BusinessMagazin

Tag: piata

  • Flotele de camioane închiriate sunt următorul pas în dezvoltarea companiilor de transport

    Un camion poate costa până la 80.000 – 90.000 de euro, în timp ce un autoturism de flotă de obicei are un preţ mediu de 15.000 de euro.

    „Noi am finanţat mai multe flote de camioane MAN, nu una singură. La noi în ţară vorbim acum de un nou trend, deoarece în Vest vorbim deja de un produs obişnuit. Clienţii de camioane vor să plătească exact cât utilizează. Noi am intrat în acest business datorită apartanenţei MAN la grupul VW, deoarece clienţii internaţionali doreau acest produs şi în România, iar pe piaţa camioanelor vom finanţa exclusiv MAN“, a spus Radu Manea, directorul diviziei de management de flotă în cadrul Porsche Finance Group.

    În acest caz, operaţiunile logistice au fost asigurate de importatorul local, MHS Truck & Bus, companie parte a Automobile Bavaria Group.

    Primul contract de acest fel cunoscut este cel de 60 de camioane noi MAN alături de 25 de semiremorci Schmitz contractate în vara acestui an de Dumagas Transport, una dintre cele mai mari firme de transport de pe piaţa locală, cu o flotă de aproape 500 de camioane.

    „Am primit finanţare pentru cele 60 de camioane deoarece am venit cu un business plan nou şi avem potenţial de creştere. Acestea nu au fost închiriate foarte uşor. Discuţi-ile au început în martie şi s-au prelungit deoarece situaţia financiară a companiei a îngreunat contractarea acestora. Noi am intrat cu aceste camioane în lucru abia în august-septembrie“, a spus Mircea Vlah, CEO al Dumagas.

    Ca număr, Porsche Mobility are în portofoliu în prezent peste 200 de camioane închiriate, împărţite în zece flote, închiriate pe o perioadă cuprinsă între trei şi cinci ani, în funcţie de tipul contractului. „Am început discuţiile în 2012, iar primele camioane s-au finanţat în 2013; avem un plan în pregătire pentru a aborda şi retailul, pentru a oferi produsul MAN pentru orice solicitant, direct la dealer. Experienţa Dumagas le-a dat încredere că putem merge şi către alţi clienţi“, a subliniat Manea.

    Riscul închirierii unei flote de camioane, în comparaţie cu închirierea uneia de autoturisme, poate fi chiar mai mic, în opinia executivului. „Este riscant şi nu deoarece un camion este un instrument de lucru, de care depinde activitatea. Dacă nu mai are un turism, firma îşi cumpără unul mai ieftin sau externalizează. În transporturi sunt sume mai mari, dar finanţăm businessuri fezabile. Ne uităm inclusiv la cash-flow, nu doar la cifră de afaceri şi profit. Nu urmărim contracte pe termen scurt, ci unele pe termen lung.“

    Cea mai mare flotă din portofoliul companiei de leasing, a unui transportator rutier francez generalist care activează şi în România, este de peste 100 de camioane şi este în creştere, dar Porsche Mobility nu are permisiunea de a-i comunica numele. Compania franceză are aproximativ jumătate din cele 234 de camioane închiriate în regim de leasing operaţional.

    „Noi am finanţat numai capete tractor pentru transport internaţional rutier. Am făcut ofertă şi pentru specializate, dar nu există piaţă. Acolo am făcut câteva cotaţii, dar numai pentru volume foarte mici. În plus, dacă un camion de transport internaţional poate rula în întreg ciclul de viaţă peste 1,5 milioane de kilometri, unul de construcţii are o exploatare complet diferită. Pentru noi este o zonă nouă pe care o învăţăm“, a subliniat Manea.

    Decizia de a intra pe segmentul camioanelor închiriate vine pe o piaţă în creştere a utilajelor. Camioanele grele, de peste 18 tone, utilizate cu precădere în transporturile internaţionale au fost cel mai dinamic segment al pieţei autovehiculelor în primele nouă luni din acest an, cu o creştere de 33%, la peste 3.300 de unităţi noi, potrivit datelor Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile (APIA). „Deocamdată, partea de camioane are o pondere redusă în raport cu autoturismele. Targetul nostru nu este neapărat legat de volum – din ceea ce se livrează, noi vrem să avem o pondere cât mai mare şi să putem oferi şi leasing financiar sau credit, nu doar operaţional sau mix între acestea. Nu oferim fleet management de camioane deoarece anvelopele sunt gestionate de furnizori şi camioanele de dealeri“, a subliniat Radu Manea.

  • BERD a intrat acţionar la Bursa de la Bucureşti. “Vom munci pentru a defini BVB ca o bursă de referinţă”

    La preţul de ieri de 30,6 lei/titlu, pachetul de acţiuni cumpărat de BERD valorează 11,7 mil.lei (2,6 mil.euro)

    Prin această deţinere de acţiuni, BERD a anunţat că susţine programul Guvernului pentru dezvoltarea pieţei de capital, care are ca scop îmbunătăţirea funcţionării pieţei, creşterea lichidităţii acesteia şi a disponibilităţii ofertelor de obligaţiuni şi acţiuni pe piaţă de capital locală.

