BusinessMagazin

Tag: societate

  • Un dejun cu delicatese

     

    Deschiderile au loc pe o piata pe care delicatese ca icrele de Manciuria sau trufele au inceput sa fie temeiul unor afaceri coerente in 2005, cand se lansa Delicateria Traiteur, printr-o investitie de 100.000 de euro a companiei Gusto-Elysée Receptions. Magazinul, dezvoltat dupa un concept importat din Franta, vindea in premiera produse ca somon afumat, terina de somon, caprioara, fazan sau vinuri selectionate. Delicateria imparte acum piata cu alti jucatori cu experienta precum Le Manoir, French Bakery, Croissant de Paris sau Leonidas. In total insa, brandurile care vand gastronomie de lux cu greu trec de zece si se adreseaza unui segment destul de restrans, maxim 10% din populatie.
     
    Delicatesele par a fi totusi rezistente la criza, avand in vedere deschiderile de magazine din ultimele luni. Brandul francez de brutarie si patiserie Paul, cu un istoric de peste 120 de ani, a intrat in Romania la finalul lui 2008 cu doua magazine (Dorobanti si Baneasa Shopping City). Zilnic, aproximativ 1.000 de clienti trec pragul brutariilor pentru croissant, pain au chocolat, macaron sau bagheta frantuzeasca. Pentru 2009, reprezentantii din Romania ai brandului estimeaza o cifra de afaceri de 2 milioane de euro. La inceputul anului in curs s-a deschis si Gourmandise Traiteur din zona Rosetti, care vinde mirodenii, piept de gasca afumat, foie gras d’oie, mousse de foie de canard, prosciutto San Daniele, kefir, vinuri sau ciocolata. In contextul in care se adreseaza unui segment de populatie care nu pare sa fie afectat de criza, magazinele de delicatese au dezvoltat si zona de restaurante, o strategie menita sa atraga si mai mult clien­tii spre aceste produse. Chocolat, care si-a castigat pozitia pe piata datorita produselor de cofetarie si specialitatilor din paine, s-a extins anul acesta cu doua astfel de localuri in Capitala. “Noi am gandit trei module Chocolat – 40 de metri patrati la Dorobanti, 100 de metri patrati la Mosilor si spatiul initial, de 200 de metri patrati de pe Calea Victoriei. In functie de rezultatele fiecaruia dintre ele urmeaza sa definitivam strategia de dezvoltare”, spune Tudor Constantinescu, proprietarul si administratorul Chocolat Créateur de Gout, care a alocat un buget de investitii de 250.000 de euro pentru 2009.
     
    Chocolat intra pe piata in martie 2006, cu magazinul de pe Calea Victoriei. Proprietarul, care la 15 ani a plecat din Romania, s-a specializat in Belgia, unde a absolvit un institut gastronomic. “Micile secrete le-am invatat de la cei mai importanti maestri cofetari, precum Wittamer, Marcolini sau Herman Van Dender. Este foarte dificil sa obtii un stagiu acolo, exista liste de asteptare, pentru ca nu accepta pe oricine.” Daca pasiunea pentru gastronomie a dezvoltat-o in Belgia, spiritul de business l-a capatat in Statele Unite, unde timp de patru ani a fost consultant gastronomic pentru lanturi hoteliere sau operatori de vase de croaziera (Marriott sau Royal Caribbean).
     
