BusinessMagazin

Tag: proces

  • Ministerul Finanţelor achiziţionează servicii juridice pentru procesul din Suedia, cu fraţii Micula. Aceştia vor să execute silit bunurile deţinute de România din această ţară

    Ministerul Finanţelor a lansat o invitaţie de participare pentru achiziţia de servicii de asistenţă şi reprezentare juridică a României în Regatul Suediei, în legătură cu dosarul arbitral, în care părţi au fost cetăţenii suedezi Ioan şi Viorel Micula şi societăţile Europeean Food S.A., Starmill S.R.L., Multipack S.R.L, în calitate de reclamanţi, şi România, în calitate de pârâtă.

    “Procedura de achiziţie a serviciilor juridice de asistenţă şi de reprezentare juridică a României a fost demarată în contextul în care împotriva României se încearcă declanşarea procedurii de executare silită a bunurilor sale de pe teritoriul Suediei, în legătură cu punerea în executare a hotărârii arbitrale pronunţată de Curtea de Arbitraj Internaţional de pe lângă Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii în dosarul arbitral nr. ARB/05/20”, se arată în răspunsul Ministerului Finanţelor, transmis la solicitarea MEDIAFAX.

    Astfel, natura serviciilor, precum şi durata contractului, sunt stabilite conform invitaţiei de participare astfel:

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O româncă a inventat băutura care poate înlocui cafeaua

    Ioana Cozma, studentă în anul IV în cadrul Facultăţii de Ştiinţa şi Tehologia Alimentelor a USAMV Cluj-Napoca, a declarat, marţi, că a folosit pentru producerea noii băuturi ghindă din stejar roşu, recoltată toamna trecută.

    „Eu nu sunt consumatoare de cafea şi ne-am gândit să obţinem o băutură similară cafelei, boabele de cafea fiind înlocuite cu ghindă. Procesul de obţinere a noii băuturi presupune uscarea ghindei, decojirea, prăjirea la temperaturi în jur de 200 de grade şi măcinarea, care duce la obţinerea pudrei de ghindă. În urma unei analize senzoriale a rezultat că cea mai bună ghindă este cea prăjită la 200 de grade timp de 20 de minute aceasta având un gust şi o aromă similare cafelei. Pudra rezultată în urma măcinării se pune la expresor în care este apă, se pune la foc şi rezultă băutura. Această băutură nu conţine cafeină, însă poate înlocui cafeaua, având proprietăţi energizante ca ale cafelei, este bogată în vitamina A şi E dar şi în antioxidanţi puternici”, a spus studenta.

    Ioana Cozma lucrează la această invenţie din toamna anului trecut, studiul constituind lucrarea sa de licenţă.

  • O româncă a inventat băutura care poate înlocui cafeaua

    Ioana Cozma, studentă în anul IV în cadrul Facultăţii de Ştiinţa şi Tehologia Alimentelor a USAMV Cluj-Napoca, a declarat, marţi, că a folosit pentru producerea noii băuturi ghindă din stejar roşu, recoltată toamna trecută.

    „Eu nu sunt consumatoare de cafea şi ne-am gândit să obţinem o băutură similară cafelei, boabele de cafea fiind înlocuite cu ghindă. Procesul de obţinere a noii băuturi presupune uscarea ghindei, decojirea, prăjirea la temperaturi în jur de 200 de grade şi măcinarea, care duce la obţinerea pudrei de ghindă. În urma unei analize senzoriale a rezultat că cea mai bună ghindă este cea prăjită la 200 de grade timp de 20 de minute aceasta având un gust şi o aromă similare cafelei. Pudra rezultată în urma măcinării se pune la expresor în care este apă, se pune la foc şi rezultă băutura. Această băutură nu conţine cafeină, însă poate înlocui cafeaua, având proprietăţi energizante ca ale cafelei, este bogată în vitamina A şi E dar şi în antioxidanţi puternici”, a spus studenta.

    Ioana Cozma lucrează la această invenţie din toamna anului trecut, studiul constituind lucrarea sa de licenţă.