    România şi-a stabilit ca obiectiv pentru bursă clasificarea ca piaţă emergentă şi includerea acţiunilor româneşti în indicele MSCI Emerging Markets, faţă de includerea actuală în indicele MSCI Frontier Markets. BERD a anunţat va susţine reforma cadrului juridic şi de reglementare pentru a contribui la atingerea acestui obiectiv.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Plus 15,7% în T3 în piaţa bunurilor de folosinţă îndelungată, peste aşteptări

    Cel de-al treilea trimestru a înregistrat rezultate excelente pentru piaţa bunurilor de folosinţă îndelungată din România. Patru din cele şapte sectoare au avut creşteri de două cifre: telecom (25,5%), electronice (21%), electrocasnice mari (18%) şi electrocasnice mici (18%). O uşoară creştere a fost simţită şi de piaţa IT, în timp ce sectorul de imprimante, multifuncţionale şi consumabile a scăzut uşor. Piaţa foto a continuat să scadă în T3 2014.

    Telecom: valoarea vânzărilor continuă să se ridice deasupra celei de anul trecut

    În al treilea trimestru al 2014, piaţa de telecom a înregistrat o creştere de 25,5% în valoare nesubvenţionată estimată, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, ajungând la 144 milioane de euro. Chiar dacă ritmul de creştere s-a micşorat, smartphone-urile au continuat să contribuie la evoluţia pozitivă a acestui sector. Preferinţele consumatorilor pentru telefoane cu caracteristici tehnice performante au fost confirmate de menţinerea trendurilor crescătoare pentru procesoare puternice, camere foto cu rezoluţie ridicată, ecrane de dimensiuni mari şi 4G.

    Cererea pentru telefoane mobile clasice a continuat să scadă în T3 2014.

    Electronice: veşti bune din sectoarele audio şi console video

    Piaţa de electronice şi-a continuat buna performanţă în T3 2014, cu o creştere de 21% şi o cifră de afaceri de 71 milioane de euro. Televizoarele cu ecran mare şi cele UHD au continuat să performeze la un nivel înalt, trendul fiind însă însoţit de o scădere considerabilă a preţurilor. De asemenea, o creştere puternică în acest trimestru a fost cea a monitoarelor multifuncţionale. Sectorul consolelelor video, precum şi cel audio au avut parte de evoluţii bune.

    Consolele video s-au evidenţiat în T3 2014, aproape dublându-şi valoarea. Lansările unor noi modele de console în decursul anului trecut au continuat să atragă cerere. Sistemele audio wireless şi soundbars au avut o performanţă bună, în timp ce aparatele audio tradiţionale şi-au menţinut descreşterea substanţială.

    Electrocasnice mari: creştere puternică în T3 2014

    Sectorul de electrocasnice mari a accelerat în T3 20104 datorită tuturor categoriilor de aparate albe ce au înregistrat creşteri dinamice, atingând o valoare de 112 milioane de euro, cu 18% peste T3 2013. Procesul de înlocuire a frigiderelor şi maşinilor de spălat – cumpărate în 2007/2008 şi care au ajuns la sfârşitul ciclului de utilizare– a început într-un ritm accelerat. În  valoare, ratele de creştere de două cifre au fost observate şi pentru produsele noi, mai performante, precum frigiderele frost-free (până la 50%), maşini de spălat eco cu o capacitate mai mare, dar şi o penetrare crescută pentru produsele incorporabile, ce reprezintă 16% din vânzările de electrocasnice mari.

    Electrocasnice mici: focus pe aspiratoare

    T3 2014 a continuat trendul pozitiv al acestui an, aducând o creştere de aproape 18% faţă de T3 2013. În cadrul sectorului de electrocasnice mici, 11 categorii au mers în sus, dintre care 8 au avut o rată de creştere de două cifre. Cele mai remarcabile performanţe sunt ale aspiratoarelor şi ale storcătoarelor de fructe şi legume.

     În ceea ce priveşte aspiratoarele, cererea a fost mai mare pentru modelele mai puternice (>1800 waţi). Noua legislaţie UE va concentra piaţa spre modelele sub 1,600 waţi,  acesta fiind un subiect controversat ce a provocat interes printre consumatori. Evoluţii remarcabile au fost observate şi pentru produse cu un preţ ridicat precum aspiratoare roboţi, staţii de călcat şi roboţi de bucătărie (cu braţul poziţionat deasupra).

    IT: ritmul de creştere a încetinit

    Sectorul IT a înregistrat o creştere de 4% în T3  2014, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, însumând 103 milioane de euro.

