Dan Voiculescu continuă să fie activ, chiar dacă se află în închisoare de mai bine de un an, în dosarul privatizării Institutului de cercetări alimentare. Din închisoare, el a făcut o mutare – şoc.
Tag: partid
-
Motivul „ŞOCANT DE BANAL” pentru care Victor Ponta a demisionat din senin. „Este o chestiune de zile, poate ore”
De ce a apelat Victor Ponta la gestul-şoc de a demisiona? Gestul său, anunţat duminică seara pe Facebook, are o explicaţie simplă, confirmată de un amănunt din scrisoarea sa de adio:
-
Opinie Costas Polinakis: Un grec despre Grecia
Costas Polinakis este născut la Brăila şi a lucrat o perioadă la agenţia de presă Mediafax. În urmă cu 15 ani a plecat în Grecia şi a lucrat în IT. În prezent este şomer.
Foto: Cosmin Bumbuţ
Este clar că FMI şi UE trebuie să-şi revizuiască regulamentele. Nu sunt specialist în economie, dar nu este nevoie să fii ca să-ţi dai seama că FMI este incapabil să gestioneze crize (şi nu e vorba numai de Grecia aici).
Citind recent un articol al lui Thomas Piketty, în care acesta explica cum boomul economic al Germaniei postbelice se datorează în mare parte prescrierii datoriilor de război, aş adăuga că, în cazul Greciei, nu sunt convins că este de ajuns. Ca de obicei, adevărul este undeva la mijloc. Este clar că nu există altă cale decât anularea uriaşelor datorii, sau macar un „haircut“, deoarece datoria publică a Greciei nu a fost niciodată sustenabilă şi toate încercările de până acum erau menite să eşueze. Guvernele corupte ale Greciei au ascuns adevărul, dar FMI şi instituţiile europene au dat dovadă de incompetenţă criminală.
Problema este că grecii au ales să răspundă la ce li se întâmplă cu socialism. Chiar dacă se va obţine un haircut (şi este sigur că Tsipras o să-şi şantajeze partenerii de negocieri cu rezultatul referendumului), cum poate să repună economia pe picioare un guvern care are ca scop extinderea şi mai mult a sectorului public, neproductiv? Spre deosebire de Germania postbelică, care şi-a concentrat toate eforturile în reconstrucţia ţării, mă îndoiesc că în Grecia lumea conştientizează că acum e momentul să ne punem serios pe muncă. Atmosfera predominantă este o euforie de genul „Am învins! De acum nu mai este nevoie să muncim, statul va avea grijă de toate“.
Cum se întâmplă de obicei când partidele moderate (şi corupte) eşuează, sărim în braţele extremiştilor. Tânărul premier grec se baza pe faptul că nemulţumiţii din toată Europa (şi nu numai) îl vor urma şi ai fi putut spune, cel mult, că este un romantic sau idealist care admiră reţete vechi, dar neîncercate încă în ţara sa. Acum însă situaţia a trecut la următorul nivel, liderii europeni au început să simtă vârful morcovului şi, sincer, nu ştiu cine are atâta discernământ să propună soluţii pentru ca situaţia să nu scape şi mai mult de sub control. Economişti de prestigiu sunt divizaţi, cu atât mai mult populaţia.
Tsipras şi echipa lui blamau BCE pentru „închiderea băncilor“ şi, după cum se pare, chiar a convins populaţia că „ceilalţi“ sunt responsabili pentru asta. Şi mai vagă este situaţia privind ultima rundă de negocieri eşuată, care l-a determinat pe Tsipras să anunţe referendumul. Sigur că şi în acest caz reprezentanţii Greciei şi ai UE/FMI se acuză unii pe ceilalţi. După cum relata un ziarist, la ora 10:00 erau la un pas de acord, dar peste numai o oră prim-ministrul grec se ridica de la masa de negocieri fără niciun rezultat. Aceeaşi echipă se declară moderată (dacă nu ştiaţi, avem şi partid comunist în Parlament, iar la ultimele alegeri au participat nu mai puţin de 5 partide care aveau sigla cu „secera şi ciocanul“).
