BusinessMagazin

Tag: succes

  • Acestea sunt cele mai periculoase atracţii turistice din lume – GALERIE FOTO

    1. New Smyrna Beach, Florida

    Florida New Smyrna Beach este cunoscută precum „Capitala rechinilor”, apele fiind cunoscute pentru numărul mare de rechini tineri. Totuşi, o mulţime de turişti se aventurează pe ţărmurile sale prietenoase cu bugetul, în ciuda faptului că s-au raportat aproximativ 250 de atacuri de rechini în istoria acestei plaje, cele mai multe din lume.

    2. Half Dome, Parcul Naţional Yosemite

    Una dintre cele mai lungi şi, cu siguranţă, una dintre cele mai periculoase drumeţii este cea din Parcul Naţional Yosemite, Half Dome. Aceasta necesită o plimbare de o zi întreagă pentru a ajunge sus, iar acolo călătorii trebuie să se caţăre pe cabluri metalice pentru a ajunge la vârf. Acolo se poate aluneca de pe cabluri, fie cad de pe „Pietrele morţii”, nişte stânci masive şi alunecoase, deosebit de înşelătoare pe vreme rea.

    3. Stâncile din Moher, Irlanda County Clare

    Uimitoarele Cliffs of Moher (Stâncile lui Moher) atrag anual aproximativ un milion de vizitatori. Cu vedere spre Oceanul Atlantic, aceste stânci de şisturi şi gresie se ridică la aproape 400 de picioare deasupra apelor adânci, creând privelişti superbe, dar în acelaşi timp periculoase. Aici s-au înregistrat mai multe rapoarte de căderi mortale, adesea cauzate de terenul abrupt, neuniform, ploaie şi vânturi puternice;

    4. Vulcanul Kilauea şi alţi vulcani activi, Hawaii

    Există trei vulcani activi în Hawaii, cel mai periculos fiind vulcanul Kilauea de pe insula mare. Cea mai recentă erupţie majoră a vulcanului a avut loc în 1983, dar în 2014 fluxul de lavă din Kilauea s-a apropiat îngrijorător de oraşul Pahoa. Se înregistrează aproximativ 40 de decese pe deceniu cauzate de vulcan, iar cauzele includ un amestec mortal de gaze, cunoscut sub numele de ceaţă de lavă, care poate fi deosebit de grav pentru vizitatorii care suferă deja de astm şi / sau afecţiuni cardiace.

    5. Râul Colorado

    Râul Colorado traversează California, Utah, Nevada şi Arizona, făcând parte din Grand Canyon, deci nu este deloc surprinzător faptul că localnicii şi turiştii se aventurează aici pentru activităţi de recreere (rafting cu apă albă, tuburi şi înot). Cu toate acestea, oamenii nu iau în considerare cât de periculoase pot fi apele, mai ales după ploi abundente şi după ce se topeşte zăpada. Accidentele sunt rezultatul apelor agitate, uneori asociate cu lipsa educaţiei şi / sau a echipamentului adecvat în materie de siguranţă.

     

  • Povestea tinerei care a construit două companii până la vârsta de 24 de ani, chiar dacă a locuit într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă

    Primii 5 ani din viaţă i-a petrecut în China, într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă. Pentru a-i asigura un nivel minim de trai, părinţii lucrau ture de noapte ca ospătari la restaurante.

    “Una dintre amintirile din copilărie este legată de momentul în care ne-am mutat în Colorado, lângă aeroport”, povesteşte tânăra. “Când auzeam avioanele fugeam afară şi visam că într-o zi voi putea să zbor, să călătoresc.”

    Liu a absolvit Universitatea din Berkeley în 2012, reuşind între timp să construiască unul dintre cele mai apreciate start-up-uri din domeniu. Tânăra a debutat în antreprenoriat încă din timpul facultăţii, construind diverse gadget-uri alături de colegii săi. În loc să le lase în dulapurile din Berkeley, ea s-a gândit că ar putea scoate ceva bani de pe urma obiectelor construite; după ce mai multe proiecte au eşuat, Liu a pornit o companie în domeniul biomedical, Nanoly Bioscience.

    Un an mai târziu, alături de alţi cinci, ea a pus bazele Enplug. Pentru a convinge companiile să îi cumpere software-ul, Liu mergea din uşă în uşă şi explica avantajele produsului.

