BusinessMagazin

Tag: piata

  • Oraşul lui Schindler, eroul care a salvat de la moarte mii de evrei, atrage anual 2,5 milioane de turişti străini

    După nicio oră de la plecarea din Varşovia, eram deja în Rynek, piaţa principală din centrul vechi al oraşului, unde se arătau rând pe rând, din trapul cailor care plimbau în trăsuri elegante turişti entuziasmaţi, faţadele pastelate ale clădirilor medievale. Într-una din cele mai  mari pieţe medievale din Europa, am simţit că fac o călătorie în timp.

    În mijlocul pieţei Rynek, în lumina slabă a stâlpilor de iluminat, se înălţa impunătoare catedrala Sfânta Maria, cu două turnuri ascuţite asupra căreia îşi îndreptaseră câţiva turişti bliţurile aparatelor de fotografiat. Sfânta Maria este cea mai faimoasă catedrală din Cracovia, dintre cele peste 100 de bazilici. „Din cel mai înalt turn al acestei catedrale răsună din oră în oră un sunet de trompetă în cinstea celui care a salvat în secolul al XIII-lea oraşul de invazia tătărilor, cântând la trompetă şi anunţând astfel că de porţile oraşului se apropie primejdia“, ne lămurea a doua zi ghida poloneză cu privire la sunetul pe care îl auzisem imediat ce păşisem în centrul vechi.

    Dacă în piaţă, din cel mai înalt turn al catedralei (de peste 80 de metri), se auzea acest „imn al oraşului“, numit Hejnal, în restaurantul Piano Rouge, unul din cele câteva zeci de localuri cochete din centrul vechi, răsuna vocea unei cântăreţe poloneze, acompaniată de sunete de pian şi de clinchetul tacâmurilor. Bucătaria poloneză se remarcă prin colţunaşii umpluţi cu varză, ciuperci, brânză sau carne, cunoscuţi ca pierogi, prin şniţelul de porc cu varză călită, brânza afumată din lapte de oaie (oscypek), dar şi supa tradiţională de sfeclă.

    Oraşul care atrage în prezent 2,5 milioane de vizitatori străini (mai mult decât populaţia României), dintr-un total de 10 milioane de turişti anual în Polonia, îşi leagă existenţa de o legendă faimoasă. Aceasta spune povestea unui rege, Krakus, fondatorul mitic al oraşului, şi a unui dragon care trăia într-o peşteră din dealul Wavel (pe care se află acum castelul regal). Dragonul, care devenise spaima oraşului, a fost învins de un cizmar, Skuba, care a pus în faţa peşterii un berbec umplut cu pucioasă, pe care l-a mâncat dragonul.

    Deşi a încercat să scape de focul care îl cuprinsese cu apa râului Vistula, dragonul a murit în final. Vistula, cel mai lung râu al Poloniei, scaldă Cracovia chiar în partea de sud a oraşului istoric, la dealul Wavel şi vechiul cartier evreiesc Kazimierz. Turiştii pot admira de pe dealul Wavel râul Vistula, cu vapoarele de agrement ce îl străbat. Aici, la o altitudine de 228 de metri deasupra nivelului mării, se află cea mai importantă atracţie turistică a Cracoviei şi cel mai importat complex arhitectural polonez: Castelul Regal, fostă reşedinţă a regilor Poloniei, simbol al istoriei şi culturii poloneze, dar şi catedrala gotică Wavel, în care se află mormintele mai multor regi polonezi, eroi naţionali sau poeţi. Tot aici, după cum ne-a lămurit ghida, sunt înmormântaţi preşedintele Lech Kaczynski şi soţia sa, decedaţi în accidentul aviatic din 2010 de la Smolensk (Rusia).

    Mai mult, din Cracovia a plecat la Vatican în 1978 Karol Wojtyla (cunoscut ca Papa Ioan Paul al II-lea), arhiepiscopul oraşului şi primul papă de origine slavă, dar şi primul papă ales din afara Italiei în peste 400 de ani.

    „Drumul Regal“, o rută pe care o alegeau pe vremuri suitele regale, începe din Piaţa Matejko, trece prin Poarta lui Florian, ajunge în piaţa centrală prin strada Florianska şi apoi pe strada Grodska şi Kanoniczna şi se opreşte tot la dealul Wavel.  Acum, o parte din această rută este străbătută zilnic de zeci de turişti din toate colţurile lumii. „Am avut grupuri de turişti din toată Europa, vara programul meu este foarte încărcat. Turismul reprezintă principalul sector ce asigură veniturile Cracoviei“, spune ghida poloneză care ne însoţeşte.

    Alte atracţii ale oraşului polonez sunt Universitatea Jagiellonă, una din cele mai vechi din Europa, dar şi Kazimierz, fostul cartier evreiesc, fondat în 1335 de regele Casimir Cel Mare. Iniţial Kazimierz fusese un oraş polonez, însă a devenit casa evreilor în 1495, când regele Jan Olbracht a cerut tuturor evreilor să plece din Cracovia. În Kazimierz a trăit o comunitate importantă de evrei, peste 60.000 de persoane, până la invazia naziştilor în al doilea război mondial.

