Tag: experienta

  • „Cum e posibil ca trenul de la Cluj la Braşov să facă şapte ore şi, în plus, să aibă 60 de minute întârziere pe care nu ţi-o anunţă nimeni Abur, penumbră, frig a într-un film noir”

    Pe Facebook, Tudor Laurentiu-Ciprian a scris: „Din categoria “România de izbelişte”. Câteva întrebări: cum e posibil ca trenul de la Cluj la Braşov să facă şapte ore şi, în plus, să aibă 60 de minute întârziere pe care nu ţi-o anunţă nimeni (ca măcar să le poţi spune alor tăi să nu vină la ora la care trebuia să ajungi). Apoi, cum să mergi atâtea ore cu picioarele în gură?!

    Spaţiul alocat unui om este atât de strâmt încât un suprapoderal ar fi, în mod sigur, prins fără scăpare. Pe de altă parte, la dus, am ales varianta cuşetă. Trenul a plecat la 00.30 venind de la Bucureşti. Abur, penumbră, frig…ca într-un film noir.

    Nea ceferistul (evident, neamabil, parcă în ciuda slujbei lui) îmi cere biletul, îmi pune în braţe o pungă cu lenjerie şi îmi indică cam pe unde am pătucul. Ajung pe la mijlocul vagonului şi intru…ca într-un fel de cavou. Beznă. Trebuie să urc în dreapta. Ăsta mai e singurul loc liber din cele patru.

    Problemă: cum să te mişti fară să vezi, unde să laşi bagajul, unde să îţi pui hainele de pe tine, unde să te schimbi şi, mai ales, cum să pui lenjeria pe pătuc fară să deranjezi, fără să cazi sau fără să calci pe cap pe cineva. Apoi, pătucul (înclinat şi nesigur) e, iarăşi, atât de mic încât mă tot întreb ce aş fi făcut dacă aş fi fost supraponderal sau cu vreo dizabilitate motorie.

    Aşa că zic: vreun idiot de la conducerea CFR de când nu o mai fi mers cu trenul?! Cum poţi să faci servicii civilizate dacă tu (idiotul) nu le foloseşti?! Cum au putut transforma acest fel de a voiaja (altădată plăcut) într-o experienţă atât de dezagheabilă?! Plăteşte cineva pentru asta?! Păcat, păcat, de trei ori păcat!!!! Şi, evident, RUŞINE!”

     

  • Un software frumos

    ”Credem că în ziua de astăzi software-ul a devenit o formă de artă. Fiecare produs pune foarte mare accent pe grafică, pe experienţa utilizatorului, pe ce simte acesta în momentul în care foloseşte respectivul produs“, descrie Andu Morie, CEO-ul companiei de dezvoltare de aplicaţii pentru mobile Adonis Software, filosofia din spatele acesteia. Concret, Adonis Software este o companie locală axată pe dezvoltarea de aplicaţii mobile pentru iOS şi Android, fiind, potrivit reprezentanţilor acesteia, printre primele specializate pe această nişă în România. Morie povesteşte că şi-au propus ca prin intermediul activităţii lor să arate că software-ul nu este doar o tehnologie rece, cum este deseori văzută, ci o experienţă artistică din toate punctele de vedere. ”Pe scurt, creăm un software frumos. Nu este un concept nou, acelaşi principiu îl au şi cei de la Apple, de exemplu“, spune el.

    Veniturile firmei au crescut constant de la înfiinţare până acum, cu ani în care şi-au dublat cifra de afaceri faţă de cei precedenţi, situaţie în care se regăsesc şi în 2017, când încasările ar urma să bifeze un plus 120% faţă de anul trecut, iar marja de profit se va plasa între 30% şi 40%. În prezent, echipa Adonis Software este formată din peste 20 de oameni, iar cifra de afaceri înregistrată anul trecut a fost de aproape 230.000 de euro, cu o marjă de profit de 21%.

    85% din veniturile companiei vin în prezent din dezvoltarea aplicaţiilor mobile custom (particularizate) pentru clienţi, 10% din dezvoltarea aplicaţiilor web şi a site-urilor şi 5%, din aplicaţii de realitate virtuală şi realitate augmentată, acestea din urmă fiind două domenii în care au intrat recent şi pentru care văd o creştere foarte mare în viitor, potrivit lui Andu Morie. El este, de anul acesta, şi CEO-ul companiei; compania a fost înfiinţată în 2011 de către Ancu Radu împreună cu un coleg de facultate, care a ieşit ulterior din firmă.

