BusinessMagazin

Tag: model

  • Renault lansează ediţia limitată Renault Olimpic

    Renault România lansează ediţia limitată de autoturisme Renault Olimpic, inspirată de Jocurile Olimpice de la Rio. În total, 450 de modele Renault – Kadjar, Captur şi Clio vor fi diponibile la achizitia de catre publicul larg, incepand de azi. Medaliaţii români de la Rio vor fi recompensaţi cu autoturisme din ediţia limitată, prin parteneriatul dintre Renault şi Comitetul Olimpic şi Sportiv Român (COSR).

    Medaliaţii cu aur vor fi recompensaţi de Renault Commerciale Roumanie cu autoturisme Kadjar, cei medaliaţi cu argint vor primi cheile modelului Captur, în timp ce sportivii distinşi cu medalii de bronz vor primi automobile Clio.

    Ediţia Renault Olimpic este formată din 150 de unităţi Kadjar, 150 Captur şi 100 Clio. Autoturismele sunt personalizate cu motive olimpice. Astfel, pavilionul si oglinzile exterioare au un design dedicat desprins din universul olimpic, badge-ul lateral reproduce logo-ul Team Romania, iar pragurile sunt ornate cu numele modelului.

    Toate automobilele se încadrează în standardul de securitate 5* la testele EuroNCAP şi beneficiază de o echipare specială, in functie de model, în care intră dotări precum:R-Link 2.0, jante de aliaj de 16” diamantate sau de 17”, geamuri spate şi lunetă cu tentă închisă, card “mâini libere”.

    Versiunea Olimpic a lui Kadjar pleacă de la preţul de 17.700 euro pentru varianta de motorizare TCe 130. În cazul Captur Olimpic, preţul porneşte de la 12.500 euro pentru varianta de motorizare TCe 90. Versiunea Olimpic a lui Clio pleacă de la preţul de 9.850 euro pentru varianta de motorizare SCe 75.
     

  • Aroganţă fără limite: “37 de milioane de lire reprezintă prea puţin pentru stilul de viaţă cu care m-a obişnuit” – GALERIE FOTO

    Cererile ridicole ale unui fost model din cadrul unui proces de divorţ în Marea Britanie au fost făcute publice, scriu cei de la Daily Mail.

    Christina Estrada, de 54 de ani, cere peste 200 de milioane de euro (196 milioane lire sterline) de la soţul, un şeic saudit. Femeia a respins oferta de 37 de milioane de lire sterline pe care avocaţii şeicului i-au propus-o, motivând că suma este mult prea mică pentru standardul de viaţă cu care este obişnuită.

    În actele înaintate completului de judecată, Estrada a cerut un buget anual de un milion de lire doar pentru produse vestimentare, care ar include: 40.000 de lire pentru haine de blană, 109.000 de lire pentru rochii haute-couture şi 21.000 de lire pentru pantofi. “Sunt pantofii cu care m-am obişnuit, acesta e preţul lor.”

    Pe lista cererilor absurde se mai află 50.000 de lire pe an pentru petrecerea de Crăciun, 58.000 de lire pentru două poşete de lux, 4.000 de lire pentru 15 perechi de ochelari sau 26.000 de lire pentru factura telefonului mobil.

    Estrada susţine că cere suma exorbitantă pentru a apăra drepturile femeilor, spunând că deşi stilul ei de viaţă pare extravagant, a dus o viaţă grea plină de responsabilităţi.

    Avocaţii şeicului au atacat-o dur în instanţă: “Cereţi 55 de perechi de ghete şi pantofi, la un buget anual de 58.000 de lire. Nu vi se pare că e vorba de nişte sume aberante?” Ei au făcut apoi referire la o altă cerere, şi anume achiziţionarea unei case de nu mai puţin de 55 de milioane de lire sterline. “Există pe piaţă proprietăţi la preţul de 3,5 milioane, care acoperă toate necesităţile dumneavoastră. Nu vi se pare o soluţie acceptabilă?” Nu chiar, a răspuns femeia. “Acele proprietăţi au mai multe probleme. Au un standard mult sub cel cu care noi ne-am obişnuit.”

