Polimerul are la bază proprietăţile nanotehnologiei şi creează o barieră de aer pe suprafaţa sa. Are drept caracteristici şi aderenţa şi rezistenţa la abraziune crescute, ceea ce îi permite să fie folosit în multiple domenii.
Tag: inovatie
-
România priveşte de pe margine în terenul inovaţiei mondiale
TEHNOLOGIA BENZII MAGNETICE FOLOSITĂ LA CARDURI, codul de bare universal al produselor, primul smartphone sunt câteva dintre realizările companiei americane International Business Machines (IBM), care ocupă de 20 ani primul loc în topul inventatorilor mondiali IFI Patent Intelligence. Cu 6.478 de brevete aprobate în 2012 în SUA, IBM conduce clasamentul în care se află alte nume mari ale industriei tehnologice, cum ar fi compania coreeană Samsung, cele japoneze Sony, Canon sau Panasonic, companiile americane Microsoft, Apple sau Hewlett-Packard, Siemens sau Bosch din Germania. Iar contextul în care acestea conduc clasamentul nu este întâmplător deoarece “campionii inovaţiei” fac parte din ţările-lideri în structurarea mediului necesar promovării inovaţiei, potrivit unui studiu global iniţiat de General Electric şi realizat de compania de cercetare StrategyOne. Mai mult de 3.000 de directori executivi din 25 de ţări au trimis la concluzia că SUA, Germania şi Japonia se bucură de cele mai multe politici de încurajare a inovaţiei. Studiul s-a bazat pe cinci repere: mediul strict de reglementare al autorităţilor şi modul în care acestea promovează şi investesc în programe care ar putea ajuta inovaţia, factori pe care companiile nu îi pot controla, cum ar fi tipurile de finanţare de capital disponibile şi gradul de accesibilitate a creditelor, promovarea de către firme a unui mediu inovator în propria organizaţie şi calitatea pregătirii profesionale şi educaţiei din fiecare ţară.
Concluzia la care s-a ajuns este că mediul de business global este supus unui adevărat “vertij” cauzat de încetinirea creşterii economice, dezvoltarea tehnologiilor într-un ritm rapid, precum şi concurenţa care vine din interiorul şi exteriorul pieţelor. Astfel, ritmul inovării a devenit o provocare pentru economiile locale şi îi plasează pe liderii din afaceri într-un conflict: pe de o parte, îşi doresc acces la pieţele globale şi promovarea inovaţiei specifice lor, dar în acelaşi timp sunt conştienţi de provocările concurenţei globale pe piaţa lor şi ar vrea să fie protejaţi de acestea. Totuşi, 91% dintre executivii interogaţi consideră inovaţia o prioritate strategică pentru companiile pe care le conduc, în timp ce 30% dintre ei cred că creşterea concurenţei şi ritmul accelerat al progresului tehnologic au un impact negativ. Colaborarea dintre ţări ar reprezenta un motor al succesului în afaceri prin accesul la noi tehnologii şi posibilitatea de a intra pe noi pieţe, 90% dintre respondenţi considerând colaborarea esenţială pentru continuarea inovaţiei. Cele mai mari piedici în această direcţie sunt furtul de proprietate intelectuală, lipsa de încredere şi teama braconajului de talente.
Cert este că tendinţa generală a modelelor de afaceri este inovaţia, iar un rol esenţial în dezvoltarea acesteia îl reprezintă sprijinul guvernului şi al politicienilor. Modul în care ei ar trebui să acţioneze ar fi prin educarea şi dezvoltarea specialiştilor – 76% din directorii executivi doresc ca politicienii să încurajeze antreprenoriatul astfel încât să se creeze o legătură mai puternică între companii şi educaţie, – dar şi prin combaterea birocraţiei şi rutinei administrative, în special în privinţa accesării fondurilor şi stimulentelor, precum şi prin protejarea secretului comercial şi a proprietăţii intelectuale.