    Compania a ajuns astăzi la peste 300 de clienţi din numeroase ţări, inclusiv Nigeria, Japonia, Australia sau Slovacia. În majoritatea cazurilor, Enplug vinde licenţe la preţul de 99 de dolari pe lună.

    “Nu cred că e bine să te gândeşti tot timpul la afacerea ta”, a declarat Liu Nanxi, care a studiat în copilărie vioara şi pianul. Şi a urmat această idee, arătându-se deschisă în faţa unor oportunităţi care nu aveau nicio legătură cu antreprenoriatul. Recent, ea l-a cunoscut în cadrul unui eveniment pe Pascal Guyon, câştigător al unui premiu Grammy, şi i-a propus să compună împreună o melodie. Week-end-ul următor, ei s-au întâlnit la studioul de înregistrare şi au compus, în doar patru ore, un cântec.

  • Bucureştiul se pregăteşte de festival şi ridică pretenţii la titlul de capitală a evenimentelor muzicale din România

    ”Planurile pentru un festival în Bucureşti le am de vreo doi ani. Dar este un eveniment foarte scump, fiind comercial; e scump din cauza artiştilor, pentru că cei de mainstage de EDM (electronic dance music – n.red.) cer foarte mult, între 200.000 şi 250.000 de euro. Să cheltuieşti un milion în avans e o problemă“, povesteşte Ioan Borzea.

    Prima ediţie a Sunwaves a avut loc în 2007, iar de atunci se află pe lista festivalurilor care nu trebuie ratate de iubitorii muzicii electronice. De-a lungul ultimilor 10 ani, la Sunwaves au pus muzică unii dintre cei mai de notorietate DJ ai lumii: Ricardo Villalobos, Richie Hawtin, DJ Sneak, Carl Cox sau Marco Carola sunt doar câţiva dintre cei care au urcat la pupitrul festivalului. Anul acesta, cea de-a 21-a ediţie a durat patru zile şi s-a desfăşurat pe plaja Crazy Beach din Mamaia Nord, din line-up făcând parte DJ români şi internaţionali, din ţări precum Germania sau Italia. Muzica de acest gen are din ce în ce mai mult succes în România, ca dovadă şi apetitul tot mai mare pentru evenimentele organizate în Cluj sau Iaşi. Cum a rămas, atunci, Bucureştiul în urmă? Ioan Borzea vorbeşte de patru festivaluri care s-au anulat, existând chiar şi discuţii ca Untold să vină în Capitală. Mai exact, au fost cinci evenimente în competiţie, dar Timeshift este singurul proiect rămas în picioare.

    Astfel, prima ediţia a Timeshift se va desfăşura la Romexpo, în perioada 20-23 iulie. Festivalul este prevăzut cu patru scene: Mainstage, unde vor avea loc evenimentele principale, scena Kristal, amplasată în pavilionul central, scena Control – unde vor fi şi artişti din clubul cu acelaşi nume – şi scena a patra, care va fi destinată genurilor drum’n’bass şi trance. Scena principală va fi în aer liber, iar muzica va ţine până la 2 dimineaţa, în vreme ce două dintre scene vor fi amenajate în corturi. ”Puteam să iau şi pavilioane, dar să băgăm oamenii în interior, în plină vară, în iulie, e destul de complicat. Aşa, scenele sunt deschise de la 9 seara la 7 dimineaţa“, spune Ioan Borzea.

    Primul artist care va apărea în cadrul evenimentului a fost contactat în decembrie, iar festivalul în forma actuală i-l datorează de fapt lui David Guetta. ”Noi am vrut iniţial să îl facem în septembrie şi să îl numim Equinox, pentru că era exact în zilele în care oamenii din Bucureşti îşi terminau vacanţele, şcolile începeau din nou şi aşa mai departe. Dar Guetta ne-a zis că are două date libere: 21 şi 22 iulie; în momentul respectiv ne-am mutat în iulie.“

    Lista de artişti care vor fi prezenţi la Timeshift e destul de lungă, dar trebuie menţionaţi măcar o parte dintre ei: David Guetta, DJ Snake, Above and Beyond, Orbital, Faithless, Markus Schulz, Chicane sau Loco Dice; toţi sunt nume cunoscute în lumea muzicii electronice. ”Am ales să reprezentăm curentele importante din muzica electronică, din punctul acesta de vedere am încercat să fim stricţi“, spune Ioan Borzea. ”Avem cinci promoteri diferiţi: unul pe trance, unul pe drum’n’bass, unul este pe indie, cei de la Control şi noi. Toţi îşi fac reclamă pe reţelele de socializare, dar noi coordonăm totul.“

