BusinessMagazin

Tag: adoptare

  • Istoria banilor: Evul Mediu şi ascensiunea băncilor

    Evul Mediu a fost o perioadă în care moneda s-a diversificat, fiecare regat folosind propriul sistem monetar. Monedele bizantine şi-au păstrat puterea de circulaţie, cele create de Constantin cel Mare, milliarense, siliqua şi solidusul, la mijlocul secolului al IX-lea apărând, pe lângă monedele plane şi unele concave (skeyphate). Lumea medievală a folosit drept etalon, pe rând, dinarul, grosul şi talerul, dar statele germane au adoptat pfenigul, care în Anglia a devenit penny.

    Perperul a fost emis de împăratul Alexis I, în cadrul unei mari reforme monetare, în anii 1092 – 1093. Moneda a fost bătută până la finele domniei lui Andronic al III-lea, în 1328. În secolul XII statele germane scot piese noi, aşa numitele bactreate – bani de tinichea, foarte subţiri, care foşneau. În secolul XIII în Anglia apare sterlingul, monedă din argint, în Austria creiţarul (cu o cruce – kreutz – pe revers) iar la Florenţa florinul, de aur. Cruciadele şi sumele importante de bani necesare finanţării acestora au constituit un stimul pentru sistemul bancar european.

    În jurul anului 900 în China apar banii de hârtie, iar în 960 emisiunile de bancnote au devenit regulate. Rezultatul nu este greu de ghicit: inflaţie, cămătărie, dar şi primul tratat despre monetărie, al împăratului Hung Tsun (1149). Banii de hârtie sunt folosiţi şi de Imperiul Mongol, care după 1230 includea şi China. în următoarea sută de ani hârtia devine ban în India, Japonia şi Persia. După 1400 putem vorbi deja de hiperinflaţie – o bancnotă cu o valoare nominală de 1000 de monede ajunge să valoreze numai trei.

    Europenii află despre banii de hârtie de la Marco Polo, care a trăit în China între 1275 şi 1292.

    În 1355 Nicole Oresme, cel mai important economist al Evului Mediu publică De Origine Natura Jura et Mutationibus Monetrum, unde face conexiunea dintre cantitatea de metal preţios aflat în circulaţie şi valoarea banilor. În 1370 Oresme devine consilier al regelui Charles V al Franţei.

    Din 1400 încep să apară băncile, la Barcelona şi la Genoa în timp ce la Florenţa este legalizată modificarea dobânzilor.
    1440 însemnă inventarea tiparului, de către Gutenberg. Tiparniţa este modificată, printre alţii şi de Leonardo da Vinci, pentru a putea fi folosită la producerea banilor, cu 200 de ani înainte de apariţia primelor bancnote în lumea occidentală.

    Cincisprezece ani mai târziu chinezii renunţă la banii de hârtie, după 500 de ani de folosire a acestora. La baza deciziei pare a sta inflaţia.

    Pentru europeni urmează perioada marilor descoperiri geografice – America, drumul spre India, conchistadorii în America de Sud – iar dezvoltarea comercială care a urmat acestora a fost cât se poate de benefică dezvoltării sistemului financiar.

  • Istoria banilor: dezvoltarea sistemului financiar mondial

    Pe măsură ce timpul a trecut, sistemul financiar mondial, pentru că putem vorbi deja de aşa ceva, se dezvoltă: egiptenii pun bazele unui sistem bursier, romanii se confruntă, în timpul celui de-al doilea război punic, dintre Roma şi Cartagina, cu inflaţia generată de enorma cerere de bani pentru plata trupelor iar insula greacă Delos devine un important centru bancar. Spiritul novator chinez se manifestă şi el: apar banii din piele (de cerb), cu o valoare de 40.000 de monede de bază.

    Romanii au reacţionat cu o relativă întârziere la baterea de monedă, dar au adoptat, pe lângă aur şi argint, şi metalele mai puţin preţioase, cum ar fi arama. Împăratul Augustuts a reformat atât sistemul monetar cât şi pe cel al taxelor, impozitând tranzacţiile comerciale, deţinerea de terenuri şi câştigurile.

    În toată această perioadă, cele mai folosite unităţi monetare de către greci erau halcousul (din aramă, echivala cu o treime de obol), obolul (o şesime de drahmă), drahma (din argint), staterul (din aur, echivala cu 4 drahme) şi talantul (600 de drahme). Romanii foloseau libra şi uncia, din aramă, denarii din argint şi aureusii din aur.

