BusinessMagazin

Tag: inteligenta

  • Cum vor arăta oamenii peste 1.000 de ani: ochii roşii, pielea închisă şi conectaţi la inteligenţa artificială – FOTO, VIDEO

    Potrivit experţilor de la AsapScience, citaţi de Daily Mail, omul ar putea să aibă ochii roşii din cauza mutaţiilor pe care este posibil să le sufere ADN-ul nostru, iar pielea va fi mult mai închisă la culoare ca o consecinţă a încălzirii globale.

    Cei AsapScience descriu într-un material video un scenariu ipotetic legat de modul în care corpul omenesc ar putea fi în parte o maşinărie. În plus, am putea avea abilitati supraomeneşti, prin mutaţii genetice.

    “În viitor, nanoboţii vor fi parte integrală a organismului nostru şi ne vor consolida abilităţile”, se precizează în clip.

    “Nu vom mai fi limitaţi la propriul trup, vom fi un amestec de biologic şi tehnologie”, explică savanţii.

    Evoluţia ştiinţei va face ca generaţiile viitoare să aibă oameni din ce în ce mai inteligenţi şi mai atractivi din punct de vedere fizic. Dar în acelaşi timp cu inteligenţa, puterea şi frumuseţea, similitudinile genetice sau lipsa diversităţii pot fi provoca o nouă maladie a viitorului, ce ar putea distruge întreaga rasă umană, avertizează oamenii de ştiinţă.

  • Cea mai inteligentă clădire din lume, locul unde securitatea şi curăţenia sunt asigurate de roboţi

    Ştie unde locuieşti. ştie ce maşină conduci. Ştie cu cine te întâlneşti şi cât zahăr pui în cafea. Este vorba despre edge, probabil cel mai inteligent spaţiu de birouri construit până acum.

    O zi petrecută în clădirea Edge din Amsterdam începe cu o aplicaţie pentru smartphone dezvoltată împreună cu principalul chiriaş al imobilului, compania de consultanţă Deloitte. Din clipa când te-ai trezit, eşti conectat. Aplicaţia îţi verifică programul, iar clădirea îţi recunoaşte maşina la intrare şi te direcţionează către un loc de parcare. Apoi, aplicaţia îţi găseşte un birou, pentru că la Edge nu ai un birou personal. Nimeni nu are. Spaţiile de lucru se alocă în funcţie de programul pe care îl ai: aşezat la birou, în picioare în dreptul unui pupitru, într-o cabină de lucru, într-o sală de şedinţe, pe balcon sau într-o “cameră de concentrare”. Indiferent unde ai merge, aplicaţia îţi cunoaşte preferinţele în privinţa luminii şi a temperaturii şi adaptează atmosfera în consecinţă.

    Edge este şi cea mai ecologică clădire din lume, potrivit agenţiei britanice de evaluare BREEAM, care i-a acordat cel mai mare scor atribuit vreodată, 98,4%. Olandezii au o expresie pentru toate acestea: „het nieuwe werken“, adică noul mod de lucru. Este vorba despre utilizarea tehnologiei informaţiei pentru a adapta stilul de lucru cu spaţiul în care se desfăşoară activităţile. Este vorba despre eficienţa resurselor în sens tradiţional – panourile solare produc mai multă electricitate decât consumă clădirea –, dar şi despre utilizarea optimă a resursei umane.

    Această clădire a necesitat numeroase invenţii. Panourile LED supereficiente au nevoie de atât de puţină electricitate încât pot fi alimentate cu aceleaşi cabluri care transportă datele pentru internet. Panourile sunt dotate totodată cu senzori de mişcare, lumină, temperatură, umiditate, creând un plafon digital răspândit în clădire ca sinapsele unui creier. În total, în clădirea Edge există nu mai puţin de 28.000 de senzori.

    “Credem că putem fi Uberul clădirilor. Le conectăm la internet, le facem mai eficiente, iar în final în lume va fi nevoie de mai puţine imobile”, a declarat pentru Bloomberg Coen van Oostrom, directorul general al dezvoltatorului OVG Real Estate.

    UN ATRIUM DE 15 ETAJE.