  • Mihaela Feodorof, executive coach & business consultant: Suntem ceea ce avem spaţiu să devenim

    Prima experienţă care-mi vine în minte, despre care am mai scris într-un alt context, este a Roxanei. Nu o căutaţi în grupul de conexiuni de pe LinkedIn sau Facebook, mai importantă este povestea ei. A venit în relaţia de coaching din disperare de cauză. Cu doar şase luni în urmă făcuse o alegere profesională care valida valoarea la care ajunsese în piaţa de profil. Era în topul vânzătorilor, toate prilejurile în care se afla îi confirmau că se simţea ca peştele în apă cu ceea ce făcea, iar rezultatele ei erau mereu peste aşteptări. Oferta unui jucător mai mare de a se alătura echipei sale a gâdilat orgoliul profesional al Roxanei. După câteva discuţii a acceptat să treacă în ambarcaţiunea mai lustruită a concurenţei. Nu vă grăbiţi să o judecaţi, performerii au nevoie de provocări pentru a se antrena şi a-şi păstra forma. De data aceasta însă, provocarea a fost să vină dintr-o altă direcţie.

    Noul angajator şi mediul său profesional s-au dovedit atât de diferite de ceea ce avea nevoie Roxana încât, chiar punându‑şi toate abilităţile şi profesionalismul la bătaie, simţea cum zi după zi energia ei scădea, iar entuziasmul unui nou început se transforma într-o sumedenie de temeri, ezitări şi îndoieli. Persoana care-şi exprima opiniile asupra demersurilor Roxanei era chiar cea care conducea businessul şi care şi-o dorise în echipă. Aşadar, porţi de scăpare nu erau decat să-i citească pe chip, sau printre rânduri, nemulţumirea în raport cu acţiunile ei profesionale. Iniţiativele nu erau bune, fie timpul alocat pentru a obţine rezultate nu era alocat, mereu era câte ceva nepotrivit. Libertatea de acţiune a Roxanei era doar declarativă, în spatele ei simţea mereu răsuflarea şefului neîncrezător şi perfecţionist. Cum oare să funcţioneze la parametrii maximi comportamentele manifestate natural de un talent?

    Continuarea poveştii o găsiţi în volumul „O să mori de foame”, sub titlul „Talentul devine balast cand managementul este impropriu”.

    Ceea ce am vrut să reamintesc este importanţa alegerii mediului şi a relaţiilor profesionale, astfel ca ele să se acordeze firesc cu aşteptările şi nevoile noastre. Potenţialul de devenire al fiecăruia dintre noi este maximizat, sau blocat, de relaţiile pe care le dezvoltăm.   

    Un alt exemplu care-mi întăreşte crezul că aplicabilitatea acestor concepte este universală ţine de relaţia copiilor cu procesul de învăţare. Familia, şcoala, societatea sunt factorii care susţin sau deviază până la situaţii major conflictuale relaţia copilului cu sine însuşi. Când acesta nu mai vrea (să înveţe, să citească, să asculte etc.), avem tendinţa să ne apărăm şi să spunem că am pus la dispoziţia lui toate mijloacele ca el să performeze sau măcar să obţină rezultate optime. Le-am oferit, nimeni nu contestă asta, dar, cu siguranţă, doar din perpectiva noastră. Până să ajungem să ne punem cu adevărat „în papucii” copilului manifestând şi exersând empatia, comportamentul definitoriu în orice relaţie de suport, mai e drum lung.

    Cadrul în care fiecare dintre noi funcţionează, rafinându-şi acţiunile şi ajungând să obţină rezultate pe măsură, este cel mai important. Pe lângă acesta, cine populează acest spaţiu în relaţie cu noi defineşte calitatea relaţiilor pe care le trăim. Sunt ele în folosul devenirii noastre sau, în pofida bunelor credinţe, mai rău ne încurcă?

    Vin cu un alt exemplu real, doar protejând identitatea subiectului, pe care îl împărtăşesc aici. Bogdan este student la medicină. A muncit mult să ajungă aici, ştim că nu este cel mai facil examen şi demers educaţional pe care să-l practici. Vine însă la pachet cu satisfacţia că cei din jur vor aprecia alegerea ta şi reuşitele din anii de muncă care vor urma. Aparent, Bogdan funcţionează fără cusur, dar în interiorul lui se duce o luptă. Pe cine şi de ce vreau să mulţumesc? Îi este deja limpede că nu-i mai ajunge aprecierea celor din jur. „Woow, medicină, ce provocare, felicitări!“ Pentru cine fac acest efort dacă pe mine nu mă hrăneşte? se întreabă din ce în ce mai des Bogdan. Oare ce aş alege dacă nimeni şi nimic nu m-ar influenţa? Dacă aş da la o parte toate modelele de reuşită pe care părinţii, profesorii, prietenii, mi le aduc în prim-plan, ce ar rămâne la sfârşitul exerciţiului? Iată cum spaţiul de dezvoltare al lui Bogdan este brusc curăţat de impurităţi şi devine limpede că alegerea făcută nu a fost a lui. Nici să-i convingi pe ceilalţi nu este uşor, dar bine măcar că m-am lămurit cu mine însumi, îşi spune Bogdan împăcat.