    În prezent, compania are doi proprietari: lui Ancu Radu i s-a alăturat Lucian Dinuţ. ”În 2011, smartphone-ul apăruse abia de 3-4 ani. În România nu prea existau companii dedicate dezvoltării de aplicaţii mobile. Majoritatea se concentrau pe web şi abia începeau să înfiinţeze un departament de mobile. Pe piaţa din străinătate însă cererea pentru acest serviciu era în creştere considerabilă, aşadar am considerat momentul oportun pentru înfiinţarea unei companii dedicate acestei nişe, ţinând cont şi de experienţă mea din acel moment“, descrie Ancu Radu raţionamentul din spatele înfiinţării Adonis Software.

    El a absolvit în 2010 Facultatea de Automatică şi Calculatoare, secţia Calculatoare, din cadrul Universităţii Politehnice din Bucureşti, după care şi-a continuat studiile cu un master MBA în limba engleză la Facultatea de Inginerie în Limbi Străine, tot în cadrul UPB. În timpul studiilor masterale, s-a angajat într-o altă companie de oursourcing de servicii software – după câteva luni de programare, a fost numit manager de proiect în departamentul de mobile, nou înfiinţat al companiei, funcţie pe care a avut-o timp de un an.

    A făcut apoi pasul spre antreprenoriat şi a pus bazele Adonis Software în 2011, împreună cu un coleg de facultate. Au pornit cu o investiţie iniţială de 10.000 de euro – câte 5.000 de euro din partea fiecărui membru fondator. ”Avantajul în software este că poţi începe multe businessuri şi cu investiţii financiare destul de mici, dar neapărat trebuie să ai cunoştinţe în domeniu şi să investeşti mult efort“, descrie el unul dintre avantajele domeniului. S-au concentrat la început pe piaţa din străinătate şi pe crearea unui portofoliu de proiecte, dar şi de clienţi care să îi recomande. ”Am pus mare accent pe buna organizare a proceselor interne încă de la început şi am crescut la nivel de calitate considerabil în primii doi ani. A urmat apoi creşterea pe orizontală, a numărului de oameni pe de o parte, şi simultan investiţia în proiecte proprii. Acestea ne-au ajutat foarte mult atât în mod direct, unele fiind profitabile, cât şi indirect, contribuind enorm la imaginea noastră şi la vizibilitatea pe piaţă“, descrie Radu paşii făcuţi la început. Iar dacă iniţial au lucrat doar pentru clienţi străini, Ancu Radu spune că piaţa a avansat treptat şi la noi, astfel că în acest moment jumătate dintre clienţii lor sunt din România.

    Înainte de a fi recrutat, Andu Morie înfiinţase o agenţie web împreună cu un coleg de facultate. A absolvit şi el Facultatea de Matematică şi Informatică, secţia Informatică, din cadrul Universităţii din Bucureşti în 2014, în cadrul căreia a urmat apoi masterul de inginerie software. În primul an de facultate a început să lucreze în regim de freelancing ca web developer, iar la finalul facultăţii a înfiinţat agenţia web. În 2017, s-a alăturat echipei Adonis Software, ca CEO.

  • De la maşini la genţi

    Proprietara acesteia, Vicki von Volzhausen, a lucrat ca proiectant în Europa pentru Audi sau Mercedes-Benz înainte de a trece la accesorii, ceea ce, susţine ea, i-a permis să cunoască întreg procesul de producţie de la proiectare la fabricare, experienţă pe care a aplicat-o în construirea afacerii sale cu genţi, scrie LA Times.

    Tot experienţa din industria auto i-a permis să găsească şi materialul potrivit pentru o nouă colecţie de genţi, pe care şi-a dorit-o nu numai frumoasă, dar şi foarte rezistentă în timp, pe care l-a denumit Technik Leather (”piele tehnică“). Acesta are aspect de piele, dar nu provine de la animale, nu se pătează, nu se zgârie repede, rezistă la apă şi este mai uşor decât pielea obişnuită, având însă un cost destul de mare.