    Mai mult, a explicat Estrada, o proprietate de “doar” câteva milioane de lire ar însemna că trebuie să împartă un etaj cu oamenii care se ocupă de întreţinerea casei, iar acest lucru ar fi total inacceptabil.

    Procesul se află de-abia la început, dar a devenit deja subiect central pentru multe publicaţii tabloid din Marea Britanie.

    Foto: Daily Mail

  • The Entrepreneurship Academy selectează prima generaţie de studenţi antreprenori şi le oferă burse în valoare de peste 270.000 EUR

    The Entrepreneurship Academy (EA), singura facultate de antreprenoriat din Sud-Estul Europei în care înveţi de la antreprenori a fost lansată azi, într-o conferinţă de presă în noul său spaţiu de pe Dacia 99. În cadrul conferinţei, Cosmin Alexandru, Decan al The Entrepreneurship Academy, a anunţat că şcoala beneficiază de un fond de burse de peste 270.000 EURO timp de patru ani pentru primii săi studenţi. „Practic fiecare student va fi susţinut financiar într-un fel sau altul”, a spus el, menţionând că bursele încep de la 1500 de euro şi pot ajunge până la 5000 de euro, în condinţiile în care taxa anuală este de 6500 de euro.

    Şcoala a fost deschisă în parteneriat cu Team Academy din Olanda, una dintre cele mai importante şcoli internaţionale de antreprenoriat, şi se bazează pe un model acreditat la nivel internaţional.  Potrivit reprezentanţilor companiei, 91% dintre absolvenţii acestui model educaţional au un loc de muncă în primele 6 luni după absolvire, iar 47% au un business sustenabil la 2 ani după absolvire. 

    „Modelul educaţional se adresează absolvenţilor de liceu care vor să înveţe la facultate nu doar teorie, ci şi cum să-şi folosească cunoştinţele în mod practic, în dezvoltarea propriei companii”, a spus Cosmin Alexandru, Decan al The Entrepreneurship Academy.

    Prezent la deschiderea oficială a facultăţii, Peer Stoop, Chief Learning Officer la Team Academy Olanda, a menţionat că „a fi antreprenor e o profesie care se învaţă, dar nu într-o sală de clasă, ci prin practică. Şi pentru că am descoperit că avem aceleaşi valori cu The Entrepreneurship Academy, am considerat firesc să ne unim forţele şi să aducem împreună în România un model educaţional de succes.”

    ING, partener fondator al The Entrepreneurship Academy, a pus la dispoziţie primul fond de burse EA, oferind 10 burse antreprenoriale /4 ani, în valoare de 60.000 euro.

    „Romania are un potenţial imens de a inova şi de a crea antreprenori valoroşi. Prin bursele ING vrem să oferim studenţilor şansa nu doar de a studia şi de a-şi crea propriul start-up, ci şi de a eşua. Pentru un antreprenor, eşecul este esenţial în dezvoltarea sa. Susţinem cu mândrie astfel de oportunităţi de învăţare, ca Entrepreneurship Academy”, a menţionat Michal Szczurek, CEO ING.

    Şi NN oferă 5 burse de solidaritate în valoare de 100.000 euro/4 ani. „Investim cu încredere într-o generaţie de tineri viitori antreprenori care, cu certitudine, e privilegiată că are acces la un model educaţional care accelerează pregătirea lor pentru contactul cu lumea reală a business-ului. Şi ce merită să ştie această generaţie e că măsura succesului viitor e întotdeauna dată de modul în care ne raportăm la privilegii”, a spus Marius Popescu, CEO NN.

    De asemenea, antreprenorii care susţin cu burse şi mentorat primii 17 studenţi deja admişi sunt: Radu Atanasiu(Maastrich School of Management), Adrian Ţuluca (Managing Director la Propaganda), Felix Tătaru (Preşedinte GMP Group), Felix Pătrăşcanu (fondator Fan Courier), Mihai Marcu (Preşedinte MedLife), Adrian Florea (Managing Director Trend Consult Group), CEO Club, B-Team.
     

