BusinessMagazin

Tag: experienta

  • Cine este românca de etnie romă care candidează pentru un loc în Senatul Franţei

    Anina Ciuciu, în vârstă de 27 de ani, este absolventă a Universităţii Sorbona şi poate profesa dreptul. În prezent, românca se află într-un internship la organizaţia neguvernamentală Amnesty International din Londra.

    Românca s-a născut pe străzile din Craiova, într-o familie de romi care, confruntându-se cu discriminarea şi cu şomajul, a decis să părăsească ţara când Anina avea şapte ani. A ajuns mai întâi într-o tabără de refugiaţi din Italia, apoi în Franţa. O profesoară din Paris a împiedicat evacuarea familiei Ciuciu şi a contribuit la educarea copiilor.

    Anina locuieşte în Arondismentul 20 din Paris, dar îşi petrece foarte mult timp în departamentul Seine-Saint-Denis, aflat la nord de capitală. Acolo se află două organizaţii pentru ajutorarea persoanelor de etnie romă, “La Voix des Roms” (Vocea romilor) şi “Le Mouvement du 16 mai” (Mişcarea 16 mai).

    “Genocidul asupra romilor a fost punctul de maximum al rasismului, care sper că nu se va repeta. Dar este important să vorbim despre trecut şi să fim vigilenţi pentru că, aproape în toată Europa, vedem instrumente de discriminare şi excludere asemănătoare cu cele din acea epocă”, a declarat Anina Ciuciu.

    Românca a primit o ofertă de a candida pe listele pentru Senatul francez din partea Verzilor, o formaţiune ecologistă social-democrată, dar nu a fost convinsă la început.

    “Nu am crezut în politică, mai ales ca un mijloc de a face schimbări. Şi am avut o experienţă iniţială deloc plăcută. Dar în discuţiile cu activiştii, am văzut entuziasmul lor la ideea acestei candidaturi. Pentru ei, reprezenta potenţialul ca eu să devin vocea lor. În plus, în cartierele clasei muncitoare şi în mahalale, am văzut speranţa pe care o primesc oamenii care suferă şi oamenii care îşi pierd interesul pentru politică”, a spus Anina Ciuciu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine este românca de etnie romă care candidează pentru un loc în Senatul Franţei

    Anina Ciuciu, în vârstă de 27 de ani, este absolventă a Universităţii Sorbona şi poate profesa dreptul. În prezent, românca se află într-un internship la organizaţia neguvernamentală Amnesty International din Londra.

    Românca s-a născut pe străzile din Craiova, într-o familie de romi care, confruntându-se cu discriminarea şi cu şomajul, a decis să părăsească ţara când Anina avea şapte ani. A ajuns mai întâi într-o tabără de refugiaţi din Italia, apoi în Franţa. O profesoară din Paris a împiedicat evacuarea familiei Ciuciu şi a contribuit la educarea copiilor.

    Anina locuieşte în Arondismentul 20 din Paris, dar îşi petrece foarte mult timp în departamentul Seine-Saint-Denis, aflat la nord de capitală. Acolo se află două organizaţii pentru ajutorarea persoanelor de etnie romă, “La Voix des Roms” (Vocea romilor) şi “Le Mouvement du 16 mai” (Mişcarea 16 mai).

    “Genocidul asupra romilor a fost punctul de maximum al rasismului, care sper că nu se va repeta. Dar este important să vorbim despre trecut şi să fim vigilenţi pentru că, aproape în toată Europa, vedem instrumente de discriminare şi excludere asemănătoare cu cele din acea epocă”, a declarat Anina Ciuciu.

    Românca a primit o ofertă de a candida pe listele pentru Senatul francez din partea Verzilor, o formaţiune ecologistă social-democrată, dar nu a fost convinsă la început.

    “Nu am crezut în politică, mai ales ca un mijloc de a face schimbări. Şi am avut o experienţă iniţială deloc plăcută. Dar în discuţiile cu activiştii, am văzut entuziasmul lor la ideea acestei candidaturi. Pentru ei, reprezenta potenţialul ca eu să devin vocea lor. În plus, în cartierele clasei muncitoare şi în mahalale, am văzut speranţa pe care o primesc oamenii care suferă şi oamenii care îşi pierd interesul pentru politică”, a spus Anina Ciuciu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum să porneşti o afacere fără bani în şapte paşi

    Investitorul şi expertul în social media Tai Lopez a povestit pentru Entreprenuer modul în care poţi porni o afacere fără să ai nevoie de bani sau de experienţă de business. “Datorită tehnologiei este posibil să treci de la o idee la clienţi plătitori într-un timp foarte scurt. Mulţi nu o fac pentru că sunt compleşiţi”, spune Lopez care şi-a crescut într-un singur an numărul de fani pe Facebook de la 600.000 la 6 milioane.