Tsipras, partidul şi o parte din cei 60% care au votat „Nu“ la referendum, au, însă, agresivitatea şi determinarea comuniştilor din anii ‘50. O societate divizată de 70 de ani este acum şi mai divizata. „Lupta de clasă“, „solidaritate“, „revoluţie“, „exploatare“, „muncitorime“ sunt cele mai uzuale expresii din vocabularul lor. Acum ceva timp încercam să-i fac unui prieten român „profilul“ revoluţionarului grec. Nu este bătrânelul nostalgic, admirator al lui Stalin, care face politică la cafenea. Este tânăr, în cele mai multe cazuri student, care nu a apucat încă să aibă o slujbă serioasă dar „ştie ce trebuie făcut pentru binele clasei muncitoare“. Îl cunoaşte bine pe Marx şi îi admiră pe Che Guevara şi pe Chavez pentru că au îndrăznit să combată imperialismul.
În afară de cozi la bancomate pentru „raţia zilnică“ de 60 de euro (recent 50, pentru că s-au epuizat bancnotele de 20 de euro), populaţia face cozi şi la supermarketuri, cumpără mai mult ca niciodată baxuri de hârtie igienică şi alimente cu data de expirare îndelungată. La benzinării în ultimele zile s-a mai redus panica şi nu se mai văd cozi, datorită declaraţiilor liniştitoare sau poate a perspectivei că oricând am putea cumpăra petrol din Venezuela, din Iran sau Rusia, cine ştie?
Un lucru este cert: Tsipras a dezbinat şi mai mult societatea asta, ba chiar şi restul Europei. Nu am fost niciodată paranoic şi nici teoriile conspiraţiei nu prind la mine, dar mi se pare un război de propagandă, iar prostimea crede. În ultima vreme mi-am cam schimbat părerea iniţială despre Tsipras; credeam că este doar un tânăr oportunist care se va detaşa mai devreme sau mai târziu de cei mai radicali din partid, dar încep să cred că e comunist convins şi ştie foarte bine ce face. Poate că scopul lui este să devină Chavezul Europei…
De menţionat că, odată cu anunţarea referendumului şi a măsurilor privitoare la controlul de capital, guvernul a decis ca, în săptămâna dinaintea referendumului, deplasarea cu mijloacele de transport în comun să fie gratuită. Probabil un exemplu despre „ce bine va fi de acum înainte dacă votaţi pentru noi“, altfel nu se explică de ce, odată cu anunţarea acestei măsuri, la televiziunea naţională au ţinut să precizeze că „gratuitatea nu este valabilă şi pentru trenul urban, companie privată“. În orice caz, lumea a fost entuziasmată de măsură, deşi puţini folosesc mijloacele de transport în comun.
-
Opinie George Mioc, CEO PSI Industries: România nu poate fi guvernată de un premier care se ascunde de Jan Uncheşelu
Primul va conduce partidul şi Guvernul prin telefon, cu autoritatea unui ins care se ascunde în Turcia de procurori şi despre care nu se ştie dacă se mai întoarce în ţară sau câte zile mai rămâne în funcţie. Ca să creeze sentimentul că ţine situaţia sub control, premierul în exil aruncă noi măsuri populiste, fără nici o fundamentare financiară: TVA-ul se va reduce, de la 1 ianuarie 2016, la 19%, nu la 20%, cum se anunţase iniţial. Celălalt premier este liderul unui partid de 1%, fără control asupra PSD şi asupra Parlamentului şi fără nicio pregătire economică, exceptând faptul că a fost ofiţer de intendenţă.
Adăugaţi la această situaţie faptul că, în anul cel mai sensibil pentru absorbţia fondurilor europene, un ministru (incompetent) al Transporturilor a fost obligat să demisioneze, iar PSD vrea să aducă la acest minister un personaj a cărui unică experienţă managerială a fost la conducerea Muzeului Olteniei. Este reţeta perfectă a unui dezastru cu explozie întârziată.
