BusinessMagazin

Tag: firma

  • A trecut de la Platon, Kant şi Heidegger la business development, programare şi design, iar acum conduce un business de 350.000 de euro

    38 DE ANI   /   FONDATOR ŞI DIRECTOR GENERAL, ANAGRAMA

    CIFRĂ DE AFACERI 2015: 350.000 de euro

    CIFRĂ DE AFACERI 2014: 500.000 de euro

    Gabi Dumitru se ocupă în acelaşi timp de propria firmă, Anagrama, înfiinţată în urmă cu zece ani, dar lucrează şi cu două firme: ca strategy design la Moovel Group GmbH şi ca design director la 47Nord. Drumul spre domeniul designului este oarecum neaşteptat, fiind un autoditact în digital & tech; a trecut de la Platon, Kant şi Heidegger la business development, programare şi design, pentru că este licenţiat al Facultăţii de Filosofie, din cadrul Universităţii Bucureşti, unde a urmat şi cursurile unui master.

    La 28 de ani era angajat al Humanitas, ca director de design, şi dorea, povesteşte el, să realizeze vizualuri mai bune pentru audiobookurile pe care le producea Humanitas Multimedia. „Ulterior, aveam să înţeleg că designul pentru tehnologie (mobile, screen, car displays, infokiosk etc.) presupune un proces constant de pregătire şi înţelegere.“ Şi pentru că în acea perioadă primea din ce în ce mai multe oferte pentru colaborare pe proiecte, înfiinţarea propriei firme, Anagrama, „a fost ceva firesc“.

    Despre postura de antreprenor, Gabi Dumitru spune că munca „presupune conceptul, lansarea şi managementul unui business nou (indiferent că vorbim de servicii, produse sau procese), iar ceea ce facem pentru clienţi sau pentru noi nu diferă, în esenţă. Chiar şi strict din perspectiva managementului unui departament de design, activitatea este în definitiv aceeaşi, doar că rezultatul este preluat şi integrat mai departe în procesele de business“.

    În cadrul firmei nemţeşti Moovel, Gabi Dumitru coordonează un departament cu peste zece designeri, este responsabil, între altele, de livrarea de concepte noi sau asigurarea de materiale pentru proiectele existente. Moovel este o firmă fondată de Daimler AG, cu scopul de a descoperi cum noile tehnologii vor afecta mobilitatea urbană în viitor.

    „Anagrama derulează şi proiecte de cercetare în tehnologie – fie şi la un proiect mai complicat de smart city. De exemplu, în 2013 am lucrat cu 47Nord la un proiect dezvoltat de MIT la Seanseable Lab în Singapore.“

    Despre dificultăţi, Gabi Dumitru spune că fiecare moment are particularităţile lui, fie ele provocări de consultanţă, management, operaţiuni sau procese, de design sau tehnologie. „Totuşi, probabil cele mai multe dificultăţi sunt generate de momentele de creştere a companiei şi de deciziile de natură strategică“, spune antreprenorul, care, pe termen lung, se vede lucrând în cercetare şi inovaţie în tehnologie.
     

  • Cum a ajuns o firmă din România înfiinţată cu 100 de dolari împrumutaţi la afaceri de 9,5 milioane euro

    Vasile Vita a pus bazele, în 1991, unei afaceri de distribuţie a componentelor electronice la Cluj, pornind cu un capital de 100 de dolari, şi aceia împrumutaţi. După ce a cărat marfa cu o geantă, pe tren, din Polonia, firma s-a dezvoltat, ajungând în acest an la o cifră de afaceri de 9,5 mil.euro.

     Vasile Vita a absolvit în 1986, la Cluj-Napoca, Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, iar după Revoluţie a identificat o nişă pentru a începe o afacere la care se pricepea, cea a distribuţiei de componente electronice, în special pentru televizoare, iar firma a numit-o ”Vitacom Electronics”.

    ”În 1991 era nevoie de orice, nu exista aproape nimic. După Revoluţie, televizoarele au devenit un bun la care râvnea fiecare român, mai ales cele color, dar s-au lovit de o problemă. Începuse importul de televizoare second-hand, care se mai stricau. Nu existau piese de schimb, nu existau componente, cererea a fost foarte mare. Şi atunci am identificat această nişă şi am început cu componente electronice, o afacere în domeniul pe care îl studiasem în facultate. Am fost norocos din acest punct de vedere. În timp, am început şi alte afaceri în alte domenii, dar nefiind în domeniul meu de expertiză nu prea au mers şi am înţeles că trebuie să rămân în domeniul pe care îl stăpânesc”, a spus Vita.