    1. Alege un domeniu care ţi se potriveşte

    “Majoritatea oamenilor cred că ştiu la ce se pricep, dar de cele mai multe ori greşesc”, a scris Peter Drucker în cartea Managing Oneself. Cel mai important lucru pe care Lopez l-a învăţat este faptul că nu poţi contrui un business în jurul lucrurilor care-ţi plac. “Îmi place baschetbalul dar nu sunt destul de bun să joc la nivel profesionist. De aceea aleg să fac business în jurul lucrurilor care-mi vin natural: vorbitul în public, video-uri şi marketing”, spune Lopez.

    2. Identifică trendurile

    Un motiv pentru care startup-urile eşuează, potrivit lui Lopez, este faptul că fondatorii ignoră tendinţele.

    “De exemplu, am observat că IMM-urile nu se descurcă cu social media. Aşa că am creat un business prin care învăţ oamenii cum să facă social media pentru afacerile mici şi mijlocii”.

    3. Lansează repede

    “Cea mai mare greşeală pe care o fac antreprenorii este să facă un produs sau serviciu pe care nimeni nu vrea să-l cumpere”, spune Lopez. El susţine că este important ca antreprenorii să lanseze repede produsul/serviciul, să fie într-o stare funcţională pentru a vedea cine şi câţi oameni ar fi dispuşi să plătească.

    4. Pivotează în jurul a ceea ce clienţi doresc

    Apple a dezvoltat iPhone-ul în funcţie de ceea ce doreau clienţii de la un telefon. Kodak a fost brandul numărul 1 în domeniul fotografic pentru foarte mult timp, dar a ignorat impactul camerelor digitale şi nu a pivotat în jurul a ceea ce clienţi voiau. În 2012 compania a intrat în faliment.

    CONTINUARE ÎN PAGINA 2 —»»»

  • Cum să porneşti o afacere fără bani în şapte paşi

    Investitorul şi expertul în social media Tai Lopez a povestit pentru Entreprenuer modul în care poţi porni o afacere fără să ai nevoie de bani sau de experienţă de business. “Datorită tehnologiei este posibil să treci de la o idee la clienţi plătitori într-un timp foarte scurt. Mulţi nu o fac pentru că sunt compleşiţi”, spune Lopez care şi-a crescut într-un singur an numărul de fani pe Facebook de la 600.000 la 6 milioane.

    1. Alege un domeniu care ţi se potriveşte

    “Majoritatea oamenilor cred că ştiu la ce se pricep, dar de cele mai multe ori greşesc”, a scris Peter Drucker în cartea Managing Oneself. Cel mai important lucru pe care Lopez l-a învăţat este faptul că nu poţi contrui un business în jurul lucrurilor care-ţi plac. “Îmi place baschetbalul dar nu sunt destul de bun să joc la nivel profesionist. De aceea aleg să fac business în jurul lucrurilor care-mi vin natural: vorbitul în public, video-uri şi marketing”, spune Lopez.

    2. Identifică trendurile

    Un motiv pentru care startup-urile eşuează, potrivit lui Lopez, este faptul că fondatorii ignoră tendinţele.

    “De exemplu, am observat că IMM-urile nu se descurcă cu social media. Aşa că am creat un business prin care învăţ oamenii cum să facă social media pentru afacerile mici şi mijlocii”.

    3. Lansează repede

    “Cea mai mare greşeală pe care o fac antreprenorii este să facă un produs sau serviciu pe care nimeni nu vrea să-l cumpere”, spune Lopez. El susţine că este important ca antreprenorii să lanseze repede produsul/serviciul, să fie într-o stare funcţională pentru a vedea cine şi câţi oameni ar fi dispuşi să plătească.

    4. Pivotează în jurul a ceea ce clienţi doresc

    Apple a dezvoltat iPhone-ul în funcţie de ceea ce doreau clienţii de la un telefon. Kodak a fost brandul numărul 1 în domeniul fotografic pentru foarte mult timp, dar a ignorat impactul camerelor digitale şi nu a pivotat în jurul a ceea ce clienţi voiau. În 2012 compania a intrat în faliment.

    CONTINUARE ÎN PAGINA 2 —»»»

  • A renunţat la domeniul bancar, iar acum este unul dintre cei mai tineri manageri din cadrul McDonald’s

     „Toată viaţa mea s-a învârtit în jurul cifrelor. Am avut de mic o pasiune pentru ştiinţele reale, în special pentru matematică. Iar de când mă ştiu, această pasiune a fost combinată cu o curiozitate permanentă de a face conexiuni între informaţii din diverse domenii”, îşi descrie Adrian Crintea atracţia faţă de domeniul financiar.

    Astfel, consideră firească începerea carierei în domeniul financiar-bancar imediat după absolvirea facultăţilor de Cibernetică (2004) şi Relaţii Economice Internaţionale din cadrul ASE (2003). Şi-a început parcursul profesional ca analist financiar la BRD – Groupe Société Générale în 2004, de unde a evoluat până la funcţia de financial controller al băncii.

