BusinessMagazin

Tag: turisti

  • Paradisul cu plaje sălbatice şi tradiţii al României pe care turistii străini il numesc “o evadare idilică”

    România este “una dintre cele mai puţin remarcate – dacă nu chiar cea mai puţin remarcată – destinaţii de vacanţă ale Europei”, fiind un loc care “are absolut tot” pentru a fi pe placul turiştilor, afirmă un jurnalist britanic după o vizită în ţara noastră, autorul unui articol publicat în ediţia online a revistei The Spectator, potrivit agerpres.ro. 
     
    Articolul, apărut pe 30 mai pe site-ul prestigioasei publicaţii britanice The Spectator, în secţiunea “Life”, cu titlul “Romania: Europe’s most overlooked holiday destination”, prezintă impresiile de călătorie ale jurnalistului Stephen McGrath, care a vizitat mai multe zone din România, inclusiv Gura Portiţei, Sibiu, Şuior şi Săpânţa. “România este una dintre cele mai puţin remarcate – dacă nu chiar cea mai puţin remarcată – destinaţii de vacanţă ale Europei.
     
    O analiză rapidă a suprafeţei ţării dezvăluie faptul că aceasta reprezintă un loc care are absolut tot pentru a fi pe placul turiştilor. De la zone sălbatice virgine la castele multiseculare, de la piste de schi pitoreşti la plaje liniştite cu nisip fin, de la o industrie înfloritoare a vinurilor şi a berii artizanale la oraşe la fel de vibrante ca echivalentele lor occidentale”, afirmă Stephen McGrath în debutul acestui articol.
     
    Jurnalistul a remarcat că deşi “zone întinse din România se modernizează, cultura ei rurală distinctă continuă să existe” şi “multe preparate culinare native merită să fie încercate”. Potrivit jurnalistului britanic, “dacă Ministerul Turismului din România începe să se organizeze şi să acţioneze într-un mod eficient, această ţară ar putea să ajungă să ocupe o poziţie mult mai înaltă în listele cu obiective de vizitat întocmite de mulţi dintre turişti”.
     
    Gura Portiţei reprezintă “o evadare idilică”, notează Stephen McGrath: “Litoralul românesc de la Marea Neagră are o lungime de aproximativ 273 de kilometri, însă Insula Portiţei, o mică insulă de nisip la marginea Deltei Dunării – o vastă rezervaţie a biosferei, amenajată acolo unde fluviul se întâlneşte cu marea, după ce a străbătut jumătate din Europa – oferă vizitatorilor o lume complet izolată de agitaţia vieţii în oraşe”. El a remarcat şi faptul că spaţiile de cazare sunt “convenabile şi în general adecvate”, iar zona reprezintă “un loc ce merită vizitat pentru priveliştile sale uluitoare cu peisaje naturale, preparatele delicioase pe bază de peşte şi plimbările cu ambarcaţiuni, care operează cu regularitate şi sunt amuzante”.
     
    După o vizită în Sibiu, Stephen McGrath afirmă că această localitate este “un oraş încântător, în care abundă cultura”. “Identitatea urbană a României nu stă doar în acea mare de blocuri comuniste, gri şi lipsite de elemente culturale. Ele există, desigur, şi chiar în număr mare, însă există şi multe oraşe – mai ales în centrul ţării – care promovează în bună măsură o perioadă impresionantă din istoria arhitecturii. În Sibiu, un mic oraş din centrul României, arhitectura distinctă a saşilor transilvăneni – poate fi observată cel mai bine”, a adăugat jurnalistul britanic.
     
    O vizită în Sibiu reprezintă “o necesitate pentru turiştii pasionaţi de cultură”, întrucât acest oraş a fost capitală europeană culturală în 2007 – anul în care România s-a alăturat Uniunii Europene, afirmă Stephen McGrath, care s-a declarat plăcut impresionat de “cafenelele şi bistrourile aliniate de-a lungul unor străzi înguste şi liniştite, ce pornesc din centrul unor piaţete ce datează din secolul al XV-lea”. De asemenea, autorul articolului este de părere că Muzeul Brukenthal, “o frumoasă clădire barocă, în care sunt expuse impresionante colecţii de artă ale multor pictori europeni, datând din secolul al XV-lea şi până în secolul al XVIII-lea, nu ar trebui să fie ratat”.
     