Sunt câteva lucruri simple, banale în orice regim democratic, pe care Victor Ponta trebuia să le facă. În primul rând, cu toată empatia faţă de un om suferind, ar fi trebuit să se opereze în ţară. La acest nivel de responsabilitate, pleci în străinătate doar pentru o intervenţie care nu poate fi efectuată de către medicii din România. Atunci când primul-ministru fuge de spitalele din România, îşi arată dispreţul şi neîncrederea în cadrele medicale şi în sistemul pe care-l gestionează. Un efect economic: notele de plată către CNAS pentru intervenţii efectuate de spitale din străinătate pentru pacienţii români se vor înmulţi. În septembrie 2014 (ultimele date publice), doar datoriile CNAS către spitalele din spaţiul UE, pentru intervenţiile asupra unor pacienţi români, depăşeau 200 de milioane de euro.
În al doilea rând, premierul Victor Ponta era dator să furnizeze publicului informaţii clare despre situaţia sa şi să respecte Hotărârea CSAT 5/ 2009 privind asistenţa medicală pentru demnitarii români. CSAT, unde premierul deţine poziţia de vicepreşedinte, a stabilit că doar o comisie medicală a celor de la Spitalul Militar Central putea decide că premierul nu poate să se opereze în România, trebuie să plece în Turcia sau în altă ţară şi nu are posibilitatea să-şi exercite atribuţiile. În ultimul deceniu, doar în India şi în Etiopia s-a mai întâmplat ca premierul, respectiv preşedintele, să plece în străinătate pentru tratament medical fără să informeze opinia publică asupra situaţiei exacte. În absenţa unei evaluări oficiale, suntem perfect îndreptăţiţi să credem că, de fapt, Victor Ponta fuge de urmărirea penală.
Această situaţie dă naştere unui sentiment de stat eşuat. Nimeni nu-şi poate aminti de vreo ţară civilizată în care primul-ministru dă ordine din străinătate, prin intermediul televiziunilor şi a site-urilor de socializare, timp de aproape cinci săptămâni. Asta se întâmplă în timp ce: în Parlament există un grup majoritar, transpartinic, hotărât să dea drumul la o legislaţie anti-Justiţie, în timp ce negocierile cu FMI şi Comisia Europeană sunt în aer, în timp ce absorbţia fondurilor europene s-a blocat. Sunt câteva ministere care, de la ultima remaniere, par să fi dispărut. Doar un exemplu: ministrul Mediului, Graţiela Gavrilescu – ministerul cu cea mai slabă rată de absorbţie, responsabil pentru cele mai multe cazuri de infringment – a apărut în peisaj doar pentru a-l acuza pe preşedintele Iohannis că îi favorizează pe austriecii de la compania Schweighofer, după care a dispărut.
Ceea ce se întâmplă acum este că Victor Ponta încearcă să tragă de timp, până în toamnă, pentru a face uitată situaţia sa de urmărit penal, care a scăpat de un dosar doar punându-se sub protecţia parlamentară. Alegătorii pleacă în vacanţă, sunt fericiţi, iar liderul PSD speră ca, atunci când vor reveni la slujbe, să fie resemnaţi cu întoarcerea sa la Palatul Victoria. Poate că unii vor accepta sau vor uita. Dar sunt destul de sigur că Jan Uncheşelu şi colegii săi din DNA au o memorie foarte bună şi-l aşteaptă…
Notă: Opinia prezentată îi aparţine domnului George Mioc şi nu implică în niciun fel redacţia Business Magazin sau organizaţia din care publicaţia face parte.
-
„DEMISIA pentru o greşeală impardonabilă faţă de partid!” Dosarul Ponta poate face prima victimă: iată-l pe „marele vinovat”
Partidul lui Victor Ponta a găsit marele vinovat după chemarea premierului la DNA.