    În 2008, a început să lucreze pentru compania din domeniul construcţiilor Tarmac, ca senior financial controller. Mărturiseşte că, după primii patru ani de activitate în sistemul bancar, trecerea în zona de industrie nu a fost deloc uşoară. „Modelul de business cu care eram obişnuit era total diferit. Am întâmpinat o adevărată provocare pe care am depăşit-o doar prin multă muncă. În acelaşi timp, m-a ambiţionat ajutorul primit din partea colegilor care aveau mai multă experienţă decât mine.” Doi ani mai târziu, şi-a găsit locul în food & bevarage alături de McDonald’s România, unde s-a angajat ca reporting manager. „Toate schimbările din viaţa mea profesională au avut ca numitor comun dorinţa de a afla constant lucruri noi, de a înţelege cum se întâmplă magia financiarului în domenii cât mai diferite”, îşi descrie Crintea cariera.

    Spune şi că reuşita profesională cea mai mare, şi în acelaşi timp cea mai recentă, se leagă de implementarea unui sistem centralizat de gestiune a stocurilor din restaurantele McDonald’s. „În traducere liberă, am reuşit, prin automatizare, să reducem semnificativ timpul cu inventarierea produselor, crescând semnificativ acurateţea şi accesibilitatea datelor. Acest sistem permite colegilor din restaurante să se ocupe mai mult de ceea ce este cu adevărat important, şi anume oferirea unei experienţe unice clienţilor noştri”, explică el.

    ADRIAN CRINTEA

    35 DE ANI

    FINANCIAL CONTROLLER, MCDONALD’S ROMÂNIA

    CIFRĂ DE AFACERI NETĂ (2015): > 110 MIL. EURO   /   PROFIT NET (2015): > 10 MIL. EURO

    NUMĂR DE ANGAJAŢI: 4.000

     

     

    Mai multe astfel de poveşti au apărut în catalogul 100 Tineri Manageri de Top, ajuns anul acesta la a 12-a ediţie.

     

  • Să nu vă întrebaţi de ce tinerii nu vin să lucreze la voi

    Pentru o companie, pentru un patron, pentru principalii acţionari, pentru directori, pentru directorii de HR acest top ar trebui să fie în faţa ochilor în fiecare zi, cu următoarele întrebări: pe ce loc se află compania mea în preferinţele celor care vor să se angajeze? De ce compania mea nu este în top? Cum aş putea ca la următoarea ediţie, din 2018, să intru în top, dacă nu sunt, şi cum aş putea să câştig câteva poziţii?

    În top 20 preferinţe nu se află nicio companie românească, sau este una la limită, dar care e percepută ca o firmă românească – OMV Petrom.

    Topul este deschis de Oracle, gigantul american din IT şi unul dintre cei mai doriţi angajatori pe piaţa programatorilor, şi este închis de Deloitte, compania de audit şi consultanţă. Banca Transilvania nu intră în top 20.

    Americanii au 10 poziţii din 20 cu firmele: Oracle, Microsoft, IBM, Google, Amazon, Coca-Cola, HP, Adobe, PNG şi Accenture.
    Germanii au două firme, Continental şi Bosch, britanicii sunt prezenţi în acest clasament cu Vodafone, Endava, KPMG şi Deloitte, francezii îi au pe cei de la Renault, iar olandezii sunt cu ING.

    Mai mult sau mai puţin, cei care vor să se angajeze vizează aceste companii şi mai puţin altele. Deci, toate talentele României se îndreaptă către americani, britanici, nemţi, francezi şi olandezi.

    Niciun talent românesc nu se îndreaptă către o companie pur românească. În top 20 nu este nici Dedeman, nici Altex, nici Aramis Invest Baia Mare, cel mai mare producător de mobilă din România, nici Cris-Tim (aflat în top 3 pe piaţa mezelurilor), nici companiile Ancăi Vlad – Fildas sau Catena (numărul 1 în România pe segmentul lanţurilor de farmacii), nici FAN Courier (numărul 1 pe piaţa de curierat). 

    Companiile româneşti nu-şi pun problema într-un mod constant, strategic, determinat să fie în aceste topuri, astfel încât cei care caută de lucru să se uite la ei.

    Americanii, care sunt cei mai strategici din acest punct de vedere, odată ce se instalează pe o piaţă, desfăşoară an de an campanii de marketing, de recrutare, de prezenţă în toate centrele universitare, sau acolo unde sunt tinerii.
    Companiile româneşti, aflate întotdeauna în criză, consideră aceste cheltuieli inutile, mai ales în perioadele când nu angajează.

    La polul opus, companiile din top nici nu se ating de bugetele de promovare în rândul absolvenţilor pentru că ştiu sigur că de acolo le vine viitorul şi forţa de muncă. Multinaţionalele desfăşoară chiar campanii de recrutare, fără a avea ca obiectiv angajarea unor oameni, doar pentru a vedea ce mai este în piaţă, unde sunt salariile, unde sunt oamenii buni, ce spun candidaţii de alte companii şi pentru ce condiţii s-ar muta de la actualul job.

