Un ministru/miniştri care glumesc sau îşi fac un titlu de glorie pe banii tăi, cititorule! Tocmai te-au făcut prost, pentru că prin munca ta, prin taxele şi impozitele pe care le-ai plătit, le-ai dat bani să le dea altora contracte cu o treime mai mari decât ar face ele. Să nu ne uităm înapoi , cere doamna ministru. Că acolo e Radu Berceanu, care, alt bun povestitor, nu a tăiat din contracte, ci a mers cu ele înainte. Ce, plătea el?
Alt caz. La începutul lui septembrie, Guvernul a aprobat, iar Ministerul Transporturilor a anunţat cu mândrie că a obţinut o reducere a valorii contractului de mentenanţă încheiat între Metrorex şi grupul francez Alstom cu 30%, plus anularea unor penalităţi. Aşa ca o aducere aminte, contractul de mentenanţă la metrou este pe 15 ani (2003- 2018) şi are o valoare de 240 de milioane de euro. Ca rezultat al renegocierii contractului, economia totală realizată la nivelul anului 2011 pentru cheltuielile cu mentenanţa materialului rulant de metrou este de circa 83,87 milioane lei (vreo 20 de milioane de euro). În urma negocierilor, cele două părţi au convenit modificarea structurii preţului contractului prin renunţarea la plata serviciilor conform unei componente fixe şi a unei componente variabile (preţ/vagon) şi adoptarea soluţiei preţ/tren km pentru fiecare tip de parc de material rulant”, se arată într-un comunicat din septembrie al Ministerului Transporturilor, citat de Mediafax.
Două victorii de răsunet pentru guvernul Boc. A redus valoarea câtorva contracte, cu acordul părţilor, a făcut reformă şi a mai bifat un punct în amplul plan de modernizare a ţării.
În acelaşi timp, le-a spus în faţa României, a locuitorilor ei, a votanţilor ei, a muncitorilor ei cât de idioţi/proşti/fraieri, luaţi-o cum vreţi, sunt. Suntem cu toţii. Mai puţin ei.
Prin aceste renegocieri se recunoaşte faptul că timp de ani de zile contractele de stat aveau, au şi acum, un cost mai mare cu 30% decât ar fi normal. Aşa, la prima strigare.
Pe an, Guvernul plăteşte din buget 12 miliarde de euro către alţii pentru achiziţia de bunuri, servicii şi pentru investiţii. Adică plăteşte cu 3,6 miliarde de euro mai mult decât ar trebui. Aici sunt banii pentru scăderea TVA sau banii pentru spitale sau banii pentru lansarea unui program naţional de locuri de muncă, că tot spunea preşedintele Traian Băsescu că nu avem bani, cum au americanii, pentru un asemenea program. 3,6 miliarde de euro, banii care pleacă încotro văd cu ochii şi se întorc cine ştie unde.
Iar premierul Boc constată că vine din nou criza şi cere responsabilitate în cheltuirea banului public sau că a plecat Nokia pentru că a fost o decizie de business a lor. Şi oricum ei au venit ca să plece cândva, numai că au plecat prea repede. Din păcate, pentru premier cele 2.200 de locuri de muncă erau aici.
Vorbeam zilele trecute cu cineva implicat în procesul de restructurare a Romtelecom de acum câţiva ani. La un moment dat, concubinajul de după privatizare dintre statul român şi grec, în care fiecare a venit cu clienţii lui, cu furnizorii lui, a adus compania la un pas de faliment. Mai aveau bani doar pentru plata salariilor. A fost adus un american, neimplicat, cu mandatul de restructurare şi salvare a ceea ce se mai putea salva dintr-un monopol al telecomunicaţiilor, din care muşcau cu putere competitorii. În doi ani s-au renegociat, tăiat, restructurat contracte şi cheltuieli de 600 de milioane de euro. Cam o treime din costurile generale şi compania funcţiona şi cu mai puţini salariaţi. Iar marea majoritate a celor care aveau contractele de furnizare de bunuri şi servicii au vociferat puţin, s-au plâns la pilele lor, dar în final au acceptat noile condiţii. Chiar cu bucurie pentru că astfel erau siguri că îşi menţineau businessul cu Romtelecom.
La fel cum a spus şi ministrul Anca Boagiu că, exceptând o singură firmă – Argecom – pe toate celelalte contracte de mentenanţă a drumurilor s-au obţinut scăderi “n medie de 35%, dar şi că acestea vor fi relicitate mai ales că unele dintre ele expiră “n noiembrie.
Problema e că, dacă nu era criză, niciun preşedinte, premier, guvern, ministru, şef de agenţie, cine mai e ordonator de credite, nici nu lua în considerare de la sine să ceară şi să taie din contracte. Ele mergeau înainte şi noi plăteam. Ca proştii! De ce să se reducă CAS sau să se facă o şcoală, când un drum poate fi curăţat cu 1 milion de euro, în loc de 700.000 de euro? Aici/ acolo sunt banii dumneavoastră! Ce mare adevăr a spus cel care a lansat această frază!
Toţi privaţii ar vrea să facă afaceri cu statul. Iar cei care spun că nu vor şi că nu fac, protestează pentru că nu sunt ei acolo la masă, nu că preţurile sunt umflate cu o treime. Pe lânga firmele de partid abonate la contractele cu statul intră şi multinaţionalele. Până la urmă, multinaţionalele sunt părtinice. Mulţi CEO raportează rezultate şi marje bune de câştig în România pentru că exista un stat român, un guvern, un ministru, care le dă aceste contracte, transparent, prin licitaţie, dar ei au preţurile pe care le au. Cred că toate contractele date de stat (ministere si companii) celor din IT pentru informatizarea instituţiilor sau pentru autostrăzi, poduri sau pentru livrarea de bunuri pot fi reduse instantaneu şi viaţa merge ca înainte, nu se blochează nicio secundă. Multe multinaţionale îşi aleg şefii de aici, nu din oamenii din domeniu, tehnicienii, ci din acei brokeri care pot deschide uşi în marile contracte şi sunt în relaţii bune cu toti, indiferent de culoarea politică.
Dar în final, să ştiţi că este una şi aceeaşi concluzie – suntem niste proşti. Am plătit întotdeauna mai mult. Ne-o spun în faţă doi miniştri şi un guvern. Ce tot ne uităm în urmă? Trebuie să privim inainte. Tocmai am aflat că la anul nu mai e creştere economică de 3- 4%, ci de 2%. Că euro a urcat la 4,35 lei, deci aveţi de plătit în lei o rată mai mare. Şi s-ar putea ca şi alti investitori să plece, după cum spune preşedintele. Dacă e aşa, trebuie să munciţi mai mult pentru ca Guvernul să strângă cele 12 miliarde de euro pe care trebuie să le redistribuie şi să plătească datoriile. Că vine scadenţa lor.
Cristian Hostiuc este directorul editorial al Ziarului Financiar. Cititi mai multe opinii ale jurnalistilor ZF pe www.zf.ro