Tag: sua

  • Victorie istorica pentru Obama: A fost votata reforma medicala

    Legislatia care instituie asigurarea medicala garantata pentru
    toti cetatenii americani a fost aprobata in Camera cu 219 voturi
    pentru si 212 impotriva. “Este Legea Drepturilor Civile a secolului
    XXI”, a declarat James Clyburn, democrat de Carolina de Sud,
    citat de New York Times. “Poporul american a
    castigat”, a spus Jackie Speier, democrat de Hillsborough.

    Expertii fiscali ai Congresului estimeaza ca reforma va oferi
    acces la asigurare medicala unui numar de 32 de milioane de
    americani in prezent neasigurati, va adauga 16 milioane la numarul
    beneficiarilor sistemului Medicaid (destinat celor mai saraci
    dintre americani) si va subventiona costul asigurarii pentru
    persoanele cu venituri mici si medii, la un cost de circa 938 de
    miliarde de dolari in curs de 10 ani. Dupa calculele acelorasi
    experti, reforma va reduce deficitul bugetului federal cu circa 143
    de miliarde de dolari in urmatorii 10 ani.

    Toti republicanii au votat contra, dupa cum era de asteptat, iar
    34 de democrati s-au alaturat si ei republicanilor in respingerea
    legii, motivati in principal de ingrijorarile asupra costului
    reformei. Argumentele lor tin atat de principiu – o mai mare
    implicare a statului in administrarea sistemului medical,
    etichetata de critici drept o incercare de “nationalizare” – cat si
    de costuri, opinia multora fiind ca planul lui Obama va creste
    datoria publica la niveluri de nesuportat si ii va impovara pe
    cetateni cu taxe, dupa viziunea unui “Frankenstein fiscal” (Paul D.
    Ryan, republican de Wisconsin).

    Lupta nu s-a terminat, intrucat, incepand cel mai probabil de
    marti sau miercuri, Senatul va discuta amendamentele cu care textul
    documentului a fost aprobat in Camera. Cum republicanii
    intentioneaza sa blocheze documentul cu orice pret si sa determine
    o reintoarcere a acestuia in Camera, se poate prevedea ca procesul
    de discutare a amendamentelor ar putea dura cateva saptamani.

    Analistii chestionati de BBC se arata sceptici in privinta
    efectelor votului de duminica asupra raportului de forte din
    politica americana. Pe de o parte, in conditiile in care sondajele
    arata ca majoritatea americanilor se opun reformei dorite de Obama,
    pentru ca ea implica majorari de impozite, e de asteptat ca
    opozitia manifestata de republicani sa le aduca acestora puncte in
    plus la alegerile partiale din noiembrie. Pe de alta parte,
    victoria de acum a lui Obama nu se va transpune imediat intr-o
    imbunatatire a standardelor de asistenta medicala, tinand cont ca
    majoritatea prevederilor reformei nu se vor materializa pana in
    2014, asa incat e de asteptat ca legislatia sa sufere modificari
    pana atunci.

    Deocamdata, pana la alegerile din noiembrie, cand vor fi alesi
    36 din 100 de senatori si toti cei 435 de membri ai Camerei,
    presedintele Obama are la dispozitie sapte luni in care sa-si
    convinga concetatenii ca e vorba de o reforma realmente benefica
    pentru toti si perfect suportabila pentru economie. Faptul ca
    legislatia a fost aprobata este insa un avantaj net pentru actuala
    administratie. Cu cateva zile inainte de vot, Christian Science
    Monitor scria ca daca efortul de a trece documentul prin Camera ar
    fi esuat, sansele democratilor de a castiga voturi la alegerile din
    toamna si ale lui Obama de a obtine un nou mandat in 2012 ar fi
    fost mult diminuate.

  • Ne trebuie un plan maret

    Sunt cinci actori cheie in ecuatia israelo-palestiniana. Doi
    dintre ei – premierul palestinian Salam Fayyad si alianta dintre
    Iran, Hamas si Hezbollah – au strategii clare. E drept, sunt
    divergente, dar una dintre ele va determina viitorul relatiilor
    israelo-palestiniene in anii care urmeaza. Momentul adevarului se
    apropie. Sper sa castige Fayyad. Ar fi bine pentru Israel, America
    si pentru arabii moderati. Dar cele trei parti au nevoie de propria
    lor strategie ca sa se intample asa ceva.