    Alungarea cămătarilor din templul Ierusalimului de către Isus nu a fost decât un episod minor al dezvoltării sistemului monetar, cu bunele şi relele sale: în anul 250 conţinutul de argint al monedelor romane scade la 40% iar în 270 la numai 4%, consecinţe ale inflaţiei accelerate. Aurelian încearcă să combată acest flagel printr-o emisiune de noi monede de aur pur, cărora le ridică valoarea de două ori şi jumătate. Fără prea mare succes, pentru că inflaţia rămâne o problemă şi pentru Diocleţian. Acesta este învins de forţele pieţei, chiar dacă a introdus controlul preţurilor şi al dobânzilor, şi abdică. Pe de altă parte, Diocleţian este cel ce a introdus primul sistem de buget anual, cu succes.

    Inflaţia nu s-a lăsat învinsă nici de trecerea la creştinism a Imperiului Roman, chiar dacă, cu această ocazie, împăratul Constantin cel Mare a confiscat enormele comori acumulate în templele “păgâne”.

    Mai trebuie remarcat şi faptul că împăratul Constantin a emis o monedă de aur, solidus, în anul 306, care a fost produsă, fără a i se schimba greutatea sau puritatea timp de 700 de ani. O măsură a inflaţiei acelori timpuri este evoluţia valorii aurului: în anul 307 preţul era dublu faţă de cel stabilit de Diocleţian cu şase ani mai devreme iar în 324 preţul era de şase ori mai mare. Ceva mai târziu, în Egipt, o măsură de aur care valora 300.000 de denari ajunge să coste 2.120.000.000 de denari.

    Invaziile barbare au frânat evoluţiile monetare, activităţile bancare sunt abandonate, iar monedele emise de episcopul Mellitus în Londra sunt folosite mai mult drept bijuterii decât pentru scopuri comerciale.

  • Despre inovaţie, pompa cea scumpă şi satelitul cel ieftin

    Tocmai citisem despre unii care fabricau o pompă de bicicletă pe care o vând cu 450 de dolari, adică cu mai mult decât preţurile a jumătate din bicicletele de stradă vândute  de Amazon, când am dat peste o poză neclară, un soi de selfie tremurat, cu planeta Marte.

    Am citit că respectiva fotografie era realizată de o sondă spaţială indiană. Indienii, oricum lansaţi în ceea ce se cheamă cursa spaţială asiatică, adică un soi de întrecere „care unde cum ajunge“ cu China, au reuşit să plaseze pe orbita planetei Marte o sondă spaţială. Mai mult, au făcut asta din prima încercare, un lucru care trebuie, cel puţin aşa înţeleg, evidenţiat.

    Şi mai mult, au făcut asta „low-cost“ cu numai 74 de milioane de dolari lucru care chiar mi se pare a fi evidenţiat, pentru că tocmai făcusem nişte cercetări legate de costuri spaţiale, în contextul anunţului făcut de ministrul pentru societatea informaţională, Răzvan Cotovelea, că vom achiziţiona un satelit al nostru, pentru comunicaţii, pe care să-l folosească şi autorităţile, şi mediul privat; estimările ministrului mergeau de la câteva zeci de milioane de euro la sute de milioane de euro (şi, trăitor aici, cred că o să mergem pe soluţia medie, de vreo 200 de milioane, acoperitoare pentru orice cerinţă sau, de ce nu? orice comision va fi necesar). Da, costurile unui satelit sunt destul de consistente, dincolo de preţul aparatului în sine numai lansarea poate costa între 30 şi 120 de milioane de dolari.

    Un satelit de comunicaţii are rostul lui şi îmi pare a fi o investiţie bună, în măsura în care se va ţine cont şi se va întocmi o strategie, un program naţional de dezvoltare coerentă a tehnologiei şi comunicaţiilor, de folosire a întregului potenţial cuprins în ceea ce se cheamă capacităţile softiştilor români. Altfel, cred că un satelit pictat cu cocoşi de Horezu au fi un soi de pompă de 450 de dolari folosită la o bicicletă de sub 100 de dolari.  Pentru curioşi, spun că pompa de 450 de dolari este un obiect chiar frumos, fabricat de o companie italiană, din Milano, şi încă una cu vechime, cu corp din oţel inoxidabil, furtun elegant, folosit de obicei în industria aerospaţială, cu mâner din lemn de trandafir şi cu un mic manometru integrat în talpa maşinăriei. Şi se vinde bine.