PRINCIPALELE GRIJI ALE EXECUTIVILOR SUNT CELE LEGATE DE PREGĂTIREA FORŢEI DE MUNCĂ ŞI DE MOBILITATEA TALENTELOR, la nivel global începând cursa pentru atragerea celor mai bine pregătiţi şi mai valoroşi angajaţi. Tendinţa spre măsuri protecţioniste a managerilor din întreaga lume vine în contextul în care ei manifestă o atitudine precaută şi chiar o oarecare teamă din cauza creşterii econonomice lente, potrivit economistului-şef al General Electric, Marco Annunziata: “Este un rezultat extrem de neaşteptat, deoarece ştim că inovaţia încurajează productivitatea, care este motorul cheie al creşterii economice”. Tendinţa spre măsuri protecţioniste a corporaţiilor este o soluţie simplă, dar antiproductivă. Dacă România nu a fost inclusă în “Barometrul Inovaţiei Globale”, în studiu au fost incluşi directori executivi din Polonia, considerată “un exemplu bun” pentru ţările din Europa Centrală şi de Est datorită modului în care managerii încearcă să rezolve problema birocraţiei şi să creeze un mediu mai flexibil pentru inovaţii. O particularitate a regiunii este dată de nivelul ridicat al “apetitului şi sprijinului populaţiei pentru companiile care doresc să inoveze”. Potrivit oficialilor General Electric, succesul companiilor prin inovaţie necesită sprijin din partea autorilor de politici şi a societăţii civile şi poate avea un impact pozitiv asupra economiei, dar şi asupra bunăstării generale şi nevoilor umane ale populaţiei.
-
Cum ar fi să-ţi tipăreşti ficatul acasă? Revoluţia imprimantelor 3D
Este deja folosită în producţia mondială şi începe să-şi facă loc acum şi în viaţa de zi cu zi, în medicină sau în artă. Impactul şi efectele pe care le-ar putea avea asupra lumii şi asupra felului în care se produc şi se cumpără obiecte sunt însă nebănuite.
,,Ceai, Earl Grey, fierbinte.” Cu siguranţă vă amintiţi celebra replică a căpitanului Jean-Luc Picard din Star Trek atunci când cerea computerului băutura preferată şi apoi aştepta ca aceasta să se materializeze din nimic. Replicatorul, căci aşa se numea computerul cu pricina, primea comanda vocală şi o procesa prin intermediul unei aplicaţii software, putând crea practic orice obiect cerut. Oricât de imposibil sună, scenariul demn de orice film sau serial SF este mai aproape de realitate decât vă imaginaţi.
Tehnologia de imprimare tridimensională, folosită la nivel industrial în lume de mai bine de un deceniu, începe acum să-şi facă loc la o scară mai mare, inclusiv în casele oamenilor. {i vă poate furniza nu ceaiul, dar ceaşca din care să vă beţi ceaiul în fiecare dimineaţă. Chiar şi casele în sine ar putea fi tipărite cu o asemenea imprimantă de mari dimensiuni, după spusele unui inginer profesor de la University of Southern California. Behrokh Khoshnevis vorbea anul trecut, cu ocazia unei prezentări susţinute la TEDx, despre o imprimantă de mari dimensiuni care ar putea să tipărească o locuinţă personalizată până la cel mai mic detaliu pentru a corespunde pretenţiilor viitorilor proprietari. Nimic nou, prototipul imprimantei create de el a tipărit încă din 2005 un perete de un metru şi jumătate lungime, un metru înălţime şi 15 centimetri grosime, “cel mai marcant perete din istorie de la Marele Zid Chinezesc încoace”, aşa cum l-a numit chiar Khoshnevis. O casă cu suprafaţa de aproximativ 200 de metri pătraţi ar putea fi tipărită astfel în mai puţin de o zi.
Posibilităţile sunt, cel puţin teoretic, nelimitate. Nu numai că pot fi tipărite cu o imprimantă 3D obiecte dintre cele mai variate, de la componente pentru avioane, automobile sau dispozitive electronice şi până la căni sau obiecte decorative, dar tehnologia este regăsită inclusiv în medicină, unde se experimentează în prezent tipărirea de ţesut moale şi, într-un viitor nu foarte îndepărtat, chiar şi de organe. Prin urmare, o nouă revoluţie industrială este la un pas de realitate şi are toate şansele să atragă după sine şi o revoluţie a inovaţiei.
Înainte de toate însă, trebuie explicat cum funcţionează tipărirea în format tridimensional. De la sine înţeles, procesul porneşte într-un soft din calculator (nume precum AutoCad, 3D Max, Rhino sau SketchUp fiind printre cele mai des întâlnite) unde are loc modelarea tridimensională a obiectului care se vrea tipărit. Pasul următor este tipărirea propriu-zisă, cu o imprimantă specială.