    Cartierul a devenit faimos datorită filmului american „Lista lui Schindler“ (câştigător a şapte premii Oscar), regizat de Steven Spielberg, care spune povestea afaceristului german Oskar Schindler, care a salvat peste 1.000 de evrei de origine poloneză, angajându-i în fabrica sa în timpul Holocaustului, fabrică pe care turiştii o pot vizita astăzi, pe strada Lipowa. În fiecare an, în iunie-iulie, în acest cartier se organizează Festivalul Culturii Evreieşti.

    Anul trecut, turiştii străini au cheltuit în Polonia 9,4 miliarde de euro (din care 4,8 miliarde euro au fost cheltuiţi strict pe deplasările făcute în scop turistic), potrivit datelor de pe site-ul Ministerului Turismului şi al Sportului din Polonia. Aceeaşi sursă arată că Polonia a înregistrat 72 de milioane de sosiri ale vizitatorilor străini (din care 15,8 milioane au fost sosiri ale turiştilor străini) anul trecut, cei mai mulţi venind din Germania, Cehia, Ucraina, Slovacia, Belarus şi Rusia.

    Polonia, care împlineşte anul acesta 25 de ani de la căderea comunismului şi zece ani de la aderarea la Uniunea Europeană, este singura ţară a cărei economie a crescut în timp de criză. Polonezii au reuşit să se dezvolte prin absorbţia de fonduri europene, fiind cel mai eficient utilizator al banilor europeni. Pentru perioada 2014-2020, Polonia are alocate de la bugetul Uniunii Europene 82 de miliarde de euro, adică un sfert din toate fondurile UE rezervate politicii de convergenţă. În zece ani PIB-ul polonez s-a dublat, iar şomajul s-a înjumătăţit. Dacă în 2003 PIB-ul per capita era de 49% din media UE, anul trecut indicatorul era de 68% din media UE.

  • Cele mai inovatoare companii din România: Pitech+Plus vrea să modernizeze sistemul educaţional

    Programul a fost dezvoltat în urma unui acord de parteneriat semnat la începutul anului 2014 cu şcoala 42 din Paris şi este unul dintre cele mai ample experimente de inovaţie aplicate în sistemul educaţional.

    Elementul de noutate:

    În acest moment, Academy+Plus are unul dintre cele mai dificile sisteme de admitere din România. O preselecţie filtrează prima bază de candidaţi, iar după preselecţie cei selectaţi au o discuţie cu conducerea şcolii, urmată de 28 de zile de testare la sediul instituţiei. Până în prezent au fost înregistrate 1.200 de aplicaţii şi 450 de testări, din care 125 de candidaţi au trecut la testarea de 28 de zile, iar 64 de locuri au fost ocupate. Şcoala este gratuită şi nu se cer diplome sau rezultate la bacalaureat.

    Efectele inovaţiei:

    Pe termen lung Pitech îşi va putea recruta viitorii angajaţi ai companiei, ceea ce înseamnă că scad costurile de recrutare şi internship. Instituţia schimbă şi interacţiunea cu mediul de afaceri, trecerea de la competiţie la colaborare şi de la individualitate la efort comun. Şi alţi membri ai clusterului IT de la Cluj-Napoca pot beneficia de pool-ul de candidaţi.

    Descriere:

    Academy+Plus este axată pe practică şi pune în centrul acţiunilor elevul şi nu profesorul. Profesorii au rol consultativ, iar evaluarea se bazează pe modelul “peer-to-peer”. Rezultatele sunt crearea unui mediu organizaţional încă din faza de şcolarizare şi obţinerea unor profile complexe. Pe termen scurt Academy+Plus îşi propune să creeze o comunitate puternică şi valoroasă de oameni care vor să performeze în domeniul IT, atât în calitate de angajaţi pentru piaţa din România, cât şi în calitate de antreprenori.

    Pe termen mediu vor fi organizate parteneriate sau clase speciale pentru alte companii aflate în căutare de resurse, iar pe termen lung iniţiatorii cred că vor schimba modul de raportare la formarea resurselor umane, vor creşte criteriile de performanţă şi va apărea o schimbare în zona de educaţie.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.

  • Telekom a introdus factura unică după ce, ani la rând, clienţii primeau mai multe

    Elementul de noutate:

    Telekom România a intrat pe piaţă cu filosofia One Stop Shop (un singur punct de contact pentru toate serviciile de comunicare, divertisment şi IT&C) şi cu un concept comercial nou, atât pentru clienţii persoane fizice, cât şi pentru companii (soluţii complete integrate de comunicare). Clienţii Telekom Romania Communications S.A. pot opta pentru patru servicii de comunicare (broadband mobil şi fix, voce mobilă şi fixă) şi, de asemenea, pentru divertisment TV,  toate pe o singură factură. 

    Pentru comunitatea de afaceri din România, conceptul One Stop Shop înseamnă soluţii la cheie şi un punct unic de contact pentru nevoile de comunicare: un portofoliu complet de soluţii fixe şi mobile; aplicaţii, soluţii integrate de IT; o gamă de echipamente IT&C.