  • Xiaomi îşi îndrepată atenţia spre transportul urban. Producătorul chinez a lansat o bicicletă electrică

    Compania chineză a lansat o bicicletă electrică numită QiCycle Electric Folding Bike, ce are o autonomie de 45 de kilometri.
    Noua bicicletă este echipată cu un motor electric la nivelul pedalelor menit să uşureze efortul bicicliştilor. Bateria are o autonomie de 45 de kilometri, de ajuns măcar pentru o zi de plimbare prin oraş. QiCycle are integrat şi un ataşament inteligent cu display color. Acest display se montează pe ghidon şi afişează informaţii precum: distanţa parcursă, viteza de deplasare, coordonatele GPS, caloriile arse şi multe altele.

    Bicicleta cântăreşte 14,5 kilograme, poate fi îndoită pe jumătate, şi are un schimbător de viteze Shimano care este montat pe partea din spate. Cadrul este echipat cu un far în partea din faţă şi un stop de culoare roşie în spate. Stopul se aprinde noaptea şi atunci când este aplicată frâna. QiCycle Elcctric Folding Bike va fi disponibilă în China în scurt timp la preţul de 2.999 yuan, echivalentul a 455 de dolari
    Înainte de acest model, Xiamo a ieşit în faţă cu modelul QiCycle R1, ce părea a fi mai degrabă un prototip ce se vindea cu 3.000 de dolari.

    Xiaomi s-a transformat în scurt timp dintr-un producător de smartphone-uri şi alte dispozitive mobile într-o companie care poate fabrica orice. Xiaomi activează în multe domenii, de la roboţi de bucătărie, la televizoare inteligente, biciclete şi drone capabile să filmeze 4K.

    În octombrie 2014, Xiaomi a devenit al treilea mare producător de smartphone-uri la nivel mondial, cu o cotă de piaţă de 5,6%, după Samsung Electronics şi Apple.

    Xiaomi a fost fondată în anul 2010 de antreprenorul Lei Jun care crede că tehnologia de înaltă calitate nu trebuie să fie şi foarte scumpă.

  • România, burnout: Actualul model de creştere s-a epuizat şi nu există un altul

    În 1996-2000 România avea un PIB anual de aproximativ 40 de miliarde de dolari/euro, cu exporturi anuale de 8-10 miliarde de dolari/euro. Din 1996, odată cu schimbarea puterii, au început să intre timid investiţiile străine prin procesele de privatizare, iar acceptul informal de aderare a României la Uniunea Europeană de la Copenhaga din 1999-2000 a dus la accelerarea acestor investiţii străine până în 2008. Într-un deceniu, România a crescut de patru ori la nivelul PIB-ului şi de cinci – şase ori la nivelul exporturilor. Dar şi cu datorii externe, stat şi privat, de aproape 100 de miliarde de euro.

    Modelul de creştere economică a fost: deschiderea economiei pentru multinaţionale, forţă de muncă ieftină şi bine pregătită, deschiderea pieţelor de consum, deschiderea sistemului bancar, liberalizarea contului de capital, ceea ce a atras miliarde de euro în România, scăderea inflaţiei şi a dobânzilor, stabilitatea preţurilor, privatizarea utilităţilor, liberalizarea treptată a preţurilor administrate etc.

    Cu investiţii străine de aproape 70 mld. euro, România a înregistrat o creştere economică accelerată până în 2008, ceea ce a atras noi locuri de muncă mai bine plătite în multinaţionale, apoi creşteri salariale în celelalte companii şi mai ales majorări salariale la stat.

    După 1990, România s-a trezit fără bani şi fără valută, cu acces închis pe pieţele financiare internaţionale şi de aceea au urmat două decenii în care cuvântul de ordine a fost: avem nevoie de banii investitorilor străini, de banii băncilor străine, de banii instituţiilor internaţionale – FMI, Banca Mondială, BERD, BEI. Acest model a funcţionat până în criză şi chiar în timpul ei, dacă ne referim la faptul că FMI şi Banca Mondială au salvat România şi sistemul bancar cu un împrumut peste noapte de aproape 20 mld. euro.