    Fayyad este cea mai interesanta dintre noile forte care au aparut
    pe scena politica araba. Fost economist la Banca Mondiala, el
    abordeaza o strategie diametral opusa celei a lui Yasser Arafat.
    Arafat a mosit o pepiniera de violenta si conflicte politice;
    planul lui era sa obtina recunoasterea internationala pentru un
    stat palestinian si apoi sa-i construiasca institutiile. Fayyad
    urmareste exact opusul, o lupta nonviolenta de constructie a unor
    institutii necorupte si transparente si a unor unitati paramilitare
    si de politie eficiente, pe care pana si armata israeliana le
    lauda; iar apoi, dupa ce toate acestea vor fi functionale, sa
    proclame un stat palestinian in Cisiordania pana in 2011.

    Strategia lui Fayyad – si a sefului sau, presedintele Mahmud Abbas
    – castiga tot mai mult teren si este in “conflict direct cu reteaua
    de rezistenta: Iran, Hezbollah si Hamas”, apreciaza Gidi Grinstein,
    presedintele Institutului Reut, unul dintre principalele institute
    de cercetare politica din Israel.

    Strategia Iranului, explica Grinstein, este simpla: sa distruga
    Israelul printr-o combinatie de conflicte asimetrice – cum este
    razboiul dus de Hezbollah din Libanul de sud si cel dus de Hamas
    din Gaza; sa delegitimeze Israelul acuzandu-l de crime de razboi
    cand se lupta cu Hamas si Hezbollah, care ataca de la adapostul
    populatiei civile; sa duca intr-un registru religios conflictul,
    transformandu-l intr-un conflict intre musulmani si evrei,
    concentrat pe simboluri cum e Ierusalimul; in fine, sa atraga
    Israelul intr-o “supraintindere imperiala”, adica sa pastreze
    ocupatia evreiasca asupra celor 2,5 milioane de palestinieni din
    Cisiordania, ceea ce – cred Iranul si acolitii sai – va duce la
    “implozia Israelului”.

    De aceea, fayyadismul – care vrea sa inlocuiasca ocupatia
    israeliana din Cisiordania cu un stat palestinian independent –
    este azi cea mai mare amenintare la adresa strategiei
    Iranului.
    Asa incat cel mai inteligent lucru pentru celelalte trei parti
    amintite putin mai sus ar fi sa aiba o strategie clara de a
    sprijini fayyadismul. Dar o au?
    De cand Israelul a ocupat Cisiordania si populatia palestiniana de
    aici in 1967, israelienii s-au confruntat cu o dilema. Vor un stat
    evreiesc, un stat democratic si care sa cuprinda tot teritoriul
    israelian, inclusiv Cisiordania? In aceasta lume sunt posibile doar
    doua din trei: Israelul poate fi al evreilor si democratic, dar nu
    daca pastreaza Cisiordania, pentru ca palestinienii de acolo si
    arabii israelieni ii vor depasi in numar pe evrei in cele din urma.
    Poate fi un stat evreiesc si sa pastreze si Cisiordania, dar atunci
    nu mai poate fi democratic, pentru ca arabii vor fi majoritari.
    Poate fi democratic si sa pastreze si Cisiordania, dar atunci nu
    poate fi evreiesc.

    Eu sunt sigur ca premierul israelian Benjamin Netanyahu intelege
    acestea, si asa se face ca a acceptat principiul solutiei celor
    doua state. Dar guvernul lui este un amestec imposibil dintre
    moderatii din Partidul Muncii si ultrareligiosii si ideologii
    nationalisti care cred ca Israelul nu are de ales doua din trei, ci
    le poate avea pe toate trei daca ramane ferm pe pozitie.
    Ca urmare, guvernul lui Netanyahu nu poate ignora Statele Unite si
    pe Fayyad, dar nici nu poate face o miscare decisiva ca sa ajute.
    Editorialistul Nahum Barnea de la cotidianul israelian Yediot
    Ahronot l-a comparat pe Netanyahu cu “unul dintre acei soferi
    batrani care incaleca doua benzi de mers de frica sa nu faca o
    greseala, facandu-i pe cei din spate sa-i taloneze nebuneste si sa
    produca accidente. Cand semnalizeaza stanga, de fapt vireaza
    dreapta. Cand semnalizeaza dreapta, continua sa mearga
    inainte”.