  • Povestea tinerei recunoscătoare cancerului

     Acum, este primul patient coach din România, s-a certificat ca tehnician nutriţionist şi lucrează la clinica la care a fost diagnosticată cu cancer, Dona, şi la clinica de medicină integrativă Quantum Therapy, dar organizează şi cursuri de pilates. „Tot timpul am fost proactivă şi orientată spre lucrurile noi, m-au atras mereu provocările”, povesteşte ea. Originară din Alexandria, a studiat la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din Bucureşti şi a început să lucreze încă din primul an de facultate, când propunea Ambasadei Marii Britanii crearea unui internship care nu exista, dar  la care îşi dorea să participe. A lucrat mereu, evoluând de la făcutul de copii Xerox la Ambasadă, la un post în „corporaţie”, la Oracle. A trecut prin funcţii de marketing, de comunicare, de organizare evenimente (a organizat inclusiv conferinţa din domeniul energiei ce l-a avut personaj central pe Gerhard Schroeder); de acolo a plecat la Tarus Media, unde s-a axat pe organizarea de conferinţe medicale internaţionale. „Din 2009 până în 2013 am lucrat încontinuu, indiferent că între timp am fost însărcinată şi am născut; doar pentru că îmi plăcea foarte mult ceea ce făceam şi aveam o dorinţă de validare, de recunoaştere a ceea ce fac, pe care o avem cu toţii.” Ajunsese ca în anul IV de facultate avea trei joburi, se trezea la 5 dimineaţa şi lucra de luni până duminică pentru a putea învăţa şi pentru facultate, unde voia să fie iarăşi printre cei mai buni. Apoi, când a născut, a vrut din nou să se întoarcă la muncă fiindcă îi plăcea foarte mult ceea ce făcea. „La 5 luni după naşterea fetiţei mult, mi-aduc aminte că am plecat la Bruxelles la o conferinţă.” Uitându-se în urmă spune că, în timp, a intrat într-o horă pe care nu a mai ştiut să o gestioneze. „La birou ţi se pun tot mai multe lucruri în cârcă, dacă tu eşti bun şi arăţi că poţi să le faci, atunci ţi se pun şi mai multe, iar banii, chiar dacă-i primeşti, poate n-ai timp să-i foloseşti. Nu te învaţă nimeni să-ţi generezi în primă fază timp pentru sănătatea ta, pentru a crea lucrurile dintr-o stare de sănătate şi echilibru.”Spune că la vremea aceea aceste aspecte nu reprezentau o prioritate şi, spre finalul anului 2012, după câteva momente dificile pe plan personal, ajunsese la epuizare totală. „Aveam ceea ce se numeşte chronic fatigue syndrom – sindromul oboselii cornice, sindromul colonului iritabil etc., dar singurul lucru care mă deranja pe atunci era acneea.” În plus, avea două zone pe braţe care se activau la stress – „Stăteam şi mă scărpinam pe braţe în timp ce vorbeam cu oamenii”, spune ea reproducând gestul de atunci. În septembrie 2013 simptomele se agravaseră, stresul de la muncă se răsfrângea asupra relaţiilor de acasă, se simţea tot timpul obosită şi orice lucru pe care trebuia să îl facă era copleşitor. A simţit nevoia unei schimbări şi s-a angajat la Oracle în echipa de presales, unde programul era de la 9 la 6. La 6 luni după, a fost diagnosticată cu cancer. „M-am gândit că este o idee bună pentru oamenii ca mine, care nu şi-au înţeles lecţia deloc şi care nu au apucat să facă o schimbare din timp.” Cosmina Grigore a avut 10 operaţii, iar doar până să primească acel diagnostic avusese 6, dintre care una pe coardele vocale: „Fumam foarte mult, meniul zilei erau ţigările şi cola, iar corpul meu se strica atunci când eu avea cea mai multă treabă sau când aveam nişte deadline-uri”. Spune că a ignorat cu desăvârşire faptul că era răcită tot timpul, că tuşea şi că avea coardele vocale iritate, iar la un moment dat, fiindcă nu mai putea să vorbească, a ajuns la spital (2006-2007). După operaţie, timp de trei luni nu a vorbit şi a trecut prin reeducarea coardelor vocale – dar apoi s-a întors la acelaşi stil de viaţă. Astfel, „Când a venit cancerul, unul din gânduri a fost sincer, Doamne, îţi mulţumesc, este o idee foarte bună; măcar de de frica recidivei, poate te ţii de treabă”.

    În acel punct, a renunţat la jobul de la Oracle şi şi-a redefinit priorităţile. „Îmi doream să pot să mă bucur mai mult de viaţă, dar asta nu înseamnă să stai zen şi să nu munceşti. Am făcut schimbările acestea de frică că nu să apuc să trăiesc.”De atunci, spune că scopul principal a fost să aibă o existenţă cu sens, iar de aici a venit următoarea întrebare – Cum pot fi de ajutor?”.