    “Proiectul Chocolat l-am crescut pe parcursul calatoriilor mele, pentru ca am vazut multe astfel de locuri in toata lumea. Mi-am dorit un concept nou cu o identitate puternica”, afirma Constantinescu. Rezultatul a fost un salon-cofetarie decorat cu materiale naturale (lemn) care aminteste de bucatariile belgiene. “Am vrut sa ma intorc la natura care ne-a inspirat in tot ceea ce am facut. Nu mi-am dorit sa punem foarte mult accent pe decor, mai degraba mi-am propus ca interiorul sa puna in valoare prajiturile si meniul.” Desi meniul de la Chocolat include si feluri principale, Constantinescu spune ca prajiturile sunt atractia locului. “Am avut in vedere mentalitatea romanilor si am adaptat retetele. Nivelul gastronomic din Franta sau Belgia a evoluat foarte mult, iar combinatiile de gusturi sunt neobisnuite pentru un om normal. Astfel incat am inceput cu o gama clasica, iar abia din toamna vom introduce si retete mai deosebite, ca de exemplu ciocolata cu piper.” Ingredientele provin in general din Belgia sau Franta, iar din Romania, Constantinescu spune ca lucreaza numai cu materii prime bio. La capitolul bestseller mentioneaza prajitura Forêt Noire (un mousse de ciocolata neagra in combinatie cu zmeura, frisca si un blat de ciocolata, totul invelit in ciocolata clasica), bezeaua traditionala, fursecurile sau pralinele.
     
    Constantinescu spune ca are in plan construirea unei unitati de productie de 1.500 de metri patrati care sa sustina dezvoltarea, iar anul viitor ar vrea sa deschida doua noi localuri, pe Decebal si in Piata Amzei, dar totul depinde de evolutia pietei.
     
    “Strategia cea mai importanta de iesire din criza este sa mentii sau sa cresti daca se poate calitatea, mai ales ca in aceste conditii ai la dispozitie mai multi profesionisti de recrutat de pe piata. Si bineinteles, sa mentii preturile”, spune Constantinescu, estimand o crestere de 100% a cifrei de afaceri in 2009 datorita noilor restaurante. “Am observat ca exista o diferenta de trafic, in functie de perioada din zi. Pe Calea Victoriei este mai gol in timpul zilei din cauza locurilor de parcare si vanzarea este mai consistenta in intervalul 18-24. In celelalte localuri este invers”, comenteaza proprietarul Chocolat.
     
    Cel mai vechi jucator de pe piata de delicatese, Delicateria Traiteur, a deschis la randul sau un restaurant la jumatatea anului 2007, in cadrul magazinului din zona Dorobanti, pe o suprafata de 50 de metri patrati. “Ideea a pornit de la clienti, care ar fi vrut un loc unde sa zaboveasca. La origine, conceptul este de wine bar, un loc unde se pot bea vinuri la pahar, iar produsele din magazin sunt disponibile si la bar”, spune Iustina Diaconu, director executiv al Delicateria Traiteur.

     

  • Jocuri de societate

    Una dintre nisele de piata care profita de criza financiara (cel putin pentru moment) pare sa fie cea a jocurilor de societate. Aflate multa vreme in umbra jocurilor pe calculator, in ultima perioada jocurile de societate au inceput sa castige teren. Retailerii anunta cresteri de peste 200%, iar pasionatii sunt tot mai multi.
     
    Cristina Manole, general manager la compania de resurse umane Exceed Consulting, spune ca in ultima perioada a redescoperit jocurile de societate: “Joc scrabble cu sotul si socrii mei. Totul decurge dupa un adevarat ritual: incepem cu floricele si juice, apoi stabilim echipele. Pe parcurs se isca tot felul de <conflicte>, pentru ca inventam diverse cuvinte, juram ca ele exista in DEX doar cu scopul de a lua punctajul si a nu pierde randul. Se intampla sa ne sunam prieteni doar pentru a verifica existenta cuvantului <inventat>”.
     
    Rodica Segarceanu, legal & tax partner la compania de consultanta Deloitte, se declara adepta jocurilor de societate clasice. Segarceanu spune ca isi petrece weekendurile pe Valea Doftanei alaturi de prieteni si, pe langa discutiile “intre generatii”, adesea joaca bridge. “Bridge-ul l-am invatat in tinerete, la renumitele ceaiuri de pe vremuri, ocazie cu care eu si grupul meu de prieteni am inceput sa jucam bridge. Din pacate, astazi nu multi tineri il stiu, dar e un joc chiar interesant.”
     