    Relaţiile cu oamenii cei mai apropiaţi sunt şi cele mai delicate. Să nu-i rănim, dezamăgim, supărăm este miza implicării emoţionale. Pentru că ţinem la ele şi nu vrem să le deteriorăm, amânăm până la cronicizarea diagnosticului să le îngrijim. Dar experienţa ne dovedeşte că toţi cei dragi nouă ar fi mai fericiţi prin simplul fapt că noi suntem fericiţi. Rezultatul este la îndemână: alegerile noastre trebuie să răspundă unei singure condiţii: să fie în acord cu nevoile noastre şi să ne permită dezvoltarea armonioasă în mediul natural.

    Aici se încheie gândul meu despre importanţa relaţiei cu cel care contribuie la devenirea ta şi a terenului propice în care să sădeşti seminţele încrederii în sine, convingerilor şi valorilor fiecăruia dintre noi.

  • Guvernul a aprobat memorandumul pentru pregătirea preşedinţiei României la Consiliului UE

    “Pregătirea preluării preşedinţiei Consiliului UE este o parte importantă a programului nostrum de guvernare şi care se va bucura şi de o finanţare şi un buget începând cu acest an tocmai pentru a arăta importanţa pe care guvernul o dă acestui obiectiv important pentru România”, a declarat miercuri Ana Birchall, ministru delegat pentru afaceri europene.

    De la 1 ianuarie 2019, timp de şase luni, guvernul României va prelua, în premieră, responsabilitatea preşedinţiei a Consiliului UE.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată Alexandra Ceauşescu, nepoata dictatorului Nicolae Ceauşescu

     Alexandra Ceauşescu (20 de ani) este fiica lui Valentin, unul din cei trei copii ai fostului preşedinte al României, Nicolae Ceauşescu.

    Nicolae Ceausescu, dictatorul executat în decembrie 1989 după un proces sumar, a avut trei copii, pe Nicu, Zoe şi Valentin, însă doar ultimul dintre aceştia mai trăieşte. La rândul său, Valentin (68 de ani) are doi copii, pe Daniel (35 de ani), din casnicia cu Iordana Borila, şi pe Alexandra (20 de ani), pe care o are cu actuala soţie, Roxana.

    Cititi mai multe pe www.one.ro

     

  • Aroganţă fără limite: “37 de milioane de lire reprezintă prea puţin pentru stilul de viaţă cu care m-a obişnuit” – GALERIE FOTO

    Cererile ridicole ale unui fost model din cadrul unui proces de divorţ în Marea Britanie au fost făcute publice, scriu cei de la Daily Mail.

    Christina Estrada, de 54 de ani, cere peste 200 de milioane de euro (196 milioane lire sterline) de la soţul, un şeic saudit. Femeia a respins oferta de 37 de milioane de lire sterline pe care avocaţii şeicului i-au propus-o, motivând că suma este mult prea mică pentru standardul de viaţă cu care este obişnuită.

    În actele înaintate completului de judecată, Estrada a cerut un buget anual de un milion de lire doar pentru produse vestimentare, care ar include: 40.000 de lire pentru haine de blană, 109.000 de lire pentru rochii haute-couture şi 21.000 de lire pentru pantofi. “Sunt pantofii cu care m-am obişnuit, acesta e preţul lor.”

    Pe lista cererilor absurde se mai află 50.000 de lire pe an pentru petrecerea de Crăciun, 58.000 de lire pentru două poşete de lux, 4.000 de lire pentru 15 perechi de ochelari sau 26.000 de lire pentru factura telefonului mobil.

    Estrada susţine că cere suma exorbitantă pentru a apăra drepturile femeilor, spunând că deşi stilul ei de viaţă pare extravagant, a dus o viaţă grea plină de responsabilităţi.