    Iar dacă acum spune că nu are timp, acest timp implică faptul că în ziua respectivă a avut timp pentru ea, să mănânce, să fac detox, să se ducă la masaj, la sală, etc. „Acest timp implică acum că întâi, la bază, sunt fericită eu cu mine, ca să nu mai zic toată partea aceasta de gestionare a emoţiilor.” Spune că mulţi dintre noi rămânem în  zona gri, în nefericire, în presiunea jobului care nu ne mai împlineşte, de frică de schimbare poate. Pentru cei care doresc o schimbare însă, recomandă câteva etape identificate în experienţa ei: 1. Dozarea de curaj – pentru a refuza anumite sarcini de pildă; 2. Învăţarea suportării eventualelor consecinţe (eventualele reacţii ale şefilor, de exemplu);  3. Etapa de iertare – pe cei de la serviciu, care au pus o presiune prea mare, pe tine însuţi etc. 4. Etapa în care înveţi să iubeşti momentul – când înveţi să ierţi, faci loc  pentru iubire şi din star ai loc pentru iubire pentru corpul tău, pentru momentul prezent, pentru că bei cafeaua etc.; 5. Etapa de compasiune şi iubire necondiţionată – în care din preaplinul tău, vrei să dăruieşti cuiva – atunci începi să îţi creezi o stare de confort, ajungi şi la depozit de energie; 6. După ce a ajuns la iubire şi la compasiune, a ajuns într-un punct pe care îl simte de anul trecut – raportându-se la ziua de azi. ”Descopăr ziua de azi şi am timp să iert până la culcare, dacă realizez că o persoană a greşit faţă de mine sau invers.”; 7. Starea de eliberare – cu cât eşti mai recunoscător pentru ce primeşti, cu atât primeşti mai mult – dar este o chestie cheie – universul va da totdeauna departe.

    Acum, Cosmina Grigore lucrează mai ales cu pacienţi diagnosticaţi cu cancer, dar ţine şi programe de mindfulness în corporaţii, cu clienţi cu media de vârstă 25-45. „Îmi spun lucruri care îi frământă şi de regulă, acestea ţin de faptul că parcă fac multe lucruri dar viaţa lor nu are sens  – sunt foarte puţini cei care au curaj, nu ştiu de ce alegem să ne ţinem cu dinţii de frici.” Observă că la bază stă rezistenţa la schimbare şi teama de lansare în necunoscut, dar şi lipsa de încredere şi necesitatea validării prin banii primiţi, funcţie etc. Acum, în workshopurile pe care le ţine, le vorbeşte oamenilor despre „zona gri” a acestor simptome:  „Este o perioadă foarte importantă din viaţa noastră şi una foarte parşivă – care vine dintr-un sentiment de copleşire al listei de to do’s – îţi vine să le comprimi pe toate şi să le îndeşi într-o oră, oră în care îţi turezi suprarenalele şi generezi cortizol la maximum.” Cei care ajung în astfel de situaţii uneori nici nu pot să doarmă: „Atunci când vrei să te culci şi îţi dai seama că lista ta de To Do nu s-a terminat, te gândeşti că este ceva în neregulă cu tine şi  nu eşti suficient de capabil – există o presiune creată de oamenii nemulţumiţi din echipă, de şefi, soţ, etc., în funcţie de etapa vieţii în care ne aflăm.” În plus, a observat că în principiu, toată lumea vrea lucruri de la noi şi de regulă le va primi cu nemulţumire. „În această zonă de gri, simptomele se manifestă, dar nu sunt atât de grave încât să trimită persoanele care le resimt la spital – fie că sunt cazuri de leşin, epuizare, lipsa unei alimentaţii corespunzătoare etc.” Cosmina Grigore recomandă şi câteva analize: nivelul de vitamină D –„din toţi pacienţii diagnosticaţi şi toate persoanele nediagnosticate pe care eu le-am trimis să-şi verifice nivelul plasmatic de vitamina D, o singură persoană a avut un nivel peste 40, peste nivelul de alarmă.” A observat şi că glicemia, care ar trebui să fie la nivelul 70-80, este peste 90 la majoritate, deşi nu sunt neapărat persoane supraponderale.

  • Confesiunile unei stewardese: Povesteşte cum i-a fost aruncată mâncare în faţă şi cum a avut grijă de un pasager după ce acesta a suferit un infarct

    Potenţiali terorişti la bord, pasageri rasişti sau incapacitatea pilotului de a acţiona sunt doar câteva dintre provocările pe care le pot întâlni stewardesele la fiecare zbor.

    Mandy Smith, o stewardesă care a lucrat timp de 12 ani pentru Virgin Atlantic, povesteşte cum i-a fost aruncată mâncare în faţă şi cum a avut grijă de un pasager după ce acesta a suferit un infarct, toate acestea în timp ce trebuia să-şi păstreze calmul şi conduita profesională.