    De asemenea, Stephen McGrath a lăudat şi gastronomia românească, declarându-se încântat de sarmale, specialităţile din carne de porc şi de
    peşte, mămăligă şi mujdei. El a lăudat şi băturile din ţara noastră, în special ţuica şi vinurile româneşti Fetească Neagră şi Negru de Drăgăşani.
     
    Despre staţiunea de schi Şuior din Munţii Gutâi din Maramureş, jurnalistul a spus că aceasta este “un tărâm de care timpul a uitat”. “Există multe zone în care poţi să schiezi în România, însă Şuior, la baza munţilor Gutâi din Maramureş, în nordul ţării, este una dintre cele mai bune, fiind înconjurată de privelişti ce par a fi rămas captive în timp”, afirmă Stephen McGrath. “Ce este minunat la Şuior este faptul că poţi să explorezi Maramureşul, o zonă rurală cu ferme mici şi cu un mod de viaţă care a dispărut de multă vreme din cea mai mare parte a Europei, inclusiv 100 de biserici vechi ortodoxe din lemn, dintre care opt au fost incluse în patrimoniul mondial UNESCO”, a adăugat el. De asemenea, jurnalistul britanic a remarcat şi Cimitirul Vesel din Săpânţa.
     
    Munţii şi natura, “probabil cel mai mare dar al României”
     
    Deţinând cea mai mare parte a pădurilor virgine rămase în Europa, în care trăiesc urşi, lupi, râşi şi pisici sălbatice, fără a mai menţiona arcul Munţilor Carpaţi, pare corect să spui că “natura este probabil cel mai mare dar al României”, afirmă autorul articolului. “De aceea, pentru pasionaţii de drumeţii montane şi de ciclism, e ca şi cum ar intra într-un paradis natural, o sălbăticie care nu necesită nicio tehnică specială de supravieţuire, şi în care se poate ajunge cu uşurinţă graţie unor curse ieftine cu avionul. Deloc surprinzător, ecoturismul reprezintă un sector în dezvoltare în România”, a concluzionat Stephen McGrath. The Spectator este o revistă săptămânală britanică înfiinţată în 1828. Publicaţia, specializată în articole de cultură, politică şi actualităţi de importanţă mondială, este deţinută de David şi Frederick Barclay, care deţin şi ziarele The Daily Telegraph şi Sunday Telegraph.
     
    În presa străină apar cu regularitate articole care promovează România turistică.
     
    La sfârşitul lunii mai, publicaţia canadiană The Star a reluat un articol apărut iniţial în martie în The Washington Post – intitulat ”Romanian rhapsody — exploring an unsung destination in Eastern Europe”, semnat de două jurnaliste americane, Christine Pendzich şi Eva von Falkenstein -, în care se afirmă că pentru turiştii care sunt dispuşi să uite poveştile cu Dracula, România oferă ”un peisaj fermecător, liniştit şi variat”. La începutul lunii mai, un alt jurnalist american, Christopher Bagley, a semnat un articol publicat în revista de călătorie Conde Nast Traveler sub titlul ”The Bewitching Time Warp of Transylvania, Romania”, în care vorbeşte despre pitorescul peisajului transilvănean.

  • Litoralul Vestului: Lacul cu plajă şi nisip fin atrage peste 100.000 de turişti în fiecare an

    Lacul are o suprafaţă de aproximativ zece hectare, o plajă cu nisip fin şi se găseşte la poalele Munţilor Zarandului, într-o zonă de confluenţă a câmpiei cu dealul.
     
    Datorită aspectului exotic, Lacul Ghioroc atrage tot mai mulţi turişti în fiecare an.
     
     
    Potrivit primarului comunei Ghioroc, Corneliu Popi-Morodan, anul trecut, numărul vizitatorilor a depăşit 100.000, iar în acest an sunt aşteptaţi între 120.000 şi 130.000 de turişti. Înainte de deschiderea sezonului estival 2018, reprezentanţii primăriei au făcut numeroase investiţii.
     
    “Plaja Ghioroc a fost deschisă în 28 aprilie, turiştii fiind aşteptaţi până în data de 15 septembrie. 
     
    Important este că sunt zone verzi unde se poate campa, terasele sunt deschise, unde turiştii pot să şi ia masa, parcarea este funcţională”, a declarat Corneliu Popi-Morodan.
     
     
    Anul trecut, pe plaja au fost plantaţi 40 de palmieri, iar în acest an, Primăria Ghioroc a mai cumpărat încă 20.
     
