BusinessMagazin

Tag: societate

  • Vreti o reforma suportabila social?

    N-o sa profitam de tendinta de a aplica imediat la Romania orice
    discutie despre tensiunile sociale atrase in lume de masurile de
    austeritate. Nu pentru ca la noi iesirea in strada cand nu-ti mai
    ajung banii ar fi ilegala, imorala ori comunista. O parte dintre
    romani au iesit de mult in strada, ba chiar in masa, numai ca s-au
    oprit fie pe strada unde au locul de munca, fie au trecut granita
    si si-au gasit de lucru in strainatate. O alta parte, paradoxal, nu
    ies in strada dintr-un optimism iluzoriu: ei asteapta sa vina la
    putere opozitia si sa le creasca la loc veniturile.

    Dezbracata de culoarea politica, situatia arata insa foarte sec,
    ca in graficele pe care le prezinta periodic Consiliul Fiscal sau
    BNR si care masoara sanatatea economiei nu prin evolutia PIB, ci
    prin cat de mult sau de putin s-a redus deficitul structural, adica
    cel invizibil atunci cand se prezinta datele oficiale despre
    deficitul bugetar si care rezulta din incapacitatea economiei de
    a-si sustine pe termen lung cresterea fara ca in timp sa apara
    dezechilibre ori la fondul de pensii, ori la banii pentru
    investitii, ori la indatorarea externa. In 2008, deficitul bugetar
    nominal era de 4,8% din PIB, insa cel structural era aproape 9%. Un
    sistem de pensii nereformat, un sistem de salarizare prost
    structurat, un aparat de stat prea umflat sau un sistem de
    impozitare cu gauri pot deci sa nu se vada imediat in PIB, daca
    sunt acoperite de un val de bani din credite externe sau de
    investitii speculative care umfla un anumit sector (imobiliarele,
    in cazul nostru).

    Tendintele de deficit structural, pe care taierile rapide de
    cheltuieli sociale le influenteaza, dar nu le pot determina in chip
    liniar, sunt insa cele ce ii fac pe oamenii de la Consiliul Fiscal
    sau de la BNR sa acuze fie cresterea economica “nesanatoasa”, fie
    riscul de a nu putea iesi din recesiune fara ca reducerile de
    cheltuieli sa fie dublate de reforme cu bataie mai lunga. Unde
    intra in acest context tensiunile sociale? Politicieni,
    sindicalisti, comentatori de pe internet spun ca a ajuns cutitul la
    os; unii zic ca actualul guvern e incompetent fiindca n-a taiat mai
    devreme in carne vie si ca acum n-are curaj sa taie mai tare si “sa
    dea peste bot” sindicatelor, riscand revolte de strada; altii zic
    ca, dimpotriva, reformele girate de FMI sunt ucigase si ca
    salariile si pensiile trebuie readuse la nivelul din 2009; in fine,
    altii pledeaza pentru taieri masive de taxe si impozite, in ciuda
    opozitiei FMI.

    Din toate acestea, realista e doar observatia ca statul ar fi
    trebuit sa se trezeasca mult mai devreme, dar ea nu ne-ajuta prea
    mult, intrucat nici Grecia si niciun alt stat cu deficite inalte
    sau indatorare externa in crestere rapida nu-si poate permite sa-si
    rezolve peste noapte greselile, trecand brutal de la deficite de
    7-11% din PIB la 3% sau mai putin. In primul rand, statul si
    serviciile care tin de el trebuie totusi sa ramana functionale,
    atata vreme cat nu exista echivalentul privat capabil sa le preia
    fara sincope; in al doilea rand, greselile statelor nu se pot
    rezolva pe seama populatiei decat pana la un punct.