    În cartea “Cabin fever: The sizzling secrets of a Virgin air hostess” (“secretele uluitoare ale unei stewardeze Virgin” – n.red.), Mandy Smith prezintă cele mai bizare şi periculoase situaţii în care s-a aflat de-a lungul anilor petrecuţi în aer.

    “În timpul cursurilor de pregătire, suntem învăţate lucruri precum părăsirea avionului în caz de urgenţă, cum să reacţionăm în cazul unui incendiu sau chiar cum să ajutăm femeile să nască”, povesteşte Smith. “Pe lângă toate acestea, primim lecţii de bază de supravieţuire în cazul unei aterizări forţate în junglă sau deşert.”

    Deşi a fost stewardesă de sute de ori, Mandy Smith spune că cea mai ciudată experienţă a avut-o atunci când a trebuit să lucreze cu pasageri având diferite culturi sau religii. “Anumite persoane nu vor să fie servite de femei aflate într-o anumită perioadă a lunii; mi s-a întâmplat de mai multe ori să fiu întrebată acest lucru de către pasageri, iar în acest caz suntem instruite să rugăm colegii să îi servească.”

    Stewardesa spune însă că după ani de experienţă, nimic nu i se mai părea ieşit din comun. Membri echipajului se confruntă deseori cu situaţii de potenţial pericol, iar acest lucru îi ajută, în mod ironic, să nu îşi piardă calmul în astfel de situaţii.

  • Gadget Review: primul pas spre o experienţă de cinema în propria casă – VIDEOREVIEW

    Până nu demult, televizoarele erau cutii uriaşe pline cu tuburi şi fire. Nu mai este cazul cu televizoarele LED, LCD, HDR, care nu sunt mai groase de câţiva centimetri, în timp ce calitatea imaginii s-a îmbunătăţit exponenţial. Totuşi, televizoarele au rămas în urmă la capitolul sunet. Soluţia: soundbarurile.

    Un soundbar este un sistem audio minimalist, o soluţie all-in-one, care poate înlocui difuzoarele televizoarelor. Cei cu adevăraţi exigenţi ar trebui să-şi instaleze sisteme audio home cinema 5.1 sau chiar 7.1, însă pentru majoritatea oamenilor un soundbar este mai mult decât suficient.

    Sony HT-MT300 este un soundbar format din două componente: o unitate şi un subwoofer pentru sunetele joase. Bara de sunet este mică (lungime de 50 cm) şi compactă şi se plasează în faţa sau în spatele televizorului, cu care se conectează printr-un cablu. Subwooferul este wireless şi se leagă automat la bara de sunet. Acesta este subţirel şi se poate pune sub canapea pe orizontală sau pe verticală lângă mobilă. Sistemul este disponibil în negru sau alb, are un design minimalist şi se poate integra în orice cameră. HT-MT300 se poate controla cu o telecomandă, dar şi prin intermediul unor butoane ce se află pe bara de sunet. Totuşi, butoanele de pe unitate sunt cam sensibile şi rişti să apeşi accidental pe ce nu trebuie.

    Instalarea a fost foarte simplă şi nu am avut nevoie de manual pentru a pune pe picioare sistemul. După ce ai conectat componentele, tot ce trebuie să faci este să selectezi sursa pentru redarea sunetului din meniul televizorului.

    Sistemul oferă un sunet de calitate şi am rămas impresionat de volumul acestuia. Cu volumul dat tare (nu la maximum), în timpul filmului ”Pirates of the Caribbean: Dead Men Tell No Tales“, m-am simţit ca la cinema, însă în confortul casei mele. Subwooferul este capabil să te facă să simţi sunetele joase, acel bas prezent în toate scenele de acţiune, în timp ce bara de sunet redă sunetele clar şi plin. Aşadar, imersiunea în lumea filmului este mai mare datorită, în special, capacităţii subwooferului de a reda sunetele joase: căzăturile, uşile trântite sau loviturile au un impact mai mare. De asemenea, am simţit fiecare scârţâit al vaselor şi fiecare bubuitură de tun.

    Sistemul poate deveni destul de gălăgios, mai ales într-o cameră mică, dar sunetul nu este distorsionat, iar vocile personajelor din filme rămân clare chiar şi în scenele dramatice cu muzică de fundal. Totuşi nu este cel mai sofisticat sistem audio şi îi lipseşte portul de HDMI pentru o conectivitate mai bună.

    Bineînţeles, acelaşi lucru este valabil şi pentru redarea de muzică: oferă înalte şi medii de calitate, iar subwooferul adăugă greutate cu basul proeminent.