    Pomii se află într-o zonă specială, inspirată din staţiunea Mamaia, în care vizitatorii se pot fotografia cu un panou mare pe care scrie “Plaja Ghioroc”, iar în spate se vede lacul.
     
     
    Primăria Ghioroc vrea să realizeze un camping pe plaja lacului, în care să poată fi cazate 52 de persoane, iar lucrările sunt în toi. De asemenea, la data de 1 iunie este preconizat că va fi funcţional toboganul cu apă.
     
    În ceea ce priveşte tarifele, cel mai probabil un apartament va putea fi închiriat cu 100 de lei pe noapte. Căsuţele se află la zece metri de lac, chiar pe plajă. Oricum, turiştii au soluţii de dormit, sunt două pensiuni în zonă cu 49 de locuri”, a afirmat primarul comunei Ghioroc.

  • Litoralul Vestului: Lacul cu plajă şi nisip fin atrage peste 100.000 de turişti în fiecare an

    Lacul are o suprafaţă de aproximativ zece hectare, o plajă cu nisip fin şi se găseşte la poalele Munţilor Zarandului, într-o zonă de confluenţă a câmpiei cu dealul.
     
    Datorită aspectului exotic, Lacul Ghioroc atrage tot mai mulţi turişti în fiecare an.
     
     
    Potrivit primarului comunei Ghioroc, Corneliu Popi-Morodan, anul trecut, numărul vizitatorilor a depăşit 100.000, iar în acest an sunt aşteptaţi între 120.000 şi 130.000 de turişti. Înainte de deschiderea sezonului estival 2018, reprezentanţii primăriei au făcut numeroase investiţii.
     
    “Plaja Ghioroc a fost deschisă în 28 aprilie, turiştii fiind aşteptaţi până în data de 15 septembrie. 
     
    Important este că sunt zone verzi unde se poate campa, terasele sunt deschise, unde turiştii pot să şi ia masa, parcarea este funcţională”, a declarat Corneliu Popi-Morodan.
     
     
    Anul trecut, pe plaja au fost plantaţi 40 de palmieri, iar în acest an, Primăria Ghioroc a mai cumpărat încă 20.
     
    Pomii se află într-o zonă specială, inspirată din staţiunea Mamaia, în care vizitatorii se pot fotografia cu un panou mare pe care scrie “Plaja Ghioroc”, iar în spate se vede lacul.
     
     
    Primăria Ghioroc vrea să realizeze un camping pe plaja lacului, în care să poată fi cazate 52 de persoane, iar lucrările sunt în toi. De asemenea, la data de 1 iunie este preconizat că va fi funcţional toboganul cu apă.
     
    În ceea ce priveşte tarifele, cel mai probabil un apartament va putea fi închiriat cu 100 de lei pe noapte. Căsuţele se află la zece metri de lac, chiar pe plajă. Oricum, turiştii au soluţii de dormit, sunt două pensiuni în zonă cu 49 de locuri”, a afirmat primarul comunei Ghioroc.

  • Cascada Bigăr, desemnată cea mai frumoasă din lume, vizitată de peste 100.000 de turişti într-un an

    Potrivit unui comunicat transmis, joi, de compania Coca-Cola, care a investit aproximativ 140.000 de euro în amenajarea eco-turistă a zonei în care se află cascada Bigăr, din judeţul Caraş-Severin, la un an de la finalizarea lucrărilor, numărul turiştilor s-a dublat.

    Astfel, dacă în perioada 2016 – 2017 au vizitat cascada din vestul ţării 50.000 de turişti, în intervalul 2017 – 2018, numărul lor a depăşit 100.000. Cel mai mare flux de vizitatori a fost înregistrat în perioada 01 – 06 iunie 2017, imediat după ce au fost finalizate lucrările de amenajare a zonei.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Unde fug superbogaţii de acasă

    Una dintre acestea este Axiom Space, care le propune turiştilor o excursie pe o staţie spaţială situată la 250 de kilometri pe orbita Pământului, scrie New York Times, pentru a cărei amenajare a apelat la celebrul designer francez Philippe Starck.