    Care e punctul respectiv ne spun exact acele studii ale pragului
    de saracie folosite de Banca Mondiala si FMI atunci cand negociaza
    un program de austeritate cu un guvern si care, in ciuda reputatiei
    acestor institutii ca ar dori pauperizarea poporului si moartea
    pensionarilor, urmaresc exact sa evite asta. In cazul nostru, a
    spus-o insusi Jeffrey Franks anul trecut, atunci cand pleda pentru
    mentinerea venitului minim garantat si pentru reorganizarea
    programelor sociale in asa fel incat categoriile defavorizate sa
    fie protejate de criza si “sa nu se taie pachetele de asistenta
    sociala care sunt cel mai bine tintite” (in traducere, daca
    ajutorul social nu trebuie sa mearga la posesorul de Mercedes, el
    trebuie sa ajunga totusi la cei pe care criza i-a saracit,
    aducandu-i sub un anumit plafon de venituri).

    Suportabilitatea sociala a reformei presupune deci, in logica
    economica, nu disponibilitatea de a taia orbeste si a desfiinta
    statul si raspunderile lui peste noapte, nici renuntarea la orice
    reforma de teama ca ies masele si darama guvernul, ci inteligenta
    de a gasi punctele de gradatie optime astfel incat politicile
    statului sa poata determina o reducere a dezechilibrelor din
    economie intr-un interval rezonabil si cu costuri sociale rezonabil
    impartite. N-a zis nimeni ca e simplu, dar cu siguranta nu e
    imposibil.

  • Costurile unor renuntari

    La sfarsitul saptamanii trecute trei mari companii din domeniul
    energetic, GDF Suez, Iberdrola si RWE au decis sa se retraga din
    consortiul care trebuia sa finalizeze reactoarele 3 si 4 de la
    Cernavoda – in momentul in care scriu acest text stirea e
    fierbinte. Cele trei companii vorbesc de “incertitudinile economice
    si cele privind piata de energie” care “nu pot fi conciliate cu
    necesarul de capital pentru dezvoltarea unui nou proiect nuclear”.
    Necesarul de capital este de cateva miliarde bune de euro, dar
    suma, in comparatie cu nevoile, dimensiunea pietei si
    posibilitatile pe care le poate oferi, aparent, Romania, nu ar fi
    foarte mare. Spun aparent, pentru ca tocmai ceea ce sustin
    investitorii ca ofera Romania acum – “incertitudinile economice si
    cele privind piata de energie” – pun o piedica proiectului.

    Miscarea celor trei mari companii este cea mai recenta dintr-un
    sir de retrageri din domeniul energetic – italienii de la Edison
    s-au retras dintr-un proiect de 650 de milioane de euro la Craiova,
    iar cehii de la CEZ dintr-unul de 400 de milioane de euro de la
    Galati. Sunt numai cateva, printre cele mai mari, dintr-un sir
    destul de lung de retrageri – fabrici de racoritoare, bere,
    dulciuri si alte bunuri de consum inchise in perioada de criza.
    Unii ar spune ca este normal intr-o perioada de incertitudine
    economica sa se intample asa ceva – investitorii sa renunte la
    proiecte sau la operatiuni care le-ar putea aduce pierderi. Si
    chiar este asa.
    Problema este ca Romania nu-si poate permite sa piarda proiecte si
    investitori, pur si simplu. Singura solutie pentru reluarea
    cresterii economice sunt investitiile straine, pastrarea celor
    actuale si atragerea altor investitori, alaturi de sustinerea
    antreprenoriatului local. Romania se afla acum intr-o zona de
    tranzitie catre o stare in care s-a mai aflat si din care a iesit
    extrem de greu – a perceptiei negative. Cele trei mari companii nu
    pomenesc, in comunicatul de presa pe care l-au dat, de criza
    economica mondiala, ci invoca “incertitudinile economice si cele
    privind piata de energie” din Romania, strict.

    Cam tot anul trecut am intrebat oamenii de afaceri pe care i-am
    intalnit despre posibilitatea ca un numar important din
    investitorii straini sa inceapa se retraga din Romania, alungati de
    criza politica cronicizata, de birocratie, de lipsa unui plan
    guvernamental de redresare economica coerent si de scaderea
    continua a puterii de cumparare.

