BusinessMagazin

Tag: companii

  • Topul celor mai mari firme de proiectare

    V-aţi întrebat vreodată, când circulaţi pe o şosea sau când vedeţi o fabrică la margine de oraş cine este “creierul” care le-a gândit şi le-a dat formă? Sau, cu alte, cuvinte, cine le-a proiectat? Firmele de proiectare au un rol central în orice lucrare de construcţie, fie că vorbim de autostrăzi, hidrocentrale sau hale industriale, în condiţiile în care se află în spatele soluţiei tehnice şi dau direcţia oricărui pas pe care constructorii îl fac. Cine au fost însă cei mai mari proiectanţi de pe piaţa locală anul trecut, în funcţie de veniturile pe care le-au înregistrat?

    Primii zece cei mai mari jucători din industria proiectării în construcţii au consemnat anul trecut cifre de afaceri cumulate de 350 de milioane de lei sau circa 83 de milioane de euro, având în medie o marjă de profit de 10,2%, potrivit IBC Focus, companie specializată în agregarea de informaţii din domeniul construcţiilor şi afacerilor.

    În 2010 piaţa construcţiilor nu a dus-o prea bine, continuând să scadă cu 20-25%, astfel că acest declin s-a resimţit şi la nivelul firmelor de proiectare şi consultanţă: cu un an în urmă cifra de afaceri a celor mai mari zece se ridica la 99 de milioane de euro, deci cu aproape 16% mai mult decât în 2010.

    Liderul în domeniul proiectării a fost Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice (ISPH), cu afaceri de 53,7 milioane de lei (12,8 milioane de euro), în uşoară scădere faţă de anul anterior. Compania, care a fost înfiinţată încă din 1949 şi care a fost privatizată după Revoluţie, s-a implicat în construcţia a numeroase baraje sau hidrocentrale în România, cum sunt amenajarea râului Crişul Repede sau lucrările de reabilitare la hidrocentrala de la Remeţi din judeţul Bihor. Compania a avut anul trecut o marjă de profit de circa 17,5%, obţinând al doilea cel mai mare profit net din rândul celor mai mari zece firme de proiectare ce activează pe piaţa locală. În 2010 ISPH a continuat o serie de proiecte din domeniul hidroelectric, precum studiul de fezabilitate pentru retehnologizarea Centralei Hidroelectrice Slatina sau studiul de prefezabilitate pentru valorificarea potenţialului hidroenergetic al râului Mureş pe sectorul Mureş-Nădlac.

    Dacă laurii de premiant au mers în 2010 către un proiectant din domeniul energiei, locul secund a fost ocupat de Search Corporation, firmă controlată de omul de afaceri Michael Stanciu, care are contracte în special în infrastructura rutieră. Compania, cu afaceri de aproape 45 milioane lei (10,7 milioane euro) şi un profit de 1 milion lei (0,3 milioane euro), se ocupă în special de proiecte de autostrăzi în România, astfel că, având în vedere că anul acesta au fost licitate o serie de proiecte de astfel de şosele, şi-ar putea mări considerabil businessul în 2011. “Cifra de afaceri a scăzut în 2010 în principal din cauza încetinirii procesului de lansare de noi proiecte de către autorităţile care gestionează infrastructura rutieră”, spune Mihaela Drăghici, director relaţii publice în cadrul Search Corporation.

  • Destinaţii noi pentru companiile aeriene în 2012

    Cele mai multe destinaţii noi în reţeaua de zboruri va introduce, din martie anul viitor, compania aeriană low-cost Blue Air, controlată de Nelu Iordache. După ce a renunţat la mai multe curse externe în urma procesului de restructurare prin care a trecut, Blue Air a programat curse noi.

    Pe orarul de vară de anul viitor compania va avea zboruri spre Veneţia şi Catania. De asemenea, “vom reintroduce cursele Bucureşti-Lisabona, care vor fi operabile doar pe perioada verii”, a declarat Florentina Tatu, director de relaţii publice la Blue Air. Din martie 2012 transportatorul introduce curse noi din Bucureşti către Veneţia de trei ori pe săptămână şi din Bacău către Veneţia tot de trei ori pe săptămână. Biletele sunt deja disponibile la preţuri începând de la 14,99 euro/segment de zbor, potrivit datelor de pe site-ul companiei aeriene. Mai mult, Blue Air va avea un nou zbor şi pe ruta Bacău-Catania, în perioada 25 martie – 27 octombrie anul viitor. Zborurile vor fi operate de trei ori pe săptămână.

