“Ei au discutat totodată despre situaţia (eforturilor) diplomatice şi a operaţiunii militare” israeliene în Fâşia Gaza “Pilon de Apărare”, a declarat acest oficial care a solicitat protecţia anonimatului. Acest anunţ intervine în contextul în care ONU, Egiptul şi Washingtonul îşi intensifică eforturile în vederea unei împiedicări a unei escaladări majore în regiune, care este pe cale să explodeze. Peste 100 de palestinieni au fost ucişi începând de miercuri, când armata israeliană a lansat operaţiunea “Pilon de Apărare” împotriva unor grupări armate din Fâşia Gaza. La Cairo, secretarul general al ONU Ban Ki-moon, care este aşteptat marţi şi în Israel, a îndemnat toate părţile aflate în conflict în Fâşia Gaza să “înceteze focul imediat”.
Tag: israel
-
Israelul a testat cu succes un nou model de baterie antirachetă
“Israelul a investit un buget enorm pentru finanţarea diferitelor sisteme de apărare împotriva rachetelor, fapt ce va permite protejarea întregului nostru teritoriu în câţiva ani”, a adăugat ministrul. Potrivit postului privat de televiziune “2”, noua versiune a “Iron Dome” a fost concepută pentru a intercepta rachetele cu rază medie de acţiune, de care dispun Siria şi gruparea libaneză Hezbollah. Prima baterie “Iron Dome” a fost instalată în martie 2011 în regiunea Beersheva, principalul oraş din Deşertul Negev (500.000 de locuitori), situat la 40 de kilometri de Fâşia Gaza. De atunci, sistemul a interceptat peste 100 de rachete.
-
O săptămână de foc pentru Obama
Marina americană a trimis “preventiv” spre Libia două nave şi o echipă de puşcaşi marini, ulterior o altă echipă în Yemen şi a întărit securitatea la misiunile diplomatice din Orientul Mijlociu, nordul Africii şi Asia. Situaţia rămâne însă delicată pentru preşedintele Barack Obama, presat intens în campania electorală atât de belicosul său contracandidat Mitt Romney, cât şi de premierul israelian Benjamin Netanyahu nu doar să-i anihileze pe extremiştii musulmani care încearcă să câştige influenţă după “primăvara arabă”, dar şi să dea undă verde unor acţiuni militare în Siria şi Iran.
Deocamdată, vârful protestelor a fost depăşit, iar politizarea excesivă de către Mitt Romney a cazului legat de atentatul de la Benghazi, cu un discurs în care susţinea că Obama nu doar că n-a gestionat cu suficientă fermitate evenimentele, dar chiar “a manifestat simpatie” pentru cauza teroriştilor, nu s-a dovedit o strategie bună pentru candidatul republican la preşedinţie. Un sondaj New York Times/CBS News difuzat vineri indică un avans de trei puncte al lui Obama faţă de Romney în rândul votanţilor potenţiali şi de opt puncte în rândul votanţilor înregistraţi, iar un sondaj NBC News/Wall Street Journal difuzat joi indică un avans substanţial al lui Obama în statele-cheie Ohio, Florida şi Virginia.
Şi nu e vorba numai de problema securităţii Americii şi de politica externă: un sondaj CNN/ORC publicat joi arată că 68% dintre americani se aşteaptă ca starea economiei să fie “foarte bună” sau “relativ bună” în decurs de un an – cea mai mare pondere de răspunsuri de acest fel din 2002 încoace. Un sondaj Gallup publicat miercuri relevă că 30% dintre americani sunt satisfăcuţi de felul cum merg lucrurile acum în America, faţă de numai 11% anul trecut. Decisivă pentru soarta confruntării din 6 noiembrie pentru preşedinţia SUA pare să fie, aşadar, tot starea economiei. Cât priveşte politica externă, rolul tradiţional al Americii de jandarm mondial, pe care republicanii lui Romney doresc să-l amplifice, trece prin acelaşi criteriu economic, întrucât mobilizarea de resurse pentru un atac contra Siriei ori a Iranului e aproape imposibil de justificat în faţa electoratului. Remarca lui Obama la adresa lui Romney, că acesta “pare să aibă tendinţa întâi să tragă şi apoi să ochească”, a ţintit deci corect.
-
Israelul lansează un test de alertare prin SMS în caz de atacuri cu rachete
Mesajele scurte, scrise în ebraică, arabă, engleză şi rusă, urmează să fie trimise pe telefoanele mobile personale ale locuitorilor diferitelor regiuni, inclusiv la Ierusalim, Tel Aviv şi Haifa. În mesaj se spune “Comandamentul apărării pasive, test al sistemului de alertă (pe telefonul) mobil”, a precizat purtătorul de cuvânt al armatei într-un comunicat. Exerciţiul urmează să se desfăşoare între orele locale 8.00 (8.00, ora României) şi 18.00 (18.00, ora României). El va dura până joi, când sistemul va fi testat la scara întregii ţări.
