Guvernul intenţiona iniţial să comaseze principalii producători de energie şi cărbune în două societăţi naţionale, Electra şi Hidroenergetica, însă a renunţat la acest proiect din cauza problemelor juridice şi ia în calcul varianta alternativă de a crea două companii energetice mai mici, respectiv Complexul Energetic Oltenia şi Complexul Energetic Hunedoara. Complexul Energetic Hunedoara va fi format din termocentralele Paroşeni şi Mintia şi minele considerate viabile ale Companiei Naţionale a Huilei (CNH), iar Complexul Energetic Oltenia va fi compus din SNLO şi termocentralele Craiova, Turceni şi Rovinari.
Tag: companii
-
Depozitele firmelor şi populaţiei au crescut cu 0,5% în august faţă de iulie, la 178 miliarde lei
În luna analizată, depozitele în lei ale firmelor şi gospodăriilor au crescut cu 0,8% raportat la iulie şi cu 10,8% comparativ cu august anul trecut, la 117,41 miliarde lei, în timp ce plasamentele în valută au scăzut cu 0,2% faţă de luna anterioară şi cu 4,4% comparativ cu august 2010, la 60,65 miliarde lei (exprimate în euro au crescut cu 0,2%, până la 14,36 miliarde euro), se arată într-un comunicat al BNR. Defalcat, depozitele în lei ale populaţiei s-au redus comparativ cu iulie cu 0,1%, până la 67,81 miliarde lei. Faţă de august anul trecut, depozitele în lei ale gospodăriilor populaţiei au înregistrat o creştere de 9,7% (5,3% în termeni reali).
-
Numărul companiilor de stat cu pierderile incluse în deficitul bugetar a scăzut de la 30 la zece
La finalul misiunii de evaluare din mai-iunie, Guvernul şi FMI au stabilit să includă în calculul deficitului bugetar şi pierderile din 30 companii de stat centrale sau locale, inclusiv titluri emise de Fondul Proprietatea, societăţile fiind astfel obligate să anunţe periodic la Ministerul Finanţelor indicatorii financiari şi operaţiunile efectuate. Decizia a fost luată după ce Eurostat a anunţat că are rezerve în privinţa calităţii datelor raportate de România referitoare la deficitului bugetar de anul trecut, calculat după standardele ESA95, invocând printre cauze incertitudinea legată de impactul unor companii publice asupra deficitului.
-
Noile capele luminate ale lui Patriciu
Drept urmare Dinu Patriciu şi-a întărit echipa de conducere şi a rescris planul de afaceri: restructurarea se face din mers, cu miză pe descentralizarea managementului şi pe educarea angajaţilor, pe dezvoltarea părţilor nevăzute ale businessului. Echipa de conducere a diviziei FMCG Retail din Mercadia Holland a fost completată cu Anca Vlad, fost manager al bauMax România, şi Vlad Şeitan, care ocupa o funcţie de conducere la OMV Refining & Marketing. Anca Vlad va fi de la 1 octombrie Head of Category Management and Purchasing, iar Şeitan va deveni de la aceeaşi dată Chief Operational Office şi Deputy CEO.
Patriciu estimează pentru reţelele Mic.ro, Macro şi miniMax o cifră de afaceri de 225 de milioane de euro în acest an, iar anul viitor vânzările ar putea ajunge la 880 milioane de euro. Mercadia Holland are în prezent 830 de magazine Mic.ro, dintre care 720 fixe şi 110 mobile şi 58 de unităţi Macro şi miniMax. Planurile de dezvoltare prevăd un număr de 2.000 de unităţi Mic.ro şi 150 miniMax şi Mac.ro până la finele lui 2012. Valoarea totală a investiţiei este estimată la 250 de milioane de euro. Pentru 2013 Mercadia îşi propune să obţină afaceri de 1,5 miliarde de euro cu cele trei lanţuri de magazine.