Pesediştii s-au reunit într-o şedinţă a conducerii lărgite, ca să analizeze căile de urmat după chemarea lui Victor Ponta la DNA. La mijlocul şedinţei, pesediştii l-au găsit pe marele vinovat chiar printre ei. Doi lideri ai PSD s-au ridicat în picioare şi i-au cerut să plece: „Demisia!”
PRIMA MARE VICTIMĂ DUPĂ SCANDALUL PONTA: PARTIDUL I-A CERUT DEMISIA VINOVATULUI!
-
EXPLOZII la două sedii ale Partidului Popular Democrat din Turcia
O explozie puternică a afectat etajul al doilea al clădirii în care se află sediul provincial al HDP în Adana, în timp ce o altă explozie a avut loc la un sediu al partidului din Mersin, potrivit agenţiei de ştiri Dogan. Martorii oculari au declarat că există victime.
Potrivit biroului din Ankara al HDP, explozia din Adana s-a produs în camera de depozitare, iar la Mersin un buchet de flori care a fost trimis duminică a explodat în momentul în care a fost deschis, luni.
Citându-l pe şeful poliţiei din Mersin, Rahmi Bastug, agenţia semioficială turcă Anadolu a anunţat că explozia din Mersin s-a produs în bucătăria sediului HDP.
Copreşedintele HDP, Selahattin Demirtas, urma să organizeze un miting electoral, luni la Mersin, înaintea alegerilor din 7 iunie.
Incidentul este ultimul dintr-o serie de atacuri împotriva birourilor HDP din Turcia.
HDP a declarat că a fost ţinta a 56 de atacuri în doar o lună în Turcia, potrivit agenţiei de ştiri Dicle. Printre ţintele acestor atacuri se numără 16 birouri electorale, în timp ce două atacuri au fost armate.
Acestea au avut loc în oraşe precum capitala Ankara sau Istanbul, precum şi în alte oraşe provinciale precum Aksaray, Antalya, Trabzon, Usak, Bilecik, Tokat şi Rize.
-
Jean-Marie Le Pen intenţionează să îşi creeze propria formaţiune politică
“Nu vreau să înfiinţez un alt partid. Vreau să înfiinţez o formaţiune care nu va fi concurentă a Frontului Naţional”, a anunţat Jean-Marie Le Pen, în vârstă de 86 de ani, invitat luni la Radio Courtoisie.
“Sunt un peşte de pradă şi voi lupta atât timp cât voi avea putere”, a spus el.
Fondatorul FN a dat asigurări că formaţiunea sa va servi ca “paraşută împotriva dezastrului” şi “îi va primi pe cei care sunt indignaţi de linia” actuală a FN, cu scopul de a “face presiuni şi de a-l schimba”.
Potrivit Le Figaro, viitoarea formaţiune a liderului istoric al FN va fi intitulată Asociaţia Prietenilor lui Jean-Marie Le Pen.
Proiectul lui Jean-Marie Le Pen nu l-a luat prin surprindere de europarlamentarul Bruno Gollnisch, care a afirmat luni seara pentru Le Figaro că a vorbit cu el despre acest subiect. Gollnisch a confirmat că proiectul bătrânului Le Pen nu vizează înfiinţarea unui partid politic concurent Frontului Naţional. El a precizat că Jean-Marie Le Pen vrea să adune persoane apropiate viziunii sale.
Mai mulţi reprezentanţi ai extremei drepte franceze, precum liderul Partidului Franţei, Carl Lang, sau cel al mişcării dizolvate Munca Franceză, Yvan Benedetti, s-au declarat pregătiţi să se alăture proiectului lui Jean-Marie Le Pen, cu condiţia ca acesta să fie diferit de FN.
Odată cu lansarea propriei formaţiuni, fostul candidat la alegerile prezidenţiale din Franţa crede că va putea să o “elibereze pe Marine” Le Pen, care ar fi devenit “ostatica” lui Florian Philippot, vicepreşedintele Frontului Naţional.