-
Războiul contra Iranului se duce cu vorba
Unii analişti evrei, citaţi de The New York Times, cred că Shapiro a dorit prin aceasta doar să asigure Israelul că SUA au în continuare o poziţie fermă, în perspectiva discuţiilor din 23 mai pe care marile puteri le vor avea la Bagdad asupra dosarului iranian. Miercuri, reprezentanţii Teheranului şi ai grupului P+5 (Marea Britanie, China, Franţa, Rusia, SUA plus Germania) se vor întâlni la Bagdad spre a discuta despre programul nuclear iranian – a doua întâlnire din acest an, după cea din aprilie de la Istanbul.
Un fost consilier al premierului Netanyahu a apreciat chiar că o declaraţie ce face credibilă opţiunea militară” creşte şansele unei rezolvări paşnice a conflictului.
În paralel, la reuniunea G8 de la Camp David, ţările participante au asigurat sâmbătă că sunt gata să apeleze la stocurile de urgenţă de petrol în această vară, dacă sancţiunile economice contra Iranului vor ameninţa situaţia stocurilor mondiale. Embargoul UE asupra petrolului iranian intră în vigoare în iulie, iar sancţiunile înăsprite impuse de SUA intră în vigoare la sfârşitul lui iunie. Exporturile iraniene au scăzut deja cu mai mult de o cincime în acest an.
-
Cine are i se va da, iar cine nu are i se va lua
In vara lui 2007 am intrebat-o pe Danta Hubner, la acea vreme comisar european pentru politica regionala: fondurile europene, nu vor duce ele la cresterea disparitarilor dintre regiunile Romaniei? Intrebarea pleca de la o preocupare pe care o aveam atunci in urma a ceea ce citisem, de-a lungul vremii, pentru munca mea de ziarist, dar fara sa am un exemplu pe Romania: regiunile mai bogate vor avea mai multi bani; drept urmare putere sa angajeze oameni competenti; vor accesa fonduri UE; se vor dezvolta, asadar; regiunile mai sarace nu vor avea aceasta expertiza, iar decalajul va creste.
“Nici vorba”, mi-a raspuns comisarul european. “Fondurile UE sunt, tocmai, destinate sa reduca decalajele”. (citatul e aproximativ, dar sensul e intocmai)
Se intampla la Sibiu unde era inaugurata, in onoarea distinsei invitatate, o statie de epurare a apei, moderna, cu fonduri UE. Danuta Hubner venise de la Bucuresti la Sibiu cu masina. Drumul deschis de politie, cum e protocolul pentru un inaltii demnitari, nu a salvat-o de cosmarul traseului de pe Valea Oltului. Dar era vara lui 2007, Romania abia intrase in UE, toti scriau de fondurile nerambursabile (o expresie oricum cretina de vreme ce Romania da UE peste 1 mld. euro anual) de 20 mld. euro pentru “coeziune”.
Se fac sase ani de cand Danuta Hubner, la Sibiu, transmitea mesajul ei optimist. De unde sa stie poloneza Danuta Hubner, un distins profesorul de economie ca, in Romania, exista, la varful administratiei, oameni intr-o ureche?
Datele statistice imi confirma acum banuiala din urma cu sase ani, dar doar partial in sensul in care il banuiam atunci. Decalajul dintre regiuni creste aproape ametitor.
In ultimii sase ani, PIB-ul pe cap de locuitor al judetului Sibiu a crescut cu 44%, dar al judetului Vrancea cu doar 22%. Castigul mediu net lunar al unui sibian este acum de 1.700 de lei, iar a unui vrancean abia putin peste 1.000. Fondurile europene care ar fi trebuit sa reduca decalajele zac nefolosite – 1,2 mld. euro a luat Romania in toti cinci ani de la integrarea in UE pe fonduri structurale.
Daca Romania pare sa creasca, o face pe seama Bucurestiului. Cu un PIB pe cap de locuitor de 22.000 de euro anual regiunea Bucuresi-Ilfov intretine iluzia progresului. Dar acesta nu e progres, cata vreme Botosaniul are un PIB anual pe cap de locuitor de 2.800 de euro, Calarasiul de 3.700 sau Vrancea de 3.200. Aceasa e segregare.
Aceasta este crima politica a administratiei.
Nu m-ar mira, totusi, sa-l aud, la un moment dat, pe distinsul intelectual din fruntea Guvernului meditand: “Cine are i se va da, iar cine nu are i se va lua.”