Chiar dacă planurile iniţiale presupuneau cooptarea de asociaţi în magazinele Mic.ro, doar 10% dintre unităţi funcţionează într-un astfel de sistem, în special din cauza lipsei de instruire a candidaţilor. “Ne întâlnim cu două categorii de români, oameni care au 7.000 de euro şi care vor să facă 70.000 de euro într-o lună şi oameni ce vor să aibă o afacere cinstită, din care să trăiască, dar nu au cei 7.000 de euro”, spune Dorin Gherman, membru în Executive Board. Cei 7.000 de euro reprezintă suma cu care un doritor intră în parteneriat cu Mercadia şi poate gestiona un magazin Mic.ro. Dar banii sunt numai o parte a înţelegerii, care cuprinde patru niveluri de selecţie. Pe de altă parte, vânzările din magazinele în care există asociaţi sunt cu 25% mai mari decât în celelalte, deoarece aceştia sunt direct interesaţi de creşterea eficienţei.
Patriciu a vorbit şi despre preţurile practicate în reţeaua Mic.ro, care nu pot fi la fel de mici ca acelea din magazinele de tip discount. “Dacă omul vrea preţ de discounter, se duce la doi kilometri, nu la 100 de metri. Sigur că încercăm să reducem preţurile, aceasta este şi strategia. Preţurile vor fi comparabile, dar niciodată egale cu cele din magazinele de tip discount. Ceea ce stârpim noi este comerţul nefiscalizat”, adăugă Patriciu.
Pentru dezvoltarea reţelelor de magazine Patriciu va investi cu 100 milioane euro mai mult faţă de cât îşi propusese iniţial, întrucât băncile nu sunt dispuse să finanţeze cu sume mari proiecte de investiţii. Planul iniţial era investirea a 250 de milioane de euro din care Mercadia să suporte 100 de milioane de euro din surse proprii, 100 de milioane de euro să fie credite bancare şi 50 de milioane de euro credit furnizor; firma a fost nevoită să îşi schimbe planurile şi să dubleze valoarea investiţiei proprii, pentru că băncile nu i-au acordat finanţare.
“Sucursalele băncilor străine din România nu sunt dispuse să suporte credite de investiţii de o asemenea anvergură. Ne-am reorientat planul de afaceri către contribuţia firmei, dar vom face un efort dublu”, a spus omul de afaceri.Patriciu susţine că în ultimele luni sucursalele băncilor străine din România “trimit bani acasă” şi preferă să finanţeze Guvernul, nu sistemul privat. El crede că sistemul bancar românesc ar trebui restructurat “de la cap la coadă” şi să nu mai existe un singur nivel de bănci, ci mai multe, printre care şi bănci locale de economii, apoi unele regionale şi abia apoi actualele structuri naţionale.
“Când ai 30 de miliarde credite ipotecare în România, care de fapt sunt neperformante toate, pentru că nivelul garanţiilor nu le mai acoperă, dar nu le declari neperformante, stai pe ouă până se strică”, a spus Patriciu. El a adăugat că un astfel de comportament al băncilor va duce la o lipsă de lichidităţi în sistemul privat, care a început deja să se simtă. Întrebat ce ar trebui să facă Guvernul în privinţa băncilor, Patriciu a răspuns: “Să stea deoparte”.
-
Topul celor mai mari 100 de companii controlate de antreprenori români
ZF a realizat pentru al doilea an consecutiv topul celor mai mari 100 de companii în care acţionar majoritar este un român, iar datele arată că primele zece firme locale au avut anul trecut afaceri cumulate de peste 14 mld. lei (3,4 mld. euro), în creştere cu 36% faţă de 2009.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Şapte întrebări pentru viitorul CEO la stat
O formulare oarecum ambiguă şi perpetuarea respectivei ambiguităţi în presă a umplut, săptămâna trecută, inbox-ul lui George Butunoiu, unul dintre candidaţii care ar fi putut să asiste Ministerul Economiei în instalarea managementului privat la cinci mari companii de stat. Câştigătorul licitaţiei lansate în urmă cu două săptămâni, în valoare de circa 600.000 de euro, a fost anunţat vinerea trecută (Pedersen&Partners, condus de peste cinci ani de Mona Neagoe), însă acesta nu ar alege candidaţii, ci va trebui să asiste ministerul în selecţia consultantului pentru desemnarea firmei de recrutare a viitorilor manageri, să întocmească caietul de sarcini şi să ofere elementele ce trebuie urmărite în timpul interviurilor finale.
