Tag: raport

  • Un capitol la care stăm bine: România se numără printre ţările europene cu cel mai scăzut consum de droguri

    Potrivit raportului prezentat, marţi, de Agenţia Naţională Antidrog (ANA). “Raportul european privind drogurile 2016: Tendinţe şi evoluţii”, a fost organizat cu ocazia conferinţei de lansare a “Raportului european privind drogurile 2016”, susţinută la Lisabona de către Agenţia pentru Droguri a Uniunii Europene (EMCDDA).

    Potrivit raportului, deşi consumul de canabis a înregistrat o creştere semnificativă în rândul populaţiei generale (15-64 de ani) faţă de ultimul studiu realizat în 2013, România se situează sub media europeană în ceea ce priveşte consumul de droguri. În ţara noastră, cât şi în celelalte state membre UE, canabisul este cel mai consumat drog, mai ales în rândul tinerilor. Pentru prima oară, canabisul este pe acelaşi loc cu heroina în ceea ce priveşte cererea de tratament ca urmare a consumului de droguri. Pe piaţa drogurilor se remarcă o creştere a cantităţii de canabis, în timp ce numărul capturilor la nivel stradal creşte de la an la an.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Reţelele de socializare, jocurile şi drogurile sunt cele mai populare printre copii

    Un raport recent Kaspersky Lab arată că, în toată lumea, copiii îşi petrec cea mai mare parte a timpului lor din mediul online, folosind instrumente de comunicare cum sunt reţelele sociale, email-ul, chat-ul etc. (67% din activitatea online). Portalurile de jocuri (11%) şi site-urile care conţin informaţii despre alcool, droguri şi tutun (9%) se clasează pe locul al doilea, respectiv al treilea.

    Raportul, care acoperă o perioadă de 12 luni, se bazează pe statistici anonime provenite de la soluţiile Kaspersky Lab pentru PC-uri Windows şi Mac-uri, care au modulul Control Parental activat, şi prezintă procentul de vizite sau tentative de a vizita site-uri cu un conţinut potenţial dăunător, încadrate într-una dintre cele 14 categorii prestabilite.

    Categoria “canale de comunicare pe Internet” este cea mai populară în Mexic (86%), Rusia, Brazilia şi Italia (cu procente de peste 70%). Cei care au comunicat cel mai puţin în această perioadă au fost copiii din China (30%), Germania (31%) şi Marea Britanie (32%). Copiii din Marea Britanie (28%), Germania (26%) şi Australia (21%) au o tendinţă mai accentuată să se joace online, în timp ce copiii din Mexic (4%), Italia (6%) şi Japonia (7%) se joacă mai rar.

    De asemenea, statisticile arată că, în perioada urmărită, copiii au redus numărul de vizite în mediile de comunicare şi site-urile destinate adulţilor. Această tendinţă poate fi explicată prin faptul că şi-au mutat cea mai mare parte a activităţilor “sensibile” pe dispozitive mobile, care nu au fost vizate de raport.

    În ceea ce priveşte vizionarea de materiale video, descărcarea de software sau când vine vorba să asculte muzică, micuţii din Japonia conduc detaşat (12% din totalul de notificări trimise de sistemele de control parental). De asemenea, ei se clasează în top la cumpărăturile online (17%), ca şi copiii şi adolescenţii din China (20%). Categoria “alcool, tutun şi droguri” a generat cele mai multe semnale de alarmă în Germania (23%) şi Marea Britanie (25%).

    În schimb, conţinutul pentru adulţi a generat cel mai mare interes în rândul copiilor din China (23%) şi Japonia (5%), iar cel mai mic interes în Marea Britanie şi SUA (ambele înregistrând sub 1%).

  • Marea Britanie va pierde 500.000 de locuri de muncă dacă părăseşte UE

    Într-un raport de prezentare a posibilelor efecte ale ieşirii ţării din UE, cancelarul George Osborne a explicat că, în următorii doi ani, Marea Britanie riscă să piardă 500.000 de locuri de muncă.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Paradoxurile bursei româneşti: cel mai ridicat randament al dividendelor din lume, rulajele sunt mici

    Anul acesta companiile din principalul indice al Bursei de Valori Bucureşti, BET, au un randament al dividendelor de 7,9%, cel mai mare din lume, conform raportului Berenberg. „România este urmată în top de Kuweit (7,6%) şi de Bahrein (7,2%); în regiune, Cehia oferă randamente ale dividendelor de 6,4%, Croaţia 5,7%, Austria 4,6% şi Polonia 4,2%“, spune analistul Carsten Hesse de la banca de investiţii Berenberg.