    Problema este că acest model începe să se epuizeze, iar datele arată acest lucru: investiţiile străine s-au redus considerabil, multinaţionalele care s-au instalat pe piaţă încep să-şi repatrieze banii investiţi fie prin dividende, fie prin rambursarea împru­muturilor către firma-mamă (creditele intragrup), băncile străine au dat înapoi 13 mld. euro către băncile-mamă în opt ani (Document BNR: Băncile străine au retras 13 mld. euro din România. Finanţarea băncilor străine de la centru a fost înlocuită cu banii românilor economisiţi în criză), adică din decembrie 2008, aceste linii de finanţare externe fiind înlocuite cu banii românilor, atraşi prin depozite ban­care.

    Creditele pe termen lung au scăzut. Salariile mici şi forţa de muncă bine calificată, atuuri ale anilor ‘90 şi 2000, au fost înlocuite cu salarii mai mari şi forţă de muncă mai slab calificată, ceea ce începe să-i nemulţumească pe investitori. Mai mult decât atât, forţa de muncă a României s-a epuizat, odată ce 3-4 milioane de români muncesc în afară, punându-se în discuţie necesitatea de a importa forţă de muncă din altă parte.

    Creditele corporate cu scadenţa mai mare de 5 ani, mai puţine decât în 2011. România are nevoie de un nou Pact Viena pentru creditele de investiţii pe termen lung acordate de bănci

    În aceste condiţii, alte investiţii străine nu vor mai veni, ci doar cele punctuale (Ghetoizarea României. Viitoarele investiţii vor veni tot în zonele unde există infrastructură. „Salvarea regiunilor sărace nu se poate face fără o intervenţie masivă a guvernului pentru următorii 10 – 20 de ani.“), care vizează extinderea unor operaţiuni actuale ale unor companii deja prezente pe piaţa românească, în cel mai bun caz. Consolidarea pieţelor este cuvântul de ordine în multinaţionale. Aceasta este situaţia.

    Din păcate, România nu are alt model de creştere economică pentru că nu şi l-a construit în anii de boom şi nici de criză. Având finanţare fie de la FMI, fie de la băncile străine – pe care le-au strâns cu uşa în criză să cumpere titluri de stat şi să finanţeze cheltuielile guvernului -, cei aflaţi la putere nu s-au gândit să construiască altceva.

    Modelul unei creşteri economice bazate pe antreprenorii locali, ca în Polonia, pe investiţii interne are limite. Noile afaceri sunt puţin încurajate de stat, iar antreprenorii români care au apucat să-şi facă afaceri în ultimele două decenii oscilează acum între teama de viitor, de Fisc, DNA şi vânzarea a ceea ce au construit, ca să scape de toate problemele. De noi investiţii, de noi angajări, aproape că nu se pune problema.

    Modelul de creştere economică bazat pe investiţiile statului în infrastructură este la pământ. Nu are cine să facă proiecte şi cine să le administreze. Bani sunt, dar forma instituţională de execuţie a dispărut, fie este coruptă, fie este incompetentă. Statul, cel mai mare investitor în economie, nu poate începe şi nici executa proiecte de utilitate publică în aproape niciun domeniu.

    Modelul de creştere economică bazat pe reduceri de taxe şi creşteri de salarii la stat care să antreneze creşterea consumului în toată economia se epuizează şi el, ultimele gloanţe fiind trase în acest an. Guvernul nu mai are cum să impulsioneze economia prin măsuri fiscale.

    În aceste condiţii, de unde vor veni următoarele creşteri economice, pentru că România pare să ardă intern?

  • România, burnout: Actualul model de creştere s-a epuizat şi nu există un altul

    În 1996-2000 România avea un PIB anual de aproximativ 40 de miliarde de dolari/euro, cu exporturi anuale de 8-10 miliarde de dolari/euro. Din 1996, odată cu schimbarea puterii, au început să intre timid investiţiile străine prin procesele de privatizare, iar acceptul informal de aderare a României la Uniunea Europeană de la Copenhaga din 1999-2000 a dus la accelerarea acestor investiţii străine până în 2008. Într-un deceniu, România a crescut de patru ori la nivelul PIB-ului şi de cinci – şase ori la nivelul exporturilor. Dar şi cu datorii externe, stat şi privat, de aproape 100 de miliarde de euro.