    Când au de recrutat, multe companii din afara topurilor se trezesc că nu le vine nimeni la interviu, că aceia care vin nu se mai întorc a doua zi, fără să explice motivele, că imaginea companiilor este proastă în piaţă, bârfele fiind mai puternice decât realitatea, că dacă vine cineva, cere salarii mai mari decât pe poziţii similare în alte firme şi chiar comparativ cu multinaţionalele. în final, de cele mai multe ori, companiile trebuie să se mulţumească cu ce rămâne de la alţii.

    În ultimii ani, odată ce au mai crescut salariile, s-au schimbat şi preferinţele angajaţilor faţă de un loc de muncă. Conform Catalyst, atmosfera de lucru plăcută este pe primul loc atunci când candidaţii îşi aleg angajatorul. Iar atmosfera de lucru plăcută vine din părerile celor care lucrează acolo. Pe locul 2 este pachetul salarial oferit, adică salariul plus bonusuri; pe locul 3 se află ideea ”un loc de muncă sigur“ (Oracle, Microsoft, IBM, Google sunt companii mai sigure în mintea candidaţilor decât alte sute de mii de companii). în acelaşi top, pe locul 4 respondenţii au indicat ”noi provocări profesionale“, iar pe locul 5 se află programele de training oferite. Pe ultimul loc sunt designul şi interiorul sediului companiei.

    Americanii, de fapt multinaţionalele, au rezolvat problema provocărilor profesionale prin faptul că au făcut organigrame orizontale, dând iluzia fiecărui angajat că este responsabil de ceva important, şi fără el organizaţia ar muri.

    În companiile româneşti, ierarhia este verticală şi toţi trebuie să înţeleagă că nu suntem de neînlocuit. Adevărat, dar important este şi cine vine în locul celui care pleacă. Iar dacă firma nu reuşeşte să atragă alţi oameni, şi nu reuşeşte pentru că nu se află în top, gaura va fi mai mare.

    În ultimul timp, în preferinţele angajaţilor au apărut cererile pentru programele de training oferite de companii. Multinaţionalele au această cultură, de a-şi pregăti continuu angajaţii, fără să trăiască cu ideea că, odată ce un angajat va fi mai bine pregătit, va pleca la concurenţă pe bani mai mulţi.

    Multe companii româneşti, mulţi patroni români nu investesc în pregătirea angajaţilor pentru a nu irosi resurse financiare, iar aceştia să plece, fiind deja gata pregătiţi. La fel cum nu investesc în imaginea companiei, în programe de prezenţă şi recrutare, în şcoli, metrou, spectacole etc.

    În aceste condiţii, nu ar trebui să se plângă că tinerii români preferă să lucreze în multinaţionale decât în companiile româneşti.

  • A pierdut un loc de muncă din cauza retragerii unui jucător din România, iar acum conduce un business de peste 45 mil. euro

    În 2014 însă, jucătorul din industria de bricolaj s-a retras din România, iar această mişcare a adus cea mai mare provocare din cariera tânărului manager. „Prin această experienţă, am înţeles încă o dată că o echipă stabilă, unită, consolidată pe valori reale şi cu un grad ridicat de profesionalism este capabilă să depăşească orice obstacol şi, mai mult decât atât, să dea dovadă de loialitate şi implicare totală până la ultimul obiectiv de îndeplinit.” De la OBI a trecut la Goodmills România (fosta Titan SA), tot în rolul de CFO, pe care l-a avut timp de aproape doi ani, până la pasul făcut în postul actual.

    Din funcţia de country manager finance and administration în cadrul Immofinanz România, are ca principale responsabilităţi planificarea, implementarea, gestionarea şi controlul tuturor proceselor legate de activitatea financiară şi administrativă a companiilor din cadrul grupului din România. Echipa pe care o coordonează, alcătuită din departamentele financiar-administrative (Financiar, Juridic, IT şi Procurement), era formată din 27 de persoane la finalul lunii martie 2017. La finalul anului financiar scurtat 2016 (reprezentând o perioadă de opt luni), veniturile din închirieri în România s-au ridicat la 31,4 milioane de euro, ceea ce reprezintă 20,1% din veniturile din închirieri totale la nivel de grup.

    Denisa Bratega a studiat la Facultatea de Administrarea Afacerilor din cadrul Universităţii Româno-Americane din Bucureşti (1996-2000), precum şi într-un program masteral în audit financiar/contabilitate la universitatea Spiru Haret din Bucureşti (2007-2009).

     

    DENISA BRATEGA

    39 DE ANI

    COUNTRY MANAGER FINANCE AND ADMINISTRATION, IMMOFINANZ ROMÂNIA

    CIFRA DE AFACERI (MAI-DECEMBRIE 2016): 45,5 MILIOANE DE EURO

    NUMĂR DE ANGAJAŢI: 50

    Mai multe astfel de poveşti au apărut în catalogul 100 Tineri Manageri de Top, ajuns anul acesta la a 12-a ediţie.

