Tag: mondial

  • Viaţa unui miliardar: Cum trăieşte fondatorul IKEA, la 87 de ani

     Ingvar Kamprad este fondatorul companiei IKEA, retailerul care a ajuns celebru în toată lumea pentru soluţiile de design interior şi amenajare. Chiar dacă averea acumulată de acesta pe parcursul vieţii ar putea să îi asigure un trai excentric, Kamprad a ales să se refugieze în anonimat şi cheltuieli zilnice chibzuite, notează Daily Express.

    Omul de afaceri suedez, care pe 30 martie împlineşte 87 de ani, locuieşte într-o casă obşinuită, este mare fan al chifteluţelor produse şi vândute de IKEA şi preferă de fiecare dată să zboare la clasa economică în dauna clasei întâi oferită de companiile aeriene. Pe deasupra, afaceristul suedez nu pune mare accent pe partea materială a vieţii, acesta preferând să meargă la cumpărături la piaţa aflată în apropierea casei sale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Rosneft a devenit cel mai mare producător de petrol listat la bursă, după preluarea TNK-BP

     În urma tranzacţiei, BP a primit 16,7 miliarde de dolari şi 12,8% din acţiunile Rosneft, în schimbul participaţiei de 50% deţinută la TNK-BP, al treilea mare producător de petrol din Rusia, relatează Bloomberg.

    Rosneft a mai plătit 27,7 miliarde de dolari către consorţiul AAR, care reprezintă un grup de miliardari ruşi deţinători ai restului de 50% din acţiunile TNK-BP.

    “Urăm bun venit BP, ca acţionar important al Rosneft, care va participa la stabilirea strategiei grupului”, a declarat Igor Sechin, director general al Rosneft şi aliat vechi al preşedintelui Vladimir Putin.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine sunt samsarii de petrol, cereale sau metale la nivel mondial

    CONDUSĂ DE CARISMATICUL AFACERIST BRITANIC IAN TAYLOR, Vitol cumpără petrol unde găseşte mai ieftin şi îl vinde cui plăteşte mai mult. Marjele de profit sunt subţiri, însă trebuie avut în vedere că sunt raportate la venituri uriaşe şi împărţite într-un anturaj restrâns de acţionari şi investitori.

    Afacerile companiei au crescut la 303 miliarde de dolari în 2012, faţă de 297 mld. dolari în anul anterior, şi cu 45% mai mult decât în 2005. Volumul de petrol şi produse petroliere care a trecut anul trecut pe la traderii grupului a scăzut de la 272 milioane de tone la 260 milioane de tone, însă compania a reuşit să compenseze declinul prin creşterea afacerilor cu gaze naturale.

    Vitol deţine 200 de tancuri petroliere şi are facilităţi de depozitare pe cinci continente. Într-un interviu acordat recent revistei Fortune, Ian Taylor a vorbit cu oarecare modestie despre rezultatele companiei în 2012, acuzând condiţiile dificile de piaţă. Principalul obstacol pentru profiturile companiei? Diferenţele reduse dintre preţurile petrolului practicate în diverse regiuni ale lumii, situaţie neplăcută pentru un business care mizează tocmai pe aceste marje. “Piaţa a fost foarte congestionată. Nu a oferit prea multe oportunităţi”, a spus şeful Vitol.

    Compania speră să obţină în acest an un avantaj prin acordul încheiat recent cu grupul rus Rosneft, controlat de stat, cel mai mare producător de petrol din Rusia. Vitol şi Glencore International, cel mai mare trader de materii prime din lume, înregistrat de asemenea în Elveţia, au ajutat Rosneft să obţină o finanţare de 10 miliarde de dolari pentru achiziţia companiei TNK-BP.

    Traderii au obţinut în schimb contracte de livrare de petrol pe termen lung, asigurându-şi materie primă la preţuri preferenţiale.Ascensiunea economică a Chinei, Indiei şi Braziliei, însoţită de urbanizare şi industrializare, a determinat în ultimul deceniu creşterea puternică a cererii pentru materii prime, de la minereuri, metale şi combustibili la alimente. Afacerile clubului restrâns al traderilor de mărfuri au înflorit, depăşind 1.100 miliarde de dolari pe an.