    Toate pachetele includ soluţii de web hosting cu domeniul .ro, spaţiu pentru găzduire web şi un număr nelimitat de adrese de e-mail, SLA Standard pentru serviciile de voce fix, respectiv SLA Advanced pentru servicii de date, ca garanţie a funcţionării serviciilor, spaţiu pentru stocare şi recuperare a datelor, IP static şi licenţe Norton Internet Security.

    Efectele inovaţiei:

    Pe termen mediu şi lung, acest lucru va avea impact asupra standardelor de calitate a serviciilor de comunicare precum şi asupra investiţiilor în tehnologie şi în inovaţiile pe care le fac companiile, astfel încât piaţa de telecom din România să se dezvolte durabil.

    Ofertele integrate fix-mobil pe o singură factură se traduc pe de o parte în:

    simplitate – clienţii au un singur punct de contact şi o singură factură pentru toate nevoile de comunicare şi divertisment;

    competitivitate – companiile au acces la un pachet complet de solutii IT&C care le ajută să fie mai productive şi care le permite un control mai bun al costurilor;

    sustenabilitate – lansarea pachetelor integrate de servicii marchează transferul de la o piaţă marcată de un război al preţurilor reduse la o piaţă condusă de servicii de calitate şi inovatoare, nu neapărat la cel mai mic preţ, însă la un preţ corect pentru valoarea oferită.

    Descriere:

    Lansarea ofertelor integrate fix-mobil a reprezentat un efort comun al celor doi operatori şi a fost un proces amplu de integrare operaţională. Inovaţia a presupus investiţii şi expertiză pentru implementarea unor soluţii tehnice care permit o experienţă unitară pentru clienţi. Lansarea portofoliului de soluţii integrate de comunicare pe o singură factură, cu un număr unic de contact, s-a făcut în mai puţin de şase luni, ceea ce reprezintă o premieră atât pentru România, cât şi pentru Deutsche Telekom.

    Platforma IPTV cu opţiunea de Multiscreen, care este inclusă în ofertele integrate, a fost implementată în mai puţin de şase luni, ceea ce reprezintă o premieră mondială ca timp de implementare.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.

  • Cele zece predicţii scandaloase pentru 2015 de la Saxo Bank

    “2015 va fi un an dur, dar s-ar putea să fie şi anul la care o să ne uităm în urmă ca fiind cel mai prost posibil. Inflaţia a scăzut până la cele mai joase niveluri din ultimele decenii, dobânzile au luat acelaşi curs, iar preţurile energiei sunt semnificativ mai scăzute. Lipsa volatilităţii în date şi în pieţele de asseturi a oferit investitorilor un sentiment fals de siguranţă care ar putea duce la o… supărare uriaşă în 2015. Am văzut cum ar arăta un preambul la un an rău în octombrie 2014, când am trecut printr-o săptămâna dezastruoasă.

    Dacă ne luăm acest reper, ne aşteaptă un 2015 care o să ne cam zdruncine”, spune Steen Jakobsen, economist şef la Saxo Bank. “Predicţiile şocante Saxo Bank rămân un exerciţiu de a găsi cele mai controversate şi independente zece idei care ar putea să vă întoarcă universul tranzacţional cu susul în jos. Imaginându-şi cele mai negre scenarii, de la un default în Rusia, la vulcani care răspândesc haos (şi cenuşă), sau un Armageddon al internetului, investitorii au o şansă de a testa ideile lor despre viitor şi ceea ce pot aduce aceste evenimente în raport cu investiţiile lor.  Trebuie să ne amintim că, în timp ce predicţiile rămân nişte scenarii extreme ale pieţei, peste ani, o parte dintre ele au devenit, din păcate, realitate”.

    Cele zece predicţii sunt:

    1.         Sectorul imobiliar din Marea Britanie se prăbuşeşte: Studiile arată deja că e momentul să părăsim rapid piaţa imobiliară din Marea Britanie, în special în Londra. Dobânda Băncii Angliei stă să crească, lucru care va face să sufere preţurile de pe piaţa imobiliară, preţuri care vor scădea cu până la 25% în 2015.

    2.         Inflaţia în Japonia va atinge 5%: Banii emişi fără încetare de Banca Japoniei vor distruge încrederea în yen, în timp ce Kuroda-san îşi vede politicile de a controla inflaţia bucurându-se de… prea mult succes – un simptom care arată că Japonia pierde controlul monedei proprii. 

    3.         China devalorizează yuanul cu 20%: China va încerca cu orice preţ să scape de presiunile deflaţioniste care sunt efectul negativ al boomului de creditare. Riscurile deflaţioniste sunt prezente, aşadar, iar China copiază, parcă, pagină cu pagină politica Băncii Japoniei şi încearcă să devalorizeze yuanul cu 20%, alăturându-se Japoniei în lupta de a importa inflaţie şi cerere.

    4.         Draghi pleacă de la BCE: Pentru a aduce germanii în control deplin la BCE pentru a pune în practică o nouă emisiune monetară, Draghi se va da la o parte pentru a permite Băncii să implementeze proiectul, sub conducerea lui Jens Weidmann, de la Bundesbank. Draghi vede o nouă oportunitate pentru calităţile sale în Italia, unde preşedintele Napolitano cere să-i fie succesor. 