    Directorul Axiom Space, Mike Suffredini, care a lucrat la NASA, unde, printre altele, a gestionat Staţia Spaţială Internaţională, susţine că proiectul său se deosebeşte de cele ale concurenţei prin faptul că propune un sejur pe orbită, spre deosebire de un scurt zbor, astfel că turiştii vor putea admira pe îndelete Pământul şi vor putea posta imagini online ori suna prietenii să se laude. Un sejur pe staţia care ar trebui inaugurată în 2022 va costa 55 de milioane de dolari, incluzând aici costurile din cele 15 săptămâni de antrenament necesare.

  • Staţiunea din România care face furori printre turişti: “E mai frumos ca-n Croaţia”

    Recunoscută la nivel european încă din 1850, Sovata este o staţiune pentru orice sezon. Lacurile cu ape clorurate şi sodice – cât şi nămolul din ele –  au proprietăţi terapeutice pentru o multitudine de afecţiuni, în speciale pentru cele ginecologice.
     
    Înconjurată de dealuri împădurite cu fagi, stejari, carpeni, ulmi, castani, brazi şi stejari, cât şi de Muntele de Sare, staţiunea oferă posibilităţi excelente şi pentru odihnă şi relaxare.  Clima este subalpină, cu veri răcoroase şi ierni blânde. Punctele de atracţie ale locului sunt lacurile helioterme, renumite pentru efectul lor terapeutic.
     

  • Oraşul din Europa care a fost distrus aproape în totalitate, dar a reînviat şi a ajuns un paradis turistic. Este o minune a ambiţiei locuitorilor

    Dzien dobry, tak şi dzieki. Adică „Bună ziua”, „da” şi „mulţumesc”. Atât am reuşit să învăţ şi să reţin din toată limba poloneză pe care am auzit-o în cele câteva zile pe care le-am petrecut în Varşovia. Culorile, atmosfera prietenoasă şi cerul cristalin în majoritatea timpului au dat auspicii de vis frumos acelor zile, un vis în care se făcea că mă plimbam fascinată printre clădirile care mai de care mai pastelate din centrul vechi al oraşului.

    Faţadele multicolore ale oraşului sunt dovada succesului polonez de a reconstrui după sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în care toată Varşovia a fost victima bombardamentelor Germaniei naziste. Iar procesul este în derulare, multe clădiri fiind încă în reconstrucţie. Chiar şi aşa, centrul istoric al oraşului este deja o bijuterie arhitecturală.

    Centrul vechi este al turiştilor, asta o ştie şi o poate remarca oricine trece pe acolo. Localnicii au alte zone, ceva mai moderne în arhitectură şi în atmosferă, apropiate de zona istorică. Astfel, terasele din piaţa centrală sunt înţesate de turişti din toată lumea, în vreme ce în restaurantele puţin mai depărtate, mai aerisite, predomină limba poloneză. Simbolul pieţei destinate turiştilor este statuia Syrenka, o sirenă despre care se spune că este sora celei mult mai celebre din Copenhaga.

    Dezvoltarea ţării se vede şi în zgârie-norii din jurul Palatului Culturii din Varşovia, o clădire asemănătoare celei cunoscute drept Casa Presei din Bucureşti. Turnul din Varşovia a fost un cadou de la Uniunea Sovietică pentru polonezi, astfel că arhitectura este strâns legată de mulţi zgârie-nori similari construiţi în Uniunea Sovietică în secolul XX. Una dintre clădirile ameţitoare din jurul palatului este un bloc de locuinţe, Zlota 44, unde chiria pentru o garsonieră de 75 de metri pătraţi depăşeşte 3.000 de euro.

    Segmentul de real estate din Polonia s-a dezvoltat considerabil în ultimii ani, la fel cum s-a întâmplat cu multe alte domenii, de la producţia de mere la cea de autobuze, tramvaie, trenuri sau materiale de construcţii. Companiile poloneze nu s-au mulţumit să se dezvolte pe piaţa locală de acolo, ci au trecut graniţele, ajungând şi în România.

    Peste 450 de milioane de euro au investit în România cele mai mari companii poloneze, această ţară aflându-se între cei mai mari 20 de investitori străini de pe piaţa locală după valoarea capitalului plasat.

    Firme precum Maspex (care deţine brandul de sucuri Tymbark), Ciech Soda (fostele Uzine Sodice Govora), Cersanit (producător de obiecte sanitare), Porta Doors (producător de uşi), Barlinek (producător de pardoseli şi parchet din lemn) şi Can Pack (producător de ambalaje) au creat împreună, de la intrarea pe piaţa din România, circa 3.000 de locuri de muncă, după cum arată datele Agenţiei Poloneze de Investiţii şi Comerţ. În sens invers însă, prezenţa românilor cu businessuri în Polonia este aproape nesemnificativă.