Dar oamenii au înţeles că este vorba de procesul de recrutare în sine, aşa că au început să trimită mailuri. “Sunt foarte mulţi oameni în piaţă interesaţi de aceste funcţii. Am început deja să primesc o mulţime de
CV-uri chiar de la oameni care conduc companii foarte importante din România. Majoritatea este din companii multinaţionale. Ba am primit pe e-mail şi două CV-uri din străinătate. Unii sunt interesaţi de salariile foarte mari pe care ar urma să le primească, iar alţii spun că s-ar mulţumi şi cu salarii mai mici decât în prezent”, spune Butunoiu, a cărui companie a participat la licitaţie în parteneriat cu casa de avocatură Biriş Goran. Interesantă graba managerilor, nu? Ea poate fi motivată de salariile mari anunţate deja în proiectele legislative ale Guvernului, de provocarea pe care o constituie restructurarea unei companii de stat şi de benefiicile pe care o astfel de acţiune le pot aduce CV-ului. Hidroelectrica, Oltchim, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, Electrica Furnizare şi Romarm sunt primele companii din subordinea Ministerului Economiei care vor avea management privat.
Ideea unor companii de stat cu management privat este cât se poate de benefică pentru economia românească şi mediul local de afaceri. Dar, înainte de a trimite sau a selecta CV-uri, viitorii manageri, guvernanţii şi chiar partenerii companiilor trebuie să găsească răspunsuri pentru o serie de întrebări esenţiale:
1. Va fi eliminat factorul politic din conducerea executivă şi administrarea celor cinci companii de stat? Câtă libertate de mişcare vor avea managerii?
2. Cine va stabili regulile jocului, criteriile de performanţă şi obiectivele pentru aceşti manageri?
3. Cum se va raporta middle-managementul din respectivele companii la noul CEO?
4. Cum va evolua relaţia cu partenerii tradiţionali, furnizori sau clienţi?
5. Vor beneficia companiile de mai multă încredere din partea sistemului bancar, care să le asigure finanţarea de care au nevoie?
6. Care va fi relaţia dintre management şi Consiliul de Administraţie, numit şi acesta, în prezent, pe considerente politice?
7. Care va fi reacţia sindicatelor, cum vor colabora acestea cu managementul privat şi cum vor accepta restructurările?
8. Salariile şi bonusurile propuse nu sunt totuşi prea mari în raport cu businessul respectivelor companii?
“Ce le ceri acestor oameni este una dintre cele mai importante probleme”, spune analistul economic Dragoş Cabat. Stabilirea regulilor de performanţă care să impună managerului cerinţe şi depolitizarea managementului sunt două din cele mai mari probleme care nu aparţin managerilor, ci reprezentanţilor statului, din Consiliile de Administraţie, ministere sau din Guvern. “Statul a dovedit că nu prea ştie să controleze şi de fapt tot ceea ce contează în evaluarea managementului este să te bazezi pe indicatori de performanţă şi nimic altceva”, spune Cabat. Şi actualii manageri performează în funcţie de criterii impuse, dar respectivele criterii nu slujesc doar interesele companiei. Un mare combinat într-o zonă monoindustrială poate avea, în jocul politic, un rol mai degrabă social, el va trebui să angajeze oameni, să dea slujbe. Drept urmare, echipa managerială se va concentra pe rolul social, iar rezultatele economice nu vor mai conta aşa de mult. Creşterea cifrei de afaceri, obţinerea profitului cu orice preţ sau menţinerea activităţii pentru a sluji intereselor unor parteneri de afaceri cu legături politice pot fi alte exemple de criterii care nu vor transforma compania de stat într-un model de profitabilitate asezonată cu responsabilitate socială.