    Cele mai mari cinci companii de profil au desfăşurat în 2010 afaceri de peste 600 miliarde de dolari, aproape cât veniturile celor mai mari companii financiare şi peste vânzările cumulate ale celor mai mari companii din IT&C.

    TRADERII DE MĂRFURI FAC AFACERI DE OBICEI DIN JURISDICŢII CU O FISCALIZARE REDUSĂ, precum Elveţia, iar cele mai multe astfel de companii acumulează poziţii speculative de miliarde de dolari pe diverse materii prime sau îşi utilizează forţa financiară ca pe o pârghie pentru a strânge stocuri uriaşe în depozite, creând perioade de “secetă” pe piaţă pentru a împinge preţurile în sus.

    În timp ce autorităţile din SUA şi Uniunea Europeană fac eforturi pentru a sancţiona băncile şi fondurile de hedging care fac speculă cu materii prime, marile case de trading îşi văd nestingherite de treabă. Majoritatea nu sunt listate la bursă şi îşi fac afacerile discret, căutând să nu atragă atenţia.Unele sunt afaceri de familie, altele sunt asocieri între investitori puternici, dar toate păstrează tăcerea şi sunt relativ necunoscute în afara industriei energiei şi materiilor prime. Iar pentru că tranzacţionează bunuri concrete şi nu instrumente financiare, activitatea lor este dificil de reglementat.

    Afacerile au mers ca pe roate în ultimii ani, permiţând acestor grupuri să îşi extindă aria de influenţă. Cele mai mari case de trading, precum Glencore, au început să cumpere pe bandă rulantă minele care produc materia primă, vapoarele care o transportă în lume, depozitele sau silozurile unde staţionează marfa şi conductele prin care se scurge spre consumatori. Cu o putere financiară greu de rivalizat, o reţea extinsă de relaţii în industrie şi politică şi un nivel avansat de cunoaştere a mediului în care operează, marii traderi au devenit brokeri de putere, îndeosebi în regiuni aflate în dezvoltare din Asia, America Latină sau Africa. Sunt în acelaşi timp o rotiţă a mecanismului şi o forţă care schimbă regulile sistemului.

  • China a devenit al cincilea exportator mondial de armament

     Este pentru prima dată, din 1950, când Marea Britanie nu se mai ocupă unul dintre primele cinci locuri la nivel mondial, potrivit acestui Institut.

    Exporturile chineze de armament au crescut cu 162% în perioada 2008-2012, în comparaţie cu precedenţii cinci ani, 55% dintre aceste exporturi mergând în Pakistan.

    “Ascensiunea Chinei a fost cauzată, în principal, de achiziţii importante de armament în Pakistan”, a declarat, citat într-un comunicat, Paul Holtom, directorul pentru Cercetare din cadrul SIPRI.

    “Un anumit număr de contracte recente relevă că China devine un furnizor semnificativ pentru un număr în creştere de state importante”, afirmă acest expert.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • BMW plăteşte angajaţilor din Germania prime de 7.600 de euro pentru 2012

     Muncitorii specializaţi germani vor primi prime de 7.630 de euro, echivalentul a două salarii şi jumătate, se arată într-un comunicat al constructorului auto german.

    Această sumă va fi primită de o mare parte dintre salariaţii BMW din Germania şi nu reprezintă o medie a sumelor plătite angajaţilor şi nici un maxim, a precizat un purtător de cuvânt al grupului.

    În total, aproape 77.000 de persoane lucrează în Germania pentru BMW şi toţi vor primi prime, cu excepţia celor care au lucrat mai puţin de un an în companie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Războiul valutar mondial s-ar putea intensifica dacă se implică şi Europa, susţine ministrul brazilian de Finanţe

    Franţa a sugerat, înaintea reuniunii G20 de săptămâna următoare, că euro ar trebui depreciat, întrucât nivelul actual nu reflectă situaţia economică a uniunii monetare, informează CNBC.

    “Vom continua să avem aceste probleme dacă economia mondială nu-şi revine. Soluţia în cazul ţărilor europene ar fi să susţină dinamismul economic, care să le scoată din stagnare”, a spus Mantega.