    Avocaţii şeicului au atacat-o dur în instanţă: “Cereţi 55 de perechi de ghete şi pantofi, la un buget anual de 58.000 de lire. Nu vi se pare că e vorba de nişte sume aberante?” Ei au făcut apoi referire la o altă cerere, şi anume achiziţionarea unei case de nu mai puţin de 55 de milioane de lire sterline. “Există pe piaţă proprietăţi la preţul de 3,5 milioane, care acoperă toate necesităţile dumneavoastră. Nu vi se pare o soluţie acceptabilă?” Nu chiar, a răspuns femeia. “Acele proprietăţi au mai multe probleme. Au un standard mult sub cel cu care noi ne-am obişnuit.”

    Mai mult, a explicat Estrada, o proprietate de “doar” câteva milioane de lire ar însemna că trebuie să împartă un etaj cu oamenii care se ocupă de întreţinerea casei, iar acest lucru ar fi total inacceptabil.

    Procesul se află de-abia la început, dar a devenit deja subiect central pentru multe publicaţii tabloid din Marea Britanie.

    Foto: Daily Mail

  • Procesul lui Călin Popescu Tăriceanu, amânat. Preşedintele Senatului va fi audiat pe 11 aprilie

    “Nu recunosc acuzaţiile care mi se aduc şi nici nu le înţeleg. Doresc ca judecata în cazul meu să se desfăşoare după procedura obişnuită”, le-a spus Călin Popescu Tăriceanu judecătorilor. Magistraţii au decis ca la următorul termen, stabilit pentru 11 aprilie, să fie audiat.

    “Nu am să intru in detalii decât atunci când o să fiu audiat. Declaraţia domnului Ponta aţi văzut-o că este publică şi cred că este destul de edificatoare şi nu conţine nimic incriminatoriu”, a spus preşedintele Senatului după şedinţa de judecată.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Educaţia, între clic şi abac

    „În clasa I, doamna învăţătoare le prezintă copiilor ce au de făcut la şcoală: povesteşte despre cum vor scrie, vor citi, vor calcula… Le arată materialele de lucru şi îl invită pe unul dintre ei la tablă, îi pune creta în mână şi îl roagă să deseneze ce doreşte el. Copilul, nedumerit, se uită, pe rând, la cretă, la tablă, la învăţătoare şi întreabă: «Bine, şi acum unde dau click?»”. Gluma este veche, de acum 4-5 ani, şi ilustrează perfect necesitatea digitalului în educaţie, completează Măriuca Talpeş, cofondator şi director general al Intuitex, divizia de software pentru educaţie din cadrul grupului Softwin. „Asta nu înseamnă că tabla nu e bună, caietul nu e bun; numai că astăzi mediul digital nu poate să lipsească din învăţare. Copiii trebuie să intervină în procesul dezvoltării, să apese pe ceva, să descopere singuri, şi este prea greu pentru ei acum să stea cuminţei şi să privească tabla timp de 50 de minute”, explică reprezentanta Intuitex. În zilele noastre, copiii tind să-şi dezvolte abilităţi prin interacţiunile cu tehnologia de la vârste mici, iar actul de predare – învăţare trebuie să integreze tehnologia încă de la clasele mici.

    „În acest fel, şcoala ţine pasul cu viaţa de zi cu zi a acestora şi actul de învăţare devinde mai atractiv pentru elevi”, completează în susţinerea ideii şi Alexandru Holicov, CEO al Adservio, platformă românească digitală pentru management educaţional. Astăzi, vedem din ce în ce mai des, mai ales în oraşele mari, şcoli şi grădiniţe unde se folosesc calculatoare, proiectoare sau tablete. Când profesorul foloseşte tehnologia, aceasta nu mai este percepută drept ceva exotic, ci tinde să devină un aspect perfect normal. Însă, din păcate, asta se întâmplă doar acolo unde există atât dotările corespunzătoare, cât  şi profesori dornici să fie în pas cu ceea ce este nou în educaţie, consideră Cosmin Mălureanu, director general al Ascendia (ASC), companie românească specializată pe domeniul eLearning. „În România, paradigma educaţională şcolară a rămas similară cu cea de acum circa 400 de ani. Tabla de lemn a fost înlocuită cu cea de ceramică sau de white-boarduri, locul cretei a fost luat de marker, pâna şi călimara a cedat locul stiloului sau creionului, manualul legat şi scris de mână este acum tipărit etc., însă avem aceleaşi clase, acelaşi fel de bănci, acelaşi tip de program. Pe scurt – acelaşi proces”, adaugă directorul Ascendia.