    WIZZ AIR SPRE 20 DE DESTINAŢII
    Şi compania low-cost Wizz Air turează motoarele pe piaţa românească, de unde avioanele pe care le deţine vor zbura spre 20 de destinaţii externe din Bucureşti. În orarul de vară de anul viitor compania va opera zboruri şi spre Verona, cu plecare de pe aeroportul Aurel Vlaicu (Băneasa). Ungurii vor introduce mai multe zboruri suplimentare din Bucureşti, dar şi de pe aeroportul din Timişoara spre Paris, Londra, Bologna, Roma şi Dortmund. Compania estimează că va transporta 400.000 de pasageri anul viitor din şi spre Timişoara.

    Low-costul ungar a intrat pe piaţa din România în iulie 2006, stabilindu-şi prima bază operaţională în Bucureşti. Ulterior compania a mai deschis baze în Cluj-Napoca, Timişoara şi Târgu-Mureş
    Wizz Air a ajuns de la 17.000 de pasageri transportaţi în 2006 în România la un trafic de 2,1 milioane de pasageri anul trecut şi aşteaptă 2,76 milioane de pasageri anul acesta. Este astfel compania aeriană cu cea mai agresivă strategie de extindere pe piaţa locală.

    NU TOŢI MIZEAZĂ PE EXTINDERE
    Pe piaţa aeriană low-cost mai operează compania GermanWings, iar oficialii companiei nu au anunţat nicio destinaţie nouă în programul de anul viitor. Pe acelaşi segment, easyJet, care avea zboruri de pe aeroportul Henri Coandă (Otopeni), a anunţat că din ianuarie anul viitor se va retrage de pe piaţa românească. Compania a operat în ultimii patru ani şapte zboruri pe săptămână pe ruta Bucureşti-Madrid şi cinci pe Bucureşti-Milano, rute pe care s-au înregistrat 200.000 de pasageri în 2009, conform celor mai recente date disponibile. Peter Voets, marketing manager pentru Elveţia, Austria şi Europa de Est în cadrul easyJet, susţinea că din cauza costurilor mari de operare nu este profitabil pentru companie să mai rămână pe piaţa locală.

  • Ce se mai întâmplă cu salariile?

    Pe piaţa de resurse umane, liniştea spune mai mult decât orice perioadă tumultoasă. De linişte se feresc şi angajatorii, dar şi angajaţii şi, de ceva vreme, din piaţă nu se mai aude zgomot. Totul se mişcă la intensitate redusă şi toată lumea aşteaptă să vadă ce se întâmplă pentru a-şi putea programa următoarea mişcare. Poate tocmai de aceea studiile care radiografiază piaţa muncii aduc mereu concluzii surprinzătoare. Spre exemplu, cu aproximativ o lună în urmă, PwC lansa studiul salarial Paywell care avea un ton general optimist: România are mai mulţi angajaţi şi mai bine plătiţi decât anul trecut, atmosfera generală din companii este mult mai relaxată, iar 59% dintre participanţi au bugetat pentru 2012 o creştere salarială medie de 6,8%.

    La sfârşitul lunii noiembrie PayLogic, compania care administrează servicii de externalizare a activităţilor de administrare de personal şi calcul salarial, prezenta un studiu cu o concluzie ceva mai pesimistă, care viza, ce-i drept, datele aferente doar lunii septembrie 2011, comparată cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Astfel, acest studiu concluzionează că numărul de angajaţi a scăzut în septembrie cu 5% faţă de aceeaşi lună din 2010, reducându-se, în acelaşi timp, şi venitul mediu al angajaţilor cu 7%, până la 1.790 de lei pe lună, în valoare brută. Reducerea venitului mediu per angajat este o dovadă a faptului că firmele sunt în situaţia în care trebuie să restructureze în continuare costurile cu salariile.

