BusinessMagazin

Tag: lipsa

  • Când libertatea ta nu mai are nicio valoare

    În Belgia, 75% dintre turcii veniţi la urne au votat pentru sporirea puterilor lui Erdogan; în Austria au votat „pentru” 73% iar în Olanda 71%. Diaspora turcă de peste mări şi ţări a votat covârşitor pentru Erdogan: 59% „pentru”, faţă de 51,3% votul final la referendum.

    Aceşti oameni care au votat „pentru” nu au fost neinformaţi când au votat, nu au fost torturaţi niciodată, nu au fost puşi în închisori ca opozanţii din Turcia ai lui Erdogan. Aceşti oameni au votat, din sânul unor mari democraţii, pentru un dictator.

    Putem, în cazul Turciei, să vorbim de “o criză a democraţiei” ca să justificăm macar parţial votul? Nu, pentru ca Turcia nu a excelat niciodată la acest capitol şi este de ajuns să citim romanele lui Orhan Pamuk ca să ne dăm seama. Putem vorbi despre o alegere democratică a poporului? Nici vorbă, pentru că nu poţi pretinde ca ar fi democratic un vot manipulat într-o campanie care flutură spaime (“alegeţi între mine şi haos”!) şi în care oponenţii regimului sunt în puşcării. Putem, în cazul diasporei turce, să vorbim despre o “răzbunare”, o ipoteză întâlnită în mass-media germane – o populaţie care, chiar la a treia generaţie, nu se simte integrată şi votează împotriva liniei canonice a ţării de adopţie? Ciudat mod de a te răzbuna ar fi acesta.

    Dar, chiar dacă ar fi de toate câte un pic, un lucru mai puternic îi uneşte pe cei care au decis rezultatul referendumului: un slab ataşament faţă de libertatea individuală. Pare ciudat când vorbim despre exprimarea neconstrânsă. Dar, de fiecare dată când oamenii votează astfel, ei votează limitarea drepturilor lor individuale în numele binelui comun (de aici etosul imaginar al “unităţii”, prezent la toate popoarele, dar cel mai des invocat de dictatori) şi-şi cedează “dreptul lor de întâi născut” pentru o ciorbă de linte, aşa cum a făcut Esau – şi ştim că nepasarea lui Esau şi puţina lui consideraţie pentru dreptul lui i-a condamnat întreaga spiţă la slujirea altora, cu o singura posibilitate de salvare: razvrătirea.

  • Scandalul Kinder a ajuns la final: MINCIUNILE englezilor de la The Sun au ieşit la iveală

    “Concluziile Biroului Teritorial din Satu Mare au fost că părinţii minorilor, aşa cum au fost aceştia descrişi în articolul jurnaliştilor englezi, nu au exercitat niciun abuz asupra copiilor lor, care să pună în primejdie viaţa, securitatea fizică a acestora, ba chiar, din anchetă a rezultat că se ocupă şi că sunt responsabili de creşterea şi educarea copiilor. Este doar un alt articol tendenţios al jurnaliştilor englezi referitor la persoane din România. (…) Noi nu avem autoritate asupra cetăţenilor străini care comit fapte în afara României, decât dacă au victime cetăţeni români. Aici, probabil că este la latitudinea persoanelor incriminate în articolul din ziar dacă vor să facă sau nu un demers judiciar împotriva jurnaliştilor”, a declarat, pentru MEDIAFAX, procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), Daniel Horodniceanu.

    DIICOT a anunţat, printr-un comunicat de presă remis joi MEDIAFAX, că procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism –Biroul Teritorial Satu Mare au dispus clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Scandalul Kinder a ajuns la final: MINCIUNILE englezilor de la The Sun au ieşit la iveală

    “Concluziile Biroului Teritorial din Satu Mare au fost că părinţii minorilor, aşa cum au fost aceştia descrişi în articolul jurnaliştilor englezi, nu au exercitat niciun abuz asupra copiilor lor, care să pună în primejdie viaţa, securitatea fizică a acestora, ba chiar, din anchetă a rezultat că se ocupă şi că sunt responsabili de creşterea şi educarea copiilor. Este doar un alt articol tendenţios al jurnaliştilor englezi referitor la persoane din România. (…) Noi nu avem autoritate asupra cetăţenilor străini care comit fapte în afara României, decât dacă au victime cetăţeni români. Aici, probabil că este la latitudinea persoanelor incriminate în articolul din ziar dacă vor să facă sau nu un demers judiciar împotriva jurnaliştilor”, a declarat, pentru MEDIAFAX, procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), Daniel Horodniceanu.