    „Sunt şanse mari ca Banca Transilvania, Romgaz şi Transgaz să plătească un randament al dividendelor de peste 10% anul acesta. Banca Transilvania ar putea urca pe prima poziţie în topul plătitorilor de dividende, cu un randament de circa 15%, după ce a realizat anul trecut venituri foarte mari, ca urmare a achiziţiei reţelei Volksbank de pe piaţa românească“, estimează Carsten Hesse.

    Anunţul Băncii Transilvania din luna martie de a plăti dividende foarte mari a fost o surpriză, arată Carsten Hesse. Este pentru a doua oară în ultimii 20 de ani din istoria băncii clujene când aceasta acordă dividende în numerar; instituţia financiară oferă dividende de 1,2 miliarde de lei acţionarilor, adică jumătate din profitul băncii, precum şi acţiuni gratuite în valoare de 620 de milioane de lei. Şi alte societăţi, arată analiza băncii Berenberg, ar urma să-şi răsplătească acţionarii cu sume importante. Romgaz şi Transgaz ar urma să plătească randamente plasate între 10 şi 11%. În cazul Transgaz, statul, care este acţionarul majoritar (cu peste 58% din acţiuni), a cerut dividende mai mari decât propusese compania (27,6 lei, adică un randament de 10,2%, faţă de 21,2 lei, adică un randament de 8%). Conform estimărilor, nivelul ridicat al randamentelor de la BVB nu reprezintă cazuri singurlare, ci este de aşteptat ca în următorii doi ani să se menţină în jurul a 7%.

     

    În ce priveşte primele trei luni ale acestui an, cu randamente chiar şi mai mari decât ale acţiunilor Băncii Transilvania se pot lăuda cinci companii listate la BVB; e drept, rulajele acestora, la un loc, sunt de câteva zeci de ori mai mici decât ale băncii clujene, care au fost cele mai lichide în intervalul ianuarie-martie (437,5 milioane de lei), urmate de cele ale Fondului Proprietatea (362 milioane de lei), care însă au înregistrat un randament negativ (-5,6%).

    În primul trimestru al acestui an Turbomecanica a marcat o creştere de 84,7% (cu rulaje de 2,9 milioane de lei), urmată de Electroargeş (31,2%, cu rulaje de 1 milion de lei) şi de Albalact (26,8%, cu rulaje de 8,3 milioane de lei). „Rezultatele financiare înregistrate în 2015 evidenţiază pentru prima dată după şapte ani aspecte pozitive, dintre care cel mai relevant este realizarea unui profit net de 3,8 milioane lei“, declară reprezentanţii Turbomecanica.

    În cazul Turbomecanica, Ovidiu Dumitrescu, director general adjunct al firmei de brokeraj Tradeville, apreciază că evoluţia ascendentă s-a datorat în principal rezultatelor pozitive din 2015, cuplate cu o conjunctură favorabilă companiei la nivelul cererii pentru produsele şi serviciile sale, atât pe filiera civilă, cât şi pe cea militară.

    „Electroargeş beneficiază de aşteptări pozitive pentru sectorul bunurilor de consum discreţionare, pe fondul unui mediu cu dobânzi scăzute şi al unui an electoral în plină desfăşurare“, spune Ovidiu Dumitrescu. Tot el adaugă că în ce priveşte randamentul acţiunilor Albalact, pare să fi contat destul de mult preluarea propusă de francezii de la Lactalis – „se poate observa că în ultimele două luni acţiunea producătorului de lactate a rămas într-un interval de preţ destul de strâns, legat probabil de preţul de ofertă estimat“, adaugă reprezentantul Tradeville.

    În primele trei luni ale anului, doar opt companii listate la BVB au înregistrat randamente pozitive ale acţiunilor, între acestea numărându-se şi Oltchim (17,1%), Conpet (12,7%), Banca Comercială Carpatica (6,8%) şi Teraplast (1,8%).