    A crescut, în schimb, valoarea primelor cu 28%, de la 307 la 393 de lei pe lună, acesta fiind un indiciu clar că angajatorii se îndreaptă tot mai mult către un model care încurajează remunerarea în funcţie de performanţe, în detrimentul unui salariu de bază mare şi fix, indiferent de rezultatele individuale sau ale companiei.

    O altă veste bună este scăderea cu 22% a fluctuaţiei de personal. Această veste bună pentru angajatori ascunde însă o realitate care pentru angajaţi nu este nicidecum confortabilă, anume că nu mai au alternative în piaţă. În cele mai multe cazuri, scăderea fluctuaţiei nu se datorează unei consolidări a gradului de fidelizare a angajaţilor, ci este pur şi simplu efectul unei atitudini mult mai precaute. Aceeaşi atitudine mai prudentă a dus probabil la scăderea numărului de zile de concediu medical înregistrate, ştiut fiind faptul că nu de puţine ori concediile medicale nu aveau în spate un motiv real. Astfel, numărul de zile de concediu medical a scăzut cu 42% în septembrie a acestui an faţă de aceeaşi lună a anului trecut. De altfel, şi Codul muncii vizează în mod direct acest aspect, iar angajatorii au dreptul de a verifica dacă angajaţii care sunt în concediu medical chiar suferă de boala invocată, chiar dacă asta înseamnă vizitarea lor la domiciliu.

    Interesant este faptul că a scăzut şi numărul de ore suplimentare efectuate, de la o medie de 2,31 de ore pe lună la 1,43. “Aceasta indică o reducere de <turaţie> a volumului de muncă. În acelaşi timp, acest lucru confirmă şi că se reduce cererea de pe piaţă”, arată studiul PayLogic.

  • Eveniment ZF: Cele mai valoroase companii

    Invitatul special al Galei ZF a fost Wolfgang Munchau, specialist pe zona euro şi membru fondator al ediţiei germane a celui mai mare ziar de afaceri european, Financial Times. OMV Petrom este în fruntea listei celor mai valoroase companii din România, cu o valoare de piaţă de 3,728 miliarde de euro. Pe următoarele locuri de află Hidroelectrica, Orange România, Romgaz şi Vodafone România.

    Cele mai valoroase companii cu capital românesc sunt RCS&RDS – 567 milioane euro, Banca Transilvania – 386 milioane euro, Interagro – 237 milioane euro, Grup Servicii Petroliere – 207 milioane euro şi Dedeman – 180 milioane euro.

    Ziarul Financiar a acordat cinci premii speciale: “Cel mai mare angajator privat român” – Hidroconstrucţia, “Compania cu cel mai mult cash în conturi” – Enel Distribuţie Muntenia, “Investiţii în cea mai mare rafinărie” – Rompetrol Rafinare, “Compania din Top cu cel mai tânăr CEO” – Monica Iavorschi – Arctic precum şi premiul special pentru parteneriat cu ZF – Casa de Investiţii Capital Partners.

    Evenimentul a reunit aproximativ 400 de lideri ai mediului de business românesc.

    Gala ZF este cel mai important eveniment de business care aduce recunoaştere celor mai valoroase companii din România. Anuarul “Cele mai valoroase 100 de companii din România” rămâne singurul care analizează şi realizează un top al companiilor conform datelor financiare prezente în piaţă.

  • Criza ocoleşte încă economia germană: Încrederea companiilor în economie a crescut în noiembrie

    Acţiunile europene şi-au consolidat creşterile în şedinţa de joi, sprijinite de datele neaşteptat de bune prezentate de institutul Ifo, dar şi de preţurile atractive rezultate în urma scăderilor din ultima perioadă. Indicele FTSEurofirst 300 al celor mai importante acţiuni europene este în urcare cu peste 1%, după ce a deschis în creştere cu 0,6%.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pe cine mai atacă pieţele financiare

    Este improbabil ca preţul acţiunilor să ajungă din nou la nivelurile din anii trecuţi, inclusiv pentru că există un joc speculativ internaţional în desfăşurare, “cu pariuri pe căderea în continuare a preţurilor acţiunilor greceşti”, spunea săptămâna trecută Yannis Costopoulos, preşedintele executiv al Alpha Bank, despre cotaţia acţiunilor băncii sale, alături de cele ale altor bănci şi companii cotate la bursa din Atena. După primele nouă luni ale anului, piaţa de acţiuni din Atena era în topul primelor cinci burse din lume cu cele mai mari scăderi (45,33%), după cea din Cipru (58,13%) şi înainte de cea din Egipt (44,43%), Ucraina şi Kenya.