    Este un pericol pe care l-a intuit, se pare, chiar Europa cea
    unita: Antonio Tajani, comisarul european pentru industrie, a cerut
    instituirea unui organism menit sa examineze investitiile straine
    in Europa, o formulare la fel de diplomatica precum aceea cu
    incertitudinile economice si care ascunde renuntarea la emfaza
    traditionala cu care europenii tratau investitiile internationale.
    Europa, slabita de criza datoriilor suverane si de comportamentul
    liderilor statelor componente, se vede pusa in situatia sa raspunda
    extinderii agresive a companiilor rusesti in infrastructura de
    petrol si gaze sau mai recent vizibile politici chineze de
    expansiune a influentei politice si economice.

    Cu atat mai mult Romania, nicicum un campion al atractivitatii
    economice chiar in vremuri faste, trebuie sa se repozitioneze;
    teoria cu “acordul cu FMI aduce investitori” este vaga si nu mai
    valoreaza mare lucru. Pentru ca investitorii investesc nu acolo
    unde exista acord cu FMI, ci unde pot castiga bani intr-un mediu
    prietenos. Au inteles asta chiar muncitorii de la Fiat, care la
    jumatatea lui ianuarie au votat aprobarea unui nou contract de
    munca care difera de cel national si care prevede reguli mai
    stricte pentru lucratori in schimbul unor investitii si a cresterii
    salariilor. Programul de lucru devine mai flexibil, absenteismul
    este mai atent supravegheat, concediile de boala sunt mai strict
    reglementate, iar pauzele de lucru scad. In schimb directorul
    executiv Sergio Machionne a promis investitii de un miliard de euro
    si cresterea salariului anual cu circa 3.500 de euro.

    Nu intamplator pomeneam mai sus de Codul romanesc al muncii –
    relatarile din presa vorbesc de modificari asemanatoare cu cele
    acceptate de o mare parte din sindicatele Fiat. La noi nici macar
    asociatiile patronale nu pot da un raspuns comun, unele facand
    echipa cu liderii sindicali. Si nimeni nu intelege ca la un moment
    dat unele compromisuri nu mai tin de orgolii personale sau marunte
    interese de clan, ci de, cum spunea comunicatul?, “incertitudini
    economice” de anvergura, cu efecte care nici nu mai pot fi
    cuantificate in bani. Cine poate cuantifica pierderile induse de
    plecarile enumerate mai sus si efectele asupra unui sistem
    energetic in care 80% din grupurile termoenergetice si-au depasit
    perioada de viata si nu respecta normele de mediu, grupul 1 de la
    Cernavoda s-a apropiat de jumatatea duratei de viata normate de 30
    de ani si unde doua treimi din retele sunt uzate fizic sau
    moral?

    Dar nu-i nimic, noi avem acord cu FMI si pe domnul Franks care
    sa regrete ca n-am avut crestere economica.

  • Cu criza in buletin! Cati romani poarta numele “Criza”

    Datele Directiei pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea
    Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administratiei si
    Internelor indica faptul ca noua persoane poarta numele de familie
    Criza, din care patru sunt barbati, iar cinci sunt femei. In ce
    priveste prenumele, niciun cetatean roman nu se numeste Criza.
    Intrucat datele solicitate intra sub protectia informatiilor cu
    caracter personal, cei in cauza nu pot fi identificati. E usor de
    dedus insa ca cei noua sunt rude, cat timp numele de familie este
    similar.