    Declaratiile comerciantilor confirma ca sunt tot mai multi cei care au redescoperit jocurile de societate. “Vanzarea jocurilor de societate a urmat o tendinta de crestere in 2008 comparativ cu 2007, inregistrand o crestere de 65%. Din totalul vanzarilor de jocuri in lantul de retail Diverta, jocurile de societate reprezinta aproximativ 20%”, sustine Flaviu Pastor, communication manager al Diverta.
     
    Numarul celor atrasi de jocurile de societate creste exponential, pentru ca, pe termen lung, fiecare joc vandut aduce cel putin doi cumparatori noi. “Desi este achizitionat de o singura persoana, piata se extinde continuu datorita faptului ca participantii la joc devin la randul lor cumparatori potentiali”, sustine Tánczos András, director general al distribuitorului de jocuri Lineart, care detine si site-ul www.cutia.ro, retailer online de jocuri. Directorul Lineart spune ca, fata de 2007, anul trecut cresterea a fost de 500%. “Trebuie luat insa in considerare faptul ca am inceput aceasta afacere la mijlocul anului 2007 si am inceput sa devenim cunoscuti printre fanii jocurilor de societate abia pe la sfarsitul acelui an”, explica managerul.
     
    Unul dintre factorii care contribuie la dezvoltarea apetitului pentru socializarea, de exemplu, in fata unei table de “Monopoly” este situatia economica; dupa cum au prezis specialistii in tendinte, oamenii incep sa caute metode de socializare mai putin costisitoare, in interiorul casei. “Jocurile de societate au fost dintotdeauna o metoda de relaxare si de exersare mentala. Acum cu atat mai mult, cand stresul cotidian este omniprezent, jocurile de societate sunt o alternativa de deconectare alaturi de prieteni. Componenta de socializare are un rol foarte important si, chiar daca in paralel jocurile video sunt foarte populare, piata jocurilor de societate este in expansiune”, spune Pastor de la Diverta.
     
    Cristina Manole confirma: “Pe langa placerea de a ma juca, bucuria, rasul, detasarea fata de viata agitata de zi cu zi, jocul m-a ajutat sa imi imbunatatesc relatia cu ceilalti participanti. Radem, glumim unul pe seama celuilalt, facem aliante in functie de partenerul de echipa”.
     
    Retailerii sustin insa ca perspectiva crizei economice are si un revers negativ pentru piata jocurilor. “Am auzit multe glume care sustineau ca jocurile de societate profita de criza. Da, probabil ca oamenii se vor distra mai mult daca vor avea mai mult timp liber, deci si jocurile de societate vor avea de castigat. Dar dupa parerea mea, in ceea ce priveste vanzarile, aceasta este intr-adevar doar o gluma, chiar o gluma proasta”, comenteaza Tánczos András. Aceste jocuri nu pot fi considerate foarte ieftine, spune el, astfel incat, in vreme de criza, “oamenii raman la posibilitatile de distractie obisnuite, cum ar fi televizorul si calculatorul, nu investesc in noi modalitati de distractie”. Pretul unui joc de societate variaza intre 40 si 300 de lei.
     
    Intr-un top al celor mai bine vandute jocuri de societate, comerciantii asaza jocurile de strategie pe primul loc. “<Colonistii din Catan> si <Carcassonne> au avut pana acum cel mai mare succes. In afara de acestea, sunt la mare cautare jocurile de rol, in care jucatorii intra intr-o lume a fanteziei si se lupta unul cu celalalt, intrand in pielea unor personaje cu puteri supranaturale”, spune directorul Lineart. In topul Diverta conduc “Monopoly”, “Twister” si 150 de jocuri de la Noriel.

  • Isarescu, personalitatea anului 2008

     Anul acesta, debutul crizei financiare intr-o perioada in care autoritatile au fost ocupate exclusiv de campania electorala a facut ca singura institutie care a ramas sa abordeze criza si sa incerce sa-i limiteze efectele sa fie Banca Nationala, condusa de guvernatorul Mugur Isarescu.