Întreprinderile cu acţionariat majoritar de stat trebuie tratate însă diferenţiat, în funcţie de gradul de utilitate socială, consideră un bancher care a preferat să îşi păstreze anonimatul: “Este o prostie să le tratăm pe toate la grămadă şi să înţelegem prin eficienţă lichidarea totală a subvenţiilor la toate companiile de stat, inclusiv Metrorex şi CFR. Şi în Germania, şi în Italia, companiile de transport public, cu care călătoresc inclusiv oameni cu niveluri scăzute de venit, beneficiază de un anumit grad de implicare a statului. Aceasta nu anulează şi nu trebuie să anuleze principiul unui management eficient”. Nu asta ar fi problema cea mai mare, deoarece performanţa unei companii depinde până la urmă de calitatea managementului şi de atitudinea acţionarilor, nu de structura acţionariatului, adică dacă a fost sau nu privatizată compania. În Vest există numeroase exemple de întreprinderi de succes cu capital de stat, ca şi de falimente în mediul privat. “Depinde însă cât de mult <îşi bagă nasul> statul ca acţionar majoritar: scopul de bază al statului ca acţionar e să aibă în portofoliu companii funcţionale şi profitabile, de pe urma cărora să aibă surse de venit consistente (adică nu entităţi căpuşate în beneficiul unor anumite grupuri sau vaci de muls prin imixtiuni de alt gen, cum a fost cazul donaţiei de la Romgaz la buget)”, precizează un alt bancher intervievat de BUSINESS Magazin.
-
Mai multe companii au vrut să cumpere Facebook în trecut. Ce oferte a refuzat Mark Zuckerberg
În 2006, cei de la Yahoo! au vrut să cumpere Facebook pentru 1 miliard de dolari, adică de 100 de ori mai puţin decât valoarea sa actuală. Atunci, 50.000 de utilizatori se înregistrau pe Facebook, iar numărul lor tot creştea. Aşa că Mark Zuckerberg, fondatorul companiei, a refuzat oferta, scrie BBC News.
În prezent, Yahoo! are o valoare de piaţă de 18,2 miliarde de dolari, faţă de 100 de miliarde cât are Facebook.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Cele mai performante companii de la Bursa de Valori
Companiile româneşti sunt preocupate mai mult să-şi crească vânzările şi să-şi dezvolte afacerea, aproape cu orice cost, fără ca impactul deciziilor lor asupra nivelului de profitabilitate să fie printre priorităţile strategiei lor, consideră Adrian Comăneci, senior project manager al companiei de consultanţă în management Contrast Management Consulting (CMC).
Concluzia lui se întemeiază pe un studiu, pe care l-a coordonat, despre relaţia dintre indicatorii ce privesc dezvoltarea afacerii şi cei ce privesc rentabilitatea în cazul celor mai importante companii listate la Bursa de Valori, după cifra de afaceri şi lichiditate. Studiul ia în calcul perioada 2006-2010, perioadă când vânzările agregate ale companiilor au rămas constant peste nivelul celor din 2006, inclusiv în plină perioadă de criză (2008-2009), dar în schimb profitabilitatea a scăzut accelerat începând din 2006, cu un minim în 2009. Mai exact, pentru 46 din 49 de companii analizate, indicatorul combinat de creştere a cifrei de afaceri şi a activelor a fost pozitiv, dar numai 19 companii au reuşit să obţină o rentabilitate reală pozitivă a capitalului, adică să acopere prin profitul contabil şi costul capitalurilor utilizate.