    Desktop-urile sunt singurele produse care au scăzut – acestea având astfel un impact de încetinire a ritmului de creştere al sectorului. În cadrul acestuia, monitoarele şi perifericele au continuat să se dezvolte. Pentru segmentul de calculatoare portabile, desktop replacements, computing tablets şi lichidările de stoc pentru netbook-uri au generat vânzări mai mari. Pe de altă parte, din cauza preţurilor ridicate, laptopurile ultra thin şi laptopuri convertibile nu au reuşit să crească în vânzări. Creşterea segmentului de tablete a fost încetinită semnificativ din cauza erodării preţului, ca efect al lansării mai multor produse cu preţ scăzut.

    Piaţa de imprimante, multifuncţionale şi consumabile: imprimantele cu laser şi tonerele au fost principalele segmente în creştere

    Faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, piaţa de imprimante, multifuncţionale şi consumabile a înregistrat o uşoară scădere de 0,6%, ajungând la 14 milioane de euro în T3 2014. În cadrul pieţei produselor laser, multifuncţionalele au avut o rată de creştere de două cifre, contrabalansând ratele de scădere ale produselor de printare cu cerneală.

    Din categoria consumabilelor, tonerele au avut o evoluţie pozitivă, în timp ce cartuşele cu cerneală au scăzut.

    Foto: trendul negativ continuă

    Sectorul foto şi-a continuat trendul negativ şi în al treilea trimestru din 2014; piaţa a scăzut cu aproape 20%, până la 7 milioane de euro, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2013. Deşi rata de scădere a încetinit pentru camerele foto compacte, în T3 2014, camerele cu lentile interschimbabile nu au contribuit cu mult la valoarea pieţei foto.

    Chiar dacă mai mult de o treime din valoarea acestui segment este în continuare dată de produse cu un preţ mai mic de 100 de euro, acestea sunt afectate de popularitatea smartphone-urilor. Este greu de imaginat că sezonul sărbătorilor de iarnă va da o perspectivă pozitivă segmentului foto. Totuşi este probabil ca D-SRL-urile ce au avut o rată de scădere de o cifră până acum să înregistreze o evoluţie pozitivă în ultimul trimestru al anului 2014.

     

  • Întreprinzătorii foarte mici intră în atenţia băncilor. Sunt vizate 80% dintre companii

    Emil Bituleanu, CEO al Libra Bank, are două planuri mari pentru 2015: să câştige un Ironman şi să cucerească un nou segment din zona IMM-urilor. Planul de a aduce pe piaţă oferte pentru companiile cu afaceri de sub 4 milioane de lei vine după câţiva ani de creştere pentru Libra Bank – în 2013, activele nete au crescut cu 50%, iar estimarea de creştere pentru 2014 este de 30%. „Este o creştere spectaculoasă de activ net, mai ales că a avut loc într-un mediu economic dificil.

    Principalul motiv de creştere a fost că nu am avut pierderi din trecut de acoperit, banca a funcţionat foarte bine şi pe profit. Acest lucru ne-a dat confort şi nouă, din interior, şi acţionarilor, dar şi clienţilor – pentru că dacă tu, ca bancă, îţi consumi energia pentru a te reorganiza şi a te tot reorganiza, clientul simte, primeşte un răspuns întârziat, nesigur, funcţionează ca un sportiv accidentat, pe când o bancă sigură pe ea are alte performanţe“, explică Emil Bituleanu cifrele ultimilor ani.

    Alte secrete ale creşterii, spune bancherul, au fost tipul stabil de clientelă pe care se bazează banca şi intrarea pe noi segmente de piaţă. Cel mai bine a funcţionat în ultimii ani pentru Libra zona profesiilor liberale – medici, farmacişti, executori, contabili, avocaţi, notari, dar şi IT – domeniu inclus mai de curând de bancă în zona profesiilor liberale. Emil Bituleanu explică intrarea IT-iştilor în acest segment prin definiţia prin care banca se referă la profesiile liberale: „oameni care nu îşi câştigă existenţa dintr-un salariu, ci dintr-o abilitate profesională greu dobândibilă pe care o practică autorizat“.

    Zona profesiilor liberale „a evoluat pozitiv, fără default, cu o creştere susţinută şi a fost ferită de criză“, explică Bituleanu, care crede că în special datorită acestui segment banca a mers foarte bine în ultimii ani şi fost în fiecare an pe profit, fără a fi nevoită să scoată niciun portofoliu de credite neperformante la vânzare.

    Portofoliul de credite neperformante ale Libra Bank este de 9,9%, iar suma direct proporţională a fost provizionată pentru acest an. Un al doilea domeniu despre care bancherul spune că a performat bine a fost cel agricol: „Portofoliul este relativ crud, de doi ani, este performant, dar trebuie să lăsăm mai mult timp să treacă pentru a pune un diagnostic.