    Bugetul festivalului se ridică la 2 milioane de euro, mare parte a banilor fiind destinată onorariilor cerute de artişti. ”În rest, logistica e cam la fel, din punct de vedere tehnic te costă mult doar scena principală. OK, preţurile noastre sunt mult mai mici decât cele ale Untold pentru că noi facem asta de ani de zile, avem parteneri cu care lucrăm de mult.“

    Preţul biletelor este mai mic decât în cazul altor festivaluri, ”pentru că este prima ediţie a festivalului şi vreau cantitate, aş vrea să îşi permită oricine; decât 20.000 de oameni care să dea 300 de lei pe un bilet, mai bine 40.000 de oameni cu bilete de 200 de lei.“ Din punct de vedere financiar, explică organizatorul Timeshift, un număr zilnic de 15.000 de participanţi ar fi suficient pentru break-even. ”Ai o bază care cumpără abonamente, iar apoi îi ai pe cei care cumpără doar bilete pe zile; adunaţi, ei pot să genereze şi un trafic de până la 200.000 de oameni. Ca aşteptări, noi am vrea să vedem 25.000 de oameni pe zi – 15.000 scena principală, 5.000 în pavilionul central şi 5.000 în celelalte două scene. Acesta este targetul; că facem 50.000 sau 15.000, rămâne de văzut.“

    Cât despre modalităţile de plată, Ioan Borzea explică de ce a ales sistemul cu jetoane în locul celui cu card, folosit la tot mai multe evenimente. ”Noi ne organizăm singuri barurile şi am considerat că la vânzarea cu card am pierde bani. Sunt foarte mulţi oameni implicaţi: te duci, îţi pui bani pe card, te duci la bar şi când ai ajuns ceri două cola, două cocktailuri şi două beri; barmanul trebuie să bată la casa de marcat ce ai comandat, tu trebuie să treci cardul prin aparat, primeşti bonul fiscal şi abia apoi primeşti băuturile. Sunt timpi morţi. În cazul jetoanelor e mult mai simplu, pentru că primeşti bonul fiscal la început, când le cumperi. Partea de comandă merge mult mai repede şi cozile sunt mai mici.“

    Competitorul cel mai mare al Timeshift în momentul de faţă e Neversea – festival aflat de asemenea la prima ediţie, organizat de cei care se ocupă şi de Untold –, pentru că se desfăşoară cu două săptămâni înainte. ”Cine vrea să meargă se poate duce şi aici, şi acolo“, spune Ioan Borzea. ”La noi avantajul e că vorbim de un festival în Bucureşti – nu te costă cazarea sau mâncarea.“

    Din cauza faptului că s-au anulat atât de multe festivaluri, sponsorii au devenit foarte atenţi, explică organizatorul. ”Au fost interesaţi, dar contractele efective le-am încheiat foarte greu şi pe alte sume. Dar faţă de cât avem noi bugetul, lucrurile sunt în regulă. Pentru prima ediţie, eu sunt mulţumit. Dacă avem la festival 25-30.000 de oameni, la anul o să sară preţul de patru ori. Important, pentru noi, e să ieşim anul ăsta pe zero.“ Cu toate acestea, printre sponsorii principali ai evenimentului se numără companii importante, precum Kaufland sau Ţiriac Auto.

    În funcţie de încasările din această perioadă, adică bilete vândute online, înainte de începerea oficială a festivalului, Timeshift ar putea avea nişte decoruri ”mai mari sau mai mici“; e în funcţie de buget, iar acesta se calculează şi în funcţie de încasări. ”Momentan suntem la varianta «să arate bine» – poţi să mai iei nişte lucruri în plus, dar mai bine te asiguri că lucrurile de bază sunt la locul lor, pentru că poţi oricând să suplimentezi.“ Organizatorii s-au promovat prin Festicket, care e un site internaţional de vânzare de bilete, cu o bază de clienţi ce numără 155.000 de persoane. ”Am promovat mult festivalul în Bulgaria, pentru că e aproape, în Moldova, Ucraina şi mai puţin în Ungaria, pentru că cei de acolo trag mai mult către festivalurile din Croaţia sau Serbia. Nu mă aştept totuşi să vină prea mulţi străini încă de la prima ediţie, poate în jur de 10%. Nu e ca la Sunwaves, care e pus deja pe harta mondială a muzicii house; acolo jumătate sunt străini, jumătate români.“

    Colaborarea cu autorităţile a decurs bine până acum, iar Ioan Borzea se aşteaptă la acest lucru şi în continuare. ”Până la urmă, cred că toată lumea îşi doreşte un festival în Bucureşti.“

  • Care este vârsta perfectă pentru succes? – VIDEO

    Zuckerberg a început să lucreze în domeniu la 20 de ani şi a devenit miliardar la 23; Oprah Winfrey, în schimb, a devenit miliardară la 49 de ani, după 20 de ani de muncă. Care este, aşadar, vârstă perfectă pentru a avea succes?