    Începutul a fost greu, proaspătul antreprenor fiind nevoit să aducă marfa din Polonia, cu trenul, transportată în geantă.
     

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum a ajuns o firmă din România înfiinţată cu 100 de dolari împrumutaţi la afaceri de 9,5 milioane euro

    Vasile Vita a pus bazele, în 1991, unei afaceri de distribuţie a componentelor electronice la Cluj, pornind cu un capital de 100 de dolari, şi aceia împrumutaţi. După ce a cărat marfa cu o geantă, pe tren, din Polonia, firma s-a dezvoltat, ajungând în acest an la o cifră de afaceri de 9,5 mil.euro.

     Vasile Vita a absolvit în 1986, la Cluj-Napoca, Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, iar după Revoluţie a identificat o nişă pentru a începe o afacere la care se pricepea, cea a distribuţiei de componente electronice, în special pentru televizoare, iar firma a numit-o ”Vitacom Electronics”.

    ”În 1991 era nevoie de orice, nu exista aproape nimic. După Revoluţie, televizoarele au devenit un bun la care râvnea fiecare român, mai ales cele color, dar s-au lovit de o problemă. Începuse importul de televizoare second-hand, care se mai stricau. Nu existau piese de schimb, nu existau componente, cererea a fost foarte mare. Şi atunci am identificat această nişă şi am început cu componente electronice, o afacere în domeniul pe care îl studiasem în facultate. Am fost norocos din acest punct de vedere. În timp, am început şi alte afaceri în alte domenii, dar nefiind în domeniul meu de expertiză nu prea au mers şi am înţeles că trebuie să rămân în domeniul pe care îl stăpânesc”, a spus Vita.

    Începutul a fost greu, proaspătul antreprenor fiind nevoit să aducă marfa din Polonia, cu trenul, transportată în geantă.
     

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Arhivă electronică direct corelată cu platforma Lagermax

    Pentru a fluidiza şi controla mai bine fluxul de documente în cadrul firmei de logistică şi din dorinţa de a economisi hârtie, în cadrul Lagermax s-a conturat ideea unei arhive electronice, corelată direct cu platforma Lagermax de TMS şi WMS.

    ELEMENTUL DE NOUTATE:
    Arhiva electronică, corelată direct cu platforma Lagermax. Orice document intră în companie este acum etichetat cu un cod de bare, iar prin scanarea acestuia, cei din departamentul IT au reuşit să „lege” documentul de lotul de marfă sau cursa în urma căreia a fost generat.

    EFECTELE INOVAŢIEI:

    Timpul alocat de coordonatorii de trafic pentru facturare, transmiterea dovezilor de livrare, copierea documentelor a scăzut cu mai bine de 50%.  „Impactul asupra cantităţii de hârtie folosită este extraordinar; dacă înainte foloseam lunar 75 de topuri de hârtie lunar doar în filiala din Arad, care a fost pilot pentru proiectul de scanare a documentelor, acum folosim 40 de topuri de hârtie lunar”, spune Rareş Măcinică, director general al Lagermax România.

    Tot el spune că impactul asupra cantităţii de hârtie folosită putea să fie mult mai mare, dar din pricina birocraţiei şi a cerinţelor instituţiilor financiare de control, sunt foarte multe documente pe care firma este încă obligată să le păstreze şi să le transmită clienţilor din România pe suport de hârtie. Ca impact financiar, în filiala Lagermax Arad, costul cu hârtia a scăzut de la 800 de lei plus TVA la 420 de lei plus TVA, nefiind luate în calcul costul cu alte consumabile implicate în proces (copiatoare, toner).

    DESCRIEREA INOVAŢIEI:

    Rareş Măcinică spune că una din cele mai importante preocupări în lumea businessului, la nivel global, este inovarea. Într-o lume în continuă schimbare, într-o acută nevoie de a folosi resursele existente cât mai eficient, inovarea este obligatorie. „În cadrul Lagermax AED România suntem cu toţii conştienţi de aceste aspecte, iar mediul de lucru şi ierarhia simplificată în cadrul companiei dau posibilitatea oricărui angajat să-şi facă auzite ideile, pentru a le pune în practică împreună cu colegii.”
    În opinia şefului Lagermax România, inovaţiile se nasc în urma anumitor nevoi, iar în cazul firmei de logistică, nevoile identificate au fost de a fluidiza şi controla mai bine fluxul de documente în cadrul companiei şi dorinţa de a economisi hârtie. Discutând cu toţi cei implicati în munca de zi cu zi, s-a conturat ideea unei arhive electronice, dar noutatea a constat în faptul că aceasta a fost gândită în aşa fel încât să fie corelată direct cu platforma Lagermax de TMS şi WMS.