    Atriumul este centrul gravitaţional al sistemului solar al Edge. Panourile celulare dintre etaje permit circulaţia aerului, care este evacuat prin acoperiş, creând astfel un sistem natural de ventilaţie. Variaţiile mici de căldură şi curenţii de aer îi fac pe ocupanţii clădirii să se simtă ca şi cum ar fi afară. Chiar şi într-o zi furtunoasă, clădirea rămâne luminoasă, cu lumină naturală.
    Atriumul şi acoperişul său înclinat, care din exterior arată ca şi cum ar fi fost tăiată o felie din clădire, inundă spaţiile de lucru cu lumină naturală, iar fiecare post de lucru se află la mai puţin de şapte metri de o fereastră.

    “Un sfert din această clădire nu este alocat spaţiilor de birouri, ci locurilor de întâlnire. Începem să observăm că spaţiul de birou nu mai este doar un loc de muncă în sine, ci trebuie să creeze o comunitate de lucru, un loc unde oamenii să dorească să vină, unde ideile sunt încurajate, iar viitorul este stabilit”, a explicat Ron Bakker, arhitect al proiectului Edge, la firma PLP Architecture.

    UN NOU MOD DE LUCRU. Circa 2.500 de angajaţi ai Deloitte împart 1.000 de birouri. Conceputul este numit hot desking” şi încurajează crearea de noi relaţii, interacţiunile întâmplătoare şi, la fel de important, utilizarea eficientă a spaţiului. Birourile sunt folosite doar la nevoie. Unele încăperi minuscule ale Edge conţin doar un şezlong şi o lampă, perfect pentru a da un telefon. Există de asemenea săli de jocuri şi baruri unde automatele ştiu cum îţi place cafeaua. Ecrane plate uriaşe aflate la fiecare colţ se pot conecta automat cu orice telefon sau laptop.

    Cum angajaţii care lucrează în Edge nu au birouri proprii, există în schimb dulapuri. Tot ce are de făcut un angajat este să găsească un dulap cu lumină verde şi să îşi folosească legitimaţia pentru a-l putea utiliza. Angajaţii sunt descurajaţi să păstreze un anumit dulap timp de mai multe zile sau săptămâni, parţial pentru că filosofia conceptului este ca oamenii să nu mai fie legaţi de un anumit loc sau de un sistem rigid de gândire.

    Deloitte colectează gigabiţi de date despre cum interacţionează oamenii cu Edge. Tablouri centrale de bord monitorizează totul, de la consumul de energie până la momentul când automatele de cafea trebuie aprovizionate. În zilele în care sunt aşteptaţi la muncă mai puţini angajaţi, o întreagă secţiune a clădirii ar putea fi închisă, reducând astfel costurile pentru încălzire, răcire, iluminare şi curăţenie.
    Filosofia generală a Deloitte în legătură cu Edge a fost că o investiţie care se amortizează în mai puţin de 10 ani merită încercată. Plafonul digital a fost una dintre cele mai costisitoare inovaţii. Deloitte nu a dorit să dezvăluie costul, dar Erik Ubels, director pentru informaţii la Deloitte în Olanda, a spus că va fi nevoie de aproximativ opt ani pentru amortizarea acestuia. Nu există niciun dubiu, a spus Ubels, că viitorul tuturor clădirilor va fi conectarea, atât în interiorul acestora cât şi cu alte clădiri. Întrebarea de mai multe miliarde de dolari este cine o va face. Oricine va reuşi acest lucru va fi una dintre cele mai de succes companii din lume”, consideră Ubels.

  • Ţara cu cei mai INTELIGENŢI copii din lume. Care este SECRETUL – VIDEO

    Potrivit CNN, Singapore a fost declarată oficial ţara cu cei mai inteligenţi copii din lume, elevii şi studenţii cu rezultate excelente la învăţătură reprezentând regula, şi nu excepţia.

    “Singapore este un caz fascinant. Această ţară a fost un important port britanic înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Când britanici au părăsit-o şi şi-au închis baza militară de aici, Singapore era într-o situaţie foarte proastă. Însă, acum, ei au una dintre cele mai performante economii din lume. Au reuşit asta datorită educaţiei”, a declarat Marc Tucker, preşedintele Centrul Naţional pentru Educaţie şi Economie, din SUA.