Există în prezent mai multe tehnologii prin care un obiect oarecare poate fi realizat 3D. Una dintre ele, cea mai frecvent întâlnită de altfel şi totodată şi cea mai ieftină, este tipărirea cu material plastic, cunoscut de specialişti sub numele de ABS (acrilonitril-butadien-stiren). Imprimanta modelează plasticul şi îl picură strat cu stat în forma dorită. O alta, mai costisitoare atât din punct de vedere financiar, cât şi al timpului necesar realizării produsului finit, dar şi mult mai precisă şi detaliată, este tipărirea în format tridimensional folosind un praf compozit pe care imprimanta îl modelează cu ajutorul unui aditiv. Şi nu în ultimul rând, mai există şi posibilitatea prelucrării unor răşini speciale cu ajutorul luminii sau laserului. Orice obiect care poate fi desenat într-o aplicaţie software sau chiar scanat cu un scanner 3D, care fotografiază practic obiectul din mai multe unghiuri pentru a crea o imagine tridimensională, poate fi tipărit cu o imprimantă 3D. Nenumărate companii au adoptat în ultimii ani tehnologia în producţia pe care o desfăşoară, fie şi numai pentru prototipuri realizate într-un timp infinit mai scurt decât prin metode tradiţionale, lucru care nu face decât să grăbească procesul de producţie, fie chiar pentru diverse componente încorporate în produsele pe care le comercializează.
-
Experţi: SUA trebuie să se reindustrializeze pentru a avea o economie mai inovatoare şi mai competitivă
ot mai mulţi economişti, ingineri şi lideri de business avertizează că decimarea forţei de muncă din fabrici în ultimii 30 de ani a afectat mai mult decât Detroit, oraş cândva celebru pentru uzinele sale de automobile şi simbol al industrializării Americii, sau “Rust Belt”, regiunea din nord-est care a devenit un cimitir al uzinelor după ce în anii ’70 fusese o zonă economică importantă. Ei atenţionează că declinul industriei americane a slăbit capacitatea de inovare şi de dezvoltare pe termen lung a ţării. “Ne-am pierdut avantajul inovator în sector după sector pentru că nu mai producem nimic aici”, afirmă Mitzi Montoya, decanul colegiului de tehnologie şi inovaţie de la Universitatea de Stat din Arizona.
-
De ţinut minte. Cifrele săptămânii
3,77 mld. lei
valoarea totală a cheltuielilor pentru inovare ale companiilor în anul 2010, în care ponderea cea mai mare (69,1%) au avut-o cheltuielile cu achiziţii de maşini, echipamente, software30,8%
ponderea companiilor din industrie şi servicii care au investit în inovaţie şi au folosit inovaţia în activitatea lor în 2008-2010, potrivit INSSE, în scădere cu 2,5% faţă de perioada 2006-20083.927
numărul de autorizaţii de construire pentru clădiri rezidenţiale eliberate în luna iunie, în scădere cu 9,1% faţă de luna mai 2012 şi cu 5,6% faţă de luna iunie 2011241 mld. euro
creditele nete oferite de băncile germane Greciei, Irlandei, Italiei, Portugaliei şi Spaniei în primele cinci luni ale anului, în scădere cu 55 mld. euro faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut0,8%
scăderea preţurilor producţiei industriale în UE în luna iunie faţă de luna mai, când preţurile scăzuseră cu 0,7% faţă de luna aprilie, evoluţie explicată prin scăderea comenzilor la nivel european şi prin recesiunea prin care trec cele mai multe state membre UE1,1%
cu atât a scăzut în iunie cifra de afaceri din comerţul cu amănuntul, ajustată sezonier, comparativ cu luna precedentă
-
Tentaţia inovaţiei: telefoanele care îţi plătesc cumpărăturile
Cea mai mare parte dintre produsele inovative au intrat până acum în rutină, dar, la momentul apariţiei lor, distanţa faţă de ce exista anterior era frapantă. În ceea ce priveşte cardurile, nu este greu să ne amintim momentul iniţial. Am trăit pe propria piele apariţia lor în România acum mai bine de 15 ani. Pe de altă parte însă, în America, această premieră a avut loc acum aproximativ 50 de ani. Demn de remarcat, cu tot decalajul semnificativ de start, că la capitolul inovaţii ne putem compara fără complexe şi fără falsă modestie cu ţări cu tradiţie: carduri cu cip, carduri personalizate cu fotografii sau parfum, carduri contactless – toate acestea există la noi în ţară. Următoarea treaptă firească de dezvoltare în materie de inovaţie sunt plăţile mobile.