    Sabina Ştirb, public affairs & corporate citizenship manager SEE în cadrul Samsung, explică mai detaliat ce presupune acest fenomen: „Digitalizarea educaţiei reprezintă crearea unui mediu interactiv în care procesul de predare şi învăţare se transformă şi include, printre altele, conţinut digital, accesibilitate sporită, acces la o multitudine de platforme, instrumente şi informaţii, precum şi colectare, transmitere şi livrare de informaţii într-un mod rapid şi eficient”. Însă, ca orice transformare, acest proces necesită timp şi trebuie să se facă treptat, metodic şi structurat, astfel încât să acopere toate nevoile spune Veronica Dogaru, corporate communication manager la Orange. „Informaţia rămâne în principiu aceeaşi, însă este transpusă într-un mod digital, mai atractiv şi mai interactiv, astfel încât să înlesnească procesul de învăţare”, adaugă reprezentanta companiei telecom. Cu toate acestea, Robert Bindley, directorul uneia dintre şcolile susţinătoare ale digitalizării, American International School of Bucharest (AISB), declară că nu achiziţionează tehnologie doar de dragul tehnologiei, ci analizează mai întâi procesul de învăţare a elevului şi se asigură că investiţia în tehnologie aduce valoare programei respective.

    În acest moment, ponderea între învăţământul clasic şi cel digital în România este în raport de 95% la 5%, conform lui Alexandru Holicov. Tot el spune că România se află în topul ţărilor cu cele mai slabe investiţii în domeniul educaţiei, deci „e lesne de înţeles că şi la capitolul digitalizare ne situăm mult sub nivelul Europei”. Suedia reprezintă cel mai mare investitor în educaţie, care acordă instituţiilor de învăţământ public bugete de 7% din PIB-ul ţării, fiind urmată îndeaproape de Finlanda şi Belgia. „Am speranţe că în următorii ani această piaţă va creşte şi la noi, cadrele didactice încep să fie mai deschise la tehnologie şi să înţeleagă că nu se mai poate altfel, având în vedere că elevii din ziua de astăzi folosesc tehnologie în tot ceea ce fac, mai puţin în şcoală”, declară Holicov.

    În plus, deşi piaţa serviciilor pe segmentul educaţional se dezvoltă pe zi ce trece, problema stă, în continuare, în gradul scăzut de implementare la nivelul şcolilor, mai exact lipsa fondurilor şi a unei legislaţii care să permită unităţilor şcolare să adopte soluţii moderne de management educaţional. Pe lângă asta, ne lovim şi de o rezistenţă la schimbare, mai spune Holicov. Pe de altă parte, pentru a avea o comparaţie relevantă vizavi de poziţionarea în raport cu Europa, trebuie să avem în vedere diferenţele existente la nivel de sistem de învăţământ dintre ţări şi faptul că digitalizarea educaţiei este un proces de durată, care necesită o pregătire amplă şi o transformare pe termen lung, consideră Veronica Dogaru. „În ultimii ani, s-au făcut progrese în acest sens şi la noi în ţară”, adaugă reprezentanta Orange.

     

  • Ştirea despre România care a apărut în TOATE ZIARELE din lume. Au fost condamnati PE VIAŢĂ. „E dincolo de puterea de înţelegere a oricui”

    Un caz absolut şocant care are în centru o familie de români stabilită în Canada a făcut înconjurul presei mondiale. Românii Emil şi Rodica Rădiţă au fost condamnaţi pe viaţă de un tribunal din Canda după ce au luat o decizie de neînţeles care a dus în final la moartea fiului lor în vârstă de 15 ani. 

    „Acţiunile dumneavoastră sunt dincolo de puterea de înţelegere a oricui. Aţi persistat în această atitudine de nepăsare până când copilul a murit”, a argumentat judecătorul decizia. Înainte de a fi condamnaţi, cei doi soţi au primit ocazia de a se adresa instanţei, însă au refuzat. 

    Află aici ştirea despre România care a apărut în TOATE ZIARELE din lume. Au fost condamnati PE VIAŢĂ. „E dincolo de puterea de înţelegere a oricui”