    Ne-am axat pe cultură mare şi, cerând ca garanţie recolta viitoare, am oferit toate serviciile, de la finanţarea anului agricol (îngrăşăminte, seminţe), achiziţii de echipamente (tractoare, combine etc.) sau achiziţia de terenuri, dar şi pentru nevoi diverse în momentul când există garanţie imobiliară. Sumele maxime pentru zona asta sunt de 300.000 lei“. Al treilea domeniu care a funcţionat surprinzător este real estate, mai ales în Bucureşti şi oraşe mari, Cluj, Constanţa, pentru achiziţia de apartamente.

    Creşterea pe segmentele clasice ale băncii l-a încurajat pe Emil Bituleanu să se pregătească pentru a prezenta acţionarilor (fondul de investiţii New Century Holdings (NCH), care deţine 99,9% din acţiunile băncii) un proiect de creditare a companiilor foarte mici, cu cifră de afaceri anuală sub 4 milioane de lei. Bancherul ţine să precizeze că nu include în segmentul acesta profesiile liberale, care rămân în nişa lor, ci doar microîntreprinderile. „Motivele pentru care ne uităm la zona IMM sub 4 milioane de lei încep cu piaţa foarte mare: în jur de 80% din companiile din România se încadrează în această zonă.

     

  • SUA şi China, concurenţi de la distanţă

    Din iunie până acum, preţul ţiţeiului a scăzut cu peste 30%, iar OPEC a admis că în 2015, cererea globală de petrol livrat de ţările membre s-ar putea reduce cu cca un milion de barili pe zi, ca urmare a boom-ului exploatărilor de şist din SUA. Acesta a fost contextul în care liderii celor 21 de ţări din Forumul Cooperării Economice Asia-Pacific (APEC) au convenit la reuniunea de la Beijing asupra unui document pregătitor pentru crearea unei zone de liber schimb regionale Asia-Pacific (FTAAP). Economiile statelor membre APEC reprezintă aproximativ 40% din populaţia lumii, 57% din PIB mondial şi 44% din schimburile comerciale internaţionale.

    FTAAP reprezintă o replică, iniţiată de China, la Parteneriatul Trans-Pacific (TPP), iniţiat de SUA şi cuprinzând 12 state, între care Japonia, Mexic, Australia, Canada, Singapore, Peru sau Chile, dar nu şi China. Revista Time scrie că SUA văd TPP ca pe un mod de a redirecţiona comerţul din regiunea Asia-Pacific, în condiţiile în care anul trecut numai 14,2% din exporturile asiatice de mărfuri au avut destinaţia SUA, faţă de 23,7% în 2000, dar şi de a presa China să se conformeze unor practici comerciale şi de afaceri mai apropiate de standardele occidentale.

    Concurenţa pentru influenţă globală între SUA şi China va depinde, deci, şi de ritmul în care vor avansa cele două proiecte rivale: dacă de FTAAP ar urma să se ocupe, conform comunicatului final al reuniunii APEC, un comitet care va studia toate aspectele chestiunii timp de doi ani, negocierile TPP sunt deja avansate şi nu mai întârzie decât din cauza rezistenţei Japoniei faţă de dereglementarea sectorului agricol. Concurenţa indirectă între SUA şi China pe acest front nu exclude însă nevoia ambelor ţări de a coopera, atâta vreme cât accesul pe piaţa americană este vital pentru creşterea economică a Chinei, iar companiile americane depind de accesul la piaţa chineză. De altfel, lunea trecută, şi SUA şi China au semnat o înţelegere privind extinderea numărului de produse acoperite de un alt pact comercial, de data aceasta bilateral – Acordul pentru Tehnologia Informaţiei (ITA).

  • Povestea celui mai bogat om din China. Fondatorul şi-a crescut compania la peste 200 de miliarde de dolari

    Ma s-a născut în oraşul Hangzhou din provincia chineză Zhejiang. Când era copil, şi-a dorit să înveţe limba engleză şi, pentru a-şi împlini ţelul, mergea cu bicicleta 45 de minute în fiecare zi spre un hotel din apropierea locului în care trăia pentru a conversa cu turiştii de acolo. Ma le oferea acestora servicii de ghid fără să le ceară bani, doar pentru a-şi îmbunătăţi cunoştinţele de limba engleză.

    Ulterior, a urmat cursurile Hangzhou Teacher’s Institute, unde a fost acceptat la a patra încercare, după ce a picat de trei ori examenul. Le-a absolvit în 1988, obţinând astfel licenţa în Limba Engleză. După studii, a devenit lector universitar la catedra de engleză şi comerţ universitar din cadrul Universităţii Hangzhou Dianzi. Ulterior, Jack Ma a renunţat la cariera de profesor şi şi-a înfiinţat propria firmă de traduceri, profitând astfel de intensificarea comerţului dintre China şi Statele Unite ale Americii.