    Modelul de creştere economică a fost: deschiderea economiei pentru multinaţionale, forţă de muncă ieftină şi bine pregătită, deschiderea pieţelor de consum, deschiderea sistemului bancar, liberalizarea contului de capital, ceea ce a atras miliarde de euro în România, scăderea inflaţiei şi a dobânzilor, stabilitatea preţurilor, privatizarea utilităţilor, liberalizarea treptată a preţurilor administrate etc.

    Cu investiţii străine de aproape 70 mld. euro, România a înregistrat o creştere economică accelerată până în 2008, ceea ce a atras noi locuri de muncă mai bine plătite în multinaţionale, apoi creşteri salariale în celelalte companii şi mai ales majorări salariale la stat.

    După 1990, România s-a trezit fără bani şi fără valută, cu acces închis pe pieţele financiare internaţionale şi de aceea au urmat două decenii în care cuvântul de ordine a fost: avem nevoie de banii investitorilor străini, de banii băncilor străine, de banii instituţiilor internaţionale – FMI, Banca Mondială, BERD, BEI. Acest model a funcţionat până în criză şi chiar în timpul ei, dacă ne referim la faptul că FMI şi Banca Mondială au salvat România şi sistemul bancar cu un împrumut peste noapte de aproape 20 mld. euro.

    Problema este că acest model începe să se epuizeze, iar datele arată acest lucru: investiţiile străine s-au redus considerabil, multinaţionalele care s-au instalat pe piaţă încep să-şi repatrieze banii investiţi fie prin dividende, fie prin rambursarea împru­muturilor către firma-mamă (creditele intragrup), băncile străine au dat înapoi 13 mld. euro către băncile-mamă în opt ani (Document BNR: Băncile străine au retras 13 mld. euro din România. Finanţarea băncilor străine de la centru a fost înlocuită cu banii românilor economisiţi în criză), adică din decembrie 2008, aceste linii de finanţare externe fiind înlocuite cu banii românilor, atraşi prin depozite ban­care.

    Creditele pe termen lung au scăzut. Salariile mici şi forţa de muncă bine calificată, atuuri ale anilor ‘90 şi 2000, au fost înlocuite cu salarii mai mari şi forţă de muncă mai slab calificată, ceea ce începe să-i nemulţumească pe investitori. Mai mult decât atât, forţa de muncă a României s-a epuizat, odată ce 3-4 milioane de români muncesc în afară, punându-se în discuţie necesitatea de a importa forţă de muncă din altă parte.

    Creditele corporate cu scadenţa mai mare de 5 ani, mai puţine decât în 2011. România are nevoie de un nou Pact Viena pentru creditele de investiţii pe termen lung acordate de bănci

    În aceste condiţii, alte investiţii străine nu vor mai veni, ci doar cele punctuale (Ghetoizarea României. Viitoarele investiţii vor veni tot în zonele unde există infrastructură. „Salvarea regiunilor sărace nu se poate face fără o intervenţie masivă a guvernului pentru următorii 10 – 20 de ani.“), care vizează extinderea unor operaţiuni actuale ale unor companii deja prezente pe piaţa românească, în cel mai bun caz. Consolidarea pieţelor este cuvântul de ordine în multinaţionale. Aceasta este situaţia.

    Din păcate, România nu are alt model de creştere economică pentru că nu şi l-a construit în anii de boom şi nici de criză. Având finanţare fie de la FMI, fie de la băncile străine – pe care le-au strâns cu uşa în criză să cumpere titluri de stat şi să finanţeze cheltuielile guvernului -, cei aflaţi la putere nu s-au gândit să construiască altceva.

    Modelul unei creşteri economice bazate pe antreprenorii locali, ca în Polonia, pe investiţii interne are limite. Noile afaceri sunt puţin încurajate de stat, iar antreprenorii români care au apucat să-şi facă afaceri în ultimele două decenii oscilează acum între teama de viitor, de Fisc, DNA şi vânzarea a ceea ce au construit, ca să scape de toate problemele. De noi investiţii, de noi angajări, aproape că nu se pune problema.