     

  • Orădeanul care a intrat în afaceri cu o discotecă improvizată, a inventat DVD-ul şi a devenit unul dintre cei mai bogaţi români din Silicon Valley

    În vârstă de 61 de ani, George Haber este renumit pentru că a pus bazele mai multor companii de succes în Silicon Valley, printre care şi CompCore Multimedia, ce a dezvoltat tehnologia rularii de filme pe computer şi care a evoluat in asa-numitul standard DVD. Potrivit profilului său de LinkedIn, motto-ul său este  ”Dacă ceva poate fi făcut în software, va fi făcut”, iar traseul său antreprenorial indică faptul că i-a fost fidel acestuia. Antreprenorul a strâns o avere în Statele Unite ale Americii, estimata la o suta de milioane de dolari, care i-a adus reputatia de cel mai bogat roman din Silicon Valley si, probabil, din intreaga America.

    În prezent, George Haber este managing partner al Cresta Fund şi fondator & preşedinte al Crestatech. Una dintre investiţiile fondului este evenVoice, o aplicaţie ce le permite utilizatorilor să îşi exprime părerea despre produsele pe care le folosesc, opiniile fiind trimise direct companiilor vizate, iar Crestatech este compania din spatele tehnologiei TV Smart Tuner.

    George Haber a povestit despre debutul său antreprenorial pentru Business Magazin în 2006, în cadrul unuia dintre primele sale interviuri acordate presei româneşti. Haber a povestit cum prima afacere a făcut-o în Oradea, în anii ‘70  şi consta într-o afacere mică, de ocazie. Era, pe vremea aceea, elev în clasa a XI-a şi cânta, alături de câţiva prieteni, printre care Adrian Pintea – devenit între timp actor – într-o trupă de rock. Într-o seară de vineri, s-a trezit fără trupa. Adrian Pintea plecase din oraş, iar toboşarul fusese luat în armată. Şi-a adus de-acasa magnetofonul şi câteva benzi şi a încropit o discotecă, prima din Oradea.

    Pe lângă câştiguri de aproximativ 100 de lei pe seară – ”bani serioşi pe vremea aia”, discoteca orădeana a însemnat pentru George Haber şi altceva: o primă lecţie improvizată de afaceri. Privind retrospectiv, a realizat că atunci a înţeles prima dată că nu banii aduc fericirea, ci fericirea aduce bani. ”Daca le dai oamenilor ce vor şi îi faci fericiţi, se pot face şi bani”, declara Haber în interviul acordat Business Magazin. Discotecile pe care le-a organizat în liceu şi facultate l-au învăţat că ”banii adevăraţi îi faci când clienţii se întorc la tine” – iar clienţii se întorc numai daca ”le oferi ceva plăcut şi interesant”. Ca om de afaceri adevărat avea să se desăvârşească mult mai târziu, în Silicon Valley, în anii ’90.

    Haber s-a născut în 1954 într-o familie de evrei marcată de experienţa devastatoare a Holocaustului: mama lui supravieţuise Auschwitz-ului, iar tatăl, electrician, fu-sese deportat într-un lagăr din Ucraina. În adolescenţa a învăţat, de la ei, ”cea mai valoroasă lectie”, una pe care spunea că n-o va uita niciodata: aceea ca ”poţi să iei cu tine doar ceea ce inveti si stii” – că obiectele nu sunt ”pentru totdeauna”. Şi tot în adolescenţă a ieşit la iveală şi înclinaţia lui spre inginerie, dacă se poate numi aşa dezmembrarea unui televizor – primul din cartier, mândria familiei Haber. Toţi vecinii le treceau pragul ”să se uite la televizor”, pâna într-o bună zi când George l-a desfăcut.  Domnul Haber i-a spus fiului atât: ”Tu l-ai desfăcut, tu îl pui la loc!”. Aventura s-a încheiat cu happy-end, după câteva zile, dar experienţa s-a dovedit folositoare: Haber a reuşit sa-şi construiască propriile amplificatoare şi difuzoare, indispensabile pentru cariera de rocker. 

    După ce anii de liceu s-a sfârşit,  George a plecat în Israel, descris de Haber drept primul şoc căruia Haber a trebuit să îi facă faţă. ”Dintr-un copil cu zeci de prieteni şi bani, am ajuns un analfabet care nu stia sa vorbeasca, sa citeasca si nu intelegea mentalitatea locala.” A trecut insa peste asta si s-a inscris, in cele din urma, la o facultate tehnica israeliana, Technion, locul in care a inteles ca, la urma urmei, Israelul e plin de oameni asemenea lui. S-a mutat apoi intr-un camin studentesc si viata lui a redevenit frumoasa. Doar ca in week-end, cand colegii plecau acasa, la familiile lor, ramanea din nou singur. ”Si asa am ajuns sa deschid si in Haifa, in Israel, cea mai de succes discoteca. Veneau la dans cate o mie de oameni, iar Haber era omul-discoteca: el facuse amplificatoarele, el crease orgile de lumini si tot el era, fireste, si DJ-ul.”