  • Opinie Lavinia Raşca: Afacerile de familie şi provocările lor

    Reiau o temă importantă, pe care am mai abordat-o în articolul „de ce nu vorbim despre afacerile de familie?“, publicat în august 2014.

    SITUAŢIA AFACERILOR DE FAMILIE ÎN EUROPA

    Afacerile de familie sunt o prezenţă puternică în Europa şi în România. Cele peste 14 milioane de afaceri de familie din Uniunea Europeană asigură 60 de milioane de locuri de muncă, aproape 50% din totalul celor existente în sectorul privat.
    75% dintre proprietarii lor sunt optimişti cu privire la viitorul acestora – potrivit celei de a treia ediţii a Barometrului European al Afacerilor de Familie, realizat în 2015 în 25 de ţări printre care şi România, de către KPMG şi de European Family Business. Acest procent este mai mare decât în  ediţiile anterioare ale raportului. |n firmele mici, gradul de încredere în viitor este mai mic decât cel din firmele mari – 66% faţă de 81%. Afacerile de familie autohtone sunt mai solide astăzi decât înainte de criză, ca urmare a retragerii unor investitori străini şi a lichidării afacerilor neperformante, aşa cum arată Alexandru Medeleanu, unul dintre autorii Raportului PwC 2012/2013 ”Family Business Survey„ Romania.

    Indicatorii de performanţă în afacerile de familie europene au avut o evoluţie pozitivă în perioada care s-a scurs de la ediţia anterioară a studiului. 58% au raportat creşterea cifrei de afaceri, 26% menţinerea şi doar 16% reducerea ei (acest din urmă procent este jumătate din cel de anul trecut). Afacerile de familie au strategie pe termen lung, 41% dintre ele au un plan de schimbare în următoarele douăsprezece luni. Numirea unui director general din afara familiei a scăzut ca importanţă în topul priorităţilor de pe locul unu în 2013, pe locul cinci în 2015, când se preferă pregătirea succesorilor din familie pentru a prelua managementul.

    Deşi se constată o creştere a dorinţei de vânzare către terţi faţă de anii anteriori, 26% dintre respondenţi plănuiesc să treacă managementul afacerii la generaţia următoare şi 20% să îi transfere proprietatea asupra activelor sau părţile sociale, dorind ca în felul acesta să păstreze notorietatea numelui de familie, şi valorile acesteia. Unul din cinci tineri ai căror părinţi deţin o afacere de familie are în vedere posibilitatea de a o prelua; 3,5% intenţionează să facă acest lucru imediat după terminarea studiilor şi ceva mai mulţi, 4,9%, la cinci ani de la absolvire – conform unui alt barometru, realizat tot în 2015 de Ernst and Young şi de Universitatea St. Gallen – ”Coming home or breaking free„.  Părinţii lor au păreri similare: 69% dintre proprietarii afacerilor de familie cu vânzări de peste un milion de euro consideră că este bine ca tinerii membri ai familiei să acumuleze experienţă lucrând 3-5 ani în afara businessului, înainte de a se alătura acestuia.

    La nivel european, în afacerile de familie s-au dezvoltat mecanismele şi practicile specifice guvernanţei corporative: 63% dintre respondenţi au consiliu director, 23% au consiliu de familie, 19% au constituţie de familie, 22% au plan de succesiune pentru pentru directorul general – conform barometrului KPNG şi EFB.

    PROVOCĂRI ÎN AFACERILE DE FAMILIE

    Principala provocare raportată de 37% dintre proprietarii afacerilor de familie participante la studiul KPNG şi EFB este creşterea concurenţei. Pe locul doi, cu un procent de 33%, se află capacitatea de a recruta şi de a menţine talentele, ceea ce cu trei ani în urmă nu se afla în top cinci provocări. |n România, procentul celor care simt această presiune este mai mare decât cel la nivel european. Problema talentelor este legată strâns de competitivitate şi de creşterea durabilă, în condiţiile în care în Europa apar în fiecare an 1,2 milioane de afaceri noi.

    Referitor la provocările specifice cu care se confruntă la ora actuală proprietarii afacerilor de familie din România, consider că ele nu diferă semnificativ de cele din Europa.
    Una dintre acestea, la care nu mă voi opri, în primul rând pentru că din fericire nu m-am întâlnit niciodată cu ea ”pe viu„, este legată de corupţie.