    Desigur, ceea ce spune grecul seamănă cu ce a acuzat de atâtea ori ex-premierul Papandreou, de anul trecut încoace, că se întâmplă cu obligaţiunile elene, şi ele ţintă a speculatorilor. Şi cum grecii, nu-i aşa, sunt cam înclinaţi să dea vina pe alţii pentru problemele proprii, pot fi sau nu luaţi în serios. Dar nu numai grecii spun asta. În iulie, şeful UniCredit, Federico Ghizzoni, declara că scăderea spectaculoasă a acţiunilor băncilor italiene, după ce Italia intrase pentru prima dată în colimatorul pieţelor financiare, are legătură nu cu îngrijorarea acestora din urmă că băncile au un portofoliu prea mare de obligaţiuni suverane, ci exclusiv cu speculaţiile investitorilor care fac short selling pe acţiunile băncilor (pariuri pe scăderea viitoare a cotaţiilor), readucând astfel în discuţie aceeaşi practică speculativă contra căreia au luptat şi SUA, şi Germania din 2008 încoace.

    La jumătatea lui august, patru ţări (Franţa, Belgia, Italia şi Spania) au interzis temporar operaţiunile de short selling pe acţiunile băncilor lor, după exemplul Germaniei în 2010; interdicţia şi-a făcut însă efectul benefic doar câteva zile, adică până la faimoasa ştire din The Wall Street Journal că Fed e preocupată de soliditatea filialelor din SUA ale băncilor europene, ştire care a făcut ravagii la bursă în preţul acestora, aşa cum avea să facă ravagii şi zvonul din The Mail on Sunday că Societe Generale ar fi fost în pragul falimentului. Săptămâna trecută, Parlamentul European a votat un regulament de creştere a transparenţei pe pieţele de acţiuni, în virtutea căruia autorităţile de supraveghere naţionale vor fi notificate în cazul existenţei unor poziţii scurte nete semnificative pe acţiuni, imediat ce ponderea lor ar atinge 0,5% din capitalul social emis al unei companii, numai că regulamentul ar urma să intre în vigoare abia din noiembrie 2012.

    Iar când e vorba de companii, contagiunea pe bază de zvonuri e iute şi se extinde repede de la o companie la multe altele din sectorul ei, lucru verificat nu numai la bănci, ci şi la imobiliare, construcţii, asigurări, auto şi aşa mai departe. Şi nu numai la acţiuni, ci şi la obligaţiunile emise de ele. “Unii investitori mai întâi vând şi abia apoi pun întrebări”, reflecta cu năduf Richard Handler, CEO al băncii de investiţii americane Jefferies, căzută la începutul lui noiembrie sub presiunea short sellerilor alarmaţi de o posibilă similitudine cu situaţia MF Global Holdings, unul dintre cei mai mari brokeri pe instrumente financiare derivate, care a dat faliment la sfârşitul lui octombrie din cauza pariurilor greşite pe obligaţiuni suverane europene. După ce acţiunile Jefferies s-au prăbuşit cu până la 20%, iar obligaţiunile ei au ajuns la randamente duble faţă de august, firma i-a asigurat pe investitori că nu e în situaţia MF Global, a redus la jumătate expunerea pe Europa şi a început să-şi răscumpere din acţiuni, ceea ce a mai remediat situaţia pentru moment.