Plăţile mobile includ, de regulă, trei domenii distincte: m-commerce – permite utilizatorilor să facă achiziţii cu telefoanele smart -, plăţile contactless NFC – plata este realizată doar prin apropierea telefonului de terminal – şi plăţile “remote” – consumatorii pot face numeroase plăţi de pe telefonul mobil, cum ar fi facturi de utilităţi, reîncărcări de servicii prepaid, transferuri de bani P2P. Plăţile contactless cu telefonul mobil nu ar fi o premieră absolută în România. Acum aproape 4 ani a existat un proiect-test, noutatea din prezent ar fi includerea unui astfel de produs în oferta curentă a instituţiilor financiare. În acest moment, în cazul plăţilor mobile, din punctul nostru de vedere sunt îndeplinite toate condiţiile esenţiale pentru succesul oricărui produs/serviciu: siguranţa, confortul în utilizare şi avantaje clare pentru utilizatori.
Desigur, piaţa se află la început, dar astăzi ciclul de dezvoltare a unui serviciu este mult mai scurt şi mă aştept ca în scurt timp să avem în România mai multe proiecte de plăţi mobile, atât m-commerce, remote, cât şi NFC. Optimismul meu este susţinut şi de creşterea foarte rapidă a pieţei de smart phones din România. Este nevoie ca emitenţii de carduri şi operatorii de telefonie mobilă să agreeze modelele de business, dar s-au făcut progrese semnificative în această direcţie atât la nivel mondial, cât şi european. E o chestiune de timp, foarte probabil nu prea îndelungat.
Potenţialul foarte mare al plăţilor mobile la nivel global a fost confirmat de mai multe studii. O cercetare făcută de Yankee Group în iunie 2011 estima că, până la finalul anului 2011, valoarea tranzacţiilor mobile globale va ajunge la 241 mil. dolari, iar în 2015 va depăşi un trilion. Aceeaşi sursă indică EMEA (Europa, Orientul Mijlociu şi Africa) drept cea mai activă regiune pe acest segment, ea reprezentând 41% din valoarea tranzacţiilor mobile, comparativ cu 35% – America de Nord, 22% – Asia Pacific şi doar 1% – America Latină. Un alt studiu din 2010 al Portio Research arată că în 2009 erau 81,3 milioane de oameni în toată lumea care îşi foloseau telefonul mobil pentru plăţi. Până la sfârşitul lui 2014, această cifră este preconizată să crească la aproape 490 de milioane, adică 8% din abonaţii de telefonie mobilă. Conform unei alte estimări din 2011, aparţinând celor de la Frost & Sullivan, valoarea totală a plăţilor prin tehnologia NFC va depăşi 110 miliarde de euro în 2015. Mai mult, Orange a anunţat recent că aproximativ 550 de milioane de telefoane smart vor avea facilitatea NFC (Near Field Communication) până în 2016. Dincolo de teorie şi pentru că, în final, experienţa utilizatorului este cea care contează cel mai mult, eu sunt un mare fan al acestui mod de a plăti. Ştiu că nu mă aflu în postura să am cea mai obiectivă părere cu putinţă, dar sunt gata să îmi susţin punctul de vedere cu argumente.
Îmi plac gadgeturile în general şi vreau să le folosesc cât mai mult posibil – dacă este posibil şi la cumpărături, cu atât mai bine. La Istanbul şi Varşovia am avut ocazia să le testez şi totul a mers extrem de repede şi de simplu, dar sunt foarte multe oraşe unde pot fi folosite, inclusiv în Bucureşti. Nu în ultimul rând, sunt un adept al acestor plăţi pentru că ştiu că sunt sigure. Cipurile contactless înglobează ultimele tehnologii în materie de securizare a tranzacţiilor, acestea având la bază standarde adoptate pe scară largă de toţi jucătorii mari de pe piaţă. În plus, se ştie că absenţa telefonului nu trece neobservată prea mult timp: îţi ia mai puţin de 4 minute să observi că nu mai ai telefonul, în timp ce durata până când remarci absenţa portofelului poate să ajungă, în medie, la 8 ore (conform First Data). Şi, pentru că vorbeam de tentaţia inovaţiei, măr-tu-ri-sesc că mă bucur că România a cedat acestei tentaţii şi, cum spuneam, sunt convins că ne vom lăsa subjugaţi şi de alte pro-duse sau servicii care îşi merită pe deplin calificativul “inovator”.