  • Opt lucruri la care trebuie să renunţi pentru a avea succes şi să devii miliardar

     
    Unul dintre lucrurile pe care oamenii de succes le ştiu este că să ajungi în faţă ţine atât de lucrurile pe care le faci, cât şi de cele pe care nu le faci. Iată cele opt lucruri la  care trebuie să renunţi ca să ai succes: 
     
    1. Să nu-ţi asumi responsabilitatea pentru acţiunile tale – tot ceea ce facem are consecinţe, iar câteodată acestea sunt bune, altădată din acestea rezultă regrete. Acţiunile au rezultate. Acesta este adevărul universal, care nu poate fi schimbat. Veţi primi totdeauna rezultate în funcţie de activitatea pe care o aveţi. Trebuie să credeţi că ceea ce faceţi poate să aducă o diferenţă. Munca grea contează. Un cuvânt bun contează. Candoarea, responsabilitatea personală, corectitudinea – toate contează. Stilul de viaţă pe care îl aveţi determină în cele din urmă cât de bogat şi de succes deveniţi. Asiguraţi-vă că faceţi lucrurile potrivite. 
     
    2. Nu trebuie să fiţi o persoană care pretinde că le ştie pe toate. Ascultaţi oamenii – nu vă întrerupeţi angajaţii sau clienţii. Nu vă daţi ochii peste cap  atunci când aşteptaţi ca persoana care vorbeşte să termine – acest lucru este egoist.Dacă veţi asculta suficient de mult veţi auzi poate afirmaţii cu adevărat importante care vă vor ajuta să reuşiţi.
     
    3. Nu vă mai plângeţi: opriţi-vă din a fi persoana care vrea să ajute pe toată lumea să ţină picioarele pe pământ. Este doar o scuză pentru a vă plânge şi a fi nenecesar de negativ. Nimănui nu îi place un plângăcios. 
     
    4. Nu vă aşteptaţi ca viaţa să fie corectă – opriţi-vă din a crede că sunteţi singurul căruia i se întâmplă lucuri neplăcute. Nu vi se întâmplă lucruri mai neplăcute decât altora. Multe dintre lucrurile pe care le numim nedrepte sunt rezultatul unor decizii făcute în trecut. Luăm decizii riscante şi ne plângem de nedreptate atunci când pariul nostru are succes. 
     
    5. Nu urmaţi mulţimea – idioţii fac lucruri stupide – câteodată mai multe persoane fac acelaşi lucru greşit împreună; s-ar putea să vă lipsească dacă nu procedaţi şi voi la fel. De multe ori, industria în care activaţi se îndreaptă spre o direcţie bună şi pare sigur să urmaţi liderul – dar înainte de a ajunge la măreţie, ajungeţi la resturile tuturor din industrie care vor să ajungă la linia de sosire primii.
    Luaţi-vă timp pentru a evolua în propriul mod. 
     
    6. Îngropaţi-vă capul în nisip – succesul nu înseamnă că trebuie să fiţi perfecţi sau nici măcar pe aproape de perfecţiune – trebuie să fiţi sinceri în legătură cu greşelile voastre şi să învăţaţi din rezultatele obţinute. Nu vă face bine să pretindeţi că aveţi mai mult succes decât aveţi de fapt. Vă împiedică din a face lucrurile care să vă ajute să vă atingeţi scopurile. 
    Să te transformi în miliardar nu înseamnă să ai o idee grozavă şi să o execuţi. Este nevoie de paşi mici pentru îmbunătăţire continuă. Când sunteţi pe drumul cel bun, evoluaţi. Când greşiţi, schimbaţi cursul şi mergeţi mai departe.
     