    De ce vă plictisesc cu chestiile astea? Pentru că vreau să vă povestesc depre cea mai ignorată statistică din România. Periodic, institutul de specialitate prezintă statistica inovaţiei în companiile româneşti; cele mai recente date sunt pentru perioada 2010-2012. Perioadă în care ponderea companiilor inovatoare a fost de 20,7%, în scădere cu 10,1 puncte procentuale, în comparaţie cu perioada 2008-2010. Întreprinderile inovatoare de produse şi/sau procese au avut o pondere de 6,3% în total întreprinderi, în scădere cu 8,0 puncte procentuale, în comparaţie cu perioada 2008-2010, când s-a înregistrat o pondere de 14,3%. Întreprinderile inovatoare de metode de organizare şi de marketing au înregistrat o pondere de 18,8%, în scădere cu 7,7 puncte procentuale, comparativ cu perioada 2008-2010, când ponderea acestora a fost de 26,5%. Când spun companii inovatoare vorbesc nu despre tineri softişti care lansează aplicaţii de mobil, sau nu numai, pentru că şi ei intră în categorie, ci despre întreg spectrul de inovaţii: adoptarea, de către companii, mari sau mici, a unui produs nou, a unui proces nou sau îmbunătăţit sau a unei metode noi de organizare sau de marketing, toate având drept rezultat o îmbunătăţire semnificativă faţă de ceea ce a fost înainte folosit sau vândut de companie.

    Faptul că o companie din cinci a produs ceva inovator sau a adoptat un proces inovator mi se pare cu totul remarcabil, chiar dacă datele arată o scădere faţă de perioada anterioară crizei.

    Trăim cu impresia că România se mişcă lent şi că inovaţia este în altă parte, pe alte meleaguri, că alţii pot face pompe de bicicletă de 450 de dolari şi pot plasa sateliţi pe orbite. Aşa că am decis, la Business Magazin, să descoperim cele mai inovatoare companii locale şi să le prezentăm lumii într-un catalog special, care va apărea la sfârşitul lunii noiembrie. În perioada următoare, vă rog, şefi de companii sau oameni de comunicare, să ne trimiteţi propunerile şi poveştile voastre, despre cum inovează compania voastră. În funcţie de răspunsuri, le vom alege pe cele mai deosebite, le vom spune povestea şi, cine ştie, poate că le vom şi premia.

    Ilustrez cu El Greco, „A cincea pecete“, el însuşi un pictor inovator, aflat, tehnic şi stilistic, mult înaintea epocii sale.

  • Camera adoptă legea de reducere a CAS la angajator, respingând cererea lui Băsescu de reexaminare

    La vot au fost prezenţi şi prim-ministrul Victor Ponta şi ministrul de finanţe, Ioana Petrescu, care a cerut deputaţilor să adopte această măsură.

    Camera Deputaţilor este for decizional.

    Cererea de reexaminare a preşedintelui Traian Băsescu la legea privind reducerea CAS cu 5% la angajator a fost respinsă săptămâna trecută de Comisia de buget a Camerei Deputaţilor.

    Proiectul pentru modificarea Legii 571/2003 privind Codul fiscal vizează diminuarea cotelor plătite de angajatori, în funcţie de condiţiile de muncă, pentru contribuţia de asigurări sociale datorată bugetului asigurărilor sociale de stat, după cum urmează: 15,8% (de la 20,8%) pentru condiţii normale de muncă, 20,8% (de la 25,8%) pentru condiţii deosebite de muncă şi 25,8% (de la 30,8%) pentru condiţii speciale de muncă şi pentru alte condiţii de muncă.

    În cererea de reexaminare, şeful statului arăta că în anul 2014 deficitul bugetului asigurărilor sociale de stat este de 12,519 miliarde de lei, iar prin diminuarea cotelor plătite de angajatori, în funcţie de condiţiile de muncă, pentru contribuţia de asigurări sociale datorată sistemului public de pensii, deficitul curent va creşte cu impactul financiar negativ estimat în expunerea de motive a actului normativ, care variază între 4,860 de miliarde de lei în 2015 şi 5,564 de miliarde de lei în 2018, ajungându-se la un deficit de peste 18 miliarde lei la fondul de pensii, pentru anul 2015.