Gabriel Ghiţă este business development manager CEE în cadrul MasterCard Europe.
-
România, în coada topului european al inovaţiei
Tabloul se bazează pe 24 de indicatori grupaţi în 3 categorii: mijloacele inovării (resurse umane, sisteme de cercetare deschise, finanţare), eforturile întreprinderilor în domeniu şi felul cum se traduc ele în beneficii pentru economie, inclusiv ocuparea forţei de muncă.
Performanţele statelor UE în materie de inovare:
Sursa: Comisia Europeană. Notă: Performanţa medie este măsurată pe baza datelor referitoare la 24 de indicatori, variind de la performanţa minimă (0) până la cea maximă (1). Performanţa medie în 2011 le reflectă pe cele înregistrate în 2009/2010.
-
Cele două învăţături ale lui Mugur Isărescu pentru guvernanţi
România are de acţionat în două planuri, spune Isărescu. În primul rând, România are nevoie să atragă capital şi investiţii. “E de analizat aici partea de politici fiscale în raport cu investitorii străini şi nivelul salariilor comparativ cu alte destinaţii investiţionale, dar nu sunt de neglijat nici unele dezavantaje competitive, precum infrastructura insuficientă sau percepţiile externe referitoare la birocraţie şi corupţie.”
Potrivit Raportului Competitivităţii Globale pe 2011-2012 elaborat de Centrul pentru Competitivitate Globală si Performanţă al World Economic Forum, competitivitatea unei ţări este dată de setul de instituţii, politici si factori care determină nivelul productivităţii acesteia. Din această perspectivă, raportul arată că Elveţia îsi păstrează titlul de cea mai competitivă ţară din lume, graţie continuării unei puternice performanţe în afara ţării, iar Nordul şi Vestul Europei domină în top 10 (cu Suedia, Finlanda, Germania, Olanda, Danemarca şi Marea Britanie).
Estonia şi Cehia rămân cele mai competitive ţări din Europa de Est, clasându-se pe locurile 33, respectiv 38, în timp ce România se plasează după Bulgaria (74), ocupând locul al 77-lea. Indicatorul la care România stă cel mai bine este mărimea pieţei, următoarele fiind educaţia superioară şi trainingul (locul 55) si uşurinţa în însuşirea tehnologiei (60). Cel mai prost stăm la gradul de sofisticare a afacerilor (102), instituţii (99), eficienţa pieţei de bunuri (96), inovaţie şi infrastructură (locul 95 în ambele cazuri).
“Dacă ne uităm, de pildă, la Estonia, vedem că se plasează pe o poziţie mai slabă acolo unde stăm noi cel mai bine, adică la mărimea pieţei, în timp ce, în materie de sofisticare a afacerilor şi a inovaţiei, Estonia este cu zeci de locuri mai sus în top”, remarcă guvernatorul.
În al doilea rând, România are nevoie de exporturi de bunuri şi servicii, mai ales în condiţiile în care criza economică accentuează competiţia globală, consideră Isărescu. “Cum ne situăm la acest capitol, pe plan european sau global? Sigur, vor spune probabil exportatorii, cursul de schimb este un factor important care influenţează competitivitatea exporturilor românesti, atât direct, cât si indirect. Dar cântăreşte acest factor mai mult decât calitatea produselor sau a serviciilor, lipsa caracterului inovator al afacerilor sau birocraţia?”
Este timpul ca toate eforturile să se orienteze înspre creşterea competitivităţii, coroborată cu creşterea economisirii, investiţii în creştere economică şi nu în consum, apreciază Isărescu: în timp, aceste economii se vor duce nu în consum, ci în investiţii, iar apoi, odată cu creşterea economică, va apărea posibilitatea unei creşteri pe baze sănătoase a consumului. “Nu există decât o singură soluţie: să avem o strategie de dezvoltare, o perspectivă, o viziune – cu deficite rezonabile, sustenabile, care să poată fi finanţabile, să fie acoperite cu intrări de capital autonome sau mai puţin autonome – să asigurăm o creştere economică de durată, cu cât mai puţine suişuri si coborâşuri – o creştere care să ne dea posibilitatea să economism mai mult, fără să consumăm mai puţin.”