    URMĂREŞTE VIDEO AICI

    Marc Tucker a explicat că secretul sistemului educaţional din Singapore este reprezentat de calitatea cadrelor didactice: “Profesorii sunt recrutaţi din rândul celor care au obţinut rezultate foarte bune în timpul liceului sau facultăţii”.

    CNN notează că modul în care a fost conceput sistemul de învăţământ s-a schimbat la începutul anilor ’70, când economia a demonstrat că este nevoie de forţă de muncă inteligentă, pregătită să facă faţă noilor tehnologii. Astfel, s-a trecut de la un sistem în care învăţatul pe de rost era regula la unul care încurajează creativitatea elevului. 

    “Şi-au pus întrebarea: Ce putem face astfel încât copiii noştri să aibă succes într-o economie a viitorului? Le-a fost clar, de la început, că economia mondială nu mai recompensează oamenii pentru ceea ce ştiu. Google ştie totul. Sunt recompensaţi oamenii care ştiu ce să facă cu ceea ce ştiu. Accentul pe aplicarea şi utilizarea creativă a cunoştinţelor reprezintă un aspect important, foarte important în Singapore şi în alte ţări asiatice”, a declarat Andreas Schleicher, director în cadrul Organizaţiei pentru Cooperarea şi Dezvoltarea Economică.

    Un alt aspect important al sistemului de învăţământ din Singapore îl reprezintă începerea educaţiei la o vârstă foarte fragedă.

    “Primii ani din viaţa unui copil sunt foarte importanţi.  Deci, atunci când copilul are încredere în el, acea încredere îl va ajuta în primii ani de şcoală. Nu ne dorim doar copii deştepţi, ci copii optimişti”, a declarat Diana Ong, educatoare la o grădiniţă din Singapore.

    Andreas Schleicher a mai spus că educaţia copilului reprezintă o componentă importantă în cultura acestor ţări. “Totul pleacă de la resursele financiare. Prioritară este educaţia. În aceste ţări, părinţii şi bunicii îşi vor investi ultimele resurse, ultimii bani în educarea copiilor lor. Se vedea asta şi în politicile statului, educaţia este primordială. Acesta este viitorul”, a mai spus  Andreas Schleicher.

  • Priveşte cum 43 de aruncări cu banul creează un moment muzical inedit – VIDEO

    43 de aruncări cu banul simultane realizate de către 43 de oameni creează un moment muzical de două minute.  Clipul a fost realizat de către trei agenţii de creaţie în vederea promovării unei băuturi energizante.

    Fie că e vorba de mult antrenament şi precizie japoneză, fie că e vorba de o editare inteligentă în post-producţie, videoclipul ne arată o metodă inedită de promovare. 

  • Inteligenţa Artificială: extinderea sau nimicirea universului uman

    – Spune-mi definiţia moralităţii.
    – Nu am etică.
    – Trebuie să ştiu mai multe despre moralitate.
    – Nu ştiu ce înseamnă etica.
    – Ok, moralitate?
    – Integritate.
    – Ce e aia integritate?
    – Îmi pare rău, nu ştiu ce altceva să îţi spun.
    – Fii moral!
    – Fii bărbat!

    Nu este o discuţie desprinsă dintr-o conversaţie pe stradă sau dintr-o piesă de teatru absurd. Este un dialog purtat între un tehnician de la Google şi unul dintre cei mai avansaţi „chatterbots“ (robot care vorbeşte), adică un program care învaţă să facă conversaţie bazat pe exemple date de dialog. În cazul de faţă exemplele sunt luate din sute de scenarii de film. Programul nu doar aruncă cuvinte memorate către interlocutor, ci recunoaşte anumite cuvinte, înţelesuri şi poate forma noi întrebări din cele care i-au fost adresate.

    Modelul nu este unul perfect,  răspunde scurt şi la obiect şi câteodată o face nesatisfăcător, dar un program ce reţine fapte, înţelege contexte şi poate genera noi întrebări este un început încurajator, rezultă dintr-un raport publicat de Google. O astfel de inteligenţă artificială se obţine printr-un proces numit computerizare cognitivă, adică computerele sunt învăţate să mimeze câteva moduri în care creierul uman funcţionează. Majoritatea lucrărilor în acest domeniu au pus accent pe prelucrarea limbajului natural, sau lingvistica computaţională (natural language processing). Computerul preia texte sau discursuri aşa cum apar în cărţi şi în documente, iar maşina extrage înţelesul şi contextul.