     

     

    5.         Rusia intră din nou în default: Preţurile în scădere ale ţiţeiului şi obrazul rece arătat Rusiei de antagoniştii geopolitici vor determina companiile ruseşti şi chiar guvernul de la Moscova să caute alinare într-un default pe datorii străine. Un default ca în 1998 este ceea ce ar trebui naţiunii pentru a-şi asigura viitorul, odată cu o soluţie diplomatică la problema Ucrainei.

    6.         Hackerii distrug comerţul online: În 2015, noile atacuri la adresa celor mai mari jucători e-commerce vor fi mai agresive şi mai extinse, afectând furnizorii de servicii web şi cloud. Amazon.com, cel mai mare comerciant online retail şi jucător dominant în industria de servicii web-based, ar putea suferi o cădere de 50% din cauza atacurilor de amploare pe internet dar şi din cauza propriei supraevaluări.

    7.         Erupţia vulcanului anulează vara europeană: La fel ca vulcanul Laki în 1783, deja activul vulcan Bardarbunga erupe în 2015, degajând un nor uriaş, toxic, de dioxid de sulf şi alte gaze deasupra Europei. Erupţia va schimba şabloanele meteo şi va ameninţa culturile agricole, cu preţurile posibil dublându-se la grâne, chiar dacă erupţia nu va fi atât de serioasă.

    8.         Poziţiile futures pe cacao ating un preţ record de USD 5,000/tonă: Cererea de ciocolată este în plină creştere pe măsură ce preferinţele occidentalilor se îndreaptă spre ciocolată neagră, iar apetitul celor din Asia e tot mai mare. Stocurile sunt afectate de răspândirea Ebola în Africa şi de lipsa investiţiilor în zone cheie de producţie din Africa de Vest. Acum, globul consumă mai multă cacao decât produce. Asta va duce la un preţ record pe tona de cacao: peste 5,000 de dolari în 2015.

    9.         Marea Britanie înclină să iasă din UE în 2017 după victoria UKIP la alegeri: Partidul Independenţei britanic (UKIP) va câştiga 25% din voturile general exprimate la alegerile naţionale din Marea Britanie pe 7 mai 2015, devenind cel de-al treilea mare partid din Parlament. UKIP se alătură conservatorilor lui David Cameron pentru a forma guvernul şi a organiza un referendum în 2017, pentru dezbaterea membershipului Marii Britanii la UE. Datoriile suverane britanice vor înregistra creşteri sensibile.

    10.       Veniturile pe bonduri corporate se înjumătăţesc: După o schimbare de opinie privind profiturile mari pe titluri, investitorii care vor decide un exit în 2015 vor descoperi lichidităţi puţine şi căderi abrupte de preţuri. Undele de şoc vor zgudui din nou fragila economie a Europei. Indicele Market iTraxx Europe Crossover se va dubla, până la 700 de puncte de bază în 2015.

  • Şeful Citi în România vorbeşte despre motivele de îngrijorare din Europa Centrală şi de Est

    Marc Luet, director regional pentru Europa Centrală şi de Est al Citi şi director general al Citi Rusia, este obişnuit cu ziariştii. Stă degajat în faţa aparatului de fotografiat şi are, pe parcursul a două zile petrecute la Bucureşti, o oră alocată pentru interviul cu Business Magazin.

    A venit pentru prima oară în România în urmă cu câţiva ani şi spune că schimbările nu i se par foarte vizibile, dar că unele zone ale oraşului sunt renovate, iar mediul economic i se pare o idee mai stabil decât în trecut. „România a fost o ţară bună pentru noi, sunt 18 ani de când avem activităţi pe această piaţă. 2014 a fost un an excelent nu numai din prisma rezultatelor financiare, ci şi a tipurilor de tranzacţii derulate. A fost un an bun şi în celelalte ţări“, spune Luet.

    Tot el adaugă că din grupul celor opt ţări ale căror activităţi le coordonează, „România este probabil a doua în topul celor mai profitabile“. Comparativ cu ce se întâmpla în urmă cu 4-5 ani, executivul consideră că există, pe plan local, un grad de încredere mai ridicat din partea investitorilor „şi este suficient să vedem cât de bine primite au fost emisiunile de bonduri, care au fost suprasubscrise la un preţ excelent“. În prima jumătate a acestui an, Ministerul Finanţelor a lansat obligaţiuni în valoare de circa 3 miliarde de euro.

    În România, Citibank ocupă poziţia a 14-a în topul băncilor, având în 2013 o cotă de piaţă de 1,8%. Sucursala locală a grupului financiar american Citibank a înregistrat anul trecut un profit net record, de 195 de milioane de lei, în creştere cu 67% faţă de rezultatul din 2012. Cu acest câştig, Citi se plasează pe poziţia a patra în topul celor mai profitabile bănci de pe piaţă, după Raiffeisen, Banca Transilvania şi BCR. Profitul record al Citi a fost înregistrat în anul în care instituţia a renunţat la portofoliul de retail de pe piaţa locală, prin vânzarea acestuia către Raiffeisen.