    Pentru unii e un finantist cu viziune ingusta, care a gatuit creditarea, a nedreptatit bancile si duce o lupta fara sorti de izbanda cu speculatorii ce vor sa doboare moneda romaneasca. Pentru altii este eroul zilei, salvatorul leului si aparatorul economiei, cel ce ar fi trebuit sa ajunga prim-ministru sau ministru de finante in noul guvern. Criza financiara l-a transformat aproape peste noapte pe Mugur Isarescu, cel care de 18 ani conduce banca centrala, dintr-un personaj relativ discret in cea mai comentata figura publica, in stare sa starneasca reactii vehemente pro si contra mai mult chiar decat politicienii din partide.
     
    Nu avem in vedere insa, daca vorbim de “personalitatea anului”, doar actiunile BNR din ultimele luni, de contracarare a speculatiilor din piata valutara. Intr-un an confiscat integral de alegeri, in care programele electorale nu aveau cum sa includa scenarii economice pesimiste sau masuri care ar fi indepartat electoratul, opiniile guvernatorului au inceput sa aiba o alta greutate in ochii publicului. Isarescu si-a asumat cu buna stiinta o sarcina care nu ii apartinea, cea a Executivului, explicand ca pentru orice guvern este mai greu sa recunoasca o problema sau sa promoveze masuri de corectie intr-un an electoral. “Stiu din experienta de premier ca pe cat de usor este sa dai sfaturi, pe atat de greu este sa le puna cineva in practica”, comenta Isarescu in septembrie, amintind de propria sa experienta din anul 2000, cand a ocupat pentru scurta vreme functia de prim-ministru. Iar Banca Nationala si-a asumat in acest an pe de o parte rolul de a atrage atentia tot mai insistent asupra dezechilibrelor din economie, pe de alta parte de a se folosi de politica monetara, unica parghie pe care o are la dispozitie, in raport cu un program fiscal tot mai generos al guvernului.
     
    Nu este pentru prima data cand Isarescu isi intra intr-un astfel de rol. “Politica monetara lasata singura, fara sprijin din partea celorlalte politici economice (fiscale, bugetare si de venituri) poate sa faca uneori mai mult rau decat bine”, spunea Mugur Isarescu, intr-un interviu acordat agentiei Mediafax acum mai bine de zece ani. Emil Constantinescu, presedintele Romaniei in perioada 1996-2000, rememoreaza pentru BUSINESS Magazin ca la instalarea sa in functie, guvernatorul BNR i-a prezentat “nu doar un raport, ci cu un pachet de masuri necesare pentru a scoate Romania din criza: propuneri legislative specifice, propuneri privind activitatea Guvernului, cooperarea cu BNR”. Acest set de masuri a stat, ulterior, la baza reformelor initiate in mandatul de presedinte al lui Constantinescu. Doar ca lucrurile n-au mers dupa plan. In acelasi interviu pentru Mediafax, Isarescu afirma: “S-a facut un program in care s-a spus asa: asta este politica monetara, tu trebuie sa faci pasul asta inainte. Celelalte politici trebuia sa urmeze politica monetara. Politica monetara a ramas in fata, iar celelalte nu au mai facut pasul inainte, ci inapoi. Atunci s-a produs ruptura. Politica monetara, ca sa dea rezultate, trebuia sa fie sprijinita si corelata permanent cu celelalte politici”.
     
    Iar modelul de colaborare intre BNR si Executiv in care banca centrala ramane pana la urma singura ori are dificultati in a-si apara independenta fata de deciziile acestuia s-a repetat, intr-un fel sau in altul, si in guvernarile ulterioare. Anul acesta, cel mai semnificativ episod a fost legat de reactia iritata a ministrului finantelor, Varujan Vosganian, nemultumit de avertismentele repetate ale sefului BNR in privinta structurii de cheltuieli publice si a deficitului bugetar. In ultimele luni, intr-adevar, situatia s-a deteriorat si mai mult, pe masura ce promisiunile electorale au ingreunat si mai tare bugetul, sumele colectate la bugetul de stat au scazut in luna noiembrie si deficitul bugetului de stat s-a adancit, amenintand sa depaseasca 3% din PIB.
     