    După câteva zile de utilizare, m-am gândit să văd care este diferenţa dintre sistemul audio şi boxele televizorului. Diferenţa este ca de la cer la pământ: sunetul redat de televizor, deşi cu destul de mult volum, este ascuţit, lipsit de bas.

    Soundbarul poate fi controlat fie cu o telecomandă de unde poţi schimba între diferite setări pentru film, muzică sau volum, fie cu ajutorul smartphone-ului prin intermediul aplicaţiei Sony Music Center. De asemenea, telefoanele cu tehnologia NFC se pot conecta imediat la sistem, doar printr-o atingere. Astfel, poţi asculta muzică direct de pe telefon.

    Din păcate, nu există un mod vizual de a-ţi da seama care este volumul sunetului sau volumul subwooferului, de aceea eşti nevoit să apelezi la ureche de fiecare dată când vezi un film pentru a calibra sunetul. Ar fi fost bine dacă utilizatorul ar fi putut vedea volumul, pe TV sau pe bara în sine.

    Producătorul asiatic se laudă o tehnologie numită S-Force PRO Front Surround, care ar reproduce un câmp acustic de surround virtual prin cele două boxe frontale, însă nu obţine aceeaşi performanţă ca a unui sistem cu cinci sau şapte boxe. Sistemul nu are abilitatea de a simula sunetul venind din spatele tău. Aşa că să nu vă aşteptaţi la un sunet surround precum în sălile moderne de cinema.

    Sony HT-MT300 este unul simplu de instalat şi de utilizat, compact şi oferă un sunet surprinzător de bun, potrivit care pentru cei care vor să facă pasul de la difuzoarele televizorului.

    Casetă tehnică

    Dimenisuni unitate                   500 x 54 x 103 mm

    Greutate unitate                     1,4 kg

    Dimensiuni subwoofer            95 x 383 x 365 mm

    Greutate subwoofer              4,9 kg

    Canale amplificator                2.1

    Putere totală                           100 W

    Terminale de intrare              USB, analogică
    şi ieşire                                       şi optică

    Formate audio                           Dolby Digital şi
                                                         Dolby Dual Mono

    Preţ recomandat                     1.362 de lei

  • Ce decizie a luat o tânără după ce şeful ei a aruncat cu un capsator în ea

    “Când aveam 23 de ani ocupam funcţia de sales manager la un hotel butique din Washington DC. Lucram pentru un tip foarte neplăcut, să-i zicem Toby”, începe Denise povestea.

    “Avea un obicei prost să ne spună tot timpul că nu ne merităm slujblele şi că el este responsabil pentru succesul nostru. Voiam să-mi dau demisia, dar amânam momentul tot timpul. Într-o zi Toby a crezut că l-am trădat. El era căsătorit, dar avea o aventură cu vicepreşedinta departamentului de vânzări. Mai mult, patronul o plăcea şi el pe ea aşa că s-a înfuriat când a aflat că Toby are o relaţie cu ea. Bineînţeles, Toby a crezut că eu l-am pârât. Nu eram eu vinovată. Toby nu m-a întrebat, în schimb a aruncat cu capsatorul înspre mine şi era aproape să mă lovească în cap.

    Am fugit din încăpere direct spre parc. Acolo am văzut o femeie fără adăpost care mi-a zâmbit. Un zâmbet ştirb. La momentul acela m-am gândit că femeia asta are o viaţă mai bună ca mine, ea nu este nevoită să lucreze cu Toby. Ea are libertatea pe care eu nu o am. Nu m-am gândit că eu măcar am un apartament şi că nu trăiesc pe străzi. Atunci mi-am dat seama că mi-am permis să devin victima unui om nebun. Mi-am dat demisia. Nu aveam economii, o slujbă sau vreun plan. Dar eram liberă”, mărturiseşte Denise Restauri.

    “Ce am învăţat este că atunci când îi permiţi unei persoane să-ţi ia stima de sine îi dai şi puterea ta de a fi liber. Când lucrurile sunt rele – plan personal sau profesional, trebuie să mergi mai departe azi, să nu amâni lucrurile. Comportamentul abuziv nu este numai acela când cineva te agresează fizic (când cineva aruncă cu un capsator spre tine). Înainte a face asta Toby mă abuza verbal şi emoţional. Au existat semne de avertizare, dar nu le-am acordat atenţie pentru că asta însemna că ar fi trebuit să-l înfrunt”, încheie confesiunea Denise Restauri.
     