    A ajuns astfel să viziteze Statele Unite ale Americii, iar, în perioada în care se afla acolo, un prieten i-a arătat modul în care funcţionează internetul. Amicul său i-a spus că totul se află pe internet şi, pentru a testa acest lucru, Ma a dat o căutare după cuvântul bere. Rezultatele nu i-au oferit vreun rezultat din China. De fapt, nu a găsit aproape nimic despre ţara sa pe internet. Această experienţă i-a dat ideea fondării unei noi afaceri. În 1995, la întoarcerea în ţară, Ma a pus bazele China Pages, un site prin care centraliza companiile chinezeşti căutate de clienţii din străinătate şi despre care se spune că este prima afacere în mediul online a ţării.

    Prima sa companie a fost totuşi un eşec, astfel că, în 1998 – 1999, a preluat conducerea unei companii din domeniul tehnologiei informaţiei fondate de Centrul de Comerţ Electronic Internaţional din China, un departament al Ministerului de Comerţ Exterior şi Cooperare Economică. În 1999, Ma a pus bazele Alibaba, un site business-to-business care serveşte în prezent mai mult de 79 de milioane de membri din peste 240 de ţări şi teritorii. În noiembrie 2012, volumul tranzacţiilor online al Alibaba a depăşit un trilion de yuani, după acest prag Ma fiind etichetat drept ”Trillion Hou„, expresie chinezească ce se traduce ”Marchizul trilionului de yuani„.

    În prezent, Jack Ma a trecut în fruntea clasamentului celor mai bogaţi oameni din China, după ce l-a întrecut pe deţinătorul grupului de centre comerciale şi cinematografe Wanda, Wang Jianlin, a cărui avere este evaluată la 24,2 miliarde de dolari. Fondatorul Alibaba ocupă locul 24 în clasamentele celor mai bogaţi oameni din lume întocmite de Forbes şi Bloomberg. În prezent, Jack Ma este preşedinte executiv al grupului Alibaba, format din nouă subsidiare importante – Alibaba.com, Taobao Marketplace, Tmall, eTao, Alibaba Cloud Computing, Juhuasuan, 1688.com, AliExpress.com şi Alipay.

  • Povestea arhitectului ajuns patron de restaurant după ce criza l-a forţat să renunţe la meserie

    Matei Ionescu este de profesie arhitect şi primul business pe care l-a construit a fost în domeniu. Apoi, s-a extins în publicitate, iar în 2009, când criza începea să îşi arate colţii, a pariat pe HoReCa, pentru că, spune el, românii beau şi mănâncă şi de tristeţe, şi de fericire.

    Astăzi, antreprenorul deţine două restaurante şi o sală de evenimente sub brandul Gargantua, dar şi businessul de livrare la domiciliu Pizzicato. Pe lista de planuri viitoare se numără un restaurant fusion, sub un nou brand. „Am descoperit la Londra mai multe restaurante fusion cu influenţe asiatice şi ne-am gândit (împreună cu soţia sa, n.red.) că am putea testa conceptul pe piaţa locală. Este un plan pentru 2015, în prezent căutăm spaţii.“

    Antreprenorul vizează deja 3-4 spaţii în zona centrală şi de nord a Bucureştiului, unde locuiesc românii cu venituri peste medie care ar urma să devină şi clienţii restaurantului.

    Pentru acest nou local Matei Ionescu vrea să testeze un nou brand – pe care nu vrea să îl facă deocamdată public. Pentru brandurile Gargantua şi Pizzicato, dezvoltarea se va face intensiv, nu extensiv: nu vor fi deschise localuri noi, ci vor fi îmbunătăţite rezultatele celor deja existente.

    După ce a absolvit Facultatea de Arhitectură antreprenorul a lucrat în consultanţă în arhitectură, având pe lista de clienţi atât companii private mari, cât şi instituţii guvernamentale. Apoi, a început să dezvolte şi proiecte individuale, printre care, aminteşte el, un proiect rezidenţial pe malul lacului Floreasca. Compania de arhitectură o mai are şi astăzi, însă aceasta a trecut în plan secundar, la fel ca şi businessul de producţie publicitară dezvoltat începând cu 1994.

    „În 2008, când am simţit că piaţa de publicitate începe să scadă, am decis să ne orientăm spre zona de food pentru că, indiferent de vremuri, restaurantele şi afacerile din această industrie au fost cele care au suferit cel mai puţin.“ Iniţial, s-a orientat către zona de automate (vending machines), însă a găsit acolo o piaţă puternic competitivă. Mai mult, pentru businessul pe care voia să îl dezvolte, avea nevoie şi de o bucătărie proprie.