-
Vaccinul-minune care distruge 90% dintre cancere va fi în curând disponibil – VIDEO
Noul vaccin, denumit ImMucin, foloseşte o moleculă intitulată MUC1, ce se găseşte în 90% dintre cancere, pentru a antrena sistemul imunitar să recunoască celulele canceroase. Oamenii de ştiinţă au descoperit că prin injectarea în corp a unui nivel potrivit a moleculei MUC1 induce sistemul imunitar să lupte împotriva acesteia.
Într-un experiment realizat la Centrul Medical Hadassah din Ierusalim, 10 pacienţi suferinzi de mieloma, un cancer al sângelui, au fost injectaţi cu ImMucin. După 2-4 doze de tratament, şapte dintre aceştia au prezentat un sistem imunitar întărit, iar 3 dintre ei au fost complet vindecaţi.
Mai mult pe www.descopera.ro.
-
Iranul avertizează că va riposta dacă va fi atacat de Israel sau de Statele Unite
“Am spus că nu avem arme atomice şi că nu fabricăm aşa ceva. Dar, în cazul unui atac al inamicilor, fie că va fi din partea Statelor Unite sau a regimului sionist, vom riposta”, a ameninţat Ali Khamenei, argumentând că Iranul va avea un drept divin de a riposta în cazul în care ar fi atacat. “Coranul stipulează că, dacă un inamic atacă primul, va fi învins. Aceasta este legea lui Allah. Noi nu credem în atacuri şi în agresiuni, dar suntem ataşaţi existenţei şi identităţii Republicii Islamice”, a insistat Khamenei.
-
SUA au făcut o simulare secretă a unui atac al Israelului asupra Iranului
Oficiali citaţi de cotidian au declarat că acest “joc” nu a fost conceput ca o pregătire în vederea unei acţiuni militare, subliniind că rezultatele exerciţiului nu sunt singurele care sunt posibile într-un conflict în lumea reală. Însă simularea a produs temeri în rândul specialiştilor americani în planificare că ar putea fi imposibilă împiedicarea implicării Statelor Unite în orice fel de escaladare a unei confruntări cu Iranul, au apreciat aceşti oficiali. Potrivit cotidianului, rezultatele “jocului” l-au îngrijorat pe generalul James Mattis, comandantul forţelor americane în Orientul Mijlociu, Golful Persic şi Asia de Sud-Vest, care a spus echipei sale că o primă lovitură israeliană pare să aibă consecinţe dezastruoase asupra regiunii şi forţelor americane staţionate acolo.
-
Sabia Israelului şi scutul SUA
O acţiune militară e ultima variantă, atunci când toate celelalte eşuează, a afirmat Leon Panetta, secretarul american al apărării, explicând că SUA vor folosi forţa ca să împiedice Iranul să obţină arma nucleară, dacă eforturile diplomatice nu dau rezultate. Declaraţia venea la câteva săptămâni după ce acelaşi Panetta comentase cu scepticism şansele unor bombardamente iniţiate de Israel sau chiar de SUA de a anihila programul nuclear iranian. “În cel mai bun caz ar amâna cu un an, poate doi, programul lor de dezvoltare nucleară, şi asta în funcţie de capacitatea de a lovi cu adevărat ţintele vizate în Iran, dintre care unele sunt realmente foarte dificil de atins”.
Acum însă, secretarul apărării vorbea în faţa unei reuniuni a Comitetului Americano-Israelian pentru Afaceri Publice (AIPAC), puternica organizaţie de lobby evreiesc care în aceeaşi zi primise deja declaraţii de sprijin de la trei candidaţi la preşedinţia SUA – Mitt Romney, Rick Santorum şi Newt Gingrich. Toţi trei au susţinut că Israelul trebuie sprijinit de SUA prin toate mijloacele în conflictul cu Iranul şi au criticat abordarea împăciuitoare a lui Barack Obama şi a puterilor europene în raport cu ameninţarea Teheranului. În ce-l priveşte, Obama a adresat şi el un mesaj către AIPAC, afirmând că s-a făcut prea mult zgomot pe tema unui război şi că aceasta n-a făcut decât să avantajeze Teheranul, pentru că aşa a crescut preţul petrolului; în schimb, izolarea economică a regimului condus de Mahmud Ahmadinejad a creat “o oportunitate pentru ca diplomaţia, susţinută de presiuni, să învingă”.