  • Cum si-a bagat recesiunea coltii in cauzele nobile

    n copil de nici opt ani statea sprijinit de peretele de la
    intrarea in Gara de Nord din Bucuresti. Marius fugise de acasa din
    Moldova, speriat de bataile zilnice din familia sa. Povestea se
    intampla in urma cu mai bine de un deceniu, cand cei de la Salvati
    Copiii l-au gasit pe Marius colindand confuz cladirea umeda a
    garii. Gasit in Bucuresti de un adult “prietenos”, copilul fusese
    atras intr-un apartament inchiriat de un strain, care l-a vazut
    lipsit de aparare si l-a abuzat. “E cel mai special caz, unul care
    ni s-a lipit tuturor de inima”, isi aminteste Gabriela
    Alexandrescu, presedintele executiv al Salvati Copiii. De cand a
    scapat din mediul infiorator unde a crescut, tanarul a mai fugit,
    s-a mai intors, dar daca spunem ca acum Marius munceste, si nu
    oricum si oriunde, ci tocmai in Olanda, unde e asistent social,
    vedem ca scepticismul general cand vine vorba de viitorul copiilor
    strazii poate sa fie infirmat.

    Marius a fost doar unul din cazurile de copii care au avut sau
    au nevoie de ajutor, iar banii pentru asemenea cauze nobile ar
    trebui sa scape de grila necrutatoare a recesiunii. Si totusi,
    lipsurile se simt. In apropierea Craciunului, i-am gasit pe cei de
    la Salvati Copiii in febra pregatirilor pentru Festivalul Brazilor
    de Craciun, eveniment anual in care companiile liciteaza pentru
    brazi decorati de designeri cunoscuti. Mai exact, pentru 2010,
    designerii au creat 25 de brazi inediti, care au atras aceeasi suma
    ca in 2009. Gabriela Alexandrescu isi aminteste de anul de glorie
    2007, cand Salvati Copiii a numarat din vanzarea brazilor 576.000
    de euro. In 2008, suma a coborat la 360.000, iar in 2009 din
    eveniment s-au adunat doar 275.000 de euro.

    “Cred ca fiecare se simte apropiat de cauza copiilor si ar fi
    ciudat sa nu fie asa. Nu ai cum sa nu crezi ca trebuie sa implici,
    cand vezi in ce conditii traiesc unii copii. Iar cand ii vezi,
    devii si mai implicat si vrei sa faci si mai mult”, incepe
    directorul Salvati Copiii discutia cu BUSINESS Magazin. Ea
    povesteste ca, in afara faptului ca nu au asigurate cele necesare
    unei supravietuiri decente, din cauza saraciei, copiii preiau toata
    tristetea si nervozitatea parintilor si a celor din jurul lor. Cei
    mici simt orice schimbare si traiesc intr-un mediu in care starea
    emotionala a adultilor se rasfrange si asupra lor. Traind intr-un
    mediu nesigur, exista tot mai multi copii cu probleme de
    inadaptabilitate sociala si depresie, iar asta le creeaza probleme
    la scoala si in relatia cu ceilalti.

    Bugetul anual nu a fost insa atat de grav afectat, pentru ca
    ONG-urile au sesizat repede noile tendinte din sfera donatorilor si
    au vazut ca firmele au mai mult interes sa dezvolte un proiect
    specific, sa se identifice printr-o anumita campanie. Asa incat
    organizatiile nu mai promoveaza un intreg plan, ci il impart in mai
    multe proiecte pe care le ofera companiilor care doresc sa le
    sprijine. “Gradul de implicare e mai mare, se includ si voluntari,
    il comunica in interiorul companiei ca fiind proiectul lor”,
    explica directorul organizatiei Salvati Copiii.