    DIICOT a anunţat, printr-un comunicat de presă remis joi MEDIAFAX, că procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism –Biroul Teritorial Satu Mare au dispus clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Câţi bani câştigă cei mai bine plătiţi şoferii de Formula 1 – GALERIE FOTO

    Majoritatea şoferilor de Formula 1 câştigă anual milioane de dolari – dar acest lucru se aplică pentru numeroşi sportivi de top.

    În cazul celor din Formula 1, însă, chiar şi şoferii care nu au cele mai bune rezultate primesc un salariu consistent din partea echipelor. Printre argumente se numără pericolul la care sunt supuşi şoferii şi stresul pe care aceştia trebuie să îl gestioneze în timpul curselor.

    Chiar şi cel mai tânăr pilot, Max Verstappen, primeşte anual un cec de sute de mii de dolari – şi asta fără a lua în calcul posibilele bonusuri.

  • Cel mai bogat bucătar din lume NU VREA să îşi lase averea copiilor săi. Nu-şi lasă copiii să stea lângă el în avion sau să mănânce în restaurantele lui

    Ramsay a declarat că le va da copiilor săi doar 25% din banii pentru un apartament pentru că îşi doreşte ca aceştia „să lucreze din greu“ pentru lucrurile lor. Chef-ul, în vârstă de 50 de ani, a mai spus: „Averea mea nu va fi lăsată pur şi simplu copiilor, doar pentru simplul motiv că nu vreau să fie răsfăţaţi”.

    „Ultima dată când am fost la Royal Hospital Road, restaurantul din Chelsea, a fost la ziua fiicei mele Megan, când a împlinit 16 ani. A fost prima dată când am mâncat aici împreună cu copiii. De asemenea, nu au stat niciodată cu noi la first class. Nu au muncit până acum atât de mult încât să îşi permită asta, iar acestea sunt nişte lucruri pe care le apreciezi altfel după ce ai muncit pentru ele”, a mai spus acesta.

    Domnul Ramsay s-a născut în Scoţia şi a avut un tată violet şi alcoolic, după spusele sale. La 42 de ani s-a căsătorit cu Tana, iar cei doi au patru copii împreună. „Nu pot spune că stau şapte nopţi pe săptămână acasă să gătesc cu copii. Ce am încercat să îi învăţ şi pe ei este, însă, munca etică. Aşadar, timpul nostru împreună este limitat, dar este de calitate”, a declarat chef-ul.

    În 2016 a câştigat la fel de mult ca Beyonce, anume 54 de milioane de dolari, ambii clasându-se pe locul 34 al celor mai bogate 100 de vedete din lume.

    Acesta câştigă zeci de milioane de dolari din cele 25 de restaurante pe care le deţine. 7 din cele 25 de restaurante au stele Michelin. Ramsay a creat un imperiu şi în televiziune cu ajutorul a trei hituri- Hells Kitchen, MasterChef şi MasterChef Junior. Cele trei show-uri au ratinguri mari, iar Ramsay are un salariu de 400,000 de dolari per episod (51 de episoade pe an înseamnă o sumă importantă). De asemenea, acesta a scris mai multe cărţi de bucate care se vând foarte bine. 

     

     

  • Cronică de film: Kong: Skull Island

    După filmul din 2005, nu foarte bine primit de critici sau de public, varianta regizată de Jordan Vogt-Roberts aduce o gură de aer prospăt. Acţiunea este rapidă, efectele speciale aproape impecabile, iar apariţie actorilor pe care îi aminteam mai sus dă acea doză de superficialitate care lipseşte de multe ori la blockbusterele de azi. Acestea fiind spuse, să analizăm mai în detaliu diferenţele dintre cele două filme.