    Acum, banca centrala si guvernatorul cu care imaginea ei se confunda, dupa o “convietuire” de 18 ani, au ramas sa conduca economia, cel putin pana la intrarea in functiune a noului guvern, spune economistul-sef al unei banci din top cinci – “asa cum, de altfel, au fost mereu un pilon de stabilitate intr-o economie guvernata de cicluri electorale”. Iar noul guvern Boc a anuntat deja ca va forma o comisie, impreuna cu experti de la BNR, pentru a pune la punct programul economic de guvernare pentru 2009.
     
    Mai mult, asa cum s-a intamplat aproape in fiecare ciclu electoral din istoria recenta, numele guvernatorului a fost vehiculat de multi ca fiind “in carti” pentru sefia noului Cabinet sau chiar a unui eventual guvern de tehnocrati. Cu experienta nu foarte fericita a pozitiei de premier acceptate in 2000, la insistentele fostului presedinte Emil Constantinescu, Mugur Isarescu a declarat in repetate randuri ca nu mai este interesat de aceasta functie, dand de inteles ca prefera sa-si pastreze doar parghiile de politica monetara. La sfarsitul anului 2000, Isarescu s-a intors la banca centrala si de atunci a preferat sa se tina departe de scena politica.
     
    In schimb, sau poate tocmai de aceea, Isarescu a castigat pe parcursul mandatelor la BNR un capital de incredere urias atat pe plan intern, cat si in relatia cu omologii sai straini si cu organismele financiare internationale. Aceasta este, de altfel, una dintre explicatiile longevitatii neegalate de niciun alt sef de banca centrala din regiune si cu atat mai putin de vreo figura publica din tara. Chiar daca a fost vizat de mai multe ori pentru a fi inlocuit (mai ales pe criterii politice), Isarescu a rezistat totusi de-a lungul a trei guvernari diferite (Emil Constantinescu, Ion Iliescu, Traian Basescu) si putini sunt acum cei ce cred ca anul viitor – cand i se incheie actualul mandat – ar putea fi inlocuit. “Este adevarat, a evoluat mult dupa 1990, a crescut odata cu tara”, comenteaza Sebastian Vladescu, fost ministru de finante si fost student al lui Isarescu in anii ‘80, la ASE si apoi la Institutul de Economie Mondiala, care apreciaza ca guvernatorul BNR “a avut o prestatie excelenta in toata aceasta perioada”.

     

  • Sfaturi pentru parinti extenuati

    Ce faci insa cand ajuns acasa, in loc sa te odihnesti trebuie sa-i faci fata unui copil care are nevoie de atentie. Time Out iti spune ce trebuie sa faci ca sa impaci pe toata lumea. Tu vei avea parte de linistea cuvenita iar cel mic nu se va plictisi.

    Citeste mai multe despre sfaturi pentru parinti extenuati pe www.timeoutbucuresti.ro

  • Business Magazin: Oldies but goldies

    In ultimul timp, arta sta la loc de cinste intre hobby-urile la moda ale oamenilor de afaceri, iar comercializarea de obiecte de arta si antichitati s-a transformat intr-un business cat se poate de profitabil.

    Mai multe pe www.protv.ro

  • Cercetatorii americani lovesc din nou

    Desi au mai existat studii care sa arate ca femeile sunt atrase de statutul social al barbatilor, precum si de puterea si situatia materiala a acestora, aspectul fizic al potentialilor parteneri fiind mai putin important, studiul recent, care a luat in calcul 20.000 de barbati americani si date istorice inca de la inceputul secolului trecut, arata ca atunci cand „oferta“ de barbati scade, cum e cazul dupa un razboi, femeile sunt dispuse sa-si mai reduca standardele. In caz contrar, ele devin mai selective cu partenerii alesi pentru maritis, iar sansele de casatorie ale barbatilor cu stare materiala mai proasta se reduc drastic. Studiul confirma o ipoteza avansata cu ceva timp in urma cu privire la comportamentul barbatilor in functie de numarul de femei disponibile. Ipoteza era ca barbatii devin mai fideli nevestelor si sunt mai interesati de cresterea copiilor cand „oferta“ de femei este mai redusa decat atunci cand au la dispozitie o gama larga de potentiale partenere.