    Toata lumea a devenit mai atenta la modul cum se cheltuiesc
    banii, pentru ca e greu de anticipat ce se va intampla cu afacerile
    in anii urmatori. “In lipsa fondurilor, incercam sa dezvoltam
    parteneriate unu la unu cu companiile interesate”, spune
    Alexandrescu. Unii vor sa investeasca in proiecte chiar in
    comunitatea unde isi desfasoara activitatea. In plus, informarea
    cetatenilor si a firmelor este si ea importanta, asa incat
    organizatiile incearca sa mediatizeze cat mai mult cadrul legal
    prin care se pot sprijini initiativele caritabile. “Daca presa ne
    sustine, potentialul este foarte mare. Legislatia fiscala pentru
    donatii nu este inca foarte cunoscuta, desi exista din 2004”, spune
    Carmen Uscatu, presedintele unui alt ONG, Salveaza Vieti. Si de
    multe ori aude din gura potentialilor donatori replici precum “Dar
    daca vine Fiscul peste noi?”.

  • Dilemele lui 2011 – Ce se va alege de Guvernul Boc? Vor mai pleca cetatenii din tara?

    CE SANSE SUNT CA GUVERNUL EMIL BOC SA FIE
    REMANIAT/INLOCUIT?
    Desi precedenta remaniere s-a produs doar in urma cu patru luni, e
    foarte probabil ca nemultumirile generate de ea sa iasa la
    suprafata intr-un timp foarte scurt, fie din partea
    democrat-liberalilor care au pierdut prim-planul (tripleta
    Blaga-Videanu-Berceanu), fie din partea partenerilor de guvernare.
    O remaniere a actualului executiv este foarte probabila chiar in
    aceasta primavara, crede politologul Cristian Pirvulescu,
    presedintele Asociatiei Pro Democratia. “Potentialul de santaj pe
    care il are UNPR acum este foarte ridicat”, explica Pirvulescu,
    care pune pe seama partidului condus de Gabriel Oprea initiativa
    remanierii, cu scopul de a obtine portofoliile de la Externe si
    Agricultura. Consultantul politic Bogdan Teodorescu e de parere ca
    guvernul Emil Boc va fi confruntat in prima jumatate a anului fie
    cu o remaniere impusa de tabara castigatoare a Congresului PDL, fie
    chiar de o inlocuire de catre o noua majoritate parlamentara ce
    s-ar putea concretiza pe fondul nemultumirilor sociale tot mai
    accentuate.


    CARE VA FI DEZNODAMANTUL COMPETITIEI PENTRU SEFIA PDL?
    Modul fals in care au mimat liderii PDL unitatea la alegerea Elenei
    Udrea pentru sefia organizatiei de Bucuresti a aratat de fapt ca
    frustrarile puternice ale celor retrasi in plan secund la
    remanierea de toamna pot doar fi mascate, nu si vindecate. Asa
    incat Congresul PDL asteptat pentru aceasta primavara va marca o
    infruntare mai mult sau mai putin fatisa intre tripleta BVB
    (probabil mai mult Vasile Blaga decat Videanu si Berceanu) si
    gruparea din jurul Elenei Udrea, care ar putea miza pe sprijinul
    informal al presedintelui Traian Basescu. “Va fi o batalie intre
    cei care au relatii la nivelul organizatiilor locale (Blaga) si cei
    care le finanteaza (Elena Udrea)”, explica politologul Cristian
    Pirvulescu, care se refera la finantarile cu fonduri europene pe
    care Elena Udrea le dirijeaza prin intermediul Ministerului
    Dezvoltarii catre autoritatile locale, care “la acel nivel se
    confunda de multe ori cu organizatiile de partid ale PDL, in
    special”. Desi considera ca Udrea vizeaza o functie importanta,
    poate chiar cea de presedinte, Pirvulescu e de parere ca statutul
    de presedinte de partid, conservat de Emil Boc, ramane inca o miza
    prea mare pentru ministrul dezvoltarii.

