Pe de alta parte sa ne imaginam un inspector/inspectoare de la
fisc care va trece pragul companiei, isi scutura haina lunga si
prafuita, isi arunca palaria in cuier, trage un scuipat artistic cu
tutunul pe care il mesteca, isi propteste pusca de biroul din dosul
caruia priviti inspaimantat si cere, cu glas ragusit, registrul de
incasari; este o imagine mult mai convingatoare si inspaimantatoare
decat banalele somatii de plata. La astfel de argumente sunt
convinsi ca patronii vor cere pastrarea, ba chiar majorarea
impozitului forfetar, iar artistii si ziaristii vor manifesta in
piata publica pentru plata CAS nu numai pentru drepturile de autor,
ci si pentru aerul respirat; mediul de afaceri in general s-ar
dezmorti vizibil. Ma rog, am zis mereu ca presedintele Obama e un
personaj care merita urmarit cu atentie.
Pana aici a fost o gluma; in continuare sa vorbim serios despre Jim
Chanos si razboiul sau cu China. Chanos este un investitor american
despre care lumea spune acum, simplu, ca a facut avere pe seama
prabusirii Enron. De fapt, Chanos a fost unul din pionii care a
facut public sirul de fraude care au dus la prabusirea gigantului
american; dar cum era si este un bun capitalist, specializat in
short selling, nu a vandut povestea decat dupa ce s-a asigurat ca
va castiga din asta ceva avere. De la inceputul acestui an, Chanos
a intrat in razboi cu China.
Inainte de a detalia, sa privim un pic in jur. In Romania mediul de
afaceri este pesimist si resemnat, iar politicienii sunt
inconstienti. De la Vama Bors incolo climatul se schimba – lumea
pare a fi, in general, tot mai increzatoare in faptul ca greul
crizei a trecut si ca urmeaza convalescenta. Convalescenta
insemnand o recuperare rapida, consistenta, o crestere a increderii
consumatorilor si intoarcerea la starea de dinainte de 2008. O
revenire a crizei – tineti minte analizele cu “dinti de
fierastrau”? – este exclusa.
Toate aceste lucruri pot fi de fapt numai iluzii. Pentru ca avem,
in Europa, o Grecie, o Spanie si o Portugalie, asta fara a ne
socoti pe noi romanii, adica pacienti cu ceva febra si tuse
puternica si care pacienti pot imbolnavi tot salonul.
Iar Chanos vorbeste la fel despre China. El crede ca economia
chineza, chiar daca are rate de crestere impresionante, nu
performeaza la nivelul sumelor cheltuite de guvern pentru a stimula
afacerile. El nu crede in statistica oficiala chineza; oficial
numarul masinilor vandute creste, dar consumul de carburanti nu,
lucru destul de putin probabil, asta in cazul in care marile
companii de stat nu cumpara in prostie masini pe care le tin
inactive, numai pentru a impulsiona consumul. Chanos crede ca
extinderea agresiva a capacitatilor de productie chineze ii va
aduce in curand in situatia de a fabrica mult mai multe bunuri
decat pot vinde. Industria cimentului, de exemplu, are o capacitate
anuala de productie ce depaseste consumul cumulat al Statelor
Unite, al Indiei si al Japoniei. Sectorul imobiliar este
efervescent: se construiesc spatii comerciale si locuinte, chiar
daca cererea este mult mai redusa, proprietatile sunt mult prea
scumpe, chiriile mult prea mari, companiile de pantofi, de textile,
otelariile sau combinatele chimice se lanseaza in afaceri
imobiliare (suna cunoscut, nu?).
Chanos nu este singur; William Pesek, comentator la Bloomberg,
definea recent uriasa rezerva valutara chineza, de 2.400 de
miliarde de dolari, drept cel mai mare balon dintre toate. Sunt
bani nefolositi, nu merg in educatie, infrastructura, sanatate sau
pentru reducerea poluarii. Pot insemna inflatie sau miscari majore
pe piata monetara internationala in cazul unei devalorizari abrupte
a dolarului. Practic asta se traduce prin “au bani de nu stiu ce sa
faca cu ei” si este o explicatie simpla la efuziunile
geopoliticianiste cu aere conspirative de genul “chinezii salveaza
Grecia” sau “de ce oare da China un credit de un miliard de dolari
Republicii Moldova?”. Repet, au bani de nu stiu ce sa faca cu ei si
atunci liderii aceia, care sunt si ei oameni, isi imagineaza ca pot
cumpara influenta si putere ajutand bancile de pe Wall Street sau
state mai mari sau mai mici.
Chanos are dreptate, cred: asa cum bataia aripilor unui fluture in
Africa se transforma in uragan in America, o poticneala in, totusi,
cea mai dinamica economie a lumii se poate transforma intr-un nou
soc major pentru lumea globalizata. N-am citit niciun argument
puternic care sa-i combata teoriile, ci numai replici frustrate sau
analize partinitoare.
Ce ne priveste pe noi?, veti intreba. Pai cred ca in economia
mondiala gunoiul nu a fost curatat, ci numai bagat sub pres, si mai
cred ca, daca la primul soc am supravietuit, un al doilea ar fi
ucigator. Binevoitorul de acum FMI ar uita instantaneu de Romania
sub avalansa de solicitari, iar problemele europenilor le vedem
zilnic; asa ca nicio speranta pentru noi.
Dom’ne, cred ca, pana la urma, povestea cu pusca si taxele nu-i o
idee chiar rea. Depinde cine tine pusca.