    „Avem astfel posibilitatea acum de a accesa informaţii şi documente într-un timp mult mai scurt, de a oferi clienţilor şi partenerilor acces direct la documentele de care au nevoie despre transporturile efectuate pentru aceştia.”
    Odată cristalizată ideea, lucrurile au decurs foarte rapid, povesteşte Rareş Măcinică: prima foaie a fost scanată la o lună după decizie. Peste încă o lună, departamentul IT împreună cu cei care folosesc platforma TMS au pus la punct detaliile şi procedurile pentru ca orice document să fie salvat corect şi exact acolo unde trebuie.

    Singura investiţie necesară a fost achiziţia unui scanner, care a costat 600 de euro. „Dacă luăm în considerare doar economiile cu hârtia, acest scanner va fi amortizat în aproximativ jumătate de an. Desigur, nu putem calcula exact costul şi profitul în urma acestei inovaţii, dar aşa cum spunea Napoleon Hill, «O idee bună nu are un preţ fix».”

  • Povestea antreprenorului care a fondat prima companie românească de software listată pe AeRO

    Erik Barna este CEO, fondator şi acţionar al Life is Hard, furnizor de soluţii software B2B, listată în decembrie 2015 pe sistemul alternativ de tranzacţionare al Bursei, piaţa AeRO, fiind prima companie de software românească listată pe bursă. Compania deţine participaţii de 100% în Mobile Technologies SRL şi 51% din Barandi Solutions, iar cifra de afaceri cumulată depăşeşte 6,7 miloane de lei pe 2015.

    Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe, specializarea Contabilitate şi Informatică de Gestiune, din cadrul Universităţii din Petroşani, Erik Barna spune că este un autodidact, „îmi place să învăţ lucruri noi şi fac asta în fiecare zi“. În ultimul an de facultate s-a angajat la prima firmă care furniza internet în Hunedoara, ca programator de aplicatii web („o meserie destul de exotică la acea vreme“). În 2000 s-a mutat în Cluj-Napoca pe o poziţie similară, refuzând în prealabil o ofertă de la o companie din Caraibe, producătoare de software pentru case de pariuri; în 2003 a preluat o poziţie similară la o firmă italiană, unde a evoluat până la poziţia de director tehnic al sucursalei din Cluj, pe care a deţinut-o până în septembrie 2008, când a decis că este momentul să facă pasul spre sfera antreprenoriatului. Această decizie a fost cea mai grea din cariera sa, dar spune că „dacă stau să mă uit în urmă, deşi nu a fost uşor, îmi pare rău că nu am făcut acest pas mai devreme. Mental, a trebuit să depăşesc insecuritatea financiară pe care o generează o afacere la început de drum, faţă de securitatea relativă pe care o ai în poziţia de angajat“.

    Compania a primit anul trecut premiul Best ERP / CRM Solution of the Year pentru produsul 24Routier.ro în cadrul IT Europe Awards, eveniment organizat la Londra. În plus, este inclusă în Deloitte Fast Technology 50 CET, plasată pe poziţia 34 în topul companiilor de tehnologie cu cea mai accelerată creştere din Europa Centrală şi de Est. Este al doilea an consecutiv în care firma este prezentă în acest top, la fel fiind inclusă pentru al doilea an şi în cadrul Deloitte Fast Technology 500 EMEA (Europe, Middle East and Africa) – faţă de 2014, Life Is Hard, a urcat 91 de poziţii la ediţia din 2015 a clasamentului, de pe locul 362 până pe locul 271.

    Pe termen lung, Erik Barna se vede tot în cadrul Life is Hard, care se aşteaptă să ajungă o companie mai matură: „Dacă ar fi să o comparăm cu viaţa unui om, acum compania se afla în etapa în care tocmai a terminat facultatea şi urmează să arate ce poate, ce a învăţat şi acumulat“.