“Nu vreau ca Frontul Naţional să devină aripa dreaptă (a unei) majorităţi care să-l propulseze pe Florian Philippot în funcţia de ministru”, a precizat Jean-Marie Le Pen.
Jean-Marie Le Pen a fost suspendat pe 4 mai din calitatea de membru al FN până la votul unei Adunări Generale extraordinare, care va avea loc în termen de trei luni.
Repetându-şi opiniile condamnate în mai multe rânduri în justiţie – cu privire la camerele de gazare, pe care le consideră un “detaliu” al istoriei, apărarea mareşalului Pétain, a “lumii albe” şi denunţarea democraţiei ca sistem politic – fostul preşedintele de onoare al FN şi-a multiplicat provocările la începutul lui aprilie, la o zi după alegerile departamentale, în care FN a obţinut mai degrabă un rezultat bun.
Marine Le Pen vrea ca declaraţiile tatălui său să nu mai afecteze FN, cu doi ani înainte de alegerile prezidenţiale pe care ea crede că le poate câştiga.
În faţa unui Jean-Marie Le Pen imprevizibil, nu există alte opţiuni, a considerat Louis Aliot, un membru al FN, justificând excluderea acestuia din partid.
“Nu-i putem pune căluş nici înăuntrul (partidului) şi nici afară”, a recunoscut el.
-
A început campania de recucerire a electoratului în perspectiva alegerilor din 2016
Până atunci, poziţia unor posibili rivali ai lui Ponta din partid va fi slăbită şi mai mult, având în vedere rezoluţia aprobată de Consiliu, promovată de Ponta, prin care se interzice ocuparea funcţiilor politice şi a demnităţilor pub-lice numite numite de către membrii de partid aflaţi în diferite stadii de cercetare penală sau care sunt condamnaţi pentru cazuri de corupţie.
Rezoluţia face parte din campania PSD de recucerire a electoratului în perspectiva alegerilor din 2016 (alături de scăderea TVA, noul Cod fiscal şi măsuri de protecţie socială), mai ales în condiţiile în care acelaşi Ponta le-a explicat colegilor că, în lipsa altei căi de acces legal la putere, PNL va aştepta pur şi simplu ca DNA să dea jos de la putere guvernul PSD, deschizând adică pe rând procese de corupţie contra miniştrilor sau a parlamen-tarilor partidului.
În acelaşi timp, rezoluţia răspunde uneia asemănătoare promovate de PNL, care a propus de curând suspendarea din funcţiile deţinute în partid a membrilor contra cărora justiţia dispune măsuri preventive şi retragerea sprijinului PNL pentru membrii cu funcţii în administraţie contra cărora a început urmărirea penală.
-
S-au vândut şapca şi carnetul de partid ale lui Nicolae Ceauşescu
Tot la capitolul obiecte de colecţie s-au aflat şi geanta şi portmoneul Gucci ale Elenei Ceauşescu (adjudecate cu 1.400 euro), ceasul Tressa a lui Nicolae Ceauşescu (adjudecat cu 2.750 euro), dar şi şapca emblematică a acestuia (adjudecată pentru 350 euro).
Cele mai bune rezultate ale secţiunii de artă realist-socialiste, adjudecată în proporţie de aproximativ 80%, au fost înregistrate de “Lenin vorbind mulţimii” de Boris Caragea (4.500 euro) şi “Scânteia” lui Constantin Artachino (4.500 euro). De asemenea obiectele de colecţie specifice perioadei au fost apreciate, spre ex. Iliuţă Pronosport (mascota Loto-Prono) fiind adjudecat pentru 250 euro (de cinci ori mai mult decât pornirea).
Licitaţia Epoca de Aur a ajuns la 40.000 euro, completând totalul de aproape 100.000 euro obţinut de Licitaţia de Valori Tradiţionale. Cea mai valoroasă achiziţie din cadrul Licitaţiei de Valori Tradiţionale a reprezentat-o adjudecarea operei “Ghiocel” de Nicolae Grigorescu pentru 18.000 euro.