Faţă de studiile similare din anii trecuţi, care analizau performanţa companiilor în ultimii trei ani, cel de acum ia în calcul patru ani cum nu se poate mai diferiţi: o primă fază favorabilă pentru dezvoltare şi creştere (2006-2008) şi a doua de reducere a cererii şi îngreunarea accesului la finanţare (2008-2010). “Tocmai acesta e contextul cel mai potrivit în care pot fi identificate acele companii cu capacitatea de a obţine performanţă şi de a crea în mod sustenabil valoare pentru acţionari, chiar şi în condiţii macroeconomice adverse”, afirmă Adrian Comăneci.
Pentru perioada 2007-2009, cele mai mari punctaje, rezultate din indicatorii luaţi în considerare (rentabilitatea capitalului după deducerea costurilor de finanţare, rentabilitatea capitalului propriu, indicatorul combinat de creştere a cifrei de afaceri şi a activelor, respectiv randamentul acţiunilor pe parcursul anului) le-au obţinut Rompetrol Well Services, Electromagnetica şi Condmag. Pentru perioada 2006-2010, Electromagnetica şi Rompetrol rămân în top, dar sunt devansate de Ropharma Braşov, controlată de omul de afaceri Mihai Miron, şi de Prospecţiuni Bucureşti, controlată de Ovidiu Tender. În 2010, clasamentul este condus de producătorul de îngrăşăminte Azomureş, urmat de Ropharma şi Electroargeş.
Anul trecut, pentru prima oară de la începutul crizei economice, majoritatea companiilor incluse în studiul CMC au consemnat o îmbunătăţire la nivelul principalilor indicatori financiari: vânzările agregate au crescut cu 11,8% faţă de 2009, în timp ce profitul agregat (EBIT) a crescut cu 180%, în primul an de creştere de după 2006. “Odată cu acomodarea la noile condiţii ale pieţei (putere de consum redusă, acces îngreunat la surse de finanţare), companiile de top au trecut la aplicarea unor strategii coerente de reducere a costurilor şi de reluare a creşterii, care au condus la aceste rezultate pozitive”, explică Adrian Comăneci.
Primele trei companii care au creat valoare acţionarilor în 2010 au avut însă strategii de management total diferite. Liderul clasamentului, Azomureş, cu o urcare de 31 de poziţii faţă de 2009, a obţinut o creştere de 62% a cifrei de afaceri faţă de anul precedent şi o rentabilitate ridicată a capitalului (31%). O parte dintre factorii care au putut contribui la aceste performanţe au fost: creşterea producţiei cu aproape 36%, dezvoltarea unei politici de preţ flexibile, precum şi adaptarea politicii de preţ la cererea mondială pe anumite segmente, cum este cel al îngrăşămintelor pe bază de azot.
Ropharma, ocupanta locului secund în Contrast TOP 50, a mizat pe schimbarea mixului de vânzări, pentru a obţine o creştere de 22% a cifrei de afacei faţă de 2009. Cu o cifră de afaceri netă de aproape 352 de milioane de lei, Ropharma s-a situat cu 1,3% faţă de nivelul creşterii pieţei farmaceutice de retail. Creşterea cu 35% a vânzărilor prin farmaciile proprii a condus la realizarea a 74% din veniturile din vânzări din retail. Producătorul de electrocasnice Electroargeş a reuşit aproape să îşi tripleze profitul (cu o creştere de 2,8 ori) în doar un an, ca efect al creşterii exporturilor cu 43% şi al unui proces intern de restructurare.
“Pentru a menţine aceste rezultate şi în viitor, este extrem de important ca managementul companiilor să păstreze această strategie echilibrată impusă de criză şi să nu mai cadă în mirajul creşterii şi diversificării afacerilor indiferent de costuri şi de tendinţa reală a pieţei”, recomandă Comăneci.