    Este vorba apoi despre cele care au la bază profesionalizarea încă insuficientă a managementului, ceea ce reprezintă o frână în dezvoltarea companiilor. Observ însă semnale pozitive în acest sens.
    Cea mai spinoasă provocare a afacerilor de familie mi se pare a fi tranziţia, transferul de putere între generaţii. Conform declaraţiilor lui Bogdan Ion, country managing partner la EY România, doar una din două afaceri de familie trece la a doua generaţie şi doar una din cinci la a treia.

    Oare situaţiile nefericite, de eşec în tranziţia de la o generaţie la alta în afacerile de familie, apar din cauza lipsei de potenţial al companiei? Da, uneori. Sau poate din cauza comunicării defectuoase între generaţii şi a lipsei de pregătire sau de motivaţie a succesorilor? Mai adesea. De cele mai multe ori însă, cauza profundă a imposibilităţii transferului de putere la moştenitori sau la profesionişti din afara companiei este aceea că managerul-fondator sau managerul-proprietar din generaţia actuală, ajuns la senectute şi/sau depăşit de cerinţele de profesionalizare a managementului pe care o impune trecerea afacerii într-un alt stadiu de dezvoltare, declară că predă ştafeta, dar nu o face de fapt.

    Deşi aparent se retrage din poziţia principală şi iniţiază chiar procesul de transfer, aducând noul lider în companie, nu-i dă putere de decizie, sau i-o dă la început, dar i-o ia în fapt după un timp, deşi nu recunoaşte asta. De ce? Pentru că eul său profund nu se împacă cu ideea că afacerea poate să supravieţuiască fără el, chiar dacă există toate premisele obiective. Şi pentru că se teme de golul pe care-l lasă în viaţa lui cedarea controlului, de pierderea statutului de personaj central indispensabil, în jurul căruia gravitează întregul univers al companiei. Egoul său suferă atunci când angajaţii nu mai vin atât de des la el şi nu-i mai cer părerea. Nu are alte proiecte care să-i satisfacă nevoile de diversitate, de conectare la comunitate, de a fi semnificativ pentru ceilalţi. Suferinţele sunt cu atât mai mari cu cât succesorul, fie el şi propriul copil, demonstrează că este mai competent şi este ascultat, urmat şi respectat de angajaţi.

    Toate aceste frustrări mocnite izbucnesc la un moment dat sub forma unor conflicte manifeste, pretextul fiind că succesorul nu acţionează corect. Ele apar de fapt când noul lider elaborează şi implementează strategia, asigurând claritatea structurii, sistemelor şi proceselor.

    O tranziţie reală are loc doar atunci când antreprenorul/manager acceptă realmente să facă transferul de putere. El poate fi ajutat în acest sens de către cei apropiaţi, conştienţi de faptul că traversează o perioadă dificilă. |n primul rând de către succesor, care este recomandabil să se poarte cu tact, pentru a nu răni egoul predecesorului său. Apoi de către rudele foarte apropiate. De către membrii consiliului de administraţie şi de către specialişti – consultanţi, coachi, mentori.
    |n anul 1998 am participat la o conferinţă de antreprenoriat în Trieste, un oraş din nordul Italiei. |n regiunea respectivă funcţionează multe afaceri de familie. Unul dintre vorbitori a fost directorul camerei de comerţ locale. Îmi amintesc că a subliniat la un moment dat cât de solicitaţi erau consultanţii pentru medierea conflictelor între generaţii.

    Mai am o amintire, din perioada copilăriei antreprenoriatului românesc. Mă aflam la un training, într-un centru de consultanţă pentru întreprinderi mici, din Statele Unite. Un antreprenor a venit să ne povestească despre experienţele sale: ”Am plecat din compania tatălui meu jurând că nu-mi voi supune niciodată copiii la ceea ce am îndurat eu acolo. Băiatul meu şi-a terminat acum studiile şi lucrează în industrie pentru a căpăta experienţă. Am stabilit amândoi că atunci când se va simţi pregătit, în maximum trei ani, va prelua complet compania în cel mult şase luni, iar eu mă voi retrage. Toată lumea ştie asta – chiar şi eu„ – a spus râzând.

    |n vremurile acelea, lucrurile îmi erau cunoscute doar din cărţi şi mi se păreau teoretice, afacerile fiind atât de tinere în România. Antreprenorii înşişi erau tineri, iar copiii lor foarte mici. Acum însă, subiectul tranziţiei este de maximă actualitate.