    Si-a cunoscut sotia tot la discoteca, in Haifa – pe atunci ea era studenta la arhitectura. Dupa un stagiu militar de doi ani in armata israeliana, ca ofiter de aviatie, a acceptat, fara sa se gandeasca prea mult, o oferta de munca in California, unde i s-a nascut, un an mai tarziu, cel de-al doilea copil, o fetita. A trebuit sa mai treaca insa cinci ani pana cand George Haber sa inceapa constructia primei sale companii importante. CompCore Multimedia a inceput cu investitie zero si a ajuns sa dezvolte o tehnologie, familiara tuturor in prezent: rularea de filme pe computer, care, in timp, a evoluat in asa-numitul standard DVD. ”Pot sa spun cu mana pe inima ca DVD-ul a fost, in parte, dezvoltat de noi”, spunea Haber, care califica drept ”extraordinara” experienta de a crea o companie din nimic, de a o extinde si de a o aduce in pozitia de ”lider mondial, care a participat la crearea celui mai popular mod de rulare a filmelor”.

    CompCore ajusese, la sfarsitul anilor ‘90, suficient de interesanta pentru a fi scoasa la vanzare. A cumparat-o Zoran, care continua sa fie un important furnizor de tehnologie pentru divertismentul digital, cu 80 de milioane de dolari. Haber detinea, in momentul tranzactiei, 40% din actiunile CompCore, primul sau start-up de succes. 

    Dupa CompCore a urmat GigaPixel, al doilea start-up. De data aceasta a început cu o investiţie de sase milioane de dolari investiti de partenerii de la Silicon Graphics. Compania, infiintata in 1997, producea procesoare grafice vandute in placi grafice si in console de jocuri, precum PlayStation. GigaPixel a negociat cu Microsoft sa furnizeze tehnologia necesara pentru placa grafica a X-Box. Cu aceasta ocazie, Microsoft a investit in companie 15 milioane de dolari. In 2000, 3DFx a cumparat compania pentru 180 de milioane de dolari. Haber avea in momentul tranzactiei 30% din companie.

    Mobilygen a fost preşedinte al companiei care produce tehnologie multimedia pentru telefoanele mobile si pentru player-ele muzicale de tipul iPod pentru care a atras investitii de 15 milioane de dolari (2000-martie 2006).

    În prezent, George Haber este managing partner al Cresta Fund şi fondator & preşedinte al companiei Crestatech. Pe piata locala, Haber a contribuit  la una dintre cele mai importante tranzacţii realizate de antreprenorii IT din România, respectiv achiziţia companiei locale Interakt Online de către gigantul american Adobe Systems în anul 2006, fiind membru în boardul Interakt din aprilie 2004 până în octombrie 2006. Potrivit profilului său de LinkedIn, antreprenorul de origine română a mai fost şi membru în boardul companiei Avangate şi adviser pentru Bitdefender timp de trei ani (până în 2008).

     

  • Orădeanul care a intrat în afaceri cu o discotecă improvizată, a inventat DVD-ul şi a devenit unul dintre cei mai bogaţi români din Silicon Valley

    În vârstă de 61 de ani, George Haber este renumit pentru că a pus bazele mai multor companii de succes în Silicon Valley, printre care şi CompCore Multimedia, ce a dezvoltat tehnologia rularii de filme pe computer şi care a evoluat in asa-numitul standard DVD. Potrivit profilului său de LinkedIn, motto-ul său este  ”Dacă ceva poate fi făcut în software, va fi făcut”, iar traseul său antreprenorial indică faptul că i-a fost fidel acestuia. Antreprenorul a strâns o avere în Statele Unite ale Americii, estimata la o suta de milioane de dolari, care i-a adus reputatia de cel mai bogat roman din Silicon Valley si, probabil, din intreaga America.

    În prezent, George Haber este managing partner al Cresta Fund şi fondator & preşedinte al Crestatech. Una dintre investiţiile fondului este evenVoice, o aplicaţie ce le permite utilizatorilor să îşi exprime părerea despre produsele pe care le folosesc, opiniile fiind trimise direct companiilor vizate, iar Crestatech este compania din spatele tehnologiei TV Smart Tuner.