    7. Nu îi invinovăţiţi pe ceilalţi pentru greşelile voastre – aceasta este una dintre cele mai importante lecţii pe care trebuie să le învăţaţi. Veţi face multe greşeli dacă încercaţi să faceţi ceva remarcabil. Îi veţi răni pe oameni, veţi crea dezamăgire şi cauza confuzie şi haos. Cea mai bună modalitate de a îndrepta aceste lucruri este să vă cereţi scuze. 
     
    8. Imaturitatea – trebuie să fiţi rezistenţi dacă vreţi să câştigaţi în viaţă. Acest lucru înseamnă că veţi fi lovit când vă aşteptaţi cel mai puţin şi că trebuie să vă ridicaţi – de aceea trebuie să vă maturizaţi. În loc să vă simţiţi ofensaţi, insultaţi sau neînţeleşi, trebuie să vă concentraţi pe dramele reale. Le veţi cunoaşte atunci când le veţi vedea. Doar copiii mari se plâng. 
     
    Sursa: CNBC
     
     

  • Povestea româncei care a fost sclavă într-un harem otoman apoi a ajuns Lady în societatea britanică şi exploratoare de succes

    Florica Maria Sas, fost o exploratoare de origine transilvăneană, este cunoscută azi ca şi Lady Florence Baker. Naţionalitatea lui Sas este disputată şi de maghiari şi de austriaci. 
     
    Florica s-a născut în 1841 la Aiud, pe atunci aflat sub ocupaţia Imperiului Austriac.  Ea a ramas orfana la varsta de sapte ani, dupa moartea parintilor sai, in timpul Revolutiei de la 1848. Ulterior este vândută unui harem din Imperiul Otoman, al cărui stăpân o vinde în piaţa  din Vidin în 1859. Samuel White Baker, un aventurier englez de 37 de ani, s-a îndrăgostit de ea şi a cumpărat-o înaintea Paşei din Vidin, apoi fuge cu ea la Bucureşti. Samuel Baker era inginer de cai ferate britanic care a proiectat si construit cai ferate, poduri si alte structuri metalice din regiunea Dobrogea.
     
    La 18 ani, Florica vorbea patru limbi: româna, maghiara, germana şi turca. Mai târziu avea să ştie şi engleza, araba şi kiswahili.
     
    În 1861 cei doi au început să organizeze împreună expediţii pe teritoriul continentului african. După 3 ani de călătorii dificile şi periculoase, în 1864, Samuel Baker, însoţit de Florica, descoperă Lacul Albert, numit astfel de exploratorul britanic în memoria Prinţului Consort Albert, soţul Reginei Victoria. Cei doi se întorc in Anglia, unde se căsătoresc în anul 1865, iar Florica devine Lady. Samuel Baker primeşte medalia de aur, din partea Societaţii Regale de Geografie, ca recunoştere a realizărilor sale din timpul expediţiei din Africa. În plus, ei au participat la una dintre cele mai mari descoperire geografice ale vremii: zona de izvorâre a râului Nil.
     
    Tânăra din Aiud, cumpărată dintr-o piaţă de sclavi, a reuşit sa spargă tiparele societăţii britanice de la sfârşitul secolului XIX, extrem de conservatoare şi a rămas în istorie.
     
    Florica Maria Sas a murit la data de 11 martie 1916.
     
    .

  • Povestea celui mai misterios miliardar al lumii. A supravieţuit chiar şi unui accident aviatic

    Howard Robard Hughes jr a fost un antreprenor american care în timpul vieţii sale s-a numărat printre cei mai bogaţi oameni de pe planetă. A devenit cunoscut ca producător de filme independente, apoi a ajuns un simbol în industria aviatică şi spre finalul vieţii sale s-a făcut remarcat ca urmare a comportamentului excentric şi nevrozei obsesiv-compulsive.

    Misterul îi înconjoară chiar şi data şi locul naşterii; locul este fie, Humble fie Huston, iar Howard Hughes a susţinut de mai multe ori că ziua sa de naştere este în ajunul Crăciunului, în 1905, deşi alte surse fac referire la alte date: 7 octombrie 1906 sau 24 septembrie 1905. Oricum ar fi, Howard Hughes s-a născut într-o familie bogată, tatăl său lucrând în industria petrolului. A dovedit aptitudini extraordinare în inginerie încă de mic, construind la vârsta de 11 ani primul transmiţător radio din Houston, iar un an mai târziu a construit o bicicletă motorizată folosind părţi dintr-un motor de-al tatălui său.