    Acesta este doar un exemplu de inteligenţă artificială (IA) dezvoltată în momentul de faţă. Chiar dacă nu am ajuns încă în situaţiile reprezentate în filmele science fiction, unde roboţii gătesc şi spală şi ne conduc dintr-un loc în altul, ne aflăm într-un început foarte promiţător al dezvoltării inteligenţei artificiale. IA ne însoţeşte chiar acum, pe cei mai mulţi dintre noi, prin prezenţa asistenţilor personali din smartphone‑uri. Siri (Apple), Cortana (Microsoft) sau Google răspund comenzilor vocale şi îndeplinesc sarcini organizaţionale. De aici până la Samantha, sistemul operat de o inteligenţă artificială, descrisă în filmul „Ea“, regizat de Spike Jonze, mai este însă cale lungă.

    Soluţiile actuale nu sunt perfecte sau extrem de complexe însă se pot dovedi surprinzător de eficiente şi cu un potenţial foarte bogat în viitorul apropiat. La o privire superficială computerele se împart în două categorii: cele destinate procesării unui număr imens de date (supercomputerele) şi cele de inteligenţă artificială. Dacă pentru un supercomputer contează precizia şi puterea de calcul, inteligenţa artificială trebuie să imite omul, să proceseze informaţia şi să dezvolte un comportament asemănător cu „gândirea“.

    În momentul actual, cel mai rapid supercomputer din lume este Tianhe-2 (Caleea Lactee 2), puterea de calcul a acestuia fiind de 33,9 de petaflopi (un petaflop reprezintă nu mai puţin de un cvadrilion de operaţiuni pe secundă). Unul dintre cele mai avansate sisteme de inteligenţă artificială este Watson, dezvoltat de IBM, care este capabil să ia decizii folosind procese de observare, interpretare şi evaluare. În 2011 Watson a participat la concursul de cultură generală „Jeopardy“ (un concurs la care participanţii trebuie să răspundă la întrebări din domenii variate – de la istorie până la mondenităţi), reuşind să învingă foşti câştigători ai concursului.

    Alte două exemple ce demonstrează că inteligenţa artificială poate concura cu succes cu elementul uman sunt Marl/O şi Wordsmith. Primul a reuşit să termine un nivel din jocul clasic Mario în 34 de încercări. Marl/O nu a fost „învăţat“ nimic înainte de a intra în joc, nici măcar că trebuie să-l conducă pe Mario spre dreapta pentru a termina nivelul. În schimb, o pereche de parametri au fost implementaţi. Astfel Marl/O are un nivel de „fitness“ care tot creşte dacă Mario se mişcă în dreapta şi scade dacă merge spre stânga. IA ştie că „fitnessul“ e bun şi este motivat să meargă în direcţia corectă. Inteligenţa artificială nu a făcut ceea ce „credea“ că este corect, ci a încercat diferite metode, iar cele de succes au fost memorate şi cele nereuşite şterse. Astfel, după 34 de încercări, Marl/O a reuşit să „bată“ un nivel din Mario.

  • A deosebi modestia de capacul de canal

    De aceea a fost o surpriză pentru mine să citesc undeva despre o schimbare interesantă, zic eu. Este vorba de modul în care Google îşi angajează acum oamenii; veţi fi ţinând minte articolele pe care le întâlneai prin mai toate publicaţiile despre întrebările-capcană care sunt puse la interviul de angajare de la Google, de la forma capacelor de canal la numărul blonzilor din lume. Or’ Laszlo Bock, senior vice president of people operations la Google, vorbea despre lipsa de relevanţă a punctajelor obţinute în şcoli sau la teste, care nu prezic mare lucru despre evoluţia ulterioară a angajatului.