În lumina acestei realităţi, “cred cu tărie că problema competitivităţii este vitală de acum înainte pentru viitorul pe termen mediu şi lung al României, dar şi al Europei. Esenţială este maniera în care fiecare va reusi să-şi găsească locul într-o piaţă funcţională, globală”, a conchis guvernatorul.
-
Reţeta britanică de ieşire din criză
Dacă actualele tendinţe se menţin, până la jumătatea actualului secol principalele naţiuni europene ar putea ieşi din topul celor mai puternice 10 economii la nivel mondial; acum ratele de creştere în Europa sunt la jumătatea celor dinainte de criză, iar fără reforme, Europa va rămâne şi mai mult în urma competitorilor săi şi nu va mai reuşi să compenseze veniturile pierdute în perioada crizei. Avertismentul e conţinut în materialul asumat de cabinetul prim-ministrului britanic şi distribuit participanţilor la întâlnirea de săptămâna trecută de la sediul BNR cu Vince Cable, ministrul britanic pentru afaceri şi inovaţie.
Cu un discurs destul de agresiv, în care a insistat că “în cazul celui mai negru scenariu, întregul proiect al Uniunii Europene ar putea eşua, cu consecinţe dezastruoase pentru noi toţi”, Vince Cable a reluat avertismentul guvernului său, rostind la Bucureşti una dintre cele mai puternice pledoarii pro-europene de după declanşarea crizei din 2008, pornind de la o perspectivă total diferită de termenii în care au loc discuţiile de acum despre viitorul Europei.
În loc de separarea obişnuită dintre zona euro şi statele europene fără moneda unică, Cable, emisar al unei ţări care şi-a păstrat moneda proprie, a vorbit despre Uniunea Europeană ca piaţă comună comercială, a muncii, a inovaţiei, a energiei, a educaţiei şi ca subiect de drept în negocierile comerciale cu restul lumii; în loc de criza datoriilor suverane şi de evenimentele de pe pieţele financiare ca determinant al politicii statelor europene şi al conflictelor dintre ele, demnitarul britanic a vorbit despre avantajele economice ale UE ca bloc unitar în competiţia cu celelalte puteri globale; în fine, în loc de bănci şi multinaţionale migratoare (întâlnirea de la BNR avea loc exact în ziua când Nokia a anunţat că renunţă la investiţia din România), Cable a vorbit despre forţa de muncă educată şi IMM-urile inovatoare ca atuuri ale Europei pentru relansarea post-criză.
Eventualilor eurosceptici din public, Cable le-a reamintit că numai graţie pieţei unice, “cea mai mare realizare economică a Uniunii Europene şi cea mai mare piaţă de desfacere din lume”, cu peste 500 de milioane de consumatori care generează 12 trilioane de euro anual, a reuşit Europa să devină un actor global alături de SUA şi China şi că nu trebuie să piardă acest statut.
Pe de altă parte, birocraţia europeană şi o legislaţie rigidă fac ca numai 12% din comerţul online al UE să fie transfrontalier, iar beneficiile rezultate din liberalizarea industriei aeriene n-au fost extinse şi pentru căile ferate sau alte căi de comunicaţii. Estimările citate de Vince Cable susţin că o liberalizare suplimentară a serviciilor şi crearea unei pieţe digitale unice ar putea aduce economiei europene venituri în plus de 800 de miliarde de euro pe an, adică echivalentul unei creşteri medii anuale cu circa 4.200 de euro a veniturilor dintr-o familie europeană obişnuită.
La fel, dacă s-ar reduce obstacolele comerciale între UE şi alte pieţe (Japonia, Mercosur), Europa ar câştiga 5,2 milioane de locuri de muncă, adică mai mult decât a pierdut în perioada de recesiune, iar dacă ar reuşi să termine toate negocierile comerciale în curs de desfăşurare, PIB european ar putea creşte cu 60 de miliarde de euro. Cât despre birocraţia la nivelul afacerilor, înfiinţarea unei firme costă 2.285 de euro în UE, faţă de 644 de euro în SUA sau 593 în Brazilia, iar costurile de conformare la reglementările europene şi de obţinere a patentelor îi sufocă mai ales pe micii întreprinzători, cei care concentrează două treimi din locurile de muncă în Europa şi realizează mai mult de jumătate din PIB.