  • Cu Micul Paris pe eticheta

    Imaginea imparatesei Sissi sau a lui Mozart au fost transformate intr-un brand care vinde produse si servicii in toata Austria, iar pub-urile si cafenelele din Londra profita de simbolurile monarhiei, dar si de umbra misterelor lui Sherlock Holmes. Fiecare mare oras si-a construit brandul pornind de la figurile istorice sau literare ale vremurilor sale de glorie, iar companiile au preluat aceste simboluri si le-au adaptat pentru promovarea propriilor produse.

    Bucurestiul are si el personaje si atmosfera demne de folosit de companiile aflate in cautarea unui plus de sarm pentru imaginea proprie. Cum orasul si-a trait perioada de glorie la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, brandul Micului Paris pare o mina de aur pentru proprietarii de restaurante sau cafenele. „Noi cumparam orice produse amintesc de Bucurestiul de altadata, sunt oameni care vin special la noi si vand antichitati“, spune Denes Tibor, managerul cafenelei „Festival ’39“ din apropierea centrului vechi al Bucurestiului, referindu-se la modul de decorare a cafenelei. La intrare se afla un stalp al carui model este preluat din Bucurestiul vechi, apoi o imagine de pe strada Selari, iar in interior peretii sunt decorati cu fotografii originale din perioada interbelica. E drept insa ca ideea localului pleaca din alta parte, precizeaza Denes: „Cafeneaua a fost conceputa pornind de la figura farmacistului brasovean Leo Greif, cel care a inventat bitterul Festival ’39, iar primul local a fost deschis in Brasov in 1999. Anul trecut l-am inaugurat pe al doilea in Capitala, odata cu zilele Bucurestiului, in luna septembrie“.

    De aceeasi atmosfera a Micului Paris se foloseste cel mai recent intrat pe piata hotelurilor de cinci stele din Bucuresti, Carol Parc. Hotelul cu 20 de camere si apartamente se afla in fosta casa a arhitectului Suter, un bun prieten al regelui Carol, cel care a proiectat si Parcul Carol. Despre drumul pe care l-a parcurs vila arhitectului Suter din fost sediu al ICRAL pana la transformarea intr-un hotel de lux, proprietara Sylvia Petre spune ca a fost anevoios. „Vila era intr-o stare trista. Geamurile care pe vremuri erau construite in arc au fost acoperite, in interior erau camarute de 8-10 metri patrati cu usi metalice, iar podelele din lemn pareau cel putin nesigure“, spune Petre, care a remarcat insa cateva elemente, precum vitraliile, turnuletele sau usa din lemn ce aminteau de farmecul de altadata. Dupa trei ani si o investitie de 6 milioane de euro, vila a fost transformata in hotel de lux, proiectul fiind premiat de Uniunea Arhitectilor din Romania pentru cel mai bun proiect de restaurare si decorare.

    Fiecare camera este diferita, atat din punctul de vedere al decorarii, cat si al organizarii spatiului. „Din constructie, nicio camera nu semana cu cealalta, asa ca m-am hotarat sa le decoram in culori diferite. In plus, am vazut foarte multe lucruri frumoase si nu m-am putut decide la un singur model, asa ca fiecare camera are personalitate proprie“, spune proprietara. Rezultatul – interioare tapetate cu matase, accesorizate cu mobila din lemn masiv, canapele ce amintesc de camerele regale, opere de arta colectionate in timp sau achizitionate special, o biblioteca in miniatura si carti de colectie. In hol se afla un candelabru din sticla de Murano cu circumferinta de 14 metri si peste 2.000 de cristale. „Am avut si turisti de la Hollywood veniti in slapi“, afirma Petre, amintind ca aici s-au cazat Beyonce si membrii trupei Deep Purple cand au venit in Romania.