    În alte cazuri, acţiunile companiilor dintr-un sector sunt văzute cu potenţial de pierdere fiindcă nu mai au aceeaşi piaţă ca acum doi ani, un an sau şase luni, iar profiturile companiilor scad (cazul producătorilor de oţel sau aluminiu, afectaţi de ieftinirea metalelor) ori pur şi simplu fiindcă ţările lor de origine au probleme (indicele Euro Stoxx 50, al celor mai bune acţiuni din zona euro, a scăzut cu 19,7% de la începutul anului). În toate cazurile, ce se întâmplă la nivelul statelor afectează evident piaţa acţiunilor: acţiunile europene şi cele ale companiilor americane cu afaceri notabile în Europa au căzut de fiecare dată când a apărut un nou impas legat de finanţarea Greciei, după cum rapoartele negative despre piaţa muncii din SUA au afectat acţiunile firmelor americane.

    Ceea ce atenuează însă volatilitatea şi face ca bursele să arate mai bine decât economia reală e “jocul la portar”, adică răscumpărarea de acţiuni, cu scopul creşterii cotaţiilor, de către companiile care în ultimii ani şi-au redus drastic costurile cu personalul şi investiţiile în extindere, iar disponibilităţile financiare le folosesc pe bursă. Adică exact ceea ce acuza Warren Buffett zilele trecute când spunea că acţionarii companiilor americane se scaldă în bani, dar această prosperitate nu se mai transmite deloc la angajaţii sau la şomerii americani.

    Iar această tendinţă (“de-equitization”) se va accentua, devenind o temă globală în strategiile investitorilor vânzători de acţiuni şi ale companiilor cumpărătoare, prezic analiştii Citigroup: “În urmă cu mai mulţi ani a existat în Europa o combinaţie între profituri solide, acţiuni ieftine disponibile şi costuri joase de îndatorate, care a stimulat răscumpărările de acţiuni, fuziunile şi achiziţiile şi creşterea dividendelor. Acum avem de-a face cu aceeaşi combinaţie, numai că de data aceasta se întâmplă la nivel global”. Ceea ce pentru investitori şi acţionari e o ocazie de câştig, pentru economia reală e însă un motiv serios de alarmă. Atâta vreme cât companiile nu investesc şi nu angajează, ci preferă să-şi folosească profitul ca să-şi susţină preţul acţiunilor pe piaţă, bursa e departe de funcţia ei de bază de sursă de bani pentru dezvoltare şi barometru al economiei, rămânând un simplu barometru al speculaţiilor de moment.

  • Chiriţoiu: CE recomandă sancţionarea companiilor petroliere anchetate din 2005

    “Evident, decizia noastră, care susţine recomandările raportului, care recomandă sancţiuni, poate fi atacată de către companii în instanţă. Echipa noastră consideră că are dovezi că aceste companii au încălcat legea”, a declarat joi preşedintele Consiliului Concurenţei, Bogdan Chiriţoiu, în conferinţa Mediafax Talks about Unfair Competition, organizată în parteneriat cu autoritatea de concurenţă. Consiliul Concurenţei a transmis companiilor investigate raportul primit de la Comisia Europeană, iar acestea vor avea 30 de zile pentru a pregăti un răspuns.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Groupon a obţinut 700 milioane de dolari prin cea mai mare ofertă publică iniţială a unei companii active pe internet, după Google

    Google a atras în 2004 fonduri de 1,7 miliarde de dolari prin cea mai mare ofertă publică iniţială din domeniul companiilor care îşi desfăşoară activitatea online.

    Compania Groupon este evaluată acum la aproape 13 miliarde de dolari, după ce a suplimentat oferta publică cu 5 milioane de acţiuni la 35 milioane, pe care le-a vândut la un preţ de 20 de dolari, peste nivelul indicativ anunţat anterior de 16-18 dolari, ca urmare a cererii ridicate din partea investitorilor. Participaţia vândută pe bursă reprezintă numai 5% din acţiunile companiei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Oficial ne merge bine: companiile anunţă şi pentru 2012 creşteri de salarii

    59% dintre participanţi au bugetat pentru 2012 o creştere salarială medie de 6,8%” – aceasta este concluzia şi cea mai aşteptată informaţie a studiului salarial PayWell România 2010, realizat de compania de consultanţă PwC România. O veste bună pe care însă mulţi angajaţi o primesc cu prudenţa firească a omului care, zi de zi, vede la televizor şi citeşte în ziare previziuni destul de sumbre ale oamenilor politici şi de afaceri cu privire la evoluţia economiei în anul următor. O parte dintre ei au primit şi anul acesta mai mulţi bani la salariu decât anul trecut, în medie, cu 5,1%.