    Camera Deputaţilor este for decizional.

  • Comisia Europeană a adoptat, miercuri, Acordul de Parteneriat cu România. Ce prevede planul fondurilor europene alocate pentru 2014-2020

     “Acordul pregăteşte terenul pentru investirea a 23 de miliarde euro, sumă care reprezintă totalul finanţărilor în cadrul politicii de coeziune (în preţuri curente, incluzând finanţarea din cadrul Cooperării teritoriale europene şi alocările bugetare pentru Iniţiativa privind ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor), precum şi a 8 miliarde euro pentru dezvoltare rurală şi 168 de milioane euro pentru sectorul pescuitului şi pentru cel maritim”, informează Comisia Europeană.

    Comisia consideră că investiţiile din fonduri europene vor atenua şomajul şi vor stimula competitivitatea şi creşterea economică prin sprijinul acordat inovării, formării profesionale şi învăţământului în oraşe şi în zonele rurale. De asemenea, investiţiile vor promova spiritul antreprenorial, vor combate excluziunea socială şi vor contribui la dezvoltarea unei economii ecologice, în care resursele sunt utilizate eficient, mai precizează CE.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Rusia pregăteşte sancţiuni simetrice împotriva ţărilor occidentale

     “Am dat ordinul pentru adoptarea unor sancţiuni împotriva Occidentului”, a declarat Putin în cursul unei vizite la Voronej, localitate situată la 500 de kilometri sud de Moscova.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Consiliul de Securitate al ONU îndeamnă la un ARMISTIŢIU IMEDIAT şi fără condiţii în Gaza

     Cei 15 membri ai Consiliului de Securitate al ONU, reuniţi la New York, îndeamnă Israelul şi mişcarea islamistă palestiniană Hamas să “aplice pe deplin” acest armistiţiu pe durata sărbătorii musulmane de Aid el-Fitr, care marchează sfârşitul lunii Ramadanului, dar “şi după aceea”.

    De asemenea, ei îndeamnă atât la “respectarea dreptului umanitar internaţional şi mai ales a celui cu privire la protecţia civililor”, cât şi la depunerea unor eforturi “de implementare a unui armistiţiu pe termen lung şi deplin respectat, bazat pe iniţiativa egipteană” de mediere.

    Ei “subliniază necesitatea de a furniza imediat o asistenţă umanitară populaţiei palestiniene în Fâşia Gaza”, prin creşterea contribuţiilor Biroului ONU pentru refugiaţi palestinieni UNRWA.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • UE intenţionează să întrerupă finanţarea pentru băncile publice ruseşti, drept sancţiune pentru sprijinirea separatiştilor – Financial Times

     Miniştrii Afacerilor Externe din cele 28 de state UE au mandatat marţi Comisia Europeană să finalizeze un document privind eventuale sancţiuni menite să vizeze mai multe sectoare ale economiei ruse. Acesta a fost transmis miercuri seară statelor membre.

    Joi, ambasadorii celor 28 de state erau reuniţi la Bruxelles pentru a evalua diferitele opţiuni. Nici o decizie nu era aştepptată joi în această privinţă, iar o nouă reuniune a ambasadorilor este prevăzută pentru marţi, au afirmat surse europene.

    Orice decizie va trebui luată în unanimitate, însă mai multe state membre s-au arătat deja reticente faţă de sancţiuni de anvergură împotriva economiei ruse, de teama că vor avea consecinţe asupra economiilor lor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Rusia ar putea adopta sancţiuni suplimentare contra Ucrainei şi Republicii Moldova

     Moscova avertizează că va renunţa la consultările cu Kievul şi Uniunea Europeană dacă Ucraina va ratifica Acordul de asociere în forma actuală.

    “Dacă Ucraina va ratifica Acordul în această formă, considerăm că nu mai suntem obligaţi să participăm la consultări şi vom lua măsuri unilaterale pentru protejarea intereselor economice”, a declarat Aleksei Uliukaev, ministrul rus al Economiei, citat de AFP.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Club Business Magazin: Toate drumurile duc în cloud

    DAN POPA, VIRTUALIZATION şI CLOUD LEAD AL MICROSOFT ROMÂNIA: Trăim nişte momente în care veţi observa că IT-ul se va schimba radical. Dacă până acum câtva timp IT-ul era mai puţin important şi totul se baza pe infrastructură on-premise, respectiv deţinerea de către companii a unui data center propriu unde să vadă serverele, acum vom asista la o schimbare extrem de puternică, totul se va duce în zona de cloud.