“România şi Marea Britanie au interesul comun de a elimina aceste bariere structurale în calea creşterii economice, care dacă nu vor fi abordate, ne vor trage pe toţi înapoi”, a insistat Cable, într-unul dintre multele puncte ale discursului în care şi-a luat România ca aliat. Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a adăugat chiar că “o combinaţie între birocraţia de la Bruxelles şi birocraţia de la Bucureşti poate fi fatală dezvoltării României”, că România susţine reforma instituţională europeană pentru eliminarea poverii birocratice şi că aceasta trebuie să fie o urgenţă pentru toate statele membre.
Dincolo de politeţea de a-şi declara puncte de vedere comune cu cele al gazdelor (în cazul de faţă BNR), Cable a adus un argument raţional, exprimat la fel de diplomatic: “România este un stat mare al Uniunii şi are o contribuţie mare de adus la o direcţie sănătoasă a politicilor europene, având o perspectivă proaspătă asupra lor”. La nivel practic, britanicii vor stimula prospeţimea respectivă, având în vedere anunţul lui Vince Cable că experţi ai guvernului român vor merge la Londra ca să se inspire din experienţa englezească a autorităţilor de reglementare, ca şi remarca aceluiaşi Cable că “printre conducătorii şi inovatorii României în viitor” se vor afla şi unii dintre numeroşii tineri români care studiază la Oxford sau Cambridge.
Cât despre investiţii, Cable a spus că firmele britanice sunt interesate să investească în special în sectorul energetic, punctele de atracţie fiind planurile României de a liberaliza sectorul energetic şi de a stimula producţia pe bază de resurse regenerabile – hidro, eoliană, solară, geotermală, biomasă. La ora actuală, numărul firmelor britanice cu afaceri în România depăşeşte 4.000, care numai anul acesta au creat câteva sute de noi locuri de muncă; exemplul dat de Cable a fost cel al companiei de servicii IT Endava, care până în iunie 2012 vrea să angajeze în total 1.000 de specialişti români.
Asemănarea dintre România şi Marea Britanie se opreşte însă într-un punct important: dacă Vince Cable a lăudat planul guvernului român de a stimula cu credite subvenţionate IMM-urile (programul Kogălniceanu), plan pe care l-a asemănat cu cel promovat de el însuşi la Londra pentru a susţine micii întreprinzători, resursele disponibile pentru cele două state sunt cum nu se poate mai diferite. Cable, alături de oficiali ai Băncii Angliei, promovează o nouă rundă de relaxare monetară cantitativă (cumpărare de obligaţiuni de către banca centrală spre a injecta lichiditate în piaţă), după model american, după cel lansat în 2009 de Banca Angliei şi încheiat după un an şi 200 de miliarde de lire cheltuite, iar estimările actuale vorbesc de circa 50-100 de miliarde de lire care ar urma să fie necesare pentru stimularea economiei.
Susţinerea de către Cable a noii iniţiative i-a atras critici din partea comentatorilor atenţi la inflaţie şi sceptici în privinţa eficienţei unor astfel de stimulente: economia britanică a crescut cu numai 0,2% în trimestrul al doilea, iar estimările curente pentru 2011% sunt inferioare previziunii de 1,7% din martie a guvernului Cameron. În mod excepţional însă, temându-se de o întoarcere a recesiunii globale, FMI recomandă acum ţărilor dezvoltate să amâne cel puţin o parte din programele de austeritate bugetară până după revenirea la o creştere economică durabilă.
Nu acesta e cazul României şi al economiilor europene din Est; de o astfel de schimbare de politică am putea profita doar indirect, prin faptul că România depinde vital de o relansare a economiei UE. “Vorbim de o încetinire a economiei româneşti la anul, din motivul singular, dar foarte important, că UE va avea doar o creştere mică”, a spus Mugur Isărescu. Sau altfel spus în cuvintele lui Vince Cable: “Este esenţial pentru România ca UE să atingă şi să menţină o creştere sustenabilă”.