  • Oraşul din România unde primăria plăteşte 310 lei pe o crizantemă sau 2800 de lei pe un coş de gunoi

    În metropole spaţiile verzi se micşorează, apar din ce în ce mai multe betoane, iar unii primari includ pădurile limitrofe în intravilan pentru a atinge norma impusă de comisia europeană de 26 mp/cap de locuitor. Dintre cele şapte oraşe reşedinţă de judeţ analizate de noi, doar Clujul este aproape de ţintă.

    În capitala ţării situaţia ar părea aproape de normalitate cu 21,3 mp de spaţiu verde pe cap de locuitor, însă se pare că nu este chiar aşa. Un raport de audit realizat de Curtea de Conturi dezvăluie că numărul a fost umflat artificial.

    În Bucureşti indicele privind spaţiile verzi a crescut de la 12,39 mp/locuitor în anul 2009 (conform Raportului anual privind starea mediului în România pe anul 2009 publicat de Agenţia privind Protecţia Mediului Bucureşti) la 23,21 mp/locuitor în anul 2012 (conform Cadastrului Verde), numai că „această creştere este pur conjuncturală, bazată numai pe includerea unor suprafeţe aparţinând domeniului privat sau cu regim juridic incert, care nu au fost evaluate, inventariate şi raportate“ conform prevederilor Legii nr. 213 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.

    Conform Cadastrului Verde, sectorul cu cea mai mare suprafaţă verde este sectorul 1, cu 1.757 hectare, urmat de sectorul 6 (657 ha), sectorul 3 (649 ha), sectorul 4 (634 ha), sectorul 2 (444 ha) şi sectorul 5 (369 ha). Sectorul 1 deţine 39% din totalul spaţiului verde din Bucureşti, însă acest lucru se datorează şi celor 668 de hectare din pădurea Băneasa.

    Astfel, potrivit raportului Curţii de Conturi, la nivelul anului 2014, raportat la o populaţie de 2,1 milioane de persoane şi un total de 2.081 ha spaţiu verde administrat de sectoarele Capitalei şi ALPAB, indicele de spaţiu verde public era de 9,86 mp/locuitor.

    O altă dezvăluire a Curţii de Conturi arată că, în perioada 2007-2014, primăriile de sector au cheltuit aproape 600 milioane de euro doar pentru întreţinerea şi amenajarea spaţiilor verzi şi s-au cumpărat produse cu sume absurde. Astfel s-a ajuns ca o primărie de sector să plătească 310 lei pe o crizantemă, deşi furnizorul primăriei le cumpărase cu 12 lei/bucata, sau să dea 2.800 de lei pe un coş de gunoi.

    Dacă nu se fură, se usucă. În 2013, din arbuştii plantaţi pe bd. Theodor Pallady nu a mai rămas niciunul. Ceea ce înseamnă o pagubă de 1,5 milioane de lei pentru primărie. La sectorul 3, Curtea de Conturi a constatat ca în perioada 2007-2010 (primar Liviu Negoiţă), au fost plantaţi 4.506 platani şi tei, din care 2.042 au fost cumpăraţi la un preţ cuprins între 20 şi 30 lei/bucată în anii 2007-2008, iar 2.464 arbori au fost achiziţionaţi la un preţ cuprins între 1.559 şi 2.419 lei/buc, în intervalul 2009-2010, deci la un preţ de 100 de ori mai mare. Şi exemplele pot continua.

  • Oraşul din România unde primăria plăteşte 310 lei pe o crizantemă sau 2800 de lei pe un coş de gunoi

    În metropole spaţiile verzi se micşorează, apar din ce în ce mai multe betoane, iar unii primari includ pădurile limitrofe în intravilan pentru a atinge norma impusă de comisia europeană de 26 mp/cap de locuitor. Dintre cele şapte oraşe reşedinţă de judeţ analizate de noi, doar Clujul este aproape de ţintă.