  • Tânărul care a înfiinţat una dintre companiile IT cu cea mai rapidă creştere din România

    Erik Barna este CEO, fondator şi acţionar al Life is Hard, furnizor de soluţii software B2B, listată în decembrie 2015 pe sistemul alternativ de tranzacţionare al Bursei, piaţa AeRO, fiind prima companie de software românească listată pe bursă. Compania deţine participaţii de 100% în Mobile Technologies SRL şi 51% din Barandi Solutions, iar cifra de afaceri cumulată depăşeşte 6,7 miloane de lei pe 2015.

    Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe, specializarea Contabilitate şi Informatică de Gestiune, din cadrul Universităţii din Petroşani, Erik Barna spune că este un autodidact, „îmi place să învăţ lucruri noi şi fac asta în fiecare zi“. În ultimul an de facultate s-a angajat la prima firmă care furniza internet în Hunedoara, ca programator de aplicatii web („o meserie destul de exotică la acea vreme“). În 2000 s-a mutat în Cluj-Napoca pe o poziţie similară, refuzând în prealabil o ofertă de la o companie din Caraibe, producătoare de software pentru case de pariuri; în 2003 a preluat o poziţie similară la o firmă italiană, unde a evoluat până la poziţia de director tehnic al sucursalei din Cluj, pe care a deţinut-o până în septembrie 2008, când a decis că este momentul să facă pasul spre sfera antreprenoriatului. Această decizie a fost cea mai grea din cariera sa, dar spune că „dacă stau să mă uit în urmă, deşi nu a fost uşor, îmi pare rău că nu am făcut acest pas mai devreme. Mental, a trebuit să depăşesc insecuritatea financiară pe care o generează o afacere la început de drum, faţă de securitatea relativă pe care o ai în poziţia de angajat“.

    Compania a primit anul trecut premiul Best ERP / CRM Solution of the Year pentru produsul 24Routier.ro în cadrul IT Europe Awards, eveniment organizat la Londra. În plus, este inclusă în Deloitte Fast Technology 50 CET, plasată pe poziţia 34 în topul companiilor de tehnologie cu cea mai accelerată creştere din Europa Centrală şi de Est. Este al doilea an consecutiv în care firma este prezentă în acest top, la fel fiind inclusă pentru al doilea an şi în cadrul Deloitte Fast Technology 500 EMEA (Europe, Middle East and Africa) – faţă de 2014, Life Is Hard, a urcat 91 de poziţii la ediţia din 2015 a clasamentului, de pe locul 362 până pe locul 271.

    Pe termen lung, Erik Barna se vede tot în cadrul Life is Hard, care se aşteaptă să ajungă o companie mai matură: „Dacă ar fi să o comparăm cu viaţa unui om, acum compania se afla în etapa în care tocmai a terminat facultatea şi urmează să arate ce poate, ce a învăţat şi acumulat“.

  • S-a terminat era concedierilor. Cum pleacă acum angajaţii din companii

    Angajatorii au început să se confrunte cu o fluctuaţie din ce în ce mai mare a personalului, pe fondul revenirii economice, iar nivelul plecărilor angajaţilor din companii ajunge la cote similare cu cele din perioada de boom economic, arată rezultatele unui studiu recent al firmei de audit şi consultanţă fiscală al PwC.
     
    „În perioada 2012 – 2015, rata încetărilor contractelor de muncă a fost relativ constantă (15% – 16%). În anul 2015 am observat o scădere a acesteia, iar conform studiului din 2016 costatăm o creştere semnificativă, aceasta ajun­gând aproape de valorile înregistrate în perioada premergătoare crizei economice (în anul 2008, de exemplu, rata de încetare a contractelor de muncă a fost de 20,8%)“, a spus Nicoleta Dumitru, Manager, Servicii de Consultanţă în Resurse Umane, PwC România.
     
    O tendinţă care s-a remarcat în ultimii ani de revenire a economiei şi a cererii de candidaţi de pe piaţa muncii a fost aceea că, din totalul angajaţilor care părăsesc o companie privată în fiecare an, mai puţin de 3% pleacă prin concediere, în timp ce 13% pleacă voluntar, pentru că, probabil, şi-au găsit o ofertă mai bună de muncă.
     

  • S-a terminat era concedierilor. Cum pleacă acum angajaţii din companii

    Angajatorii au început să se confrunte cu o fluctuaţie din ce în ce mai mare a personalului, pe fondul revenirii economice, iar nivelul plecărilor angajaţilor din companii ajunge la cote similare cu cele din perioada de boom economic, arată rezultatele unui studiu recent al firmei de audit şi consultanţă fiscală al PwC.
     