    Fără a da prea multe detalii, trebuie spus că elementele definitorii ale celuilalt film (şi ale tuturor versiunilor anterioare, de altfel) erau, în ordine: călătoria către insulă, întâlnirea cu King Kong, povestea de dragoste (să-i spunem aşa) şi confruntarea de pe meleagurile americane. Unele dintre aceste elemente lipsesc, unele sunt uşor modificate; vă las pe voi să aflaţi care.

    O altă diferenţă sesizabilă e dimensiunea lui Kong – nu am datele exacte, dar cred că producătorii au vrut să vadă cât de mult spaţiu poate o maimuţă să ocupe. Le-a reuşit, cred, pentru că este cea mai mare versiune a lui Kong de până acum.

    Un element oarecum nou este dat de animalele cu care Kong trebuie să se lupte (spun oarecum pentru că maimuţa s-a mai confruntat cu diverse creaturi de-a lungul timpului); acestea sunt bine schiţate şi produc efectul de frică pe care presupun că regizorul l-a căutat.

    În rest, Skull Island respectă reţeta clasică imaginată în urmă cu 84 de ani de James Ashmore Creelman şi Ruth Rose. Dacă vă aflaţi printre cei câţiva oameni de pe planetă care nu ştiu despre ce e vorba în film, nu vă aşteptaţi la ceva foarte logic sau care să conţină vreun mesaj memorabil. Filmul este un blockbuster şi trebuie tratat ca atare.

    Distribuţia este una mai mult decât respectabilă, aducând la un loc un premiu Oscar (Brie Larson), o nominalizare la aceleaşi premii (Samuel L. Jackson) şi un Glob de Aur (Tom Hiddleston).

    Trebuie să mă refer şi la durată, pentru că în cazul filmului din 2005 regizorul Peter Jackson nu a primit chiar cuvinte de laudă pentru cele 3 ore lipsite de suspans. Sigur, scuza lui Jackson poate fi puterea obişnuinţei – trilogia Stăpânul Inelelor a avut o durată media de 3 ore şi 6 minute pe film.

    După cum scriam şi la începutul acestei cronici, efectele speciale sunt realizate fără cusur, mult superioare celor din 2005 – sigur, tehnologia de azi ajută mult în acest sens. Dar realismul creaturilor este cel care mă face să cred că scenariştii au avut şi ei ceva de spus în această privinţă.

    Până la data redactării acestei cronici, Kong: Skull Island a generat încasări de 393 de milioane de dolari contra unui buget de 185 de milioane. Cu alte cuvinte, pregătiţi-vă pentru Kong: Multe alte părţi.

    În concluzie, filmul este mai mult decât decent; cea mai bună parte? Nu încearcă să fie mai mult decât este.

    Nota: 7/10

  • Ce a făcut primarul unei comune supărat că familiile ale căror case au fost afectate de inundaţii nu au primit ajutor de la stat

    Primarul comunei Slobozia Conachi, Emil Dragomir, a decis ca proprietarii locuinţelor afectate în urma inundaţiilor din 2013 şi 2016 să fie scutiţi integral de la plata impozitelor pentru clădirile şi terenurile deţinute în localitate, pe o perioadă de 12 ani, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    Propunerea a fost aprobată, în unanimitate, în ultima şedinţă a Consiliului Local.

    Autorităţile susţin că valoarea pagubelor în urma inundaţiilor este de aproximativ patru milioane de lei.

    ”Eu am fost cu ideea, pentru că nu au primit niciun ajutor pentru reconstrucţia caselor din partea statului. Nu consider că e o palmă dată Guvernului, doar am vrut să îi ajut, pentru că oamenii sunt foarte revoltaţi. Au vrut să meargă la Bucureşti să facă grevă, au vrut să meargă la Prefectură să facă grevă. Prin această măsură i-am mai liniştit puţin. Li s-a promis anul trecut că li se vor da bani pentru reconstrucţia caselor şi statul nu le-a dat nimic. Dacă am văzut că nu le dă nimic, atunci am luat eu această decizie, măcar să îi ajut cât poate Primăria să îi ajute. Eu am fost sunat anul trecut de un secretar de stat, de la cabinetul primului – ministru, al domnului Dacian Cioloş. A spus că a alocat banii şi nu i-a dat nici în ziua de astăzi. Aveam nevoie de aproape patru milioane de lei pentru aceste case”, a declarat, pentru corespondentul MEDIAFAX, primarul Emil Dragomir.