    În capitala ţării situaţia ar părea aproape de normalitate cu 21,3 mp de spaţiu verde pe cap de locuitor, însă se pare că nu este chiar aşa. Un raport de audit realizat de Curtea de Conturi dezvăluie că numărul a fost umflat artificial.

    În Bucureşti indicele privind spaţiile verzi a crescut de la 12,39 mp/locuitor în anul 2009 (conform Raportului anual privind starea mediului în România pe anul 2009 publicat de Agenţia privind Protecţia Mediului Bucureşti) la 23,21 mp/locuitor în anul 2012 (conform Cadastrului Verde), numai că „această creştere este pur conjuncturală, bazată numai pe includerea unor suprafeţe aparţinând domeniului privat sau cu regim juridic incert, care nu au fost evaluate, inventariate şi raportate“ conform prevederilor Legii nr. 213 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.

    Conform Cadastrului Verde, sectorul cu cea mai mare suprafaţă verde este sectorul 1, cu 1.757 hectare, urmat de sectorul 6 (657 ha), sectorul 3 (649 ha), sectorul 4 (634 ha), sectorul 2 (444 ha) şi sectorul 5 (369 ha). Sectorul 1 deţine 39% din totalul spaţiului verde din Bucureşti, însă acest lucru se datorează şi celor 668 de hectare din pădurea Băneasa.

    Astfel, potrivit raportului Curţii de Conturi, la nivelul anului 2014, raportat la o populaţie de 2,1 milioane de persoane şi un total de 2.081 ha spaţiu verde administrat de sectoarele Capitalei şi ALPAB, indicele de spaţiu verde public era de 9,86 mp/locuitor.

    O altă dezvăluire a Curţii de Conturi arată că, în perioada 2007-2014, primăriile de sector au cheltuit aproape 600 milioane de euro doar pentru întreţinerea şi amenajarea spaţiilor verzi şi s-au cumpărat produse cu sume absurde. Astfel s-a ajuns ca o primărie de sector să plătească 310 lei pe o crizantemă, deşi furnizorul primăriei le cumpărase cu 12 lei/bucata, sau să dea 2.800 de lei pe un coş de gunoi.

    Dacă nu se fură, se usucă. În 2013, din arbuştii plantaţi pe bd. Theodor Pallady nu a mai rămas niciunul. Ceea ce înseamnă o pagubă de 1,5 milioane de lei pentru primărie. La sectorul 3, Curtea de Conturi a constatat ca în perioada 2007-2010 (primar Liviu Negoiţă), au fost plantaţi 4.506 platani şi tei, din care 2.042 au fost cumpăraţi la un preţ cuprins între 20 şi 30 lei/bucată în anii 2007-2008, iar 2.464 arbori au fost achiziţionaţi la un preţ cuprins între 1.559 şi 2.419 lei/buc, în intervalul 2009-2010, deci la un preţ de 100 de ori mai mare. Şi exemplele pot continua.

  • Adevărul despre ţigările electronice. Concluzia celei mai ample analize făcute până acum

    Cu toate că ţigările electronice au fost inventate în 1963, acestea au început să aibă cu adevărat succes pe piaţă începând cu anul 2007, când preocupările legate de sănătate au făcut ca mulţi fumători să caute alternative percepute ca fiind mai sănătoase, scrie revista americană The Atlantic. În 2012, industria ţigărilor electronice a fost evaluată la circa 300 de milioane de dolari, urmând ca aceasta să ajungă la circa un miliard de dolari în următorii ani, potrivit unui sondaj realizat de Wells Fargo.

    Această evoluţie a fost ajutată şi de către Big Tabacco, respectiv marile companii producătoare de produse din tutun, care au făcut mai multe achiziţii în această zonă. Sunt însă ele mai puţin periculoase pentru sănătate?

    Află aici care este de fapt adevărul despre ţigările electronice şi dacă sunt periculoase pentru sănătate

  • Declaraţia de avere a unui terorist de la ISIS: câţi bani primesc jihadiştii pentru fiecare nevastă, copil sau sclav

    Un grup de analiză din Washington a analizat mai multe documente interne ale ISIS, realizând un raport ce arată problemele cu care se confruntă gruparea teroristă.
     