    Modelul de creştere economică bazat pe investiţiile statului în infrastructură este la pământ. Nu are cine să facă proiecte şi cine să le administreze. Bani sunt, dar forma instituţională de execuţie a dispărut, fie este coruptă, fie este incompetentă. Statul, cel mai mare investitor în economie, nu poate începe şi nici executa proiecte de utilitate publică în aproape niciun domeniu.

    Modelul de creştere economică bazat pe reduceri de taxe şi creşteri de salarii la stat care să antreneze creşterea consumului în toată economia se epuizează şi el, ultimele gloanţe fiind trase în acest an. Guvernul nu mai are cum să impulsioneze economia prin măsuri fiscale.

    În aceste condiţii, de unde vor veni următoarele creşteri economice, pentru că România pare să ardă intern?

  • Ai un model Nokia vechi? Unde îl poţi vinde cu 4.000 de ron

    Vă mai amintiţi de jocul snake care se găsea pe orice telefon mobil din anii 1990? În prezent moda telefonalor “retro” a revenit, iar englezii sunt dispuşi să plătească până la 800 de lire pe un telefon fără internet şi fără aplicaţii costisitoare.

    Totodată bateria durează până la o săptămână, iar acest lucru este un mare plus in ochii clientilor, potrivit telegraph.co.uk 

    Ai un model Nokia vechi? Unde îl poţi vinde cu 4.000 de ron

     

  • Dacia, în era automatizării

    “Automat“ devine încet-încet cuvântul de ordine în România în ceea ce priveşte industria auto. La Sebeş, Daimler produce cele mai moderne cutii automate din lume, iar acum şi Dacia a ajuns să proiecteze şi să producă transmisii fără ambreiaj. Tot vorbind de Dacia, şi la Mioveni creşte treptat gradul de automatizare de la circa 10% în prezent la 20% în patru ani. Spre comparaţie, atunci când Dacia a început producţia modelului Logan, în uzina de la Mioveni era un singur robot, iar acum deja sunt sute, iar în viitor, mii.

    Relansată în urmă cu 12 ani, Dacia a fost percepută la început, cu modelul Logan, drept „maşina de 5.000 de euro“, cu toate că nicio versiune a sa nu costa atât de puţin. Ulterior, în anii ce au urmat, gama s-a diversificat, iar odată cu lansarea SUV-ului Duster deja preţul unui astfel de model Dacia a urcat rapid spre 20.000 de euro.

    După ce ani la rândul Dacia a urmat modelul trasat de Apple în tehnologie şi şi-a învăţat clienţii că „mai puţin înseamnă mai bine“, acum constructorul autohton extinde tot mai mult gama de echipamente disponibile. Întâi au fost scaunele electrice, după care sistemul tempomat, cel de navigaţie, climatizarea automată, iar în listă şi-a făcut apariţia acum cutia pilotată, adică o cutie automată „low-cost“.

    Cutia automată este tot mai promovată în România, cu atât mai mult cu cât Daimler produce la Sebeş transmisia automată cu nouă trepte ce echipează cele mai performante modele ale sale. Acum România produce un tip de cutie automată şi la Mioveni, în contextul în care transmisia pilotată cu şase trepte este produsă tot în România, iar proiectarea sa a fost realizată de către Renault Technologie Roumanie, în România, la Bucureşti şi la Titu, de către ingineri români.

    „Este pentru prima dată când Dacia vine cu o soluţie precum o maşină fără ambreiaj. Doream să venim cu o soluţie inovatoare, care să păstreze spiritul Dacia. Piaţa cere tot mai mult astfel de sisteme şi cota lor creşte, pe măsură ce şi cererea este tot mai mare. Vrem să oferim un astfel de produs, dar la un preţ pentru Dacia. O cutie automată normală costă 2.000 de euro, iar noi venim cu una care costă 500“, a spus Jan Ptacek, director general al Renault Commercial Roumanie, compania care comercializează modelele Dacia, Renault şi Nissan pe piaţa locală. România este piaţa unde noua transmisie vine la cel mai mic preţ, de 500 de euro, în timp ce în Franţa costul suplimentar este de 600 de euro.