    Cele mai multe dintre statele arabe pro-americane nu au nici
    viziune, nici curaj, asa ca ramane in sarcina echipei Obama sa
    promoveze fayyadismul, o idee mare, dar care are de infruntat o
    provocare structurala majora. In 2006-2007, sistemul politic
    palestinian s-a fragmentat intre Fasia Gaza controlata de Hamas si
    Cisiordania controlata de formatiunea Fattah, condusa de Abbas si
    Fayyad. Asa ca astazi, parlamentul palestinian s-ar putea sa nu
    aiba unitatea sau legitimitatea sa gireze orice fel de intelegere
    cu Israelul. Prin urmare, America trebuie sa vada cum sa puna in
    acest context un stat palestinian in Cisiordania alaturi de Israel.
    Va trebui sa se intample treptat, prima faza fiind infiintarea unui
    stat palestinian cu “granite provizorii”, care sa grupeze mare
    parte din Cisiordania, fara actualele asezari ale colonistilor
    israelieni si amanand pentru faza a doua problemele refugiatilor,
    Ierusalimul si frontierele definitive.

    Presedintele Barack Obama a avut 100% dreptate sa traga de maneca
    Israelul pentru extinderea coloniilor, care submineaza
    oportunitatile disponibile in momentul de fata; pana acum, avem
    de-a face cu o carenta a echipei de politica externa a lui Obama la
    acest capitol. Daca ne vom certa cu Israelul sau, si mai bine, daca
    vom colabora cu el, sa o facem prin prisma unei mari strategii
    americane despre care noi credem ca poate duce la un Orient
    Mijlociu mai stabil.

  • Va lovi o noua criza imobiliara SUA?

    Americanii care nu mai vor sa-si plateasca ipotecile si renunta,
    de bunavoie, la imobile “de vis” – achizitionate in perioada de
    boom imobiliar de pana in 2007 – ameninta bancile cu o noua criza
    financiara. Suma care trebuie rambursata bancilor este cu mult mai
    mare decat valoarea locuintei, incat tot mai multora li se pare
    absurd sa mai plateasca.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Procuratura Californiei da in judecată Toyota

    Reprezentantii Toyota nu au comentat informatia despre proces,
    primul de acest tip intentat de procuratura federala sau a unui
    stat american impotriva constructorului auto japonez, care se
    adauga unei liste tot mai lungi de reclamatii prin care se solicita
    daune.

    Pe langa perspectiva unor procese colective, Toyota se confrunta
    si cu o investigatie din partea Comisiei americane pentru bursa si
    valori mobiliare si o altă ancheta, de natura penala, efectuata de
    procuratura federala.

    Cititi mai multe pe
    www.mediafax.ro

  • Securitatea SUA, amenintata de deficitul bugetar

    Datoria-record americana limiteaza “capacitatea de a sigura
    securitatea, gestiona probleme dificile, dar si asumarea rolului de
    lideri pe care (americanii) il merita”, a declarat secretarul de
    Stat, sustinand bugetul in fata reprezentantilor. “Cred cu tarie ca
    ar trebui sa abordam acest deficit si datoria Statelor Unite ca pe
    o tema de securitate nationala, si nu doar ca pe un subiect
    economic”, a subliniat ea.

    Proiectul de buget pentru 2011 al Casei Albe se concentreaza
    asupra unui deficit adus la 1.267 de miliarde de dolari,
    reprezentand 8,3 la suta din Produsul Intern Brut (PIB) american,
    fata de suma-record de 1.556 de miliarde de dolari (10,6 procente
    din PIB) prevazuta in exercitiul bugetar din 2010.


    Cititi mai multe
    pe www.mediafax.ro

  • Ce denumire va primi razboiul din Irak

    Potrivit unei note interne adresate Comandantului
    Comandamentului Central, generalul David Petraeus, la 17 februarie,
    secretarul Apararii, Robert Gates, afirma ca “schimbara de nume
    aprobata va intra in vigoare la 1 septembrie 2010, odata cu
    modificarea misiunii fortelor americane in Irak”.