    VA REUSI PROIECTUL DE COAGULARE A OPOZITIEI PSD-PNL-PC?
    Ca si in 2003, ne confruntam cu perspectiva unei noi aliante
    politice intre o formatiune de stanga, PSD, si una de dreapta, PNL,
    liberalii avand de curand si accesoriul PC la rever. Situatia din
    2003 nu se repeta insa si in 2011, pentru ca – pe de o parte – PDL
    nu exercita guvernarea de maniera autoritara a PSD condus de Adrian
    Nastase si, pe de alta parte, posibilii inlocuitori ai actualilor
    guvernanti nu sunt creditati cu un potential de reusita prea mare.
    Consultantul politic Bogdan Teodorescu sustine ca perceptia in
    sondaje a unei aliante intre PSD si PNL va fi mai mare decat suma
    procentelor partidelor, intrucat s-ar da electoratului impresia ca
    exista o forta politica in stare sa obtina peste 50% din voturi
    (2011 e an preelectoral, dar poate fi si electoral daca o noua
    majoritate parlamentara se configureaza, iar presedintele nu vrea
    sa o recunoasca) si care nu va mai avea nevoie de sprijinul
    presedintelui Traian Basescu pentru a ajunge la guvernare si a-si
    impune un premier. De cealalta parte, Cristian Pirvulescu nu crede
    ca se va ajunge pana la o alianta juridica, pentru ca riscurile ar
    fi foarte mari, generand o migratie a nemultumitilor din
    electoratele PNL si PSD catre alte formatiuni, ale caror voturi vor
    fi apoi folosite de PDL, nu de catre social-democrati sau de
    liberali.

    ESTE POSIBIL UN NOU VAL DE EMIGRATIE DUPA MODELUL
    “CAPSUNARILOR”?
    Emigratia masiva (circa 1,5 milioane de persoane) de la inceputul
    deceniului trecut, impulsionata si de starea economiei, dar si de
    eliminarea vizelor pentru UE, este un fenomen exceptional, cu
    posibilitate redusa de repetare prea curand. Sondajele arata, dupa
    cum explica Bogdan Teodorescu, o puternica dorinta de emigrare, in
    special in randul tinerilor, dar se pune si problema daca
    Occidentul, care abia isi revine din criza economica, are
    posibilitatea sa mai absoarba acest nou val. De cealalta parte,
    politologul Cristian Pirvulescu e de parere ca la nivelul
    imaginarului colectiv ne confruntam cu o depresie prelungita,
    alimentata si de mass-media, dar si de situatia economica, iar in
    acest context posibilitatea emigrarii e vazuta ca o usa de scapare
    pe care unii vor fi cu siguranta tentati sa o incerce.

    PUTEM ASISTA LA SCHIMBARI IN CONDUCEREA MARILOR CENTRALE
    SINDICALE?
    Miscarea sindicala a esuat in 2010 sa provoace manifestari de
    strada de amploarea celor pe care le-a promis, care ar fi insemnat
    un avertisment serios la adresa stabilitatii Guvernului. Lipsa de
    credibilitate a liderilor sindicali, prinsi in tot soiul de ecuatii
    politice si financiare tenebroase, nu pare sa fie deocamdata un
    impediment pentru perpetuarea lor in functiile pe care le ocupa,
    dupa cum s-a vazut in cazul liderului BNS Dumitru Costin, reales en
    fanfare dupa ce si-a depus mandatul tocmai ca urmare a semiesecului
    manifestatiilor pe care le-a dirijat. Consultantul Bogdan
    Teodorescu este mult mai transant insa cand afirma ca “sindicatele
    sunt moarte de multa vreme si ele au decedat prin politizare”, cu
    trimitere la procentul scazut de incredere in miscarea sindicala
    exprimat de sondaje, asa incat orice schimbare nu ar aduce decat o
    transformare de imagine, nu de substanta. Politologul Cristian
    Pirvulescu crede insa ca ar fi o greseala inlocuirea actualei
    garnituri de lideri, in conditiile in care protestele sociale s-ar
    putea sa fie in acest an cel putin la fel de prezente ca si in
    2010.

  • Ce se alege de afacerile lor? Peste un sfert dintre manageri consuma prea mult alcool

    “Alcoolul privit si consumat ca aliment este normal. Problema
    intervine in momentul in care conumul de alcool creste necumpatat”,
    declara prof. dr. Dan Prelipceanu, fondator si presedinte onorific
    ALIAT.