    George Haber a povestit despre debutul său antreprenorial pentru Business Magazin în 2006, în cadrul unuia dintre primele sale interviuri acordate presei româneşti. Haber a povestit cum prima afacere a făcut-o în Oradea, în anii ‘70  şi consta într-o afacere mică, de ocazie. Era, pe vremea aceea, elev în clasa a XI-a şi cânta, alături de câţiva prieteni, printre care Adrian Pintea – devenit între timp actor – într-o trupă de rock. Într-o seară de vineri, s-a trezit fără trupa. Adrian Pintea plecase din oraş, iar toboşarul fusese luat în armată. Şi-a adus de-acasa magnetofonul şi câteva benzi şi a încropit o discotecă, prima din Oradea. Pe lângă câştiguri de aproximativ 100 de lei pe seară – ”bani serioşi pe vremea aia”, discoteca orădeana a însemnat pentru George Haber şi altceva: o primă lecţie improvizată de afaceri. Privind retrospectiv, a realizat că atunci a înţeles prima dată că nu banii aduc fericirea, ci fericirea aduce bani. ”Daca le dai oamenilor ce vor şi îi faci fericiţi, se pot face şi bani”, declara Haber în interviul acordat Business Magazin. Discotecile pe care le-a organizat în liceu şi facultate l-au învăţat că ”banii adevăraţi îi faci când clienţii se întorc la tine” – iar clienţii se întorc numai daca ”le oferi ceva plăcut şi interesant”. Ca om de afaceri adevărat avea să se desăvârşească mult mai târziu, în Silicon Valley, în anii ’90.

    Haber s-a născut în 1954 într-o familie de evrei marcată de experienţa devastatoare a Holocaustului: mama lui supravieţuise Auschwitz-ului, iar tatăl, electrician, fu-sese deportat într-un lagăr din Ucraina. În adolescenţa a învăţat, de la ei, ”cea mai valoroasă lectie”, una pe care spunea că n-o va uita niciodata: aceea ca ”poţi să iei cu tine doar ceea ce inveti si stii” – că obiectele nu sunt ”pentru totdeauna”. Şi tot în adolescenţă a ieşit la iveală şi înclinaţia lui spre inginerie, dacă se poate numi aşa dezmembrarea unui televizor – primul din cartier, mândria familiei Haber. Toţi vecinii le treceau pragul ”să se uite la televizor”, pâna într-o bună zi când George l-a desfăcut.  Domnul Haber i-a spus fiului atât: ”Tu l-ai desfăcut, tu îl pui la loc!”. Aventura s-a încheiat cu happy-end, după câteva zile, dar experienţa s-a dovedit folositoare: Haber a reuşit sa-şi construiască propriile amplificatoare şi difuzoare, indispensabile pentru cariera de rocker. 

    După ce anii de liceu s-a sfârşit,  George a plecat în Israel, descris de Haber drept primul şoc căruia Haber a trebuit să îi facă faţă. ”Dintr-un copil cu zeci de prieteni şi bani, am ajuns un analfabet care nu stia sa vorbeasca, sa citeasca si nu intelegea mentalitatea locala.” A trecut insa peste asta si s-a inscris, in cele din urma, la o facultate tehnica israeliana, Technion, locul in care a inteles ca, la urma urmei, Israelul e plin de oameni asemenea lui. S-a mutat apoi intr-un camin studentesc si viata lui a redevenit frumoasa. Doar ca in week-end, cand colegii plecau acasa, la familiile lor, ramanea din nou singur. ”Si asa am ajuns sa deschid si in Haifa, in Israel, cea mai de succes discoteca. Veneau la dans cate o mie de oameni, iar Haber era omul-discoteca: el facuse amplificatoarele, el crease orgile de lumini si tot el era, fireste, si DJ-ul.”

    Si-a cunoscut sotia tot la discoteca, in Haifa – pe atunci ea era studenta la arhitectura. Dupa un stagiu militar de doi ani in armata israeliana, ca ofiter de aviatie, a acceptat, fara sa se gandeasca prea mult, o oferta de munca in California, unde i s-a nascut, un an mai tarziu, cel de-al doilea copil, o fetita. A trebuit sa mai treaca insa cinci ani pana cand George Haber sa inceapa constructia primei sale companii importante. CompCore Multimedia a inceput cu investitie zero si a ajuns sa dezvolte o tehnologie, familiara tuturor in prezent: rularea de filme pe computer, care, in timp, a evoluat in asa-numitul standard DVD. ”Pot sa spun cu mana pe inima ca DVD-ul a fost, in parte, dezvoltat de noi”, spunea Haber, care califica drept ”extraordinara” experienta de a crea o companie din nimic, de a o extinde si de a o aduce in pozitia de ”lider mondial, care a participat la crearea celui mai popular mod de rulare a filmelor”.

    CompCore ajusese, la sfarsitul anilor ‘90, suficient de interesanta pentru a fi scoasa la vanzare. A cumparat-o Zoran, care continua sa fie un important furnizor de tehnologie pentru divertismentul digital, cu 80 de milioane de dolari. Haber detinea, in momentul tranzactiei, 40% din actiunile CompCore, primul sau start-up de succes. 