    De altfel, româna se aude rar – eu nu am auzit-o aproape deloc – pe străzile Varşoviei, spre deosebire de alte capitale europene. Poate şi pentru că Varşovia nu se regăseşte pe lista de destinaţii a multor turişti, care nu-şi imaginează cât de bine şi frumos s-a putut ridica acest oraş din cenuşă, ca o pasăre Phoenix a estului. Surpriza plăcută, spre deosebire de alte oraşe europene, este că aici toată lumea – de la comercianţii de îngheţată până la funcţionarii de la bancă – vorbeşte engleza cel puţin la nivel conversaţional, astfel că nu e prea greu să interacţionezi cu localnicii.

    În 2016, Varşovia a devenit primul oraş din Polonia în care contribuţia turismului la Produsul Intern Brut a atins 15 miliarde de zloţi (3,5 miliarde de euro), potrivit unui studiu al Biroului Turistic al Varşoviei. În acel an, capitala Poloniei a primit 9,6 milioane de vizite turistice, dintre care 2,7 milioane din străinătate. Dacă în calcul sunt incluse şi vizitele de o zi, totalul depăşeşte 20 de milioane. Britanicii au reprezentat cel mai mare grup de vizitatori, iar în urma lor s-au situat nemţii şi francezii. Străinii au cheltuit de trei ori mai mult decât polonezii – 1.482 de zloţi (345,5 euro), după cum subliniază acelaşi studiu.

    Ce i-a impresionat cel mai mult pe turişti a fost arhitectura, monumentele, oamenii prietenoşi şi mâncarea bună, mai arată acelaşi studiu.

    Aş putea spune aşadar că mă încadrez în profilul robot al turiştilor din Varşovia, doar că pe mine m-a mai impresionat şi muzica lui Chopin, cea care se aude când treci pe lângă băncile împrăştiate peste tot în oraş; este suficient să apeşi un singur buton.

  • Lumea ascunsă a Cavalerilor Templieri. Cum au ajuns cea mai puternică şi bogată ”corporaţie religioasă”

    Printre străzile aglomerate de turişti, studenţi, avocaţi, autobuze supraetajate, biciclişti şi taxiuri negre ale Londrei, se află o clădire care spune povestea Cavalerilor Templieri.

    Cunoscută drept Biserica Templului şi poziţionată în apropierea catedralei Sfântului Paul şi a Pieţei Trafalgar, clădirea  a fost cândva bastionul Cavalerilor Templieri. Reprezentanţi ai ordinului medieval cunoscut drept unul dintre cele mai puternice şi bogate culte religioase, ei au trăit, s-au rugat şi au muncit aici în intervalul 1185-1312, potrivit unui reportaj al BBC.

    În 1120, cavalerii creştini au cucerit Ierusalimul în Prima Cruciadă. Chiar dacă oraşul era sigur, rutele de pelerinaj până la acesta erau pline de pericole. Cei care voiau să ajungă la Ierusalim erau deseori atacaţi, tâlhăriţi sau chiar ucişi. Câţiva cavaleri s-au dedicat protejării pelerinilor şi rutelor pe care mergeau ei.

    CUM ARATĂ CLĂDIREA  CARE A FOST CÂNDVA BASTIONUL CAVALERILOR TEMPLIERI

    Drept răsplată, regele Ierusalimului le-a oferi un ”sediu central” pe Muntele Templului. Au primit numele de Caveleri Templieri şi au devenit renumiţi în toată lumea pentru curajul lor. Cavalerii Templieri au devenit şi foarte bogaţi. În 1139,  Papa Inocenţiu al II-lea a dat un ordin prin care Cavalerii Templieri deveneau şi mai puternici. Acest ordin permitea Cavalerilor Templieri să treacă liber graniţele, să fie excluşi de la plata taxelor, iar singura autoritate recunoscută rămânea doar Papa. Aceasta era o confirmare a puterii lor, care se pare ca a fost susţinută de patronul Ordinului, Bernard de Clairvaux, pentru că l-a ajutat pe Papa Innocentiu să conducă biserica Catolică.