    Cu peste doi ani în urmă, Mantega a introdus termenul de “război valutar” pentru a descrie devalorizările competitive ale monedelor naţionale derulate de ţările bogate cu scopul de a-şi susţine exporturile. Sprijinirea exportatorilor din ţările dezvoltate de către băncile centrale dezavantajează economiile emergente, precum Brazilia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Aproape jumătate din alimentele produse la nivel mondial ajung anual la gunoi

    Aproximativ jumătate din toate alimentele produse în lume – echivalentul a două miliarde de tone – ajung să fie aruncate în fiecare an, potrivit unui raport publicat la începutul acestui an de Institutul de Inginerie Mecanică (IME) din Marea Britanie. “Cantitatea de alimente aruncată la nivel mondial este enormă. Cu aceste alimente s-ar putea hrăni populaţia planetei care se află în creştere, precum şi persoanele care în prezent mor de foame. În plus este o irosire a resurselor precum pământul, apa şi energie care sunt folosite în procesul de producţie, procesare şi distribuţie a alimentelor”, a spus Tim Fox, cercetător în cadrul IME, citat de publicaţia The Guardian. Raportul, denumit “Global Food; Waste Not, Want Not”, arată că între 30 şi 50% sau echivalentul a 1,2-2 miliarde de tone de alimente produse la nivel mondial nu ajung pe mesele oamenilor. Cercetătorii institutului britanic susţin că principalele motive pentru care se ajunge în această situaţie sunt promoţiile 1 plus 1 gratis, datele de expirare, cererea consumatorilor din vestul Europei pentru alimentele care au un aspect fizic perfect, precum şi practicile agricole învechite, infrastructura neadecvată şi  lipsa spaţiilor de depozitare.
     
     
  • Şomajul va depăşi până în 2017 record după record la nivel mondial, iar inegalitatea dintre venituri ameninţă să destabilizeze societatea

    Avertismentul scoate în evi­denţă riscul inega­li­tă­ţii, despre care Klaus Schwab, fondatorul Fo­ru­mului Economic Mon­dial, spune că ameninţă să desta­bilizeze “so­cietatea globală”. Urmările? Migra­ţii în masă şi revolte populare, atenţio­nează analiştii. “Avem decalaje prea mari în lume; avem nevoie de mai multă includere. Dacă vom continua să avem o creştere ne­cuprinzătoare şi nu punem capăt pro­blemei şomajului, în special a şoma­jului din rândul tinerilor, societatea noastră globală nu va mai fi suste­na­bilă”, a spus Schwab, economistul ger­man care a pus bazele reuniunii anuale a liderilor politici şi din afaceri de la Davos – Forumul Economic Mondial.

    Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) estimează că şomajul la nivel mondial va ajunge anul acesta la 202 mi­lioane de persoane, peste recordul isto­ric înregistrat în 2009, de 198 milioane de persoane. În 2014, numărul persoa­nelor fără loc de muncă va urca la 205 milioane, scrie CNBC. Deşi cele mai recente crize au avut ca origine lumea dezvoltată, trei sferturi din numărul total al noilor şomeri de anul trecut au provenit din celelalte eco­no­mii, cele mai mari probleme fiind în Asia de Est, Asia de Sud şi Africa Sub­sahariană.

    Mai multe pe zf.ro

  • Mondialul din Africa de Sud in CIFRE

    18449 – de voluntari (cel mai batran avea 80 de ani) au jucat un
    rol imens in buna desfasurare a turneului.

    669 – de pase a dat Xavi, cu 104 mai multe decat locul 2,
    Bastian Schweinsteiger

    261 – de faulturi au fost comise, mult mai putine decat in
    Germania 2006, cu 346

    145 – de goluri au fost inscrise la mondial, cele mai putine din
    ultimii 12 ani: Franta ’98 – 171, Coreea / Japonia ‘2002 – 161,
    Germania 2006 – 147

    117 – minutul in care Andres Iniesta a marcat singurul gol al
    finalei dintre Spania si Olanda

    39 – de ani si 330 de zile, David James a fost cel mai batran
    jucator de la Cupa Mondiala


    Cititi mai multe
    pe www.sport.ro

  • Lectii de business de la vanzatorii de vuvuzele


    Vedeti aici cateva din infatisarile “afacerii
    vuvuzela”.