    Mama sa, Allene Hughes, a murit în 1922, iar doi ani mai târziu a rămas şi orfan de tată; astfel tânărul de 19 ani a moştenit afacerea şi 75% din averea familiei. A renunţat la studiile de la Universitatea Rice, în 1925 s-a căsătorit cu Ella Botts Rice şi s-au mutat la Los Angeles în căutarea faimei. Şi-a folosit averea pentru a produce filme, primul fiind lansat în 1927, „Everybody’s Acting“, urmat de „Two Arabian Knights“ în 1928. Cele două au fost un succes, alimentându-i următoarele producţii. A cheltuit 3,8 milioane de dolari pentru a realiza „Hell’s Angels“, un film despre aviaţie, lansat în anul 1930; o altă peliculă de succes a fost „Scarface“ (1932). Altele au urmat de-a lungul anilor.

    Hughes a fost văzut cu mai multe cu actriţe celebre, precum Bette Davis, Ava Gardner, sau Katharine Hepburn. În anii ’30 şi-a îndreptat atenţia spre aviaţie: a construit mai multe modele de aeronave, a stabilit recorduri mondiale, printre care şi faptul că a zburat în jurul lumii în doar 91 de ore. În plus, este creditat cu realizarea primului tren de aterizare al unui avion.

    În 1932, a fost fondată Hughes Aircraft Company, divizie a Hughes Tool Company, care a produs mai multe modele de aeronave, dar şi elicoptere. În 1939, a cumpărat majoritatea acţiunilor Trans World Airlines pentru 7 milioane de dolari. Lui Hughes i-a fost interzis prin lege federală să îşi construiască propriul avion, aşa că s-a îndreptat spre producătorul Lockheed. Urmare a parteneriatului, au fost produse mai multe aeronave de succes precum Constellation sau Convair 880. Din cauza unor dispute, relaţiile dintre Hughes şi boardul companiei s-au răcit; în 1966 o curte federală, temându-se de un monopol, l-a obligat pe Hughes să vândă acţiunile TWA din cauza faptului că acesta deţinea şi Hughes Aircraft. Vânzarea i-a adus 547 milioane de dolari.

    Un alt business important a fost RKO, un studio important de la Hollywood pe care Howard Hughes l-a preluat în 1948. A dat afară trei sferturi din angajaţi şi a investigat cu meticulozitate înclinaţiile politice ale fiecăruia: comuniştii nu aveau ce căuta. În 1952 a vândut studioul şi un an mai târziu şi cinematografele. Totuşi, la sfârşitul lui 1954, Hughes a recăpătat RKO pentru 24 de milioane de dolari, iar şase luni mai târziu avea să-l vândă iar pentru 25 de milioane de dolari. Se crede că din toate aceste mişcări ar fi plecat cu 6,5 milioane de dolari în buzunar.

    Pe 7 iulie 1946, a fost implicat într-un accident aviatic grav; a suferit o fractură de claviculă, şi-a rupt toate coastele şi s-a ales cu numeroase arsuri de gradul 3. A supravieţuit, însă stilul său de viaţă a devenit retras. În 1947 a început unul dintre cele mai bizare episoade din viaţa lui Hughes: în decembrie, a intrat în sala de cinema de lângă casă, unde a rămas patru luni de zile, hrănindu-se în principal cu ciocolată şi lapte. Ajutoarele sale nu aveau voie să se uite la el, să vorbească cu el şi trebuia să răspundă doar când erau întrebaţi. În tot acest timp, Hughes stătea fixat pe un scaun, de cele mai multe ori gol, urmărind film după film, zi după zi. În 1968 ar fi devenit obsedat de filmul „Ice Station Zebra“, pe care l-ar fi urmărit încontinuu de 150 de ori, potrivit apropiaţilor săi. Comportamentul său excentric avea să continue până în ziua morţii sale, pe 5 aprilie 1976, la bordul unui avion. Averea sa la acea dată era estimată la 1,5 miliarde de dolari (echivalentul a 6,24 miliarde de dolari azi).

  • Bogdan Balaci, director general al Philips Lighting pentru sud-estul Europei: ”Încrederea şi perseverenţa sunt pilonii succesului, alături de un dram de talent pe care trebuie să ştii să-l exploatezi şi să-l dezvolţi“

    Anterior, până în octombrie 2012, Bogdan Balaci a fost general manager în cadrul IBM România, conducând operaţiunile companiei din România şi Republica Moldova. De-a lungul carierei, a deţinut diferite funcţii de conducere în cadrul IBM România. Bogdan Balaci este licenţiat al Facultăţii de Fizică din cadrul Universităţii din Bucureşti şi deţine un MBA la Henley Business School din Marea Britanie. Pe plan personal, Bogdan Balaci este pasionat de sporturi montane şi muzică.