    Care este insa limita maxima in consumul de alcool considerat
    “normal”? Conform unor studii, cantitatea maxima de alcool consumat
    pe zi nu ar trebui sa depaseasca patru unitati in cazul barbatilor
    si doua unitati in cazul femeilor. O unitate de alcol reprezinta 10
    ml de alcool pur si este echivalentul unei beri, a unui pahar de
    vin sau a 45 de mililitri de “tarie”, spune Prelipceanu. ALIAT a
    dezvoltat in ultimul an o platforma online (www.alcohelp.ro) pentru
    prevenirea si tratamentul abuzului si dependentei de alcool. “Tinta
    principala a proiectului (platforma alcohelp.ro) este segmentul
    tinerilor cu varste cuprinse intre 25 si 45 de ani, din mediul
    urban”, spune dr. Eugen Hriscu, medic specialist psihiatru,
    formator in domeniul dependentei de substante si presedinte
    executiv ALIAT.

    ALIAT este o organizatie non-guvernamentala si non-profit, o
    asociatie de profesionisti in sanatate mintala, fondata in 1993
    care desfasoara activitati in domeniul prevenirii si tratamentului
    problemelor legate de consumul de substante (alcool sau droguri),
    ingrijirii persoanelor care sufera de pe urma consecintelor
    negative asociate consumului de substante.

  • 59% dintre romani plang dupa comunism, in vreme ce 1% recunosc ca au fost securisti

    Romanii au o pozitie ambivalenta fata de comunism si ceea ce a
    insemnat acesta: desi cei mai multi dintre ei cred ca a existat o
    forma de represiune, ca liderii regimului au beneficiat de
    privilegii, ca victimele regimului comunist ar trebui sa fie
    despagubite (48%), 59% dintre ei sustin ca instaurarea comunismului
    a fost un lucru pozitiv, noua oranduire – o idee buna, iar problema
    accesului la dosarele Securitatii si adoptarea unei legi a
    lustratiei sunt putin sau deloc importante (52%).


    Cititi mai multe     pe www.gandul.info

  • Romania, locul patru in Europa la consumul de plante etnobotanice

    Potrivit unei monitorizari facute recent de Consiliul Europei,
    Romania ocupa locul patru in Europa la consumul de plante
    etnobotanice, dupa Marea Britanie, Germania si Olanda. Romania
    detine o piata evaluata la 7% din substantele etnobotanice, dupa
    ce, in urma cu doi ani, nici nu se afla printre tarile in care se
    consumau substante psihotrope si psihoactive.

    Demersurile Guvernului, de a interzice comercializarea unui
    numar de 36 de substante si plante etnobotanice asimilate
    drogurilor, au fost partial eficiente, comerciantii reusind sa isi
    deruleze afacerile prospere in continuare. La inceputul acestui an,
    potrivit Agentiei Nationale Antidrog, in Romania erau peste 400 de
    magazine in care se comercializau substante etnobotanice.


    Cititi mai multe     pe www.gandul.info

  • Leonard Doroftei: “Eu ma bucuram de Mos Nicolae de un trening, baiatul meu asteapta un iPhone”

    La fetita Nadia (Comaneci), Mosul venea, pe vremuri, cu
    dulciuri, baietelul Leonard (Doroftei) era cel mai fericit cand
    primea in dar un trening cu dungi albe, copilul Toni (Grecu) se
    simtea in al noualea cer cand vedea in ghetute o sticla de Pepsi
    Cola, in timp ce baiatul Ilie (Nastase) se multumea cu o portocala.
    Cei ceva mai tineri, cum este actrita Ada Condeescu din filmul “Eu
    cand vreau sa fluier, fluier”, isi amintesc insa de Mosi bogati,
    care veneau la ei acasa cu jucarii spectaculoase. Iar pustii de
    astazi viseaza la iPhone-uri si dulciuri.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Cum poti ajuta copiii bolnavi de cancer fara sa te coste nimic

    Rata de succes in tratarea cancerelor de sange la copii si
    adolescenti se situeaza usor peste 50% in Romania, fata de media
    europeana de peste 80%.