    În urmă cu aproape doi ani, Raiffeisen a semnat acordul de preluare a portofoliului de retail al Citibank România; iniţial a fost anunţat transferul a peste 100.000 de clienţi, iar datele Raiffeisen au arătat că a fost vorba despre circa 84.000; implicit a fost mai mică valoarea activelor şi a pasivelor preluate: credite de peste 80 milioane de euro (faţă de peste 90 milioane de euro în anunţul ini-ţial) şi depozite de 136 milioane de euro (faţă de o valoare anunţată de 175 milioane de euro). Mutarea unui portofoliu de retail de dimensiuni semnificative a reprezentat o tranzacţie în premieră pe piaţă, replicată la scurt timp prin aranjamentul similar dintre RBS şi UniCredit.

    Privind însă evoluţiile prezente, din regiune, şi cum în aria de responsabilitate a lui Marc Luet se află şi filialele locale din Ucraina şi alte ţări vecine, el spune că „nu este clar care este impactul conflictului asupra afacerilor; există cu siguranţă un efect în Rusia şi mai cu seamă în Ucraina, unde PIB-ul se contractă, la fel şi producţia industrială“.

    În opinia sa, Ucraina a fost cea mai afectată, iar în Rusia se simte o influenţă, „dar cred că impactul nu este foarte mare în acest moment; cred că se insinuează în economie, iar acest lucru se simte în inflaţie, care creşte“. Bancherul spune însă că este vorba de o combinaţie de factori macroeconomici şi geopolitici şi este greu de evaluat care dintre ei cântăreşte mai mult. Luet nu se aşteaptă ca situaţia din Ucraina să-şi facă simţite efectele şi în România, de vreme ce Rusia şi Ucraina nu au fost parteneri importanţi de schimburi comerciale, aşa cum este, de pildă, cazul Uniunii Europene.

    „Transmiterea indirectă a acestei situaţii de criză se face prin modificarea preţurilor la energie sau prin sancţiuni şi contrasancţiuni în privinţa importurilor şi exporturilor Rusiei. Acest lucru ar putea avea un impact însemnat asupra altor ţări, ca România sau Ungaria.“ Iar prelungirea crizei ar putea duce la scăderea încrederii şi, implicit, la reducerea investiţiilor. „Criza din Ucraina nu are un impact imediat, dar creează un sentiment de îngrijorare la nivelul pieţei“, spune executivul, care se aşteaptă ca în prima parte a anului viitor sancţiunile împotriva Rusiei să fie menţinute.

    Cu toate frământările din regiune, pe străzile Moscovei nu se simte însă nicio diferenţă faţă de perioada care a precedat conflictul din Ucraina: „Lucrez, trăiesc în Moscova, merg la cumpărături ca orice alt locuitor al oraşului şi nu am sesizat nicio schimbare. Ar fi mare păcat dacă ar fi altfel“.

    În esenţă, Citi nu a schimbat nimic pe partea de strategie din pricina condiţiilor geopolitice, nici la nivel de regiune, nici la nivel de ţară. Activitatea Citibank este structurată pe trei divizii, în funcţie de tipul clienţilor: divizia companiilor mici şi mijlocii (cu cifre de afaceri până în 300 de milioane de euro), companiile locale mari şi cele de stat (peste 300 milioane de euro) şi apoi divizia care se ocupă de relaţia cu sucursalele locale ale clienţilor globali.

    Schimbarea se vede însă în serviciile digitale pe care banca le are în portofoliu; de pildă un CFO poate lucra pe tabletă sau poate vedea pe smartphone conturile companiei în care lucrează, din întreaga lume, oriunde lucrează cu Citibank. Iar un trezorier din sediul central al multinaţionalei poate face schimburi valutare în numele tuturor sucursalelor din întreaga lume şi monitorizează în timp real care este expunerea pe care o are. Softurile Citibank sunt dezvoltate de un departament dedicat din cadrul băncii, iar „investiţiile în digitalizare sunt din ce în ce mai mari“, spune Luet, care însă nu dă niciun detaliu.

    Şi în privinţa predicţiilor pentru anul viitor Luet este rezervat, spunând că se aşteaptă să fie un alt an bun (“Fireşte că sunt optimist“) şi că sunt zone unde Citi poate profita de „grămada“ de oportunităţi din diferite pieţe. Menţionează că unele dintre „pieţele-cheie“, ca Franţa sau Germania, nu au o evoluţie atât de bună cum era de aşteptat. În plus, „băncile nu-şi mai permit să mai experimenteze judecăţi incorecte care au adus nori aupra industriei bancare pe parcursul ultimilor ani. Problemele cu care se confruntă băncile acum se datorează greşelilor din trecut“.

    Recenta vizită la Bucureşti a lui Luet a fost scurtă, după cum a caracterizat-o el însuşi, de numai două zile, după o deplasare în Bulgaria şi înaintea alteia în Cehia. Dar în alte săptămâni executivul călătoreşte mult în Rusia, ţară în care conduce operaţiunile băncii, iar în altele are călătorii şi mai lungi, spre Londra, unde se află şi familia sa. „Acesta este blestemul corporaţiilor mari, care se află peste tot, dar nu mă plâng. M-am obişnuit şi îmi place să călătoresc foarte mult.“

  • Cum a ajuns omul bolnav al Europei cea de-a patra economie a lumii

    Cei din vest au descoperit o societate marcată de şomaj, productivitate scăzută şi sărăcie. Au descoperit însă şi o mână de lucru competitivă şi relativ ieftină, precum şi apetit pentru noi produse. Vestul a descoperit oportunităţi – nu doar în Germania de Est, dar şi în alte state ale fostului bloc sovietic, precum România sau Slovacia.