    Cele mai mari dificultăţi par a proveni din lipsa de fonduri – banii fiind necesari pentru a cumpăra sclavi sexuale. Măsurile luate par a fi extreme: unii lideri au cerut ca militanţii să reducă consumul de electricitate şi să nu mai conducă maşini oficiale în scop personal. Pe de altă parte, luptătorii par a fi deprimaţi, autorii raportului prezentând exemple de jihadişti care au au adus scutiri medicale pentru a nu mai fi trimişi pe front, relatează CNN.
     
    Generalul Peter E. Gersten, membru al grupului de analiză, a explicat că atacurile asupra ISIS au avut ca efect reducerea numărului de luptători străini de la 2.000 pe lună în 2015 la doar 200 pe lună astăzi.”Vedem o creştere a numărului dezertorilor”, a spus Gersten. “Vedem scăderea moralului. Vedem imposibilitatea de a-şi plăti oamenii. Vedem jihadişti care vor să renunţe.”
     
    Începând cu luna octombrie a anului trecut, coaliţia anti-ISIS s-a concentrat pe distrugerea sistematică a infrastructurii folosite de ISIS, astfel încât gruparea teroristă a pierdut în ultimele luni aproape 800 de milioane de dolari.
     
    Cele mai importante lucruri dezvăluite fac însă referire la modul în care militanţii ISIS sunt plătiţi; documentele arată că un luptător primeşte 50 de dolari pe zi, la care se adaugă următoarele: 50 de dolari lunar pentru fiecare nevastă, 35 de dolari pentru fiecare copil şi 50 de dolari pentru fiecare părinte care nu are altă sursă de venit. 
     
    Jihadiştii primesc bani şi pentru sclavii sexuali aflaţi în îngrijirea lor, între 35 şi 50 de dolari pe lună.
     
    Un membru a grupului de analiză a spus că datele prezentate au fost confirmate şi de către mai mulţi simpatizanţi ISIS, în timpul unei vizite în Siria.
  • Declaraţia de avere a unui terorist de la ISIS: câţi bani primesc jihadiştii pentru fiecare nevastă, copil sau sclav

    Un grup de analiză din Washington a analizat mai multe documente interne ale ISIS, realizând un raport ce arată problemele cu care se confruntă gruparea teroristă.
     
    Cele mai mari dificultăţi par a proveni din lipsa de fonduri – banii fiind necesari pentru a cumpăra sclavi sexuale. Măsurile luate par a fi extreme: unii lideri au cerut ca militanţii să reducă consumul de electricitate şi să nu mai conducă maşini oficiale în scop personal. Pe de altă parte, luptătorii par a fi deprimaţi, autorii raportului prezentând exemple de jihadişti care au au adus scutiri medicale pentru a nu mai fi trimişi pe front, relatează CNN.
     
    Generalul Peter E. Gersten, membru al grupului de analiză, a explicat că atacurile asupra ISIS au avut ca efect reducerea numărului de luptători străini de la 2.000 pe lună în 2015 la doar 200 pe lună astăzi.”Vedem o creştere a numărului dezertorilor”, a spus Gersten. “Vedem scăderea moralului. Vedem imposibilitatea de a-şi plăti oamenii. Vedem jihadişti care vor să renunţe.”
     
    Începând cu luna octombrie a anului trecut, coaliţia anti-ISIS s-a concentrat pe distrugerea sistematică a infrastructurii folosite de ISIS, astfel încât gruparea teroristă a pierdut în ultimele luni aproape 800 de milioane de dolari.
     
    Cele mai importante lucruri dezvăluite fac însă referire la modul în care militanţii ISIS sunt plătiţi; documentele arată că un luptător primeşte 50 de dolari pe zi, la care se adaugă următoarele: 50 de dolari lunar pentru fiecare nevastă, 35 de dolari pentru fiecare copil şi 50 de dolari pentru fiecare părinte care nu are altă sursă de venit. 
     
    Jihadiştii primesc bani şi pentru sclavii sexuali aflaţi în îngrijirea lor, între 35 şi 50 de dolari pe lună.
     
    Un membru a grupului de analiză a spus că datele prezentate au fost confirmate şi de către mai mulţi simpatizanţi ISIS, în timpul unei vizite în Siria.