    Astfel, în 2009 a apărut Gargantua în inima Bucureştiului, la intrarea în parcul Grădina Icoanei. „Am avut avantajul spaţiului, aici funcţiona anterior o gelaterie. De fapt, locul acesta este cel care m-a convins să intru în acest business”, recunoaşte Matei Ionescu. Restaurantul este deschis pe un teren concesionat pe termen lung şi are circa 150 de locuri vara şi 98 iarna. Povestea spaţiului din Grădina Icoanei este controversată: în 2007, consilierul local de la sectorul 2 şi prim-vicepreşedinte al UNPR sector 5, Silviu Măndescu, a concesionat 180 de metri pătraţi din parcul Grădina Icoanei pe 350 de euro pe lună cu aprobarea primarului Neculai Onţanu, lucru contestat de alţi consilieri din primărie, conform cotidianul.ro. Ulterior, spaţiul concesionat a fost preluat de Gargantua.

    Matei Ionescu a decis să folosească terenul boem, dezvoltând un restaurant cu inspiraţie franceză: „De la început am vrut un bistro de inspiraţie franceză, şi de aici ne-a venit ideea cu numele Gargantua.“ Încă de la început localul a fost gândit pentru a fi divizat în două zone, una de cafenea şi una de restaurant, cele două fiind separate de bar. Un alt aspect pe care l-a luat în considerare Matei Ionescu a fost stilul restaurantului: „În domeniul acesta există două abordări, cea franceză în care angajaţii vorbesc clienţilor cu dumneavoastră, mesele au faţă de masă, iar ospătarii au ţinută oficială, şi cea americană. Aceasta din urmă pariază pe o abordare prietenoasă, dar impersonală“. În cazul Gargantua, antreprenorul a optat pentru prima abordare, deoarece „românii sunt formali şi preferă ca masa să fie luată într-un cadru elegant“.

    Meniul Gargantua a fost construit pentru a se adresa tuturor clienţilor, indiferent de vârstă şi de venituri, însă, în medie, pentru o masă completă un client plăteşte circa 100 de lei. Zilnic, restaurantul are între 100 şi 200 de clienţi care se împart în mod egal între prânz şi cină. „Avem şi clienţi care vin dimineaţa, pentru micul dejun, însă aceştia sunt mai puţini şi de regulă vin să îşi bea cafeaua şi să citească ziarul. Românii iau mai degrabă două cine decât un mic dejun la ora opt.“ Matei Ionescu spune că aceasta este mentalitatea tipică sud-europenilor, respectiv a spaniolilor, italienilor şi grecilor, care preferă să petreacă până noaptea târziu.

  • Cum se fac 11 milioane de euro din medicamente şi vaccinuri pentru animale

    Romvac, o companie fondată în urmă cu 40 de ani, s-a apropiat anul trecut de afaceri de 11 milioane de euro, faţă de 9,2 milioane de euro în 2008, iar pentru acest an anunţă continuarea trendului ascendent. Romvac a fost înfiinţată înainte de Revoluţie, a fost privatizată prin metoda MEBO (acţiunile au fost cumpărate de către salariaţi) şi a urmat traseul tipic al unei companii fondate înainte de 1990.
    Până la un punct.

    „În iunie 1995 a avut loc privatizarea, după un an şi jumătate de negocieri. Noi am depus documentele pentru privatizare din 1993, dar lucrurile nu au mers chiar atât de repede pe cât speram. Problema a fost că, din 1993 până în iunie 1995, când am semnat contractul, valoarea întreprinderii a crescut de aproape 15 ori, pentru că au venit reevaluările. Cred că suntem printre puţinii din ţară care am acceptat să plătim peste valoarea la care a fost evaluată întreprinderea, pentru că noi credeam în businessul nostru“, povesteşte Constantin Chiurciu, directorul general al companiei, care este şi cel mai important dintre acţionari, cu 20% din titluri.

    La momentul privatizării, în cadrul companiei erau peste 370 de acţionari, însă o parte şi-au vândut acţiunile către ceilalţi, iar acum au rămas peste 230. „Suntem printre puţinii din România care ne-am privatizat prin MEBO şi am respectat litera legii. Adică am dezvoltat întreprinderea, nu am cumpărat doar doi-trei câţi eram în consiliul de administraţie, pentru ca apoi să mai luăm unul-doi asociaţi ca să pară bine. Toată lumea care lucra în Romvac a cumpărat.“

    Pentru a-şi securiza businessul, acţionarii au decis să facă din Romvac o companie închisă, ceea ce înseamnă că acţiunile nu se pot vinde către exterior, ci doar între acţionarii existenţi. „Este o hotărâre a Adunării Generale pentru că avem în portofoliu, pe lângă dosare, şi terenuri valoroase şi suntem o întreprindere foarte tentantă.“

    De profesie inginer chimist, Constantin Chiurciu lucrează de 31 de ani în cadrul companiei. La fel ca el sunt mulţi angajaţi care au o vechime de 30 şi chiar 40 de ani la locul de muncă, dar sunt şi oameni pentru care munca în cadrul Romvac a devenit deja o tradiţie în familie, a doua generaţie ajungând să lucreze acum în companie.

    Iniţial înfiinţată ca un producător de vaccinuri pentru păsări şi animale mici, compania şi-a dezvoltat activitatea din zona veterinară, iar cel mai recent proiect este legat de producţia de suplimente alimentare umane.