    Cei care au nevoie de o încurajare în plus pot arunca un ochi peste ediţiile anterioare ale acestui studiu, care arată că salariile angajaţilor din mediul privat au crescut, chiar dacă în procente mici, şi în anii în care criza s-a manifestat deplin, adică în 2009 şi 2010. Atunci, companiile au majorat salariile cu 7,2%, respectiv 4,3%.

    Dacă până nu demult cei mai generoşi angajatori erau din domeniul bancar şi IT, anul acesta a venit rândul companiilor din sectorul de producţie auto să acorde cele mai mari creşteri din economie: 8,9%. Au urmat companiile din industrie, care au mărit salariile angajaţilor cu 7,2% şi cele din domeniul farmaceutic care au marcat creşteri salariale de 6,3% faţă de anul trecut. Băncile şi IT-ul au crescut salariile cu doar 2,9%, respectiv 3,6%, intrând, astfel, în rândul angajatorilor cei mai prudenţi. Sigur, având în vedere că ei au acordat creşteri salariale constante şi că, în general, salariile din aceste domenii depăşesc media pieţei, este foarte probabil ca angajaţii băncilor şi ai companiilor IT să aibă în continuare, în valori absolute, venituri mai mari decât cei care lucrează în producţie auto sau în industrie.

    Interesant este şi faptul că pe măsură ce companiile au o cifră de afaceri mai mare, scade şi media salarială a angajaţilor săi. Astfel, potrivit studiului citat, cele mai mari salarii le dau companiile a căror cifră de afaceri nu depăşeşte 50 de milioane de euro pe an – 3.397 de lei pe lună, în valoare brută. În cazul companiilor gigant, cu afaceri anuale de peste 300 de milioane de euro, media lunară a salariului brut scade la 3.025 de lei. Aceeaşi corelaţie este valabilă şi în ceea ce priveşte numărul de angajaţi ai unei companii.

    Spre exemplu, dacă în companiile cu mai puţin de 500 de angajaţi salariul mediu brut lunar este de 3.739 de lei, în companiile care au între 1.001 şi 3.000 de angajaţi media scade până la 2.865 de lei pe lună, urmând să mai crească până la 3.025 de lei la companiile care au peste 3.000 de oameni angajaţi. În orice caz, media salarială brută la nivel naţional este de 2.878 de lei pe lună, cu diferenţe evidente între cei care lucrează în Capitală şi cei care lucrează în provincie. Astfel, dacă un angajat din Bucureşti are, în medie, un salariu brut lunar de 4.051 de lei, unul din provincie câştigă 2.487 pe lună brut.

    Şi în 2011 companiile au continuat să acorde angajaţilor beneficii extrasalariale, cele mai multe optând pentru beneficiile clasice, precum tichetele de masă, abonamente la clinici medicale private, sponsorizarea unor activităţi sociale sau cadouri pentru ocazii speciale. Mult mai puţine mai acordă însă bonusuri variabile, diferenţa faţă de anul trecut fiind uriaşă. Astfel, dacă în 2010 87% dintre companiile participante la studiu au acordat bonusuri variabile angajaţilor, anul acesta doar 45% au considerat că este necesar să mai aplice această strategie.

    În cele mai multe cazuri, aceste bonusuri sunt destinate managerilor. Potrivit studiului PwC Saratoga 2010 privind rentabilitatea capitalului uman şi realizat tot de Pwc România, în companiile din România 9,3% dintre angajaţi deţin o funcţie de management. Practic, în momentul de faţă, pachetul salarial al unui angajat arată astfel: 88% reprezintă venitul anual garantat, adică salariul propriu-zis, 7% înseamnă bonusuri variabile, iar 5% sunt beneficii extrasalariale.