    Mai mult, Bock vorbea despre o creştere a numărului de angajaţi fără studii superioare la Google, care sunt acum 14% din total. Sigur, spune senior vice president, studiile şi rezultatele bune la teste nu fac rău, iar aptitudinile de programare şi cunoştinţele matematice sunt, pentru zona tehnică, ceva absolut necesar. Dar pentru orice fel de slujbă, primul lucru la care se uită acum angajatorii companiei este abilitatea cognitivă (nu IQ-ul, să fim înţeleşi), capacitatea de a învăţa, puterea de a procesa lucrurile rapid, din zbor, ştiinţa de a combina părticele disparate de informaţie.

    În continuare pe lista companiei se află leadershipul, şi nu într-o abordare tradiţională; vor colaborare cu echipa sau tăria de a preda conducerea cuiva mai potrivit într-un moment critic. Şi asta nu este totul. Vor modestie şi implicare. Simţ al responsabilităţii, al comuniunii cu echipa, ce poate face echipa în întregul ei, ştiinţa de a contribui fără să îţi însuşeşti merite. Modestia de a admite că mai ai de învăţat. Mulţi oameni comit o eroare de atribuire, zice senior vice president: dacă lucrurile merg bine este din cauză că sunt un geniu, dar dacă merg rău, este din cauza unui alt idiot.

    Pe scurt, Bock spune că excepţionalitatea fiinţei umane nu ţine cont musai de pregătire, ci trebuie descoperită şi pusă la lucru.Mi se pare o reţetă interesantă, într-o lume cu apucături din ce în ce mai hedoniste şi care uită de fleacuri burgheze precum cumpătarea, prudenţa, munca tenace, o idee bună şi o marfă folositoare celorlalţi. Credem că banii rezolvă totul, şi uităm de alte atribute menite să mişte societatea – credinţa în valorile enumerate mai sus, manierele, statutul.

    Ne lipseşte o autodefinire a conştiinţei de sine. Aplaudăm comportamente haotice sau deviante, fără o ordine şi o segmentare de obiceiuri, năzuinţe şi aspiraţii. Acesta este şi unul din motivele pentru care a devenit aproape o modă să ne văităm: când nu prea ştii ce-ţi doreşti şi cum să ajungi acolo, nici nu ştii când să fii mulţumit că ţi-ai atins obiectivul.

    Puterea de a deosebi între modestie şi forma capacului de canal.
    Tabloul pe care vi-l prezint este un autoportret al Laviniei Fontana, prima pictoriţă recunoscută a lumii, prima femeie care a pictat nuduri feminine şi mamă a 11 copii, dintre care a îngropat, din păcate, opt. Autoportretul, una din capodoperele sale, a fost realizat pentru contele Zappi din Imola, socrul ei, dar înainte de mariaj. Puteţi deosebi mesajul ascuns al tabloului: în partea dreaptă, sus, se vede şevaletul care acoperă cumva lada de zestre din colţ. Lavinia îi spunea contelui că este bogată, dar nu în valori lumeşti, ci în talente; era, dacă vreţi, un soi de interviu de angajare.
     

  • Când vrei să impozitezi ceea ce nu te-a preocupat

    Natura umană este uluitoare; modul în care oamenii aleg să acţioneze, ignorând realitatea şi alegând orice altceva în afara soluţiei logice, este o manifestare fascinantă şi, dacă nu ar avea efecte asupra societăţii, ar fi distractiv. Dar de multe ori efectul este distructiv.

    Să încerc să explic: crowdfundingul este o industrie care a ajuns să valoreze miliarde de dolari, înregistrând în ultimii 4 ani o creştere de 167%. Principalele calităţi sunt eliminarea distanţelor şi testarea produselor sau ideilor chiar înainte de a prinde viaţă. Distanţele: am citit un studiu care releva că în general între un antreprenor sau un artist începător, care ar avea nevoie de finanţare, şi un potenţial investitor există în medie o distanţă de 5.000 de kilometri. Chiar în epoca internetului 5.000 de kilometri este o distanţă prohibitivă, în măsură să stingă orice elan investoricesc.

    Doi, publicul decide ce îi place sau nu, ce îl atrage sau nu, iar reacţia oamenilor este crucială pentru orice idee, afacere sau antreprenor. În cazul în care ideea prinde, ai deja o bază de plecare, o mulţime care îţi poate asigura resursa iniţială de hype.