    Deşi misiunea principală a Ordinului era militară, doar un număr mic de membri se afla efectiv pe frontul de luptă. Restul aveau un rol de sprijin (un fel de spate al frontului, “templier”) , atât pentru ajutorul individual al cavalerilor, cât şi pentru a asigura buna funcţionare a infrastructurii financiare. Templierii, deşi făcuseră un jurământ de sărăcie, în realitate în timp au ajuns să controleze bogăţii ce depăşeau cu mult donaţiile directe pentru cauza lor. Unii nobili participanţi la cruciade îşi depuneau averea în mâinile templierilor, pentru perioada cât erau plecaţi. Acumularea de bogăţii în acest mod în Europa şi Ţara Sfântă a dus la apariţia primelor scrisori de credit, pentru pelerinii ce călătoreau în Ţara Sfântă.

    Pe baza acestui amestec de donaţii şi de afaceri, templierii au stabilit o reţea financiară în întreaga creştinătate. Deţineau suprafeţe întinse atât în Europa cât şi în Orientul Mijlociu; cumpărau şi foloseau ferme şi podgorii; construiau biserici şi castele; erau implicaţi în manufactură, importuri şi exporturi; aveau propria lor flotă navală, şi, pentru un timp, deţineau întreaga insulă Cipru. Templierii au fost numiţi uneori ca prima corporaţie multinaţională.

    În prima jumătate a secolului al XII-lea, a intervenit nevoia unui sediu central mai mare pentru diviza lor londoneză, astfel că până în 1185 au construit Biserica Templului.

    În prezent, aceasta nu pare grandioasă, mai ales prin comparaţie cu Catedrala Sfântului Paul aflată în apropiere. Până în urmă cu aproximativ 13 ani, puţini turişti vizitau acest obiectiv, însă după publicarea romanului ”Codul lui Da Vinci” al autorului Dan Brown, unde una dintre principalele scene descrise era la Biserica Templieră, aici au început să vină circa 500 de vizitatori zilnic.

  • Veşti bune pentru turiştii care vor să îşi petreacă vacanţa în Turcia. De astăzi au zbor direct spre oraşul-staţiune Alanya

    Aflat pe coasta Mediteranei, în sudul Turciei, Alanya are multe de oferit, fie că vrei să petreci un sejur liniştit la plajă, cu familia, pe plaja Kleopatra, clasată de TripAdvisor în topul celor mai bune plaje din lume, sau vrei să te distrezi alături de prieteni.

    Astfel, pe lângă  facilităţile oferite de hoteluri, precum saună, masaj sau petreceri tematice, poţi beneficia de excursii opţionale, cum ar fi safari cu jeep-urile în munţii Taurus sau croaziere pe Mediterană, care îmbină deopotrivă distracţia şi adrenalina. O astfel de excursie costă 40 de euro, cu prânz inclus. De asemenea, poţi să mergi pe urmele vechilor civilizaţii, într-o vizită la cetatea şi castelul din Alanya, sau să petreci o zi la shopping, la tarabele unde totul este negociabil.

    Alanya este cu siguranţă o destinaţie ideală pentru un concediu în familie, iar preţurile din Turcia sunt mai mult decât accesibile. Dacă nu ştii ce să alegi între all inclusive şi ultra all inclusive, patronii hotelurilor spun că diferenţa este dată de calitatea băuturilor: în timp ce la all inclusive sunt servite băuturi locale, serviciul ultra all inclusive oferă băuturi de import. Iar cât priveşte valuta folosită, este preferabil să ai la tine dolari, deoarece în multe locuri turcii pun semnul egal între dolar şi euro, şi îţi vor cere aceeaşi sumă indiferent de moneda pe care o foloseşti.

     

     

     

  • Oraşul din Europa care a fost distrus aproape în totalitate, dar a reînviat şi a ajuns un paradis turistic. Este o minune a ambiţiei locuitorilor

    Dzien dobry, tak şi dzieki. Adică „Bună ziua”, „da” şi „mulţumesc”. Atât am reuşit să învăţ şi să reţin din toată limba poloneză pe care am auzit-o în cele câteva zile pe care le-am petrecut în Varşovia. Culorile, atmosfera prietenoasă şi cerul cristalin în majoritatea timpului au dat auspicii de vis frumos acelor zile, un vis în care se făcea că mă plimbam fascinată printre clădirile care mai de care mai pastelate din centrul vechi al oraşului.

    Faţadele multicolore ale oraşului sunt dovada succesului polonez de a reconstrui după sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în care toată Varşovia a fost victima bombardamentelor Germaniei naziste. Iar procesul este în derulare, multe clădiri fiind încă în reconstrucţie. Chiar şi aşa, centrul istoric al oraşului este deja o bijuterie arhitecturală.