    Cititi mai multe www.mediafax.ro

  • Ce a făcut primarul unei comune supărat că familiile ale căror case au fost afectate de inundaţii nu au primit ajutor de la stat

    Primarul comunei Slobozia Conachi, Emil Dragomir, a decis ca proprietarii locuinţelor afectate în urma inundaţiilor din 2013 şi 2016 să fie scutiţi integral de la plata impozitelor pentru clădirile şi terenurile deţinute în localitate, pe o perioadă de 12 ani, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    Propunerea a fost aprobată, în unanimitate, în ultima şedinţă a Consiliului Local.

    Autorităţile susţin că valoarea pagubelor în urma inundaţiilor este de aproximativ patru milioane de lei.

    ”Eu am fost cu ideea, pentru că nu au primit niciun ajutor pentru reconstrucţia caselor din partea statului. Nu consider că e o palmă dată Guvernului, doar am vrut să îi ajut, pentru că oamenii sunt foarte revoltaţi. Au vrut să meargă la Bucureşti să facă grevă, au vrut să meargă la Prefectură să facă grevă. Prin această măsură i-am mai liniştit puţin. Li s-a promis anul trecut că li se vor da bani pentru reconstrucţia caselor şi statul nu le-a dat nimic. Dacă am văzut că nu le dă nimic, atunci am luat eu această decizie, măcar să îi ajut cât poate Primăria să îi ajute. Eu am fost sunat anul trecut de un secretar de stat, de la cabinetul primului – ministru, al domnului Dacian Cioloş. A spus că a alocat banii şi nu i-a dat nici în ziua de astăzi. Aveam nevoie de aproape patru milioane de lei pentru aceste case”, a declarat, pentru corespondentul MEDIAFAX, primarul Emil Dragomir.

    Cititi mai multe www.mediafax.ro

  • Prima ţară care interzice UBER. Asta înseamnă 2.000 de job-uri şi 300.000 de clienţi pierduţi

    Presiunile UBER-ul pe guvernul din Danemarca nu au reuşit. Conform CNN, Statul le-a cerut să-şi pună aparate şi camere video în maşină pentru continuarea funcţionării serviciului de ride-sharing. Desfiinţarea UBER Danemarca înseamnă 2.000 de job-uri şi 300.000 de clienţi pierduţi în Copenhaga – singurul oraş cu UBER.

    În timp ce guvernul danez a considerat mereu UBER un serviciu ilegal, compania spune că o să facă în continuare presiune ca să existe pe piaţa locală. Data limită la care UBER trebuie să retragă serviciul e 18 aprilie. Noile reguli plafonează şi numărul de şoferi care capătă licenţă UBER, la 125 pe trimestru. Asta înseamnă maximum 500 de licenţe într-un an. Astfel, UBER are nevoie de 4 ani ca să ajungă la efectivul de şoferi pe care îi are azi în traficul din Copenhaga. UBER p să rămână cu nişte birouri operaţionale în Aarhus.  

    Cititi mai multe pe www.promotor.ro

  • Prima ţară care interzice UBER. Asta înseamnă 2.000 de job-uri şi 300.000 de clienţi pierduţi

    Presiunile UBER-ul pe guvernul din Danemarca nu au reuşit. Conform CNN, Statul le-a cerut să-şi pună aparate şi camere video în maşină pentru continuarea funcţionării serviciului de ride-sharing. Desfiinţarea UBER Danemarca înseamnă 2.000 de job-uri şi 300.000 de clienţi pierduţi în Copenhaga – singurul oraş cu UBER.

    În timp ce guvernul danez a considerat mereu UBER un serviciu ilegal, compania spune că o să facă în continuare presiune ca să existe pe piaţa locală. Data limită la care UBER trebuie să retragă serviciul e 18 aprilie. Noile reguli plafonează şi numărul de şoferi care capătă licenţă UBER, la 125 pe trimestru. Asta înseamnă maximum 500 de licenţe într-un an. Astfel, UBER are nevoie de 4 ani ca să ajungă la efectivul de şoferi pe care îi are azi în traficul din Copenhaga. UBER p să rămână cu nişte birouri operaţionale în Aarhus.  

    Cititi mai multe pe www.promotor.ro