei mai importanţi”, spune Violeta Neniţă, directoarea Magazinului IKEA Băneasa.

    Cea mai vândută familie de mobilier a IKEA a fost familia de sisteme de depozitare pentru camera de zi BESTÅ, cu peste 390.000 de bucăţi vândute în cei 10 ani; farfuriile şi bolurile din gama OFTAST au fost accesoriile cele mai cumpărate de clienţii companiei; Prăjitura cu migdale ALMONDY CAKE a câştigat în faţa chifteluţelor în vânzările Restaurantului, cu 1.391.547 de bucăţi vândute; clientul cu cel mai mare bon din cei zece ani şi-a mobilat simultan mai multe camere din casă şi a cumpărat mobilier şi accesorii în valoare de 104.568 lei.

    IKEA este o companie de retail mobilier şi decoraţiuni, de origine suedeză, fondată în 1943 de Ingvar Kamprad. Marca IKEA a fost înregistrată în 1943, în Suedia. Majusculele din denumirea IKEA provin din iniţialele numelui fondatorului: Ingvar Kamprad, numelui fermei unde a crescut: Elmtaryd, şi numelui satului în care se găsea ferma: Agunnaryd. În august 2016, IKEA Group deţinea şi opera 340 de magazine în 28 de ţări sau teritorii, sub acord de franciză cu Inter IKEA Systems B.V. În timp ce alte peste 40 de magazine IKEA erau francize deţinute de alte companii decât IKEA Group. Magazinul IKEA din Zona Comercială Băneasa a fost al 253-lea deschis în a 35-a ţară, pe 21 martie 2007. Până în luna martie 2010 a fost operat în sistem de franciză locală, iar după aceea IKEA România a devenit parte din IKEA Group.