  • Vrei să lucrezi la BNR? Iată ce posturi oferă instituţia

    Condiţii de participare »

    1. Deţinerea unei diplome de licenţă în economie, drept sau matematică (cu media de absolvire a studiilor de minimum 9, calculată ca medie aritmetică a mediei obţinută la licenţă şi media anilor de studii).
    2. Diploma de master şi/sau doctorat; prin excepţie, pot fi acceptate candidaturi ale persoanelor aflate în ultimul an al programului de master cu condiţia dovedirii unei experienţe minime de 2 ani într-o instituţie financiar-bancară, guvernamentală sau de cercetare;
    3. Vârsta de maximum 35 de ani la data transmiterii aplicaţiei;
    4. Cunoaşterea temeinică a limbii engleze. Cunoaşterea unei alte limbi de circulaţie internaţională constituie un avantaj.
    5. În cazul în care aveţi rude până la gradul al doilea sau soţul/soţia angajate în Banca Naţională a României, aplicaţia dumneavoastră va fi analizată de Direcţia resurse umane în vederea evitării apariţiei unui conflict de interese
    6. Să nu aibă antecedente penale sau să nu fie în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni.
     

    Procesul de selecţie a candidaţilor

    1. Înscriere

    Înscrierea se face prin transmiterea următoarelor documente pe adresa HR.Recrutare[at]bnro.ro

    Chestionarul de înscriere

    Curriculum Vitae detaliat

    Prezentare de motive pentru care doriţi angajarea în Banca Naţională a României.

    diploma de licenţă, diploma de master (după caz) sau atestate de echivalare ale diplomelor obţinute în străinătate, eliberate de Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi foaia matricolă a anilor de studii, pentru calcularea mediei minime de absolvire a studiilor;

    alte diplome şi certificate care atestă pregătirea candidaţilor;

    cartea de identitate;

    cartea de muncă şi/sau adeverinţa care să ateste vechimea în muncă, însoţită de Raportul per salariat (Revisal), pentru dovedirea experienţei profesionale (după caz);

    recomandări din partea angajatorului sau din partea unor profesori/specialişti de renume.

    • termen pentru transmiterea documentelor:21 septembrie 2017 (inclusiv)
    1. Etapa de selecţie a dosarelor

      • evaluare pe baza documentelor transmise cu ocazia înscrierii
      • comunicarea rezultatelor
    2. Transmiterea eseului de către candidaţii acceptaţi pentru a doua etapă

      • un eseu redactat în limba engleză (6.000 – 8.000 de cuvinte), pe o temă aleasă de candidat dintre cele recomandate de Comitetul de administrare a programului sau altă temă, propusă de către acesta, care are legătură cu specificul activităţii băncii centrale.

    Tema abordată va reprezenta subiectul ce trebuie dezvoltat de către participantul admis după interviul final, într-o lucrare de cercetare pe parcursul perioadei de 12 luni a programului, ce va constitui baza evaluării acestuia la finalul programului de formare profesională.

    Tematici eseuri »»»

    • termen pentru transmiterea eseurilor: 16 octombrie 2017 (inclusiv)
    1. Selecţia preliminară

      • evaluare pe baza eseurilor transmise
      • comunicarea rezultatelor
    2. Evaluarea profilului psihologic şi a compatibilităţii cu postul prin testarea psihometrică a candidaţilor acceptaţi pentru ultima etapă;
    3. Interviurile finale.

    Derularea programului – angajarea în cadrul Băncii Naţionale a României

    Durata programului este de 12 luni, iar activitatea fiecărui participant se desfăşoară, de regulă, într-o singură direcţie a Băncii Naţionale a României.

    Persoanele selectate pentru a participa în program vor fi angajate cu contract individual de muncă pe perioadă determinată. Acestea sunt tratate ca angajaţi ai direcţiei respective, primesc responsabilităţi specifice şi participă la desfăşurarea activităţii direcţiei.

    Evaluarea finală

    Lucrarea de cercetare realizată de către participant pe parcursul celor 12 luni ale programului, ce are ca temă subiectul ales şi transmis de participant, reprezintă baza evaluării acestuia la finalul programului.

    Participanţii care au depăşit cu succes evaluarea finală au posibilitatea de a deveni angajaţi permanenţi ai Băncii Naţionale a României, în condiţii similare angajaţilor cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.