    Campania isi propune infiintarea primului Centru de Excelenta in
    diagnoza si tratamentul cancerului limfatic din Romania. Obiectivul
    initial il constituie amenajarea unui centru performant de diagnoza
    si a cel putin doua camere sterile necesare tratamentului
    chimioterapeutic sau transplantului de celule stem, cu o valoare
    totala estimata la 1.000.000 EUR. Actiunea este insotita de o ampla
    campanie de comunicare, derulata de Grafitti BBDO (ATL),
    Kaleidoscope (online), MEC Romania (media) si Free Communication
    (PR). Fundatia Vodafone Romania este partener al proiectului.

    Campania se va desfasura in doua etape.

    In luna decembrie, companiile sunt incurajate sa redirectioneze
    20% din impozitul pe profit catre Asociatia Salveaza Vieti. Aceasta
    facilitate este putin cunoscuta de catre mediul de afaceri din
    Romania, insa foarte usor de implementat din punct de vedere
    contabil.

    Incepand cu luna ianuarie, orice persoana fizica va putea dona
    Asociatiei 2 euro prin SMS.

    “Potentialul Clinicii de la Timisoara este imens. Exista deja
    acolo medici extraordinari si dotari performante, totusi departe de
    standardele europene. Asa ca, impreuna cu doamna doctor Margit
    Serban, care a transformat prin forte proprii clinica intr-unul
    dintre cele mai bune spitale din Romania, ne-am propus sa facem un
    prim pas in directia infiintarii unui Centru de Excelenta. Metoda
    identificata este unica in istoricul campaniilor sociale de la noi,
    si anume utilizarea facilitatii fiscale prin care orice companie
    din Romania poate alege sa redirectioneze 20% din impozitul pe
    profit pentru a da o sansa in plus copiilor aflati in tratament. Si
    speram ca initiativa Salveaza Vieti va strange cea mai mare suma
    obtinuta pana acum printr-o campanie sociala in Romania”, a
    declarat Carmen Uscatu, Presedinte Salveaza Vieti.

    “Este posibil sa diagnosticam si sa tratam si in Romania copiii
    si tinerii care pana acum trebuiau trimisi in strainatate, cu
    costuri imense pentru familiile lor. Facem toate aceste eforturi
    pentru ca fiecare caz de leucemie sa nu se mai transforme intr-o
    tragedie, ci sa devina o boala tratabila intr-un spital de stat,
    disponibil pentru toti copiii care au nevoie de tratament in
    Romania. Un laborator performant este absolut necesar pentru
    diagnosticarea in profunzime si tratarea corecta a bolnavilor.
    Amenajarea a inca doua camere sterile, asa cum ne dorim, se va
    traduce in tratarea a inca 60 de copii pe an, insemnand ca acesti
    copii nu vor mai astepta de acum inainte sa moara, ci sa traiasca”,
    a afirmat Margit Serban, Seful Centrului de Transplant Medular,
    Spitalul Clinic de Urgenta pentru copii Louis Turcanu
    Timisoara.

    Conform estimarilor asociatiei, in Romania traiesc in prezent
    5.000 de copii bolnavi de leucemie sau alte cancere limfatice, iar
    500 de cazuri noi se inregistreaza anual. Rata de succes in
    tratarea cancerelor de sange la copii si adolescenti este redusa –
    putin peste 50% in Romania, fata de peste 80% in UE. Cauza acestei
    situatii este lipsa sau precaritatea mijloacelor de diagnosticare
    in profunzime a tipurilor de cancer, investigatii esentiale pentru
    stabilirea tratamentul potrivit.