    Sylvia Petre, fosta interpreta de harpa de origine germana, a dobandit gustul pentru trecut din locurile natale. „Am crescut in orasul Stralsund, port la Marea Baltica, fondat in 1234. Orasul, construit din caramida rosie, nu a fost foarte afectat de razboi si s-a pastrat mare parte din istorie, in prezent fiind parte a patrimoniului UNESCO. Totul a fost reconditionat acolo si arata ca o poveste“, spune Petre. Farmecul Bucurestiului de altadata i-a inspirat din plin pe scriitori, iar editurile promoveaza intens cartile care evoca perioada de glorie a orasului. Editura Paralela 45 a lansat pana in prezent 12 carti care au avut ca personaj principal Bucurestiul. „Exista un mit al orasului interbelic, cosmopolit si dezinhibat, a carui viata era sincronizata cu cea din capitalele europene. Exista institutii a caror istorie ilustreaza identitatea Bucurestiului de dinainte de comunism. Iar cititorii vor sa traiasca – citind – acele vremuri. Este vorba despre efervescenta culturala de la Capsa, de protocolul Casei Regale, de balurile organizate de Martha Bibescu la Mogosoaia“, comenteaza Simona Dumitru, responsabil de marketing la editura Paralela 45. Reprezentanta editurii spune ca volume precum „Bucuresti. Amintiri si plimbari“ de Catherine Durandin, „Bucurestiul modern. Radiografia unei prabusiri“ de Constantin Olariu sau „Bucurestiul in 1906“ de Frederic Damé s-au vandut in peste 5.000 de exemplare, iar „Amintiri si plimbari“ de Catherine Durandin si „Bucurestiul subteran, cersetorie, delincventa si vagabondaj“ de Adrian Majuru se afla deja la a doua editie.

  • Se poarta nebunia

    Crazy Robertson, pe numele sau adevarat John Wesley Jermyn, s-a ales cu porecla pe care o poarta astazi de pe urma acrobatiilor sale pe role si de la faptul ca, in general, atunci cand cineva incearca sa discute cu el, primeste ca raspuns o balbaiala de neinteles. Robertson locuieste pe Robertson Boulevard, a doua artera comerciala ca importanta dupa Rodeo Drive pentru cei din Beverly Hills. Tricourile cu gluga care poarta pe fata poza lui dansand si pe spate sloganul „No money, no problem“ („Fara bani, fara probleme“) costa 98 de dolari si s-au vandut atat de bine, incat unii s-au apucat sa afirme ca Jermyn ar fi exploatat de catre oamenii de afaceri carora le-a cedat dreptul de folosire a numelui si a imaginii lui.

    Nu este pentru prima oara cand creatorii de moda si-au cautat inspiratia in lumea celor care traiesc pe strazi; John Galliano a lansat acum cativa ani o colectie de haine de matase cu pagini de ziar, iar un creator japonez, Kosuke Tsumura, a produs o haina de nailon cu 40 de buzunare cu fermoar care puteau fi umplute cu hartie de ziar pentru a tine de cald in caz ca posesorul ar fi scapatat. Jermyn e insa primul vagabond autentic ce a dobandit statutul de simbol al modei. Fost sportiv cunoscut, provenit dintr-o familie din clasa mijlocie, declinul sau a inceput la finalul anilor saptezeci, dupa o scurta cariera ca jucator profesionist de baseball. A ajuns sa traiasca pe strazi dupa ce a fost evacuat din apartamentul pe care il ocupa in 1990.

    Un personaj atat de pitoresc nu putea sa nu atraga atentia turistilor, aparand astfel si barfe cum ca de fapt ar fi un milionar care ascunde acest lucru de ceilalti. El insa nu crede in bani, spune Teddy Hirsh, unul din intreprinzatorii care au creat marca lui Jermyn, si prefera sa fie platit cu mancare, alcool si hartie pentru proiectele sale artistice. Pe de alta parte, cei care i-au dat porecla de „crazy“ nu sunt tocmai departe de adevar, sustine sora sa, deoarece Jermyn sufera de schizofrenie si refuza tratamentul sau ofertele de adapost.