    Combinaţia perfectă va fi o zonă hibrid care să împlinească necesităţile din zona on-premise cu serviciile din cloud. Există patru mari elemente pe care toţi marii vânzători de IT, precum IBM, Oracle, Microsoft sau HP, marşează: cloud, analytics, mobile şi social. Cloud-ul este aşadar una dintre direcţiile strategice, de care se leagă toată celelalte soluţii oferite. Dacă ne gândim fiecare la ce se întâmplă în compania în care lucrăm, putem observa că volumul de date a explodat faţă de cel din urmă cu cinci ani. Întrebarea pe care o punem este cum stocăm acele date, la ce cost, cât de eficient şi de sigur şi cum translatăm, analizăm, modelăm şi structurăm acest volum de date pentru a aduce un beneficiu propriei noastre companii. Sau, pe scurt, cum transformăm costrurile de stocare în profit imediat pentru companie.

    Până la nivelul anului 2020, 71% din stocarea datelor de către mediul de afaceri se va face în cloud. Până în 2016, 82% din infrastructura de servere va fi deja virtualizată. Dacă ne uităm la piaţa din România, nu suntem departe, ba chiar stăm destul de bine. Este o piaţă de virtualizare de servere care s-a maturizat destul de mult. Adopţia a fost la început greoaie, după care a urmat un boom pe această zonă. Oamenii de IT, dar şi cei de business au înţeles imediat beneficiile virtualizării de servere: reduceri de costuri legate de achiziţii de servere, de management al datelor, de răcirea echipamentelor, de mentenanţă, de curentul pe care îl consumă. Tot până în 2020, circa 45% din bugetele companiilor de IT vor fi cheltuite pe servicii de cloud. Potenţialul este imens, dată fiind ponderea mai mică din prezent cheltuită de companii pe virtualizare. Dacă vorbim de companii de talie mare, cei 45% pot reprezenta zeci sau sute de milioane de dolari.

    Cloud-ul poate părea ceva fancy, iar la nivel de concept pot fi de acord cu acest lucru. Dar cloud-ul este ca un drum cu sens unic, iar loc de întoarcere nu mai este. Mai devreme sau mai târziu acest lucru se va întâmpla. Cred că piaţa din România este una crudă, dar care înţelege bine acest concept. Ne lovim pe piaţa locală cu probleme legate de aspecte juridice, mai ales în industria financiar-bancară, de management al riscului şi legate de legislaţia naţională şi europeană care nu ţin pasul cu rapiditatea cu care tehnologia se dezvoltă. E clar că marile companii la nivel mondial vor implementa mai repede acest concept de cloud, iar apoi îl vor trimite în toate sucursalele din ţările în care activează. Odată adoptate la nivel de headquarter, e clar că vor ajunge la un moment dat şi în Europa de Est şi, inclusiv, în România.

    OVIDIU PISMAC, TECHNOLOGY SOLUTION PROFESSIONAL AL MICROSOFT ROMÂNIA: Virtualizarea este un concept foarte vechi. Cloudul va deveni în câţiva ani ceva obişnuit, deşi în prezent toată lumea spune că nu va fi aşa. Lumea hibridă va apărea în perioada următare. Există exemple de eficienţă în acest sens. Platforma de admitere la liceu a Ministerului Educaţiei de anul trecut din timpul examenelor a fost singura aplicaţie hibridă de cloud care a permis accesul a peste 900.000 de utilizatori unici la acel portal şi a avut peste 24 de milioane de afişări. Este singura aplicaţie care nu a avut probleme în acea perioadă de vară. Asta a însemnat plata unei sume de 3-4.000 de euro către Microsoft. În 2004, când se dorea stocarea datelor  în totalitate la Ministerul Educaţiei, sumele cheltuite depăşeau o sută de mii de euro, iar proiectul a avut destule probleme. Foarte multe dintre companiile din România sunt copilaşi ai unor companii din afara ţării, aşa că cererea serviciilor de cloud va creşte inevitabil în anii care urmează. Până la 80% dintre datele pe care firmele le stochează sunt duplicate şi generează costuri care nu aduc niciun fel de beneficiu.