    În Franţa, aproximativ 6% din vânzările Dacia sunt reprezentate de modele echipate cu noua cutie robotizată.
    „În Franţa 6% din vânzările Dacia sunt reprezentate de modelele cu noua cutie pilotată, motiv pentru care şi în România putem atinge un procent similar. La fiecare conferinţă Dacia de până acum întotdeauna eram întrebaţi despre o cutie automată, când o lansăm. Dar nu am vrut o soluţie pe care nimeni nu ar fi cumpărat-o“, a spus Jan Ptacek. Spre comparaţie, în Europa 13% din piaţă este reprezentată de maşini echipate cu transmisii automate.

    De unde vine creşterea? Din faptul că oraşele devin tot mai aglomerate, iar eliminarea ambreiajului reprezintă reducerea stresului perceput de cel de la volan. 

    „Desigur, nu vom atinge cu Dacia aceleaşi procente precum brandurile premium, dar încă răspundem cererii din piaţă. Oraşele României sunt tot mai aglomerate şi au probleme cu traficul. Bucureştiul este printre cele mai aglomerate oraşe din lume“, a spus Ptacek.

    A doua miză a Dacia este lansarea noii versiuni Prestige pentru Logan MCV şi Sandero, alături de Logan Prestige, care este vândut încă din noiembrie anul trecut, iar din 2014 este vândut drept Logan 10 ani. Dacă acesta din urmă este un Renault Symbol comercializat sub brandul Dacia, Sandero şi Logan MCV Prestige sunt modele complet noi.

    „Avem o parte bună din clienţi care vor maşini mai bine echipate. Din acest motiv Logan 10 ani s-a vândut foarte bine, la fel şi Logan Prestige, oamenii sunt dispuşi să plătească mai mult pentru o maşină mai bine echipată. Versiunea Prestige la Logan reprezintă acum un sfert din vânzările modelului în România, pentru persoane fizice“, a subliniat Jan Ptacek.

    Acum toate trei modele pot dispune de sistem de climatizare automată, planşă de bord specifică sau comanda geamurilor electrice integrată în portiere, la fel precum la Duster facelift. Lista este completată de proiectoarele dublu optice, jantele din aliaj de 15 inchi, de culoare „Dark Metal“, şi semnalizatoarele integrate în oglinzile retrovizoare exterioare.

    La mai bine de jumătate de an de când Dacia a prezentat-o în cadrul Salonului Auto de la Frankfurt, Renault Commercial Roumanie a prezentat şi pe piaţa locală noua gamă de modele cu transmisie robotizată (cutie manuală care dispune de un modul de automatizare), cu preţuri care pornesc de la 10.350 de euro pentru un Logan Laureate 0,9 TCe 90 CP Easy-R.
    Este pentru prima dată când gama de modele de sub Duster vine cu o serie de modele cu preţuri de peste 10.000 de euro. De asemenea, Logan MCV Prestige 1,5dCi 90 CP Easy-R pleacă de la 13.600 de euro, în timp ce Sandero Prestige, echipat cu motorul TCe 90 CP şi cutie Easy-R, pleacă de la 13.600 de euro.

    Modelele Renault proiectate pe baza celor din gama Dacia, precum Renault Duster sau Renault Logan dispun de transmisii automate, dar pe pieţe precum Rusia, unde aproape toate maşinile vândute au cutie automată şi motor pe benzină.

    Cifra de afaceri a Automobile Dacia, cea mai mare companie din România după business, a urcat în 2015 cu două procente faţă de anul anterior la peste 4,3 miliarde de euro. Acesta este cel mai înalt nivel atins vreodată de către producătorul de maşini şi este al treilea an consecutiv de creştere al cifrei de afaceri, în contextul în care producţia a urcat cu numai 0,2% în 2015, la 339.204 de unităţi.
     