    Strategia de diversificare a businessului a fost cea care a săltat compania de la un mic producător de vaccinuri la o companie cu mai multe ramuri de activitate, explică Chiurciu: „În 1990, pe lângă vaccinurile pentru păsarile şi animalele mici am început să producem vaccinuri şi pentru alte specii rumegătoare, bovine, ovine, caprine, dar şi pentru porci şi cai. Astfel am ajuns ca în anul 2014 aproape 80% din producţie să fie reprezentată de medicamente, iar vaccinurile să aibă doar 20%. La momentul respectiv a fost mişcarea cea mai inspirată, pentru că, dacă rămâneam doar cu vaccinuri, poate că acum aici creşteau blocuri şi nu aveam o întreprindere profitabilă“.

    În primii ani după Revoluţie, compania a testat modelul mai multor politici comerciale şi s-a decis asupra uneia pe care o implementează şi astăzi. Odată cu apariţia farmaciilor veterinare private, compania a început să le dea marfă în consignaţie, ceea ce înseamnă că le trimitea marfă pentru o perioadă de două-trei luni, iar produsele pe care nu le vindeau puteau fi trimise înapoi producătorului.

    După doi ani în care a funcţionat cu acest sistem, au trecut la vânzarea clasică, model în care plata se face la 30 de zile şi care este în picioare şi astăzi: „Avem câteva mii de beneficiari, farmacii veterinare şi cabinete veterinare care merg pe acest principiu: dau comenzile, primesc marfa şi au termen de plată 30 de zile. În timp, farmaciile au crescut. Dacă iniţial veneau şi luau medicamentele cu o sacoşă, încet-încet au venit cu o Dacie, iar acum beneficiarii noştri sunt oameni care s-au dezvoltat, au farmacii frumoase, cu spaţii prezentabile şi cu maşini bune. Au crescut odată cu noi“.

    Tot din 1990, compania a început să-şi creeze propriile depozite şi propriile spaţii de vânzare.

    „În momentul de faţă avem 37 de depozite, în toată ţara, în aproape toate judeţele, iar unde nu suntem prezenţi direct avem un distribuitor autorizat.“

  • Vânzările de mărci private au crescut la 14% din piaţă

    “40% din vânzările de marcă privată sunt realizate de discounteri şi 30% de hipermarketuri. Pe măsură ce retailerii vor deschide mai multe magazine, mărcile private vor avea de câştigat”, a declarat Gabriela Luca, group account manager la GfK.

    Totuşi, datele GfK arată că 55% dintre clienţii care au cumpărat în acest an anumite mărci private nu le vor mai cumpăra şi anul viitor. Potrivit reprezentantului GfK, pentru a-şi loializa clienţii, retailerii care au mărci private trebuie să inoveze, prin adăugarea de noi categorii sau ambalaje. Ea arată însă că sunt categorii de produse, precum lactatele, alimentele de bază şi dulciurile, pe care mărcile private şi-au consolidat poziţia.

    De altfel, cote de piaţă peste media de 14%, care pot ajunge şi până la 40%, sunt deţinute de produse precum uleiul, smântâna, laptele, hârtia igienică şi făina, iar la polul opus, cu ponderi sub 5%, se situează pasta de dinţi, şamponul, deodorantele, detergenţii şi produsele pentru îngrijirea pielii.

  • Studiu de caz: Antibiotice Iaşi îşi asigură 30% din cifra de afaceri din exporturi

    CONTEXTUL: Piaţa locală de medicamente începuse să piardă din turaţie în 2011-2012, termenele la care statul deconta medicamentele se măreau, iar concurenţa din acest sector era tot mai dură.

    DECIZIA: Antibiotice Iaşi, unul dintre cei mai mari producători locali, decide să-şi întoarcă privirea către pieţele de export, acolo unde ar putea obţine preţuri şi termene de plată mai bune, dar şi o creştere a afacerii care cu greu mai putea fi atinsă pe piaţa locală.

    EFECTELE: Exporturile Antibiotice s-au majorat cu 50% în intervalul 2012-2014 şi au ajuns la o treime din cifra de afaceri. Planul companiei până în 2016 prevede ca profitul brut să ajungă la 9,5 mil. euro, cu 30% mai mult comparativ cu nivelul din 2012.

    ÎN SECTORUL MONDIAL DE MEDICAMENTE, DOMINAT DE GIGANţI DIN SUA SAU ELVEţIA CU AFACERI DE ZECI DE MILIARDE DE DOLARI, INTRAREA PE NOI PIEţE SE POATE DOVEDI O ADEVĂRATĂ AVENTURĂ, MAI ALES PENTRU O COMPANIE CONTROLATĂ DE STAT.