    Gates argumenteaza ca schimband denumirea odata cu schimbarea
    misiunii – retragerea trupelor combatante americane conform
    planului – Statele Unite transmit “un semnal puternic ca
    Operatiunea Iraqi Freedom s-a incheiat si ca trupele actioneaza
    intr-o noua misiune”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Doi morti si 13 raniti, dupa ce un avion a lovit o cladire federala din Texas

    Autoritatile cred ca pilotul Joseph Andrew Stack III, in varsta
    de 53 de ani, din Austin, ar fi indreptat in mod intentionat
    avionul spre cladirea unde lucrau aproape 200 de angajati ai
    Fiscului american (IRS). Dintre cele 13 persoane ranite, una se
    afla in stare grava, potrivit autoritatilor. Identitatile
    persoanelor decedate nu au fost date publicitatii pana joi
    seara.

    Purtatorul de cuvant al Biroului Federal de Investigatii (FBI),
    Eric Vasys, a declarat ca unul dintre cadavre, care ar fi al
    pilotului, a fost trimis pentru a fi examinat de specialisti,
    relateaza Austin American-Statesman, in editia electronica.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Hillary Clinton: SUA nu au in vedere nici o actiune militara impotriva Iranului

    “Este evident ca nu vrem ca Iranul sa devina o putere militara,
    dar nu avem in vedere altceva in afara de sanctiuni”, a spus ea, la
    postul de televiziune prin satelit Al-Arabiya. “Incercam sa
    schimbam comportamentul iranian si comunitatea internationala
    incearca, unita, sa trimita Iranului mesajul ca este timpul sa isi
    clarifice intentiile”, a subliniat Clinton.


    Cititi mai multe
    pe www.mediafax.ro

  • SUA au o economie “Michael Jackson” – traieste ca un star, dar n-a mai scos un hit din ’90

    Biroul american al Statisticilor de Munca estimeaza, conform
    unei prognoze publicate recent, ca sectorul serviciilor
    profesioniste si de business va crea in SUA, in urmatorii opt ani,
    un total de 4,19 milioane de locuri de munca. In sanatate si
    asistenta sociala vor aparea 4 milioane de posturi, in timp ce
    industria prelucratoare va pierde 1,2 milioane de angajati.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Are Senatul grija

    In schimb, avem de-a face mai putin cu o tragedie si mai mult cu
    o farsa macabra. In loc sa ne prabusim din cauza unei expansiuni de
    imperiu, suntem paralizati de proceduri. In loc sa punem in scena
    un nou declin al Romei, refacem disolutia Poloniei din secolul al
    XVIII-lea.

    O scurta lectie de istorie: in secolele XVII si XVIII, legislativul
    polonez – Seimul – a functionat pe principiul unanimitatii: orice
    membru putea sa anuleze un act legislativ strigand “Nu permit!”.
    Aceasta a facut ca tara sa devina in mare parte neguvernabila, iar
    regimurile vecine au inceput sa-si imparta din teritoriile ei. Pana
    in 1795, Polonia disparuse si nu a mai aparut decat dupa mai bine
    de un secol.
    Azi, Senatul SUA pare hotarat sa faca din Seim un model demn de
    urmat, in comparatie cu ce se intampla la noi.

    La inceputul lui februarie, dupa noua luni, Senatul a acceptat in
    fine ca Martha Johnson sa conduca Administratia Generala a
    Serviciilor, care gestioneaza cladirile guvernamentale si se ocupa
    de achizitii. Este o pozitie fara legatura cu politica si nimeni nu
    a pus la indoiala calificarea doamnei Johnson pentru acest post: a
    fost votata in functie cu 94 de voturi “pentru” si 2 “impotriva”.
    Dar senatorul republican Christopher Bond a blocat numirea ei, ca
    sa faca presiuni asupra guvernului sa aprobe un proiect de
    constructie in Kansas City.