La nivel sectorial, evoluţia cea mai solidă a avut-o segmentul farmaceutic, cu un indicator combinat de creştere a cifrei de afaceri şi a activelor de 8,5% şi o rentabilitate reală a capitalului de 0,2%. În 2010, sectorul farmaceutic a înregistrat o creştere de 19,56% în euro, ajungând la o valoare totală de 2,286 miliarde de euro. Medicamentele fără prescripţie (OTC-urile) au înregistrat în euro vânzări în creştere cu 7,26%, până la 325 de milioane de euro, în timp ce medicamentele pe bază de reţetă au beneficiat de o creştere de 24,91%. Aceste rezultate au făcut ca sectorul farmaceutic să urce în 2010 de pe primul loc al clasamentului, faţă de locul secund ocupat în 2009.
Cele de mai sus trebuie interpretate, evident, ca o lecţie utilă despre felul cum o strategie de management cu viziune se corelează cu performanţa bursieră şi nu ca un predictor automat al evoluţiilor viitoare ale companiilor ori ca o recomandare de investiţie. În privinţa recomandărilor de investiţii pentru piaţa de acţiuni, în condiţiile situaţiei imprevizibile din economia globală, concluziile formulate de analişti s-au schimbat pe parcursul anului, odată cu percepţiile faţă de risc ale investitorilor cu forţă financiară; de pildă, Citigroup consideră în ultimele analize Turcia unul dintre câştigătorii perioadei de turbulenţă financiară care goneşte investitorii de pe pieţele dezvoltate, dar aceasta după o perioadă extrem de proastă pentru bursa din Turcia, care a căzut cu peste 31% de la începutul anului, calculat în euro, ieftinind puternic acţiunile (pentru comparaţie, bursa de la Bucureşti a scăzut cu 8,9%, cea de la Budapesta cu aproape 13%, iar cea din Polonia cu aproape 16%).
În general însă, pieţele de acţiuni din Europa Centrală şi de Est rămân preferate atât de cei care compară zilnic datele pieţelor emergente (analiştii Erste, în raportul de strategie globală pe trimestrul al treilea, recomandau de pildă suprapondere pe acţiunile din Europa emergentă, subpondere pentru cele din America Latină şi o poziţie neutră faţă de cele din Asia), cât şi de cei ce caută oportunităţi deopotrivă în pieţele emergente şi în cele de frontieră, cum ar fi Mark Mobius de la Templeton Emerging Markets Group, care zilele trecute paria ferm pe pieţele de capital din Polonia, Rusia, România şi Turcia.
-
Carpatica lansează un credit nou pentru cumpărarea de terenuri agricole
Beneficiarii pot fi producătorii agricoli persoane juridice şi cei asimilaţi acestora, care sunt organizaţi conform legii, desfăşoară activităţi legale potrivit actului constitutiv, nu sunt în stare de insolvenţă şi sunt înregistraţi în Registrul agricol.
Suma maximă acordată este de 10.000.000 lei sau echivalent în euro sau dolari, perioada de creditare este de maximum 10 ani, iar perioada de graţie este de maximum 2 ani pentru plata principalului şi cel mult 6 luni pentru plata dobânzii.
“În momentul de faţă există un număr foarte mare de terenuri cu potenţial în zone agricole, dar care sunt nelucrate. Este un credit căruia i-am ataşat multiple avantaje, tocmai pentru a fi cât mai uşor de accesat şi de rambursat, ţinând cont de sezonalităţile specifice agriculturii”, a comentat George Ciobănaşu, director general adjunct al Băncii Comerciale Carpatica, referindu-se la perioada de graţie pentru plata principalului şi a dobânzii, în funcţie de termenul estimat pentru recoltarea şi comercializarea producţiei obţinute din exploatarea suprafeţelor cumpărate cu ajutorul creditului.