  • Confesiunile unui model australian. De ce a renunţat la viaţa de pe reţelele de socializare – GALERIE FOTO

    Essena O’Neil, model australian de 18 ani, renunţă la contul de Instagram şi susţine că social media nu reprezintă viaţa reală, ci este una închipuită, potrivit The Guardian.

    Modelul are peste 600.000 de fani pe Instagram şi spune că făcea cu uşurintă 2000 de dolari australieni pe fiecare postare.  În octombrie anul trecut, ea a şters peste 2.000 de fotografi de pe contul ei şi a editat descrierile fotografiilor rămase (96), astfel dezvăluind adevărul şi cadrul în care au fost realizate. De asemenea, numele contului a fost schimbat în “Social Media is not real life”.

    “Fără să-mi dau seama, mi-am petrecut majoritatea adolescenţei pe reţelele sociale, căutând aprecierile şi aprobările celor din jur. Reţelele de socializare nu reprezintă viaţa reală, este doar un sistem bazat prin care indivizii caută validările celor din jur” a scris ea.

    “În această fotografie aveam acnee, însă am folosit foarte mult machiaj. Zâmbeam doar pentru că credeam că arat bine”, este modul în care tânăra descrie o fotografie. “Nu am dat bani pe rochia asta. Am făcut sute de încercări înainte să obţin această fotografie. Mă simţeam foarte singură”,  “am fost plătită cu 400 de dolari pentru a face această fotografie. Asta când aveam doar 150.000 de fani, acum pot să primesc şi 2000 de dolari” sau “şi pentru această fotografie am fost plătită. Dacă vezi aşa zisele “fete instagram” şi vrei si tu să fii ca ele…gândeştete că tu vezi doar ceea ce vrei să vezi” sunt comentarii adăugate fotografiilor de pe cont.

    Reacţiile oamenilor au fost în marea lor majoritate pozitive, lăudând gestul fetei. Mai mult chiar, odată cu această schimbare Essena O’Neil şi-a lansat propriul site, loc unde fanii vor găsi “imagini creative care au un scop, poezii, articole şi interviuri cu oameni care mă inspiră”.

  • Confesiunile unui model australian. De ce a renunţat la viaţa de pe reţelele de socializare – GALERIE FOTO

    Essena O’Neil, model australian de 18 ani, renunţă la contul de Instagram şi susţine că social media nu reprezintă viaţa reală, ci este una închipuită, potrivit The Guardian.

    Modelul are peste 600.000 de fani pe Instagram şi spune că făcea cu uşurintă 2000 de dolari australieni pe fiecare postare.  În octombrie anul trecut, ea a şters peste 2.000 de fotografi de pe contul ei şi a editat descrierile fotografiilor rămase (96), astfel dezvăluind adevărul şi cadrul în care au fost realizate. De asemenea, numele contului a fost schimbat în “Social Media is not real life”.

    “Fără să-mi dau seama, mi-am petrecut majoritatea adolescenţei pe reţelele sociale, căutând aprecierile şi aprobările celor din jur. Reţelele de socializare nu reprezintă viaţa reală, este doar un sistem bazat prin care indivizii caută validările celor din jur” a scris ea.

    “În această fotografie aveam acnee, însă am folosit foarte mult machiaj. Zâmbeam doar pentru că credeam că arat bine”, este modul în care tânăra descrie o fotografie. “Nu am dat bani pe rochia asta. Am făcut sute de încercări înainte să obţin această fotografie. Mă simţeam foarte singură”,  “am fost plătită cu 400 de dolari pentru a face această fotografie. Asta când aveam doar 150.000 de fani, acum pot să primesc şi 2000 de dolari” sau “şi pentru această fotografie am fost plătită. Dacă vezi aşa zisele “fete instagram” şi vrei si tu să fii ca ele…gândeştete că tu vezi doar ceea ce vrei să vezi” sunt comentarii adăugate fotografiilor de pe cont.

    Reacţiile oamenilor au fost în marea lor majoritate pozitive, lăudând gestul fetei. Mai mult chiar, odată cu această schimbare Essena O’Neil şi-a lansat propriul site, loc unde fanii vor găsi “imagini creative care au un scop, poezii, articole şi interviuri cu oameni care mă inspiră”.