  • Când peştele caută undiţa

    “În primăvara lui 2008, după o discuţie cu un avocat de foarte bună calitate pe care îl cunoşteam de foarte multă vreme, am ajuns, din vorbă în vorbă, să discutăm despre eventualitatea ca el şi echipa lui, de circa zece avocaţi, să vină la noi”, povesteşte Florentin Ţuca, fondator al casei de avocatură Ţuca Zbârcea & Asociaţii. El nu a dezvăluit identitatea firmei, dar spune că la acea vreme discuta despre o fuziune prin absorbţie.

    Discuţiile avansează, “se pot numi chiar negocieri de preluare şi ele eşuează la relativ scurt timp după lansare”, detaliază Ţuca. Motivul? Avocaţii respectivei firme au vizitat birourile casei de avocatură, ajunsă acum în topul firmelor de profil în funcţie de încasări, având anul trecut venituri de 22,4 milioane de euro şi un profit de 16,4 milioane de euro. Reprezentanţii ambelor părţi au purtat discuţii, dar avocaţii din firma mai mică s-au arătat foarte rezervaţi. Se temeau să nu intre într-o structură care le-ar fi afectat timpul liber sau autonomia, aveau temeri legate de faptul că vor fi înghiţiţi de un «monstru». “Am zis că, decât să pornim aşa la drum, mai bine nu”, povesteşte Florentin Ţuca. Însă acesta n-a fost finalul, pentru că recent a fost contactat de avocatul cu care negocia în urmă cu mai bine de trei ani fuziunea prin absorbţie. De această dată, cu termeni schimbaţi: se negociază o fuziune prin absorbţie, iar dacă Ţuca Zbârcea & Asociaţii îi primeşte, celălat avocat nu-şi va mai consulta partenerii.

    Povestea şefului celei mai mari case de avocatură de pe piaţa locală este cu siguranţă doar una dintre situaţiile în care companiile nu se mai simt confortabil în proprii papuci. “Gândiţi-vă numai la numărul de firme care au intrat în insolvenţă în ultimul an”, argumentează Dorel Radu, managing director la Lactalis. Un studiu realizat de Coface arată că numai anul trecut erau peste 21.000 de companii aflate în diferite stadii ale procesului de insolvenţă. Conform datelor de la Registrul Comerţului, numărul falimentelor înregistrate anul trecut a crescut cu peste 17% faţă de 2009.

    În acest context, “sunt probabil între 200 şi 500 de companii, de diferite dimensiuni, majoritatea IMM-uri, de vânzare”, consideră analistul financiar Dragoş Cabat. Tot el consideră că acest fenomen va continua să se accentueze în următoarele trei-şase luni, după care se va ajunge la un echilibru. Cabat se aşteaptă ca la finalul recesiunii şi începutul perioadei de revenire economică companiile care au avut perfomanţe slabe în timpul căderii economice şi şi-au epuizat resursele financiare sau care au un grad de îndatorare foarte ridicat să ajungă în insolvenţă sau să fie preluate de alte companii.

    “Cei mai mulţi antreprenori tind să accepte realitatea foarte târziu, când firma nu mai poate fi salvată sau devine neinteresantă din perspectiva poziţiei sale în piaţă”, spune Laurenţiu Ispir, investment director al fondului de investiţii Oresa Ventures.

    Până în momentul când le ajunge cuţitul la os, cei mai mulţi oameni de afaceri români “nu se pot desprinde de evaluările şi preţurile care se vehiculau în 2007-2008”, explică Ispir. Tot el motivează că aceasta este cauza blocajului actual, în care investitorii bat greu palma, ţinând cont de numărul mare de firme aflate în dificultate. În ţările cu istoric capitalist mai îndelungat, în care oamenii de afaceri au trecut deja prin două-trei valuri de recesiune, experienţa a dezvoltat un comportament mult mai pragmatic. Antreprenorii acceptă preţul disponibil în acel moment, minimizează pierderile şi merg mai departe. Iar firma este salvată de un nou acţionar, cu putere financiară mai mare. “Noi suntem la prima recesiune în care afaceriştii au văzut milioane dispărând peste noapte”, spune Ispir.