    „În perioada 2012 – 2015, rata încetărilor contractelor de muncă a fost relativ constantă (15% – 16%). În anul 2015 am observat o scădere a acesteia, iar conform studiului din 2016 costatăm o creştere semnificativă, aceasta ajun­gând aproape de valorile înregistrate în perioada premergătoare crizei economice (în anul 2008, de exemplu, rata de încetare a contractelor de muncă a fost de 20,8%)“, a spus Nicoleta Dumitru, Manager, Servicii de Consultanţă în Resurse Umane, PwC România.
     
    O tendinţă care s-a remarcat în ultimii ani de revenire a economiei şi a cererii de candidaţi de pe piaţa muncii a fost aceea că, din totalul angajaţilor care părăsesc o companie privată în fiecare an, mai puţin de 3% pleacă prin concediere, în timp ce 13% pleacă voluntar, pentru că, probabil, şi-au găsit o ofertă mai bună de muncă.
     

  • Patronul firmei care a săpat groapa în care a căzut cu motocicleta poliţistul Bogdan Gigină: “Probabil că o mare vină o are poliţistul”

    Patronul firmei care a săpat groapa în care a căzut poliţistul Bogdan Gigină, Petre Mazilu, a declarat că nu are ce să îşi reproşeze în legătură cu modul în care a fost semnalizată groapa.

    “Semnalizările au fost corecte. Se ştia de groapă. S-a lucrat trei zile înainte, cu o oră înainte a trecut o delegaţie, chiar a preşedintelui, deci nu se poate spune că nu au fost semnalizate corect. Erau două lămpi, «licurici» cum le spunem noi, care funcţionau. Una funcţiona şi după accident, cea care nu a fost distrusă”, a declarat Petre Mazilu, la intrarea în sediul DNA.

    Întrebat a cui este resposabilitatea pentru ceea ce s-a întâmplat, Mazilu a spus: “N-aş putea să mă pronunţ eu. Probabil că o mare vină o are şi tânărul şi e păcat că a murit aşa tânăr. Din neatenţia dânsului, probabil. Din câte am înţeles, i s-a spus să se retragă din dispozitiv din cauza condiţiilor meteo. Nu sunt sigur, s-a zvonit. Nu eram în ţară când s-a întâmplat. Plecam, mă pregăteam de plecare. Eu zic că da, s-a respectat întru totul legea. Câteodată în viaţă eşti vinovat numai că exişti. Din toate punctele de vedere, eu zic că a fost semnalizată corect şi a rămas semnalizată corect încă două zile, cât au mai durat lucrările”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Antreprenoarea care îşi lasă angajaţii să vină şi să plece de la muncă la ce ore vor ei

    Diana Nedea are 32 de ani, a renunţat în urmă cu patru ani la statutul de angajată în corporaţie şi a pornit o afacere cu pantofi pentru femei. Acum are 17 angajaţi care produc 1.000 de perechi de încălţări pe lună, iar vânzările din 2015 au înregistrat un avans de 10% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Antreprenoarea povesteşte ce a făcut-o să renunţe la multinaţională, cum a ajuns Diane Marie, firma care îi poartă numele, la vânzări de 1,5 milioane de lei pe an şi ce planuri are.
     

    Se trezeşte în fiecare dimineaţă la 5.30, iar la 7 îşi începe programul la atelier (şi nu e prima care ajunge, sunt doi angajaţi care preferă să înceapă lucrul înainte de ora 6), nu pentru că ar avea vreo constrângere anume, ci pentru că este o persoană matinală, povesteşte Diana Nedea, care din când în când însoţeşte cuvintele de gesturi enegice, pentru a sublinia parcă ideile. Spune că îi place să poarte cel mai mult sandale şi cizme  (dovadă că a potrivit la blugi şi cămaşă albă sandale argintii), că nu are multe perechi de încălţări, „doar vreo 40“, şi ştie asta pentru că le-a numărat recent, a mai întrebat-o cineva.