-
Imitaţia şi inovaţia
A trecut deja mai mult de o lună de când Google Plus a fost lansat, iar febra căutării unei invitaţii care să permită accesul în noua reţea de socializare a cam încetat. Probabil toţi cei care au dorit au încercat rivalul reţelei Facebook. După câteva săptămâni de utilizare, o comparaţie sumară cu Facebook vine automat, iar din perspectiva mea verdictul e simplu: Google Plus are o interfaţă mai simplă şi mai elegantă, dar Facebook are mult mai mulţi utilizatori. Dar, aşa cum am anticipat, indiferent cât de confortabil se simte Facebook prin prisma celor peste 750 de milioane de utilizatori, apariţia unui rival a impulsionat gigantica reţea să inoveze şi să-şi îmbunătăţească serviciile, încercând să ofere alternative proprii pentru cât mai multe dintre atracţiile Google Plus. Şi viceversa, bineînţeles, cu diferenţa că Google încearcă mai mult să ofere facilităţi noi decât să aducă funcţii din Facebook.
Despre prima consecinţă a rivalităţii am vorbit deja. Constatând superioritatea Google Plus în materie de comunicare vocală şi video, Facebook s-a grăbit să integreze Skype. Nici astfel nu a reuşit să echilibreze complet balanţa, pentru că Google oferă prin funcţia Hangout videoconferinţe cu până la zece participanţi. Însă aspectul în care Google Plus s-a dovedit de la bun început net superior a fost reglajul fin al vizibilităţii postărilor prin organizarea contactelor în aşa-numitele cercuri. Şi Facebook dispunea de câteva facilităţi în această privinţă, dar incomparabil mai puţin accesibile şi flexibile, aşadar a fost în situaţia de a compensa cumva această carenţă. Zilele trecute a anunţat “Smart Lists” – listele de prieteni se vor completa automat cu colegi de serviciu sau de şcoală, familie sau zonă de proximitate şi vor fi oarecum echivalente cu cercurile din Google Plus.
O altă diferenţă între cele două reţele o reprezintă relaţia de “prietenie”, care în Facebook este simetrică (adică prietenia este neapărat reciprocă şi se acceptă sau nu), în vreme ce la Google este asimetrică, în sensul că pot să adaug în cercurile mele utilizatori fără ca aceştia să mă includă printre prieteni. Avantajul asimetriei este că mă pot “abona” la postările unor persoane publice (jurnalişti, politicieni sau chiar reviste sau companii) fără ca aceştia să trebuiască să-mi accepte o invitaţie. Evident, voi vedea doar mesajele publice ale acestora. În Facebook se ajungea la situaţia ca astfel de persoane să aibă mii de “prieteni” şi, evident, fluxul de mesaje devenea extrem de încărcat. Tot zilele acestea, Facebook a încercat să corecteze acest dezavantaj, introducând butonul “Subscribe” (abonare), care permite utilizatorilor să primească postările publice ale altor utilizatori fără ca aceasta să necesite o cerere formală de împrietenire, cu câteva posibilităţi de filtrare (de exemplu, doar anumite tipuri de mesaje). În această variantă, personajul public trebuie să permită abonarea (nu individual, desigur) şi o poate dezactiva. Cred că Facebook iese în avantaj la acest capitol.
Ce face în timpul acesta Google? în primul rând, a dat o funcţionalitate mai utilă butonului “1” (plus one), care s-a răspândit în tot web-ul. Dacă până acum era doar un soi de recomandare, acum a devenit echivalent cu “Like” din Facebook, adică pagina “plusată” poate fi postată pe Google Plus, cu reglajul obişnuit al distribuţiei. Astfel ia sfârşit situaţia jenantă în care un videoclip din YouTube putea fi postat direct pe Facebook, dar nu şi în Plus. Pe de altă parte, Angry Birds a ajuns şi în Google Plus, împreună cu o întreagă galerie de jocuri, toate cu caracteristici sociale. Însă principalele noutăţi pe care le aduce reţeaua lui Google se referă la funcţionalităţi pe care Facebook nu le poate reproduce, pentru simplul motiv că se referă la integrarea unor servicii deţinute de Google (prin aşa-numitele “snippets”). De exemplu, hărţile din Google Maps capătă acum un caracter social: dacă văd o hartă, pot oricând să o partajez cu prietenii din anumite cercuri. La fel se întâmplă cu Google Books, cu Offers şi Product Search, care pot fi distribuite prin simpla acţionare a butonului “Share” din bara de instrumente pe care Google Plus o instalează în browser. Avantajul este în principal comoditatea şi e de aşteptat ca Google să integreze şi alte servicii, cum ar fi Google Docs.
Concluzia este evidentă: competiţia este acerbă şi este uşor de prezis cine va avea câştig de cauză: utilizatorii, desigur, fie că utilizează Facebook, fie Google Plus.