    În primii 15 ani de după reunificare, creşterea economică a Germaniei s-a situat mult sub cea din restul zonei euro. Productivitatea a scăzut, iar şomajul a crescut, una dintre urmări fiind o criză imobiliară de proporţii. Diferenţele de salariu dintre Est şi Vest şi încercarea de egalizare a acestora au reprezentat factori decisivi pentru intrarea Germaniei într-o recesiune care a ţinut din 1993 până în 2002.

    Unul din efectele reunificării a fost migrarea masivă dinspre est înspre vest; în 1989, 16 milioane de oameni trăiau în Germania de Est. Douăzeci de ani mai târziu, numărul acestora scăzuse la 14 milioane. Conform grupului de cercetare SED-Staat, „nota de plată“ pentru reunificarea Germaniei a fost de 2 trilioane de euro, respectiv investiţiile necesare pentru a reconstrui Estul care suferea după ani de comunism şi după o economie planificată. Decizia de a schimba fiecare marcă germană din Est cu una emisă de băncile din Vest a fost necesară din punct de vedere politic, dar greşită din punct de vedere financiar.

    Momentul de răscruce pentru Germania a fost decizia de a rămâne fidelă principiilor economice considerate de alţii ca „învechite“, consideră Wolfgang Streeck, director al Institutului de Studiu al Societăţii din Köln. „În anii ’90, atunci când America a intrat în zona boomului dotcom, Germania a rămas o economie bazată pe producţie.

    Acest lucru a fost aspru criticat la momentul respectiv, cel mai bun exemplu fiind chiar articolul din The Economist care spunea că statul a rămas în urmă, că este învechit. Mai mult chiar, economia Germaniei era puternic reglementată de către stat şi angajatorii aveau o mulţime de obligaţii către angajaţi şi către stat. Salariile erau foarte mari, iar lucrătorii aveau putere de decizie.

    În Statele Unite sau Marea Britanie, o astfel de organizare economică era văzută ca o condamnare la moarte a sistemului financiar“. În ciuda acestor critici, explică Streeck, acest sistem a fost cel care a salvat Germania şi a transformat-o în puterea mondială de astăzi. „Toate restricţiile şi regulile impuse de stat s-au dovedit în cele din urmă benefice. Companiile au acceptat provocarea şi au câştigat prin inovaţie, concentrându-se mai mult pe ideea de a construi produse de calitate şi mai puţin pe cea de a avea un preţ competitiv.“

    La începutul anilor 2000, companiile din Germania jucau deja un rol important în ţările aflate în tranziţie către o economie de piaţă, apreciază Fredrik Erixon, director al Centrului European pentru Politici Economice Internaţionale. „Companiile germane au înţeles foarte bine pieţele externe şi au început să se orienteze către acestea. Germania a făcut asta mai bine decât Franţa sau Marea Britanie, care în mod tradiţional sunt economii orientate spre pieţe externe.“

  • Piaţa de publicitate digitală din România a crescut cu 19% la şase luni

    Valoarea pieţei, raportată de către toate cele 21 de companii participante, cumulează 58,5 milioane de lei în H1 2014, conform datelor furnizate.

    Deşi se află pe un trend ascendent faţă de aceeaşi perioadă a anului 2013, piaţa de advertising digital din România a înregistrat în H1 2014 o scădere în termeni reali (like-for-like) dacă luăm ca termen de comparaţie cel de-al doilea semestru al anului 2013, cel în care s-au consemnat cele mai mari venituri din toată perioada analizată de studiul ROADS (2007-2014).

    Astfel, valoarea raportată în H1 2014 de către grupul de referinţă, din care fac parte companiile care au participat atât la ambele ediţii din 2013 cât şi la această primă ediţie din 2014, a scăzut cu 17% faţă de valoarea înregistrată în semestrul doi din 2013, se arată în documentul citat.  

    “Creşterea înregistrată în primul semestru din 2014 faţă de perioada similară a anului trecut confirmă tendinţa pozitivă pe care se află publicitatea online în România. Având în vedere datele de creştere economică generală din acest an, precum şi influenţa unor factori conjuncturali, aşa cum a fost campania prezidenţială din această toamnă, care a impulsionat investiţiile în publicitatea online pe mai multe platforme media, este posibil ca semestrul doi al acestui an să marcheze un nou record din punct de vedere al veniturilor. Chiar şi aşa, publisherii online din România mai au încă un drum îndelungat până să reuşească să monetizeze în mod adecvat traficul în creştere constantă din ultimii ani”, a declarat Bogdan Belciu, Partener, Servicii de Consultanţă pentru Management, PwC România.