Obama a adăugat că politica lui e de a-i împiedica pe iranieni să obţină arma atomică şi că “nu va ezita să folosească forţa, atunci când ar fi cazul, pentru a apăra interesele SUA”. Dar în niciun caz nu s-a arătat belicos ca potenţialii săi adversari republicani, ba chiar i-a criticat ulterior cu asprime, acuzându-i că vorbesc cu prea mare uşurinţă de război, fără să ţină cont de costurile umane ale acestuia, cum n-a ţinut cont Bush în războiul din Irak. “Uneori suportăm astfel de costuri, dar el trebuie cumpănite bine. Nu ne jucăm de-a politica pe tema asta. Când am făcut-o în trecut fără să cumpănim, am greşit. Şi nu cei care ies în faţă plătesc pe urmă preţul”, a spus Obama. Cât despre intenţia Israelului de a lansa un atac preventiv contra Iranului, posibilitate explorată la întâlnirea de la Washington cu premierul evreu Benjamin Netanyahu (care a precizat însă că Tel Avivul nu a luat o decizie în acest sens), Obama a explicat că atunci când a spus “SUA ţin spatele Israelului” nu s-a referit la susţinerea pentru un astfel de atac preventiv, ci a exprimat doar sprijinul american de principiu faţă de aliaţii săi, aşa cum sunt şi Marea Britanie sau Japonia.
La aceeaşi reuniune a AIPAC, Netanyahu a părut oarecum mulţumit de întâl-ni-rea cu Obama, însă a respins argumentaţia acestuia că o lovitură unilaterală a Israelului contra Iranului ar avea consecinţe periculoase nu numai pentru Israel, ci şi pentru America, aliata nr. 1 al statului evreu şi detestată ca atare atât în Iran, cât şi în lumea arabă. “E momentul de-acum să vorbim despre cât ne-ar costa să nu oprim Iranul”, a fost replica lui Netanyahu, care, ca să fie mai convingător, a venit şi cu copii ale unor scrisori din 1944 în care Departamentul de Război al SUA respingea un apel al Congresului Mondial Evreiesc de a bombarda Auschwitzul, pe motiv că aceasta ar împinge Germania nazistă la şi mai multe “acţiuni de răzbunare”. Iar, special pentru Obama, Netanyahu a adus un cadou înfricoşător: Cartea Esterei, povestea biblică a frumoasei evreice care l-a fermecat pe regele persan Ahasverus, reuşind să dejoace planul persanilor (strămoşii iranienilor de azi) de a-i nimici poporul. “Iar evreii şi-au lovit duşmanii cu lovitură de sabie şi i-au măcelărit şi i-au nimicit pe cei ce-i urau”, sună unul dintre versete. Ce comparaţie mai limpede, aşadar, cu situaţia din zilele noastre, când liderii iranieni, după cum a reamintit Netanyahu, numesc America “Marea Satană”, Israelul “Mica Satană” şi vor să le distrugă pe ambele?
Există însă o mică problemă: comunitatea serviciilor secrete a prezentat luna trecută un raport pe această temă din seria National Intelligence Estimates, după care nu ar exista dovezi că Iranul ar fi luat decizia strategică de a produce o armă nucleară, întrucât, deşi “există în stadiu incipient” cercetări pentru anumite aspecte ale procesului de fabricare a acesteia, ele au “un caracter mult prea lent şi disipat”. Raportul i-a încurajat pe comentatorii optimişti să conchidă că acesta e rezultatul sancţiunilor economice impuse de SUA şi UE, în timp ce alţii au căzut pradă teoriei conspiraţiei, convinşi că serviciile nu pot spune pe şleau că Iranul se înarmează, întrucât Obama nu vrea să pornească niciun război, cu atât mai puţin într-un an electoral.
De aici şi interpretările, destul de numeroase în presa americană, că vizita lui Netanyahu în SUA ar fi de fapt o încercare a Israelului de a influenţa rezultatul alegerilor prezidenţiale din noiembrie în favoarea republicanilor care au vorbit cu atâta ardoare la AIPAC: avertismentele lui că Iranul ameninţă SUA ar fi menite, prin urmare, să inducă teama în nişte alegători nemulţumiţi că lui Obama i-ar fi frică să ia decizia de a apăra America. Republicanii au prins ideea: cel mai bine plasat candidat la nominalizare, Mitt Romney, a mers până acolo încât să proclame că “dacă Barack Obama va câştiga alegerile din noiembrie, Iranul va scoate arma nucleară, iar lumea aşa cum o ştim se va schimba”. Numai că, pentru marea parte a electoratului care s-a fript cu minciunile despre armele de distrugere în masă ale Irakului, astfel de frici nu prea mai funcţionează. Bilanţul războaielor din Irak şi Afganistan nu mai dă speranţe vreunui candidat să cucerească electorat mizând pe cartea aventurilor în Orient. Iar Netanyahu, presând SUA să-i asigure spatele, nu face decât să dea apă la moară celor indignaţi că Israelul trage după el America într-un război care nu seamănă deloc cu povestea glorioasă din Cartea Esterei.