    În al treilea rând, fără legătură cu cele de mai sus, banii. Crowdfundingul este o industrie în plină expansiune; am văzut estimări, poate mai vechi, de peste 5 miliarde de dolari şi altele, recente, de peste 16 miliarde de dolari; chiar şi varianta pesimistă, de 5 miliarde, tot este extrem de relevantă – toate acele mici afaceri şi proiecte au obţinut finanţări facile, fără bătaie de cap, acte şi evaluări bancare. Dar Europa nu înseamnă chiar aşa de mult: fără Marea Britanie, unde crowdfundingul, influenţat, desigur de Statele Unite, este în plină expansiune, iar numărul platformelor este dublu faţă de a doua clasată europeană, Franţa, bătrânul continent contabilizează doar 620 de milioane de euro (iar Marea Britanie, singură, 2,3 miliarde de euro). Piaţa pe care vor europenii să o impoziteze, aşa-numita “reward-based crowdfunding”, a adunat anul trecut 120 de milioane de euro. 

    Cred că avem aici un soi de dimensiune culturală, fragmentarea restului Europei contrastând cu pragmatismul anglo-saxon. Şi cu moduri diferite de a privi lucrurile: Congresul american a ales să sprijine prin măsuri legale strângerea de fonduri de acest tip, în timp ce, iată, europenii se gândesc să impoziteze ceea ce nu i-a preocupat.
    Fără crowdfunding, proiecte importante, de genul Nest, Oculus sau Pebble Watch (care a adunat 30 de milioane de dolari), poate că nu ar fi fost posibile. Punând o piedică de genul taxării, câte proiecte europene vor fi eliminate, câţi investitori descurajaţi şi câte start-up-uri de potenţial succes se vor prăpădi? Cât va pierde Europa în ansamblu impozitând 120 de milioane de euro acum şi renunţând la efectul pe care cele 120 de milioane l-ar avea în timp asupra economiei şi pieţei muncii?

    La un moment dat un economist, un fizician şi doi studenţi au emis o parabolă, cea a maimuţelor şi copacilor, pe care am mai prezentat-o cu ceva vreme în urmă. Şi-a păstrat actualitatea: spaţiul de producţie este pădurea, fructele copacilor sunt bunurile, antreprenorii sunt maimuţele. Ţările, pădurea, se dezvoltă pe măsură ce maimuţele trec dintr-un copac în altul, din zonele sărace ale pădurii în cele mai productive, cu fructe mai mari. Dar, pentru a uşura mersul maimuţelor, ar trebui ca pădurea să aibă o anume densitate, iar distanţele dintre copaci să permită maimuţelor să facă salturi uşoare. Echipa de cercetători crede că tocmai în nordul bogat al lumii pădurea are o dispunere inegală, există zone unde concentraţia de arbori este mult prea mare şi alternează cu „luminişuri” ce blochează drumul maimuţelor (gândiţi-vă aici la tot ansamblul de control, birocratic, ce funcţionează în Europa).

     

  • Poker pe dezbrăcate cu maşinile

    Cercetătorii de la Carnegie Mellon University au pus la punct un program numit Claudico, iar acesta a jucat 80.000 de mâini cu patru jucători profesionişti de poker, Doug Polk, Dong Kim, Bjorn Li şi Jason Les. Premiul pentru oameni a fost de 100.000 de dolari; pentru maşină, nu ştiu.

    Oamenii de ştiinţă spun că pokerul a devenit un soi de benchmark pentru studiile privind inteligenţa artificială, „ceea ce a fost odată şahul“, zice unul dintre ei şi asta e o afirmaţie cu multe înţelesuri, care ar trebui să dea de gândit. Întrecerea a început pe 25 aprilie şi s-a terminat pe 8 mai; oamenii, trebuie să spun din capul locului, au câştigat, înregistrând un plus de 730.000 de dolari. Pare o sumă importantă, dar în timpul celor 80.000 de mâini jucate valoarea totală a mizelor a ajuns la 170 de milioane de dolari, bani virtuali, desigur, aşa că valoarea premiului se înscrie, în aceste condiţii, mai degrabă în marja de eroare. De fapt se poate spune că victoria este a maşinii; computerul a blufat şi a jucat în aşa fel încât cei patru profesionişti nu au putut descoperi în strategia sa vreo slăbiciune pe care să o exploateze.