  • După o scădere de 80% în timpul crizei, piaţa auto locală dă semne de revenire

    În vara anului 2008, piaţa se îndrepta spre un volum de peste 315.000 de autoturisme comercializate anual, iar deschiderile de dealeri şi de showroomuri erau evenimente la ordinea zilei. Din acel moment, vânzările au început să se micşoreze, iar în anul ce a urmat, 2009, declinul a ajuns la -50%, procent la care apelau şi dealerii când ofereau discounturi celor încă dispuşi să investească în achiziţia unei maşini noi.

    Practica, deşi limitată, a afectat piaţa – chiar şi la începutul acestui an, Brent Valmar, vicepreşedintele APIA, trăgea un semnal de alarmă cu privire faptul că aproape unul din patru dealeri este în insolvenţă din cauza politicilor comerciale ce au pus accent pe preţ şi pe discount. Cu toate că mulţi dealeri încă suferă efectele crizei, revenirea apetitului pentru consum a încurajat piaţa să crească oferta şi să se extindă.
    Printre primele mărci care au demarat campanii de extindere se numără Ford, Honda şi BMW.

    Producătorul german a deschis încă de la începutul anului trecut un nou centru la Ploieşti, investiţia fiind realizată de Proleasing Motors, companie care mai deţine şi un dealer Ford. Anul acesta, BMW a revenit în Iaşi, unde Trado Motors, fostul dealer, a închis activitatea de vânzare în 2012 şi s-a concentrat pe service.

    Locul eliberat de Trado pe vânzarea de BMW în capitala Moldovei a fost preluat de dealerul din Brăila al mărcii. „În 2011 am deschis la Brăila centrul BMW, iar în 2012 am decis să investim într-o locaţie nouă. În acel an a venit oportunitatea de la Iaşi, moment când am luat decizia de a investi acolo“, a spus Mircea Andreev, general manager la APAN Motors. Grupul APAN include afaceri în domeniul hotelier, imobiliare şi începând cu acest an şi în cel agricol. „În total, la nivel de grup estimăm afaceri de 20 de milioane de euro în acest an şi de 30 de milioane de euro anul viitor“, a subliniat Andreev. Grupul Apan a fost înfiinţat în 1991, iar în 1998 a intrat pe piaţa auto devenind dealer Renault.

    Ulterior, în 2001, în portofoliu a fost adăugat Nissan, iar în prezent grupul mai vinde Dacia, Fiat, Alfa Romeo, Lancia, Jeep, Honda şi BMW.

    Grupul APAN, controlat de omul de afaceri brăilean Mircea Andreev, a investit 3,5 milioane de euro într-un nou dealership BMW în Iaşi, cu o suprafaţă construită de 2.800 mp şi una totală de 15.000 mp, acesta fiind cel de-al 15-lea centru al mărcii şi cel de-al doilea deschis în ultimii doi ani, după Proleasing Ploieşti în primăvara anului 2013.

    Noul centru este construit strict pentru marca BMW, dar include şi service pentru MINI. „În Iaşi dorim să vindem inclusiv flote de BMW-uri. O flotă a fost cumpărată de E.ON, deoarece unul dintre cele mai mari sedii ale lor din România este în Iaşi, iar mulţi dintre managerii lor sunt aici. De asemenea, contăm foarte mult pe cei din sectorul IT&C. Spre exemplu, Amazon are un centru de dezvoltare în Iaşi, dar şi alte companii foarte active din IT. În IT sunt salarii mari şi vrem să atragem clienţi din acest segment“, a spus Ovidiu Bîcîin, executive manager al Apan Motors.

    Cea mai mare companie din Iaşi după cifra de afaceri este producătorul de componente auto Delphi Diesel Systems, cu un business de 1,5 miliarde de lei în 2013, în creştere de la 1,8 mld. lei în 2012, urmat de E.ON Moldova Distribuţie, companie care a achiziţionat 258 de utilitare Ford Ranger în 2012, contra sumei de 6,5 milioane de euro.

    Dacă salariile pentru industria de call center sunt mai mici în Iaşi comparativ cu cele din Capitală, programatorii sunt plătiţi cu pachete similare. Salariile acestora pornesc de la aproximativ 3.150 de lei (700 de euro) pentru un începător cu experienţă de un an, dar pot ajunge la 13.000 – 18.000 de lei (3.000 – 4.000 de euro) pentru cei cu vechime, potrivit datelor firmelor de recrutare. Cei din call centere au salarii cuprinse între 900 şi 2.000 – 2.200 de lei net pe lună, faţă de circa 1.500 lei cât este salariul mediu net la nivel de judeţ.

    În ceea ce priveşte vânzările de maşini la nivel de judeţ, în Iaşi s-au comercializat în primele zece luni ale acestui an aproape 1.900 de autoturisme noi, cu circa 30% peste nivelul atins în perioada similară anului trecut, creşterea fiind peste cea a pieţei totale.

  • Şefa Metropolitan Life aplică o formulă nouă de conducere a companiei

    „Sari mai întâi şi apoi vezi dacă ai plasa dedesubt – cam aşa au fost deciziile mele în viaţă“, rezumă Emilia Bunea, noul CEO al Metropolitan Life Asigurări, modul cum şi-a dezvoltat cariera. În ultimii 13 ani a avut funcţii la nivel executiv, iar ultimii trei i-a petrecut în cadrul sediului central al ING Group din Amsterdam, unde a activat iniţial ca CFO pentru Europa Centrală şi de Est pe segmentul asigurărilor, iar ulterior ca CFO al grupului pe acest segment la nivelul întregului continent.