  • Poseta cu intentii bune

    Proiectul lui Cameron a luat nastere dupa o perioada petrecuta in Africa, unde ajunsese printr-o organizatie de caritate, Student Partnership Worldwide, in timpul traditionalului an de pauza de studii. Inainte de plecarea din Uganda, unde tinea cursuri pentru tineri, cineva i-a aratat o geanta confectionata din capace de sticle de catre mestesugari. Gratie educatiei primite ca viitor mostenitor al Mulberry, Cameron isi formase simtul afacerilor, fiind capabil sa intuiasca ce se putea vinde bine si ce nu. A reusit sa obtina mai multe exemplare din acest tip de geanta, care au impresionat si alte persoane din Mulberry, si astfel s-au creat primele produse din gama Bottletop.

    Sub patronajul Mulberry, Bottletop a reusit sa adune in 2002 suma de 150.000 de lire sterline (circa 216.000 de euro) din vanzarea de genti, tricouri si brelocuri pentru finantarea unor proiecte filantropice in Africa. Excluderea lui Roger Saul si a sotiei sale din consiliul de administratie al Mulberry in acel an a dus insa la pierderea sprijinului companiei pentru Bottletop. Proiectul insa a continuat, intreprinzatorul dorind sa creeze un brand „cool“ cu produse de calitate, pe care oamenii sa le cumpere de placere si nu din datoria de a contribui la organizatie de binefacere.

    Produsele Bottletop au evoluat de la gentile confectionate din capace de sticle de bauturi racoritoare si piele moale, gama ajungand in prezent sa includa tricouri, carcase pentru iPod, radiouri in editie limitata, brelocuri sau insigne, multe dintre ele confectionate in Africa de Sud, a carei economie depinde de veniturile obtinute din reciclarea deseurilor sub forma de produse atragatoare pentru turisti. Pe langa ineditele produse, Bottletop are si o divizie muzicala ce lanseaza CD-uri si organizeaza seri speciale in diverse cluburi. Muzica de pe CD-urile sale este oferita de nume ca Bono de la U2 sau Fatboy Slim. Banii astfel castigati au permis crearea, cu ajutorul Student Partnership Worldwide, a unui nou program educational in Zimbabwe, care ofera unui numar de 150.000 de tineri informatii si asistenta pentru a se proteja de HIV/SIDA. Din aceeasi sursa a fost finantata crearea unui club in Marea Britanie, Teenspirit, care ofera sprijin tinerilor diagnosticati ca seropozitivi.

  • Secretul cafelei perfecte

    Autoritatile italiene incearca acum sa impuna standarde internationale de preparare: Comisia pentru agricultura din Parlamentul italian a fixat o serie de criterii pe care o cafenea trebuie sa le indeplineasca pentru a primi un certificat de autenticitate pentru cafelele italienesti preparate. Spre exemplu, un espresso trebuie sa aiba „o nuanta castanie cu inflorituri rosii si o consistenta fumurie care duce la formarea unui model uniform ce inchipuie dungi de tigru“. Pentru a fi considerat perfect, un cappuccino trebuie, printre altele, conform Institutului National pentru Espresso din Italia, sa contina 25 ml de espresso si 125 ml de lapte. Spuma laptelui trebuie sa fie alba si varstata cu ciocolata si eventual sa contina un dram de alune pisate. Exista si voci care sustin ca de fapt calitatea cafelei e data de apa, cea mai buna cafea italiana fiind produsa la Neapole datorita faptului ca orasul foloseste sursa de apa descoperita de romani, iar apa foarte dura de aici da un gust deosebit cafelei. Opinia este combatuta de unii specialisti, pe motiv ca apa oricum e filtrata inainte de utilizare, pentru cafeaua perfecta contand astfel calitatea boabelor si felul cum sunt manipulate de catre preparatorii specializati („baristas“).