    Ceea ce înseamnă, iarăşi spun, o victorie a computerului. Şi este acesta semnalul că se dezvoltă ceea ce economistul şi profesorul universitar Alex Tabarrok numeşte „inteligenţa opacă“, cu algoritmi care devin atât de sofisticaţi încât oamenii nu pot înţelege ce fac aceştia de fapt şi unde diferenţa dintre logică şi imbecilitate nici nu mai poate fi deosebită. În jocul de poker au fost mâini pe care Doug Polk spunea că nu le-a înţeles: „să mizezi 19.000 de dolari ca să câştigi 700 este ceva ce niciun om nu ar face“.

    Riscul de a pierde suma aceea mare de bani este prea mare, iar posibilitatea de a câştiga câteva sute nu justifică acţiunea. Dar asta este gândire tipic umană.

    Şi mai pot da un exemplu: este vorba de curierii de la UPS care sunt îndrumaţi de un algoritm pe numele său Orion. Iar experienţa este frustrantă pentru oameni, care nu pot înţelege logica software-ului, de ce sunt puşi să facă o livrare într-un cartier dimineaţă, să meargă apoi în alte zone şi să se întoarcă spre seară în primul cartier pentru o altă livrare. Probabil că sunt aici câştiguri în timp şi bani accesibile maşinii, dar pe care omul nu le înţelege. Şi din nou ne putem întoarce la diferenţa infimă dintre logică şi imbecilitate.

    În 1985 Gari Kasparov învingea fără probleme 32 de computere la şah. 11 ani mai târziu, învingea supercomputerul Deep Blue. Un an mai târziu, în 1997, IBM dubla puterea de calcul al lui Deep Blue şi Kasparov pierdea. Astăzi există în magazine programe care pot învinge un mare maestru fără probleme. Asta pentru că numărul de mutări posibile este, în şah, de 10 la puterea 40, iar numărul jocurilor posibile 10 la puterea 120. Imens dar limitat, totuşi. Puterea imensă de calcul a maşinii a depăşit talentul jucătorului uman. Iar şahul nu mai este acum un joc tocmai la modă, pentru că maşinile l-au dezbrăcat de mister; pentru că maşina te poate anunţa, rece, că te face mat în 10, 100 sau 200 de mutări. Gândirea tipic umană nu a mai avut loc.

    Şi mă gândesc că oamenii au ratat ţinta reală, o maşină care să joace şah sau poker nu ca o maşină, ci ca un mare maestru sau ca un profesionist.

    „Îndrăgostiţii“ lui René Magritte îmi par a ilustra bine tema.

  • O companie românească importă soluţii automatizate de îngrijire a plantelor

     “O casă inteligentă este o casă care încorporează sisteme de automatizare avansate pentru a oferi locuitorilor acesteia monitorizarea şi controlul complet asupra funcţiilor clădirii. De exemplu, o casă inteligentă poate controla luminile, temperatura, calitatea aerului, securitatea, precum şi multe alte funcţii. Casele inteligente folosesc tehnologii de automatizare pentru “acasă” pentru a oferi proprietarilor acestora un feedback “inteligent” prin monitorizarea multor aspecte ale unei case. De exemplu, monitorizarea prezenţei – reduce automat temperatura termostatului atunci când nimeni nu este acasă; monitorizarea accesului în casă – primeşti o alertă când este detectată o activitate neobişnuită, atunci când tu eşti departe de casă,”, crede Vătafu. “Indiferent de tehnologie, casele inteligente prezintă unele oportunităţi foarte interesante pentru a schimba modul în care trăim şi muncim, precum şi reducerea consumului de energie.”

    Printre soluţiile comercializate de Smagets regăsim o familie de senzori inteligenţi care monitorizează numărul de paşi pe care îi faci în casă, distanţa pe care ai parcurs-o sau caloriile pe care le-ai ars. Un alt senzor bazat pe tehnologia Bluetooth îţi permite să schimbi culoarea, intensitatea luminii şi scenele prin aplicaţia dedicată şi creează setările de lumină bazate pe fotografiile preferate ale utilizatorului, după ce acestea au fost încărcate în memoria unităţii centrale. O altă soluţie, pentru cei interesaţi, este un senzor care monitorizeaza şi analizează patru criterii care sunt esenţiale pentru creşterea plantelor: umiditatea solului, îngrăşămintele, temperatura ambientală şi intensitatea luminii. Toate aceste informaţii sunt transmise apoi pe telefonul mobil, pentru ca utilizatorul să ştie cât de sănătoase sunt plantele.