    Firma pe care o conduce acum, Philips Lighting, este activă în domeniul soluţiilor de iluminat pentru mediul corporate, atât indoor – pentru sectorul industrial, de retail, al spaţiilor de birouri – cât şi outdoor – pentru iluminat stradal, de faţadă şi arhiectural, precum şi soluţii de iluminat pentru gospodării. La nivel global, compania Philips Lighting a avut în 2016 vânzări de peste 7,1 miliarde de euro, la un profit net de 185 de milioane de euro, conform ZF. La nivel local, anul 2016 a adus creşteri atât pe zona de office, cât şi în retail şi home.

    Ce hobby-uri aveţi şi cât timp le dedicaţi? Când şi cum a început interesul pentru această zonă?

    Hobby-urile mele sunt legate de ieşirile în natură; îmi place îndeosebi muntele şi am o atracţie pentru sporturile montane, de pildă drumeţii sau, altfel spus, o formă adaptată de hiking, mountain bike; îmi place mai ales să schiez. În fiecare an încerc să îmi petrec măcar o săptămână la schi, câteodată reuşesc să mă desprind de urgenţele din Bucureşti şi să trag o fugă şi în weekenduri pentru a beneficia de câteva zile în plus pe pârtie.

    Cea mai mare pasiune a mea rămâne, însă,  muzica. Pe lângă faptul că ascult multă muzică – rock, clasică, jazz – nu m-am oprit la a asculta doar, ci am am încercat să dezvolt această pasiune şi am învăţat încă din adolescenţă să cânt la tobe. De altfel, în perioada facultăţii, am făcut parte dintr-o trupă rock în care am activat aproape cinci ani. Acum, din nefericire, cânt mai rar, cu prietenii sau la diverse ocazii, precum petrecerile de Crăciun cu colegii. Am şi acasă un colţ amenajat special pentru a exersa, trebuie doar să găsesc timp.

    Ce corespondenţe există între hobby şi afaceri?

    Hobby-urile te definesc ca mod de a fi, ca atitudine, care până la urmă te diferenţiază şi în business. De asemenea, ele aduc un plus de echilibru, de creativitate, îţi eliberează mintea şi te ajută să gândeşti mai clar, să găseşti mai repede soluţii.

    Este practicarea unui hobby benefică pentru relaţiile de afaceri / pentru afacere?

    Cu siguranţă. Se ştie că hobby-urile conectează mai uşor oamenii. Din proprie exeprienţă pot să spun că, având un hobby total diferit faţă de domeniul de activitate, am ocazia să întâlnesc oameni interesanţi din alte domenii, cu care împărtăşesc experienţe şi facem schimb de idei şi opinii, dezvoltându-ne astfel o privire de ansamblu asupra mediului de business şi a altor tipuri de activităţi, care ajută la formarea unei perspective strategice asupra propriului domeniu de activitate.

    Care sunt regulile din sport care se aplică sau au corespondent şi în lumea afacerilor?

    Sunt multe care se regăsesc şi în sport, şi în afaceri – dorinţa de a câştiga, bucuria sucessului, importanţa echipei, respectul faţă de adversar.

    Care sunt regulile obligatorii deopotrivă în sport şi în afaceri?

    Cred că în ambele cazuri trebuie să fii conştient că încrederea şi perseverenţa sunt pilonii succesului, alături de un dram de talent pe care trebuie să ştii să-l exploatezi şi să-l dezvolţi.

    Ce tip de sport sau hobby nu aţi practica niciodată?

    Sporturile de apă. Prefer întotdeauna muntele.

  • Bogdan Balaci, director general al Philips Lighting pentru sud-estul Europei: ”Încrederea şi perseverenţa sunt pilonii succesului, alături de un dram de talent pe care trebuie să ştii să-l exploatezi şi să-l dezvolţi“

    Anterior, până în octombrie 2012, Bogdan Balaci a fost general manager în cadrul IBM România, conducând operaţiunile companiei din România şi Republica Moldova. De-a lungul carierei, a deţinut diferite funcţii de conducere în cadrul IBM România. Bogdan Balaci este licenţiat al Facultăţii de Fizică din cadrul Universităţii din Bucureşti şi deţine un MBA la Henley Business School din Marea Britanie. Pe plan personal, Bogdan Balaci este pasionat de sporturi montane şi muzică.