    Dupa CompCore a urmat GigaPixel, al doilea start-up. De data aceasta a început cu o investiţie de sase milioane de dolari investiti de partenerii de la Silicon Graphics. Compania, infiintata in 1997, producea procesoare grafice vandute in placi grafice si in console de jocuri, precum PlayStation. GigaPixel a negociat cu Microsoft sa furnizeze tehnologia necesara pentru placa grafica a X-Box. Cu aceasta ocazie, Microsoft a investit in companie 15 milioane de dolari. In 2000, 3DFx a cumparat compania pentru 180 de milioane de dolari. Haber avea in momentul tranzactiei 30% din companie.

    Mobilygen a fost preşedinte al companiei care produce tehnologie multimedia pentru telefoanele mobile si pentru player-ele muzicale de tipul iPod pentru care a atras investitii de 15 milioane de dolari (2000-martie 2006).

    În prezent, George Haber este managing partner al Cresta Fund şi fondator & preşedinte al companiei Crestatech. Pe piata locala, Haber a contribuit  la una dintre cele mai importante tranzacţii realizate de antreprenorii IT din România, respectiv achiziţia companiei locale Interakt Online de către gigantul american Adobe Systems în anul 2006, fiind membru în boardul Interakt din aprilie 2004 până în octombrie 2006. Potrivit profilului său de LinkedIn, antreprenorul de origine română a mai fost şi membru în boardul companiei Avangate şi adviser pentru Bitdefender timp de trei ani (până în 2008).

     

  • Era şomeră când i-a venit această idee simplă de afacere iar acum deţine o avere impresionantă – GALERIE FOTO

    Michelle Mone nu a avut o experienţă prea plăcută în primii anii de afaceri. A fost dată afară de la primul ei job deoarece a minţin în CV-ul ei. Totuşi aceast lucru nu a oprit-o şi a creat unul dintre dintre cele mai reprezentative branduri de lenjerie din lume.

    În prezent, antreprenoarea are o avere estimată de 30 milioane de dolari.

    Fondatoarea Ultimo a crescut într-o parte săracă a oraşului Glasgow, Scoţia şi a părăsit şcoala la 15 ani pentru a deveni model pentru a-şi ajuta financiar părinţii. Tatăl său suferea de o boală rară degenerativă care nu-i permitea să muncească. Cariera sa în modeling s-a terminat la 18 ani când a rămas însărcinată cu Michael Mone, cu care s-a căsătorit şi alături de care a lansat marca de sutiene Ultimo. Cei doi au divorţat în 2011.

    Ea nu era mulţumită să stea acasă şi-şi dorea o carieră. A inventat mai multe calificări şi a fost angajată pe un post de marketing în cadrul fabricii de bere, Labatt. În doar doi ani a devenit şeful echipei de vânzări şi marketing, dar a fost dată afară când s-a aflat că a minţit în CV.

    A pus bazele unei companii, iar soţul ei a devenit “financial adviser” în cadrul firmei. S-a hotărât să producă sutiene după ce a purtat un sutien inconfortabil la un eveniment festiv. S-a gândit că poate realiza un sutien mai confortabil şi mai frumos. Mone a citit un articol despre un nou produs din silicon care ar fi putut fi folosit la creearea unui sutien mai flexibil, mai confortabil. A abordat compania şi a obţinut licenţa pentru Europa. În 1996 a înfiinţat compania MJM international şi aşa s-a născut brandul de sutiene Ultimo. Potrivit spuselor ei, brandul Ultimo valorează 50 milioane de lire sterline.

    În 2001 Prinţul Charles a invitat-o pe Michelle să se alăture consiliului de administraţie al “The Princes Scottish Youth Business Trust”.
    În 2010 a primit recunoaşterea pentru contribuţia adusă în afacerile din Marea Britanie obţinând medalia de Ofiţer al Ordinului Imperiului Britanic. 

    Nu totul a fost uşor. În primii ani de existenţă ai companiei, un distribuitor a fugit cu 1.8 milioane de lire sterline din banii Ultimo. “Puteam să cedez nervos, dar nu am lăsat acest lucru să se întâmple”, a declarat Mone. Iar în 2003 a fost şefuită şi bătută de un atacator necunoscut, care a furat mai multe prototipuri de sutiene.

    “Mi-aş fi dorit să fiu o femeie care să se bazeze pe soţul ei, dar nu sunt. Foarte puţini bărbaţi apreciază femeile independente. Dacă eram o femeie casnică probabil că încă aş fi fost căsătorită cu Michael”, a declarat ea în 2012 pentru Sunday Times.

    Divorţul a costat-o 24 milioane de lire sterline, bani cu care i-a cumpărat acţiunile lui Michael de la Ultimo. În 2013, MJM International a fost cumpărat de către MAS Holdings, companie de lenjerie şi articole sportive din Sri Lanka, iar în noiembrie 2014 Michelle a vândut 80% dintre acţiuni către MAS Holdings şi a pornit afacerea cu saloane de bronzat UTan.

    În august 2015 şi-a dat demisia din board-ul MJM International pentru a evita conflictul de interese cu noul său post, membru în Camera Lorzilor a Parlamentului Regatului Unit. În septembrie 2015 i-a fost înmânat titlul de baronesă.