    Centrul vechi este al turiştilor, asta o ştie şi o poate remarca oricine trece pe acolo. Localnicii au alte zone, ceva mai moderne în arhitectură şi în atmosferă, apropiate de zona istorică. Astfel, terasele din piaţa centrală sunt înţesate de turişti din toată lumea, în vreme ce în restaurantele puţin mai depărtate, mai aerisite, predomină limba poloneză. Simbolul pieţei destinate turiştilor este statuia Syrenka, o sirenă despre care se spune că este sora celei mult mai celebre din Copenhaga.

    Dezvoltarea ţării se vede şi în zgârie-norii din jurul Palatului Culturii din Varşovia, o clădire asemănătoare celei cunoscute drept Casa Presei din Bucureşti. Turnul din Varşovia a fost un cadou de la Uniunea Sovietică pentru polonezi, astfel că arhitectura este strâns legată de mulţi zgârie-nori similari construiţi în Uniunea Sovietică în secolul XX. Una dintre clădirile ameţitoare din jurul palatului este un bloc de locuinţe, Zlota 44, unde chiria pentru o garsonieră de 75 de metri pătraţi depăşeşte 3.000 de euro.

    Segmentul de real estate din Polonia s-a dezvoltat considerabil în ultimii ani, la fel cum s-a întâmplat cu multe alte domenii, de la producţia de mere la cea de autobuze, tramvaie, trenuri sau materiale de construcţii. Companiile poloneze nu s-au mulţumit să se dezvolte pe piaţa locală de acolo, ci au trecut graniţele, ajungând şi în România.

    Peste 450 de milioane de euro au investit în România cele mai mari companii poloneze, această ţară aflându-se între cei mai mari 20 de investitori străini de pe piaţa locală după valoarea capitalului plasat.

    Firme precum Maspex (care deţine brandul de sucuri Tymbark), Ciech Soda (fostele Uzine Sodice Govora), Cersanit (producător de obiecte sanitare), Porta Doors (producător de uşi), Barlinek (producător de pardoseli şi parchet din lemn) şi Can Pack (producător de ambalaje) au creat împreună, de la intrarea pe piaţa din România, circa 3.000 de locuri de muncă, după cum arată datele Agenţiei Poloneze de Investiţii şi Comerţ. În sens invers însă, prezenţa românilor cu businessuri în Polonia este aproape nesemnificativă.

    De altfel, româna se aude rar – eu nu am auzit-o aproape deloc – pe străzile Varşoviei, spre deosebire de alte capitale europene. Poate şi pentru că Varşovia nu se regăseşte pe lista de destinaţii a multor turişti, care nu-şi imaginează cât de bine şi frumos s-a putut ridica acest oraş din cenuşă, ca o pasăre Phoenix a estului. Surpriza plăcută, spre deosebire de alte oraşe europene, este că aici toată lumea – de la comercianţii de îngheţată până la funcţionarii de la bancă – vorbeşte engleza cel puţin la nivel conversaţional, astfel că nu e prea greu să interacţionezi cu localnicii.

    În 2016, Varşovia a devenit primul oraş din Polonia în care contribuţia turismului la Produsul Intern Brut a atins 15 miliarde de zloţi (3,5 miliarde de euro), potrivit unui studiu al Biroului Turistic al Varşoviei. În acel an, capitala Poloniei a primit 9,6 milioane de vizite turistice, dintre care 2,7 milioane din străinătate. Dacă în calcul sunt incluse şi vizitele de o zi, totalul depăşeşte 20 de milioane. Britanicii au reprezentat cel mai mare grup de vizitatori, iar în urma lor s-au situat nemţii şi francezii. Străinii au cheltuit de trei ori mai mult decât polonezii – 1.482 de zloţi (345,5 euro), după cum subliniază acelaşi studiu.

    Ce i-a impresionat cel mai mult pe turişti a fost arhitectura, monumentele, oamenii prietenoşi şi mâncarea bună, mai arată acelaşi studiu.

    Aş putea spune aşadar că mă încadrez în profilul robot al turiştilor din Varşovia, doar că pe mine m-a mai impresionat şi muzica lui Chopin, cea care se aude când treci pe lângă băncile împrăştiate peste tot în oraş; este suficient să apeşi un singur buton.