    Firma pe care o conduce acum, Philips Lighting, este activă în domeniul soluţiilor de iluminat pentru mediul corporate, atât indoor – pentru sectorul industrial, de retail, al spaţiilor de birouri – cât şi outdoor – pentru iluminat stradal, de faţadă şi arhiectural, precum şi soluţii de iluminat pentru gospodării. La nivel global, compania Philips Lighting a avut în 2016 vânzări de peste 7,1 miliarde de euro, la un profit net de 185 de milioane de euro, conform ZF. La nivel local, anul 2016 a adus creşteri atât pe zona de office, cât şi în retail şi home.

    Ce hobby-uri aveţi şi cât timp le dedicaţi? Când şi cum a început interesul pentru această zonă?

    Hobby-urile mele sunt legate de ieşirile în natură; îmi place îndeosebi muntele şi am o atracţie pentru sporturile montane, de pildă drumeţii sau, altfel spus, o formă adaptată de hiking, mountain bike; îmi place mai ales să schiez. În fiecare an încerc să îmi petrec măcar o săptămână la schi, câteodată reuşesc să mă desprind de urgenţele din Bucureşti şi să trag o fugă şi în weekenduri pentru a beneficia de câteva zile în plus pe pârtie.

    Cea mai mare pasiune a mea rămâne, însă,  muzica. Pe lângă faptul că ascult multă muzică – rock, clasică, jazz – nu m-am oprit la a asculta doar, ci am am încercat să dezvolt această pasiune şi am învăţat încă din adolescenţă să cânt la tobe. De altfel, în perioada facultăţii, am făcut parte dintr-o trupă rock în care am activat aproape cinci ani. Acum, din nefericire, cânt mai rar, cu prietenii sau la diverse ocazii, precum petrecerile de Crăciun cu colegii. Am şi acasă un colţ amenajat special pentru a exersa, trebuie doar să găsesc timp.

    Ce corespondenţe există între hobby şi afaceri?

    Hobby-urile te definesc ca mod de a fi, ca atitudine, care până la urmă te diferenţiază şi în business. De asemenea, ele aduc un plus de echilibru, de creativitate, îţi eliberează mintea şi te ajută să gândeşti mai clar, să găseşti mai repede soluţii.

    Este practicarea unui hobby benefică pentru relaţiile de afaceri / pentru afacere?

    Cu siguranţă. Se ştie că hobby-urile conectează mai uşor oamenii. Din proprie exeprienţă pot să spun că, având un hobby total diferit faţă de domeniul de activitate, am ocazia să întâlnesc oameni interesanţi din alte domenii, cu care împărtăşesc experienţe şi facem schimb de idei şi opinii, dezvoltându-ne astfel o privire de ansamblu asupra mediului de business şi a altor tipuri de activităţi, care ajută la formarea unei perspective strategice asupra propriului domeniu de activitate.

    Care sunt regulile din sport care se aplică sau au corespondent şi în lumea afacerilor?

    Sunt multe care se regăsesc şi în sport, şi în afaceri – dorinţa de a câştiga, bucuria sucessului, importanţa echipei, respectul faţă de adversar.

    Care sunt regulile obligatorii deopotrivă în sport şi în afaceri?

    Cred că în ambele cazuri trebuie să fii conştient că încrederea şi perseverenţa sunt pilonii succesului, alături de un dram de talent pe care trebuie să ştii să-l exploatezi şi să-l dezvolţi.

    Ce tip de sport sau hobby nu aţi practica niciodată?

    Sporturile de apă. Prefer întotdeauna muntele.

  • Profesor de economie: „Elevii de astăzi sunt nehotărâţi profesional, asociază succesul în viaţă doar cu succesul financiar“

    „Elevii de astăzi sunt nehotărâţi profesional, asociază tot mai mult succesul în viaţă cu succesul financiar, cu prosperitatea materială, cu banii. Planurile de viitor ale elevilor sunt marcate de incertitudinile mediului economic, de nesiguranţa locurilor de muncă. Acest lucru este specific în special micilor oraşe şi mediului rural“, a spus Mihai Mihăescu. 

    De unde vine acest lucru? Cum s-a ajuns în situaţia asta? 

    Profesor de economie: „Elevii de astăzi sunt nehotărâţi profesional, asociază succesul în viaţă doar cu succesul financiar“