    Ministerul Sănătăţii deţine pachetul majoritar de acţiuni al producătorului ieşean, care este listat la Bursa de la Bucureşti. Istoria fabricii începe în decembrie 1955, când prima şarjă de penicilină românească ieşea de pe poarta Fabricii Chimice Nr. 2, fiind prima fabrică din sud-estul Europei care a produs substanţa activă penicilină. La 60 de ani distanţă, penicilina este în continuare pe agenda companiei. 

    Antibiotice a înregistrat anul trecut exporturi de aproape 27 milioane de dolari, iar veniturile din afara ţării sunt pe o traiectorie ascendentă. Recent, acestea au fost impulsionate de participarea companiei la cel mai mare târg din industria farmaceutică, Chemical and Pharmaceutical Ingredients Worldwide, care a avut loc la începutul lunii octombrie la Paris.

    Prima ediţia a acestui târg a avut loc în 1990, iar Antibiotice a participat constant la acest târg, care i-a adus de-a lungul timpului multe dintre contractele de export atât pentru substanţe active, cât şi pentru produse finite. După ediţia din acest an, care a fost un maraton de 160 de întâlniri, Antibiotice se pregăteşte să demareze şapte noi proiecte de anvergură.

    Printre altele, Antibiotice se pregăteşte să înregistreze produse injectabile pe noi pieţe din America de Nord şi de Sud şi în Europa, care vor genera o creştere a cifrei de afaceri la export cu 30% în următori trei – cinci ani.
    ”Finalizarea înregistrărilor produselor injectabile va genera o producţie suplimentară pentru Antibiotice estimată la aproximativ 8 milioane de flacoane de peniciline injectabile“, a spus Mihai Stoian, directorul de dezvoltare afaceri al Antibiotice Iaşi. Este vorba despre pulberi sterile injectabile, dar şi despre produsele topice fabricate la Iaşi – adică unguente, creme şi geluri -, care şi-ar putea găsi locul pe pieţe din SUA, Canada, Mexic, Marea Britanie, Germania sau Spania. Dezvoltarea acestor proiecte vine în condiţiile în care compania are în derulare investiţii într-o nouă linie de producţie.

    În vara acestui an, Antibiotice a anunţat că, în intervalul 2014-2016, va investi 10 milioane de euro într-o nouă secţie pentru unguente şi supozitoare, produse ce vor ajunge atât pe piaţa internă, cât şi la export, acesta fiind cel mai important proiect de investiţii demarat anul acesta.

    Fluocinolon, Nidoflor, Clafen, Cicatrol, Cutaden Bebe sunt doar câteva dintre brandurile ce vor ieşi de pe noua linie de producţie.

    Capacitatea de producţie la nivelul unguentelor (oftalmice) se ridica la 7 milioane de tuburi pe an în 2013, arată datele din raportul anual al companiei. Aceeaşi sursă indică faptul că producătorul a fost lider în vânzări pe gama de unguente, cu o cotă de piaţă de 28,4%, supozitoare (41,3%) şi pulberi injectabile (73,9%).

    Exporturile nu sunt un proiect exclusiv al ultimilor ani pentru Antibiotice. Încă din 1977, Agenţia Medicamentelor şi Alimentelor din SUA (FDA) a autorizat fluxul de producţie al substanţei active Streptomicină, iar în 2002 aceeaşi entitate a autorizat fluxul de producţie al Nistatinei, care a devenit cel mai important produs de la export. Anul trecut, fabrica ieşeană s-a aflat pe primul loc în topul mondial al producătorilor de Nistatină. Antibiotice exportă însă şi produse finite. În SUA, primele produse finite au fost exportate în 2010.

    Noua strategie a companiei de dezvoltare a exporturilor a reuşit să schimbe balanţa produselor care trec graniţa, dar şi imaginea companiei, producător recunoscut internaţional pentru substanţele active: în 2013, pentru prima dată, produsele finite ale Antibiotice au depăşit valoarea livrărilor de substanţe active. În total, Antibiotice are peste 70 de produse la export care ajung în 72 de ţări prin intermediul a 120 de parteneri.

    Prezenţa Antibiotice pe pieţele externe înseamnă însă şi reprezentanţe în afara ţării; cea mai recentă este cea din Chişinău, de anul trecut, compania mai având deschis un birou la Moscova. Prin aceste reprezentanţe, producătorul vrea să îşi promoveze direct produsele şi are discuţii pentru deschiderea de noi astfel de proiecte.

    Anul acesta, exporturile companiei ar putea creşte cu încă 10%. De la acest nivel, Antibiotice va fi unul dintre marii exportatori de produse farmaceutice din România. Deşi slab dezvoltate, exporturile de medicamente ale României au fost în creştere în ultimii ani în condiţiile în care producătorii sunt în căutarea de noi destinaţii pentru a compensa dificultăţile de pe piaţa internă. La nivel total, exporturile farma sunt de 150-200 milioane de euro, iar cele mai multe fabrici care exportă sunt cele deţinute de multinaţionale, care derulează această activitate prin intermediul birourilor locale.