    FABRICANTUL DIN CAPE TOWN

    Neil van Schalkwyk, proprietarul firmei Masincedane Sport din
    Cape Town si cel ce detine drepturile de autor pentru termenul
    “vuvuzela”, este si cel care a initiat in 2001 productia de masa a
    vuvuzelelor de plastic, fara un succes prea mare, inspirat fiind de
    ce vedea atunci pe stadioane – fani sufland in goarne ca sa-si
    incurajeze echipa. “Mi-am cam pierdut atunci somnul. Imi cer scuze
    acum de la cei care isi pierd ei insisi somnul din cauza
    zgomotului”, declara tanarul de 37 de ani.

    Daca in primul an a vandut numai 500 de vuvuzele, in ultimii ani
    a recuperat, mai intai la Cupa Confederatiilor de acum un an, apoi
    la Mondialul de acum. Compania lui are 70 de angajati si 120 de
    agenti de vanzare pe stadioane si parcuri. O vuvuzela costa 30 de
    ranzi (3,15 euro), iar in total pana acum, firma a vandut circa
    jumatate de milion de bucati, ceea ce i-a adus incasari de 6-7 milioane de ranzi
    (630.000-735.000 de euro).

    Dupa estimarea lui van Schalkwyk, firma a vandut pana acum doar
    un sfert dintre cele 2 milioane de vuvuzele folosite acum in Africa
    de Sud, restul fiind contracte de export in alte tari. De curand,
    firma a semnat un contract de distributie in Germania
    si are in vedere altele in Brazilia (unde se va tine viitoarea
    editie a Mondialului) si Rusia, care candideaza pentru organizarea
    competitiei din 2018. Noile trompete vor suna ceva mai bland, vor
    fi asamblate (in premiera) din trei parti in loc de doua sau una
    singura, vor avea un mustiuc mai fin si se vor vinde impreuna cu
    dopuri pentru urechi.

    DE PLASTIC CHINEZESC

    Restul pietei este insa controlat de chinezi, despre care presa
    de la Beijing scrie ca produc 90% dintre enervantele trompete de
    stadion.

    In primele patru luni din 2010, compania Jiying Plastic Product
    Corp. din Zhejiang a vandut peste un milion de vuvuzele turnate
    dintr-o bucata, cele mai multe in Africa de Sud, iar pana la
    terminarea Cupei Mondiale are in plan sa mai livreze inca jumatate
    de milion. Firma produce 37 de tipuri de vuvuzele si le vinde
    en-gros, pretul uneia revenind la 2 yuani (23 de eurocenti), iar de
    curand a inceput sa vanda si in China, unde a primit comenzi de
    150.000 de bucati. Seful companiei, Wu Yijun, a declarat pentru AFP ca incasarile pe 2010 vor fi mai
    mult decat duble fata de anul trecut.

    Fabricantii de jucarii din Chenghai, un cartier din orasul
    Shantou (provincia Guangdong) cunoscut drept centru al productiei
    de jucarii din China, sustin ca fabricile lucreaza peste program ca
    sa livreze vuvuzele pe masura comenzilor. Pana acum au fost livrate
    “cateva milioane” de vuvuzele, conform surselor chinezesti citate
    de AFP, iar dupa incheierea Mondialului vor fi incheiate si
    contracte cu alte tari.

    Pe site-ul de licitatii Taobao, cel mai mare din China, vuvuzela e la mare
    cinste, site-ul fiind folosit de revanzatori care comercializeaza
    trompetele en-gros, la preturi in jur de 20 de yuani.

    DETESTATUL DOMN VUVUZELA

    David Broughton, supranumit “Mr. Vuvuzela”, este importatorul
    care a introdus vuvuzelele in Marea Britanie, incepand din iulie
    2009, si pana acum a vandut 10.000. De la inceputul Cupei Mondiale,
    a socotit cotidianul Daily Mail, intreprinzatorul in varsta de 40 de
    ani a vandut trompete de plastic intr-un ritm de una pe minut.