Banca nu solicită aport propriu dacă beneficiarul creditului are în proprietate un teren în suprafaţă cel puţin egală cu cea a terenurilor care urmează să fie cumpărate prin creditul oferit, iar pentru celelalte situaţii, cuantumul aportului propriu este de minimum 10% din valoarea fără TVA a terenurilor care urmează să fie cumpărate.
Rambursarea creditului se poate face in tranşe, existând posibilitatea de a opta pentru rate egale sau descrescătoare, grafic neregulat de plată (rate inegale), plata in zile diferite a principalului si a dobânzii, rate lunare sau trimestriale.
Prin acelaşi credit, banca va putea finanţa şi societăţile nou-înfiinţate pentru achiziţia terenurilor în suprafaţă cel puţin egală cu cea a terenurilor aflate în proprietatea lor.
-
Puţin câte puţin sau cum ies companiile din recesiune
“Pentru mediul de afaceri din Europa Centrală, anul trecut a fost un moment de respiro”, apreciază George Mucibabici, preşedintele companiei de audit, fiscalitate şi consultanţă financiară şi de management Deloitte. După trei ani de recesiune a economiilor din toată lumea şi de încercări fragile de corecţie a situaţiei, caracterizate de cele mai multe ori prin reorganizări şi reduceri masive de costuri, lucrurile par să se fi stabilizat şi, în unele cazuri, au început chiar să-şi revină.
Creşterea cu 11% a veniturilor de 612 de miliarde de euro înregistrate anul trecut de cele mai mari 500 de companii din regiune oferă, într-adevăr, puţin confort şi poate chiar o umbră de speranţă că recesiunea este pe care să ia sfârşit, cu atât mai mult cu cât cifra se apropie din ce în ce mai mult de nivelul anterior crizei. Aproape opt din zece dintre companiile în cauză au raportat anul trecut încasări mai mari decât în 2009, cu toate că în linii mari contextul a rămas neschimbat – consumul a rămas la un nivel destul de scăzut, companiile au continuat şi ele să ţină din scurt costurile, iar problemele din ţări mai dezvoltate au reprezentat o ameninţare pentru exporturi. Toate acestea în timp ce în 2009 lucrurile mergeau fix pe dos, inclusiv giganţii europeni fiind loviţi de recesiune şi de diminuarea veniturilor.
Semnale pozitive există peste tot în lume. În SUA, de pildă, cele 232 de companii din indexul 500 al Standard and Poor’s, care au raportat rezultate financiare pentru prima jumătate a acestui an, au consemnat un avans de 18% al veniturilor comparativ cu perioada similară din anul precedent. La fel s-a întâmplat şi cu companiile din Europa de Vest, monitorizate prin Euro Stoxx 600, care au avut venituri mai mari cu 15%. Cât despre companiile din Europa Centrală, creşterea medie a încasărilor a fost de 17% în rândul celor mai mari 500 de companii din regiune în prima parte a acestui an, singurele ţări unde media veniturilor s-a diminuat fiind Croaţia şi Bulgaria. “Evoluţia dovedeşte că cele mai mari companii din regiune au capacitatea şi resursele strategice şi operaţionale să-şi revină chiar şi din cele mai grave crize”, îşi exprimă Tomasz Ochrymowicz, partener al Deloitte Central Europe, opinia în studiul Central Europe Top 500 realizat anual de compania de audit, fiscalitate şi consultanţă financiară şi de management.
Pentru România, chiar dacă starea generală a economiei nu pare să confirme aceast lucru, anul trecut a fost unul chiar mai bun, cel puţin pentru marii jucători din economie – 38 dintre cele mai mari 500 de companii din Europa Centrală provin din România, cu cinci mai multe decât în ediţia precedentă a studiului Deloitte şi un total de opt afaceri noi calificate în clasament. Iar veniturile firmelor româneşti, de 37,5 miliarde de euro anul trecut, au crescut mai mult decât media europeană, lucru care a determinat practic poziţionarea mai bună a pieţei locale în clasament.