    Aceasta dubioasa realizare se pare ca l-a inspirat pe senatorul
    republican Richard Shelby. In orice caz, Shelby a blocat toate
    nominalizarile administratiei Obama – cam 70 de pozitii
    guvernamentale la nivel inalt – pana cand statul din care provine,
    Alabama, va primi un contract pentru un petrolier si pentru un
    centru antiterorism.Ce le da senatorilor un asemenea tip de putere?
    Mare parte din treaba Senatului se bazeaza pe consens: e dificil sa
    faci ceva daca nu toti sunt de acord asupra procedurii. Si s-a
    dezvoltat o traditie ca senatorii, ca sa nu carteasca la orice, sa
    aiba dreptul de a bloca nominalizarile care nu le convin.

    In trecut, aceste decizii de blocare au fost folosite sporadic,
    pentru ca, asa cum a aratat un raport al Comisiei de Cercetare a
    Activitatii Congresului, Senatul era guvernat de “traditii de
    curtoazie si reciprocitate”. Dar asta era atunci. Regulile care
    mergeau atunci au devenit anchilozante acum ca unul dintre marile
    partide politice s-a refugiat in nihilism, nevazand niciun rau – ba
    chiar cautand beneficii politice – in a face tara
    neguvernabila.

    Cat e de rau? E atat de rau, incat ajung sa-l regret pe Newt
    Gingrich.Cititorii isi amintesc poate ca in 1995, Gingrich, pe
    atunci presedinte al Camerei Reprezentantilor, a taiat finantarile
    guvernului federal si a fortat o paralizie temporara a guvernului.
    A fost urat si extrem, dar cel putin Gingrich a avut solicitari
    precise: el voia ca Bill Clinton sa accepte reduceri drastice ale
    cheltuielilor pentru programul de asigurari medicale Medicare ca
    pondere in PIB.

    Azi, insa, liderii republicani refuza sa vina cu asemenea propuneri
    precise. Se inversuneaza la adresa deficitului – iar in ianuarie
    senatorii au votat constant impotriva oricarei cresteri a limitei
    datoriei federale, o miscare care ar fi generat un alt blocaj la
    nivel guvernamental daca democratii n-ar fi avut 60 de voturi. Dar
    ei denunta si orice ar putea reduce deficitul, inclusiv – ironic –
    orice efort de a cheltui mai inteligent fondurile Medicare.

    Iar daca Partidul Republican a abdicat de la orice responsabilitate
    de a face lucrurile sa mearga, e o consecinta fireasca faptul ca
    diversi senatori se simt indreptatiti sa blocheze toata tara pana
    cand obtin finantari pentru proiectele lor de suflet.Adevarul e ca,
    in situatia politicii americane, modul cum functioneaza Senatul nu
    mai e compatibil cu o guvernare functionala. Senatorii insisi ar
    trebui sa recunoasca asta si sa ceara schimbarea legislatiei,
    inclusiv eliminarea sau cel putin limitarea tergiversarilor din
    dezbateri. Asta ar putea si ar trebui sa faca prin votul
    majoritatii in prima zi a viitoarei sesiuni.

    Nu va faceti sperante. Dupa cum se vede, democratii nu par capabili
    sa capitalizeze puncte politice nici macar daca pun in evidenta
    obstructionismul practicat de opozantii lor.
    Ar trebui sa fie un mesaj simplu (si ar fi trebuit sa fie mesajul
    cheie la alegerile din Massachusetts pe care democratii le-au
    pierdut): un vot pentru un republican, indiferent de ce crezi
    despre el ca persoana, este un vot pentru paralizie. Dar pana acum,
    stim cum ii trateaza administratia Obama pe cei ce o vor distruge:
    ii atinge fix la unghia degetului mic. Spre exemplu, purtatorul de
    cuvant al Casei Albe, Robert Gibbs, l-a acuzat pe Shelby de
    “stupizenie”. Da, asta sigur va face valuri in randul
    electoratului.

    Dupa dezmembrarea Poloniei, un ofiter polonez din armata lui
    Napoleon a compus un cantec care in cele din urma – dupa reinvierea
    tarii de dupa Primul Razboi Mondial – a ajuns imnul national.
    Primele cuvinte sunt “Polonia nu e inca pierduta”.Nici America nu e
    inca pierduta. Dar are grija Senatul sa nu mai dureze mult.