    Dupa toata enervarea starnita in randul microbistilor de
    zgomotul asurzitor al vuvuzelelor si dupa sutele de plangeri
    primite de BBC de la telespectatorii meciurilor, Broughton sustine
    insa ca a ajuns cel mai detestat om din tara si chiar a insistat sa
    fie fotografiat doar cu ochelari de soare, ca sa nu fie recunoscut
    pe strada. “Cred ca sunt multi care ar vrea sa-mi traga un pumn in
    fata”, spune el. “Dar eu prefer sa ascult vuvuzela decat sa am de-a
    face cu crema fanilor englezi atunci cand isi exprima in
    vocabularul lor limitat parerile despre arbitri”, continua
    britanicul.

    Broughton, proprietarul unei afaceri de distributie de produse
    electronice, a vandut pana acum vuvuzele compuse din doua bucati (e
    singurul care a adus in Anglia acest tip de trompete) pentru fanii
    unor cluburi ca Bury, Sheffied Wednesday sau Coventry City si a
    inceput discutii si cu cluburi din prima liga, inclusiv Chelsea.
    Speranta lui e ca trompetele de plastic vor fi o prezenta obisnuita
    in urmatorul sezon fotbalistic si ca le va putea vinde si
    suporterilor de la Olimpiada din 2012.

    Pana atunci, la magazinele Sainsbury’s, al treilea lant de
    supermarketuri din insula, vanzarile au explodat, cu cate o
    trompeta cumparata la fiecare doua secunde. Conducerea Sainsbury’s
    declara joi ca se asteapta ca pana vineri (18 iunie) sa epuizeze
    stocul de 70.000 de vuvuzele, vandute la un pret de 1,99 lire (2,37
    euro) bucata.

    SE PREGATESTE KUDUZELA

    Pentru cei exasperati de vuietul patrunzator al vuvuzelei, alti
    intreprinzatori au pregatit ceva si mai si – kuduzela, o goarna
    rasucita in forma coarnelor de antilopa kudu, de 90 cm lungime si
    cu mustiuc lateral, al carei sunet e prezentat ca fiind mai bland
    si mai melodios (desi cei deja sensibilizati de vacarmul de
    la Mondial sustin ca vuvuzela suna ca un stup de viespi furioase,
    in timp ce kuduzela suna ca o turma de elefanti deranjati).

    Noul instrument este fabricat de Kudu Kudu Manufacturing din
    orasul sud-african Vereeniging. Una din sectiile fabricii, care in
    mod obisnuit produce componente auto, a fost adaptata pentru
    productia de kuduzele din plastic sau metal, in diverse culori si
    marimi. Initiativa a fost impartita cu First National Bank din
    Africa de Sud, iar un anumit procent din incasarile din vanzari
    este donat in beneficiul unui program de educatie ecologista numit
    Kids in Parks, care are ca scop familiarizarea
    copiilor defavorizati cu parcurile naturale din tara.

    “Criza economica si scaderea productiei in industria auto i-au
    facut pe proprietarii Kudu Kudu sa caute moduri inovatoare de a
    mentine fabrica in functiune si personalul angajat”, a declarat
    Michael Jordaan, CEO al First National Bank. Banca a
    cumparat deja 150.000 de kuduzele, iar pana acum proiectul Kids in
    Parks a strans 600.000 de ranzi (cca 63.000 de euro) din vanzarea
    impozantului instrument.

    Din pacate pentru fabricant, FIFA a interzis kuduzela la actuala editie a Cupei
    Mondiale, fiindca instrumentul e mai greu si mai lung decat
    vuvuzela si exista temerea ca ar fi putut fi folosit drept ciomag.
    Daca insa vor fi folosite materiale mai usoare si dimensiunea va fi
    ceva mai redusa, kuduzela se anunta un rival redutabil pentru
    vuvuzela. Pe site-ul distribuitorului, Black Ruby Trading, o
    kuduzela clasica se vinde cu 79 de ranzi (8,3 euro), insa la
    vanzare sunt acum si variante ca “mini-kuduzela” sau “sockzela”,
    imbracata in culorile clubului/nationalei preferate.