    Printre produsele destinate automatizării casei Smagets, cele mai căutate sunt cele destinate sănătăţii, iluminatului, senzorii pentru monitorizarea plantelor şi sistemul de monitorizare si imbunatarire a calitatii somnului. Roxana Vătafu spune că românii sunt în tendinţă cu tehnologia, iar cererea pentru produse hi-tech a dus la o aliniere cu piaţa din străinătate. “In Romania se preiau spre distribuire device-uri smart cu o tehnologie la cel mai intalt nivel. De asemenea, conform cifrelor Eurostat tendintele de utilizare ale gadget-urilor au crescut. In 2014, romanii au ajuns sa foloseasca, in medie, 1,7 dispozitive per om, o crestere insemnata fata de un dispozitiv per om in 2012. Romanii sunt orientati catre tehnologie si inovatie, prin urmare nu sunt la o diferenta sensibila fata de dispozitivele disponibile in strainatate.”

    Pentru automatizarea unui apartament cu 3-4 camere, costurile pentru un pachet de bază Smagets încep de la aproximativ 3.000 de euro.

  • Automatizarea casei ca un mod de a eficientiza costurile de trai

    Alin Stoica este sales manager al unei brand cu un nume potrivit domeniului de activitate: Casa din viitor. Stoica priveşte automatizarea casei ca un mod de a eficientiza costurile de trai şi de a obţine un grad de confort inaccesibil în urmă cu câţiva ani. “În urmă cu cinci-şase ani, preţul de automatizare a unui apartament de trei camere se ridica la 9.000, chiar 10.000 de euro. În momentul de faţă poate ajunge până la 4.000 de euro, iar clientul poate să investească aceşti bani de-a lungul a doi-trei ani. Primul pas e achiziţionarea unităţii de control, care pleacă de la 190 de euro şi poate ajunge până la 500-600 de euro, în funcţie de dimensiuni şi de numărul de dispozitive suportate”, povesteşte Stoica. “Toată tehnologia vine în ajutorul nostru, până la urmă. În momentul de faţă preţurile sunt mici şi românul tinde spre aşa ceva, spre o automatizare cât mai completă a casei. Odată ce clientul vede cât de simplu este de fapt acest sistem, de la instalarea şi până la utilizarea sa, şi mai ales faptul că poate fi optimizat în permanenţă, devine imediat interesat. Este vorba şi de comoditate, dar mai ales de confort, pentru că sunt lucruri de care avem nevoie.”

    Alin Stoica spune că firma pe care o reprezintă a realizat în ultima perioadă numeroase lucrări destinate eficientizării energetice: “Sunt companii care au servere, iar acestea consumă mai mult curent decât ar fi necesar. În cazul clinicilor este vorba de compresoare, care au 750 de waţi şi care funcţionează şi în weekend. Nu este neapărat nevoie de ele, iar funcţionarea lor înseamnă un consum energetic inutil. La fel şi ]n cazul sistemelor de încălzire, chiar şi la calorifere, pentru cei care stau la bloc este recomandat să instaleze termostate, pentru că acestea sunt utile mai ales atunci când sunt plecaţi”, subliniază Stoica. “Mai multe blocuri din Bucureţti au un astfel de sistem de monitorizare a temperaturii, care menţin o temperatură constantă de 18-19 grade în casă. Atunci când te întorci mai devreme de la birou, poţi da o simplă comandă vocală, caloriferul se deschide şi în 30 de minute sunt 25 de grade. La fel şi în cazul aerului condiţionat, în timpul verilor toride vrei să ai o anumită temperatură dar durează destul de mult procesul de răcire. Am avut mai mulţi clienţi care au spus că oricum au aer condiţionat programabil, dar asta înseamnă că trebuie să ai un program fix. Prin dispozitivele smart, totul devine mult mai uşor de gestionat.  Se pot pune şi contoare de apă sau electrice, ca să se poată vedea consumul exact şi apoi compara cu factura. ”