    Nici n-ar avea unde să ţină mai multe perechi, pentru că spaţiul este limitat; locuieşte într-o garsonieră şi nu păstrează încălţările mai mult de doi ani. Are câteva perechi preferate pentru fiecare anotimp, iar cel mai adesea alege încălţări fără toc, deşi e minionă, pentru că merge foarte mult pe jos. „Am un telefon nou şi am instalat o aplicaţie care spune că merg pe jos, doar în fabrică, 8 km pe zi. Poate nu este foarte precisă măsurătoarea, dar 5 or fi!“ În primele luni ca antreprenoare, mergea la atelier pe pantofi cu toc şi îmbrăcată în deux pieces, până când a alunecat pe scări şi a decis că e mai bine să îşi adapteze ţinuta la mediu. În fond, nu mai era într-o corporaţie.

    Aşezată la terasa din Centrul Vechi al Capitalei, la doar o aruncătură de băţ de magazinul Diane Marie pe care l-a deschis în 2012, pare mai degrabă o studentă decât o antreprenoare care la patru ani de la înfiinţarea afacerii a ajuns la o cifră de afaceri de 1,5 milioane de lei. Urmăreşte din priviri trecătorii şi identifică lejer un grup de englezi care, în mod surprinzător, pentru că era o zi însorită, nu aveau şlapi, ci încălţăminte sport. Pesemne este efectul mediului, pentru că a fost înconjurată mai mereu de încălţări; părinţii ei, ingineri de profesie, au absolvit o facultate cu profil de prelucrare a pielăriei, lucrează în domeniu „de o viaţă“ şi au o fabrică pentru export, în sistem lohn, cu 60 de angajaţi.

    Diana Nedea nu are diplomă de inginer, ci este absolventă de ASE şi spune că a lucrat înainte de a înfiinţa atelierul de producţie în ceea ce numeşte „joburile standard de absolvent de ASE, în multinaţionale, în vânzări“, mai întâi la Vodafone şi apoi la LG. S-a hotărât să meargă pe alt drum în 2011, după un concediu de două săptămâni, pentru că s-a implicat în acest proiect, care iniţial ar fi fost o divizie a afacerii părinţilor săi, antreprenori din 1996. În momentul de apogeu al afacerii fabrica părinţilor avea 400 de angajaţi. „Cochetau cu ideea de a face ceva pentru piaţa internă, însă sunt foarte încărcaţi, ca volum de muncă, şi au renunţat la idee.“

    Povesteşte că la întoarcerea din concediu s-a aşezat la birou şi nu şi-a mai găsit locul, a fost un moment în care şi-a dat seama că nu mai rezonează cu multinaţionala. Se implicase mult în proiectul afacerii, avea multe idei – a studiat şi pictura ani de zile, pentru că „părinţii au investit în mine şi sora mea destul de mult“; spune că în întreaga familie se regăseşte un pic de spirit artistic, dar ea se pricepe şi la cifre, statistici şi matematici. Îşi aminteşte că în vacanţele de vară mergea în fabrica părinţilor şi împreună cu sora sa căutau resturi de piele din producţie ca să facă botoşei pentru păpuşi. Începutul afacerii n-a fost însă o joacă de copil, chiar dacăa avut o întreagă serie de avantaje.
    Unul dintre avantaje a fost sprijinul părinţilor, care i-au împrumutat utilajele cu care a pornit producţia şi i-au pus la dispoziţie şi un spaţiu. Aşa că investiţia de pornire, în 2011, a fost de 8.000 de euro, bani proprii.

    Ulterior, a schimbat utilajele, iar bugetul de investiţii a ajuns până la 20.000 de euro în 2012, când a deschis şi primul magazin, la o aruncătură de băţ de Lipscani. Un alt avantaj au fost toate informaţiile la care a avut acces de-a lungul vieţii, pentru că fabricarea pantofilor are dichisul său; pielea, de pildă, se întinde pe o direcţie, motiv pentru care este dublată la interior cu o pânză care contracarează acest efect, altminteri încălţările „se fac bărcuţă“. De mare folos a fost şi girul pe care l-a avut în faţa furnizorilor, care lucrau de ani buni cu părinţii săi. „Au fost probleme financiare, inclusiv cu sume neîncasate pe mărfuri pe care le-am livrat la magazine, pe care le-am depăşit tot mulţumită furnizorilor. Istoria familiei m-a ajutat mult, ar fi fost mult mai greu şi la început, şi pe parcurs.“ Un moment hotărâtor în existenţa firmei a fost cel în care a marcat o pierdere de 80.000 de lei de la un singur client, care pur şi simplu nu a plătit marfa. „Cadrul legislativ este groaznic, este foarte greu să recuperezi banii din piaţă.