    Experienţele de expatriat şi de management, presărate cu umor şi multe expresii englezeşti, au fost principalele linii pe care Emilia Bunea şi-a construit discursul în cadrul evenimentului Meet the CEO în care s-a prezentat reprezentanţilor mediului de afaceri din România. „Poate că, deşi nu sunt religioasă, a contat foarte mult în definirea mea faptul că sunt nepoată de preoţi.“ Modelul ei în viaţă a fost unul dintre bunici, al cărui nume îl poartă acum o stradă din satul aflat în apropiere de Ploieşti, unde a copilărit împreună cu mama şi cu cele două surori. „De aici cu siguranţă un psiholog ar trage nişte concluzii referitor la capacitatea noastră de afirmare feminină“, glumeşte ea.

    Drumul său spre afirmare l-a început urmând tendinţele perioadei de dinainte de 1989, când, dacă erai bun la matematică, fie studiai această disciplină, fie, „dacă nu voiai să fii trimis în satul de unde se agăţa harta, Automatica“. S-a înscris la  Facultatea de Automatică din cadrul Universităţii Politehnice din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1993, însă diploma de inginer nu a ajutat-o prea mult pentru că, imediat după Revoluţie, a realizat că nu Automatica era ce îşi dorise. 

    În 1995, s-a angajat ca secretară la firma israeliană Comtel Rom, a cărei activitate era găsirea oportunităţilor de afaceri în România pentru potenţialii parteneri israelieni. În următoarea perioadă a fost nevoită să bată ţara în lung şi-n lat pentru găsirea unor oportunităţi de afaceri. A avut astfel prilejul să interacţioneze cu o varietate de firme, de la cele din publicitate până la producători de lumânări sau cabluri. A lucrat în această firmă până în 1997, când a devenit manager executiv. „A fost o  şcoală foarte bună. Era o vreme în care influenţa investitorului străin era foarte mare, iar atunci când venea o puştoaică de 20 şi ceva de ani spunând că are investitori străini în spate, se întâlnea direct cu directorii companiilor respective care îi puneau pe masă modelul şi strategia de business.“

    După doi ani petrecuţi în cadrul firmei israeliene, viaţa sa a urmat o curbă accelerată în care s-au născut cele două fiice ale sale, a avut două locuri de muncă – în cadrul Capital Securities şi a doua la compania de asigurări Interamerican (Eureko) -, a făcut un masterat la ASEBUSS şi a obţinut şi certificarea CFA. „Dacă aş fi povestit unui olandez toate lucrurile acestea şi rapiditatea cu care s-au succedat sau s-au suprapus uneori, ar fi fost surprins de determinarea mea. Românii sunt mult mai motivaţi să se afirme, să înveţe ceva, de unde şi motto-ul meu: învăţarea nu este obligatorie, dar nici supravieţuirea.“

    Saltul la banca de investiţii Capital Securities a fost logic din punctul ei de vedere datorită aplecării sale către vânzări. Schimbarea carierei sale s-a întâmplat odată cu proiectul hotelului Holiday Inn, ce urma să fie construit în apropiere de aeroportul Henri Coandă din Otopeni şi pentru care a început să caute finanţare alături de alţi parteneri. „M-am întâlnit cu Ion Florescu, şeful de la Capital Securities, care nu ne-a dat finanţarea, dar care m-a luat pe mine.“

    Bunea s-a angajat astfel, în 1997, pe poziţia de research & sales manager al companiei. „Experienţa de vânzare a fost de departe cea mai grea, dar şi cea mai frumoasă.“ Dacă iniţial vindea acţiuni, problemele economice din regiune din anul 2000 au marcat trecerea şi către vânzarea de investiţii de capital. „De fapt, ceea ce vindeam cel mai mult în perioada respectivă era România, nu se ajungea la discuţii individuale pe acţiuni, pentru că erau de fapt microacţiuni pentru toţi clienţii cu care vorbeam.“ Exemplifică prin discuţiile cu clienţi de la Londra sau New York cărora, în momentul când le povestea, de pildă, de producătorul de ciment Casial, cu multipli atrăgători şi cu perspective de creştere, dar a cărui capitalizare era pentru ei infimă, discuţiile se opreau.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 8 decembrie 2014

    COVER STORY:  Înapoi în tranşee

    Emilia Bunea s-a întors în România după trei ani la headquarterul ING din Olanda şi a preluat conducerea Metropolitan Life, cu planul să devină un evanghelist pe piaţa de asigurări şi să ofere fiecăruia o poliţă.

    BĂNCI: Griji de bancher în estul Europei

    ENERGIE: Primul război mondial al conductelor s-a încheiat

    AFACERI: Antreprenoriat cu jumătate de normă

    INTERNAŢIONAL: Cum a ajuns omul bolnav al Europei cea de-a patra economie a lumii?

     

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.