     

  • Vrei să lucrezi la BNR? Iată ce posturi oferă instituţia

    Condiţii de participare »

    1. Deţinerea unei diplome de licenţă în economie, drept sau matematică (cu media de absolvire a studiilor de minimum 9, calculată ca medie aritmetică a mediei obţinută la licenţă şi media anilor de studii).
    2. Diploma de master şi/sau doctorat; prin excepţie, pot fi acceptate candidaturi ale persoanelor aflate în ultimul an al programului de master cu condiţia dovedirii unei experienţe minime de 2 ani într-o instituţie financiar-bancară, guvernamentală sau de cercetare;
    3. Vârsta de maximum 35 de ani la data transmiterii aplicaţiei;
    4. Cunoaşterea temeinică a limbii engleze. Cunoaşterea unei alte limbi de circulaţie internaţională constituie un avantaj.
    5. În cazul în care aveţi rude până la gradul al doilea sau soţul/soţia angajate în Banca Naţională a României, aplicaţia dumneavoastră va fi analizată de Direcţia resurse umane în vederea evitării apariţiei unui conflict de interese
    6. Să nu aibă antecedente penale sau să nu fie în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni.
     

    Procesul de selecţie a candidaţilor

    1. Înscriere

    Înscrierea se face prin transmiterea următoarelor documente pe adresa HR.Recrutare[at]bnro.ro

    Chestionarul de înscriere

    Curriculum Vitae detaliat

    Prezentare de motive pentru care doriţi angajarea în Banca Naţională a României.

    diploma de licenţă, diploma de master (după caz) sau atestate de echivalare ale diplomelor obţinute în străinătate, eliberate de Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi foaia matricolă a anilor de studii, pentru calcularea mediei minime de absolvire a studiilor;

    alte diplome şi certificate care atestă pregătirea candidaţilor;

    cartea de identitate;

    cartea de muncă şi/sau adeverinţa care să ateste vechimea în muncă, însoţită de Raportul per salariat (Revisal), pentru dovedirea experienţei profesionale (după caz);

    recomandări din partea angajatorului sau din partea unor profesori/specialişti de renume.

    • termen pentru transmiterea documentelor:21 septembrie 2017 (inclusiv)
    1. Etapa de selecţie a dosarelor

      • evaluare pe baza documentelor transmise cu ocazia înscrierii
      • comunicarea rezultatelor
    2. Transmiterea eseului de către candidaţii acceptaţi pentru a doua etapă

      • un eseu redactat în limba engleză (6.000 – 8.000 de cuvinte), pe o temă aleasă de candidat dintre cele recomandate de Comitetul de administrare a programului sau altă temă, propusă de către acesta, care are legătură cu specificul activităţii băncii centrale.

    Tema abordată va reprezenta subiectul ce trebuie dezvoltat de către participantul admis după interviul final, într-o lucrare de cercetare pe parcursul perioadei de 12 luni a programului, ce va constitui baza evaluării acestuia la finalul programului de formare profesională.

    Tematici eseuri »»»

    • termen pentru transmiterea eseurilor: 16 octombrie 2017 (inclusiv)
    1. Selecţia preliminară

      • evaluare pe baza eseurilor transmise
      • comunicarea rezultatelor
    2. Evaluarea profilului psihologic şi a compatibilităţii cu postul prin testarea psihometrică a candidaţilor acceptaţi pentru ultima etapă;
    3. Interviurile finale.

    Derularea programului – angajarea în cadrul Băncii Naţionale a României

    Durata programului este de 12 luni, iar activitatea fiecărui participant se desfăşoară, de regulă, într-o singură direcţie a Băncii Naţionale a României.

    Persoanele selectate pentru a participa în program vor fi angajate cu contract individual de muncă pe perioadă determinată. Acestea sunt tratate ca angajaţi ai direcţiei respective, primesc responsabilităţi specifice şi participă la desfăşurarea activităţii direcţiei.

    Evaluarea finală

    Lucrarea de cercetare realizată de către participant pe parcursul celor 12 luni ale programului, ce are ca temă subiectul ales şi transmis de participant, reprezintă baza evaluării acestuia la finalul programului.

    Participanţii care au depăşit cu succes evaluarea finală au posibilitatea de a deveni angajaţi permanenţi ai Băncii Naţionale a României, în condiţii similare angajaţilor cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.

     

  • Fost candidat la Casa Albă: Congresul trebuie să lucreze cu un preşedinte fără experienţă, slab informat şi impulsiv

    John McCain a transmis un mesaj Congresului american, cerându-i să revină la ordinea normală. El a atins şi subiectul cheltuielilor pentru Apărare, precizând că aceastea, alături de alte priorităţi naţionale, au fost neadecvate ani la rând.

    ”Trebuie să îi respectăm autoritatea şi responsabilităţile constituţionale. Trebuie, când putem, să cooperăm cu el. Dar nu suntem subordonaţii lui. Nu îi răspundem lui. Răspundem doar în faţa poporului american”, a scris McCain în Washington Post.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro