BusinessMagazin

Tag: succes

  • Cum a transformat această femeie o veste proastă într-o afacere de milioane

    Karen Lynch a decis să renunţe la goana din corporaţie după moartea unui prieten şi după o problemă de sănătate pe care a avut-o.
    ”După pierderea prietenului meu apropiat am realizat că viaţa este prea scurtă”, spune Karen, care este acum şef al afacerii de apă îmbuteliată Belu. ”Voiam să fac ceva mai personal”, a declarat ea, într-un interviu acordat BBC.
    În 2008, când avea 38 de ani, Karen şi-a dat demisia din rolul pe care îl avea din banca Barclays. Apoi, a călătorit timp de şase luni împreună cu soţul ei, în Caraibe, Vietnam şi Thailanda.

    La întoarcerea în Regatul Unit, Karen a aplicat pentru un post de marketing director la Belu, o companie de îmbuteliere de apă din Regatul Unit. La momentul angajării sale, afacerea avea datorii de 1,9 milioane de lire sterline. Karen a pus la cale un plan de afaceri care să redreseze situaţia companiei, iar opt luni mai târziu a devenit CEO-ul acesteia.


    Planul ei era să redirecţioneze businessul, orientat atunci spre supermarketuri, spre HoReCa şi birouri. Belu a fost creată de producătorul de film Reed Paget, care a renunţat la poziţia de CEO în favoarea lui Karen. Planul ei de salvare a companiei a avut atât de mult succes încât vânzările au crescut considerabil: veniturile au ajuns în 2015 la 5,9 milioane de lire sterline. Din 2011, Belu a donat mai mult de 1,5 milioane de lire sterline spre WaterAid, o organizaţie caritabilă globală care vrea să deschidă accesul oamenilor din ţările aflate în dezvoltare spre apa potabilă şi igienă.
     

  • Un computer a fost rugat să prezică ce start-up-uri vor avea succes. Rezultatele sunt uimitoare

    Goodson, alături de computer, a ales 50 de companii de care nu a auzit nimeni. La opt ani distanţă, revista a revizitat acea listă: Evernote, Spotify, Etsy, Zynga, Palantir, Clouder, OPOWER plus altele. Pe lista compusă de computer se află şi Ibibo, care la vremea respectivă avea 8 angajaţi, iar azi are vânzâri anuale de 2 miliarde de dolari. De fapt, 20% dintre companiile selectate au avut parte de evaluări de peste 1 miliard de dolari.

    Bloomberg l-a provocat pe Goodson să repete performanţa. El a ales 50,000 de companii care au avut parte de finanţare din partea unor firme de venture capital în ultimii trei ani.

    Din această listă au reieşit anumite domenii de interes:

    Realitate augumentată – va avea un impact mai mare decât realitatea virtuală

    Tehnologie de recunoaştere de imagini şi de creere de hărţi – foarte important pentru producătorii auto de maşini autonome

    Securitate online

    Digitalizarea educaţiei – aplicaţii practice

    Drone – companiile vor extinde utilizările dronelor în scopuri comerciale

    Smart home – se dezvoltă cu ajutorul unor produse ieftine precum becuri inteligente şi senzori de securitate etc

    Senzori smart – senzori pentru analizarea transpiraţiei, autentificarea cu retina sau holograme

    E-commerce – oportunităţi mare odată ce industria fashion se îndreptă tot mai mult spre mobile şi reţelele sociale.

    Inteligenţă artificială – creşterea eficienţei la locul de muncă, computarea de date, roboţi (bots) la vânzări şi marketing

    Tehnologie spaţială – propulsia sateliţilor, minatul în spaţiu

    Mai jos este lista de companii selectate de Goodson – 80% dintre acestea sunt din SUA.

     

  • Modelul care a pornit o afacere în joacă în urma unei provocări, iar acum este una dintre cele mai de succes antreprenoare din Asia

    Deseori se spune că insipratia de a porni o afacere vine de nicăieri. Pentru Stephanie Chai a pornit de la o provocare. 
      
    Model şi personalitate TV, Stephanie nu avea nici un fel de experienţă în a conduce propria sa companie, dar în 2012 a fost provocată de un prieten să îşi urmeze visul şi să pornească un website de călătorii de lux în Asia.   “Mi-a luat doar cinci minute să mă decid “ a declarat Stephanie care în acea perioadă locuia în Malaezia. 
     
    Prietenul ei i-a trimis câteva link-uri cu site-uri de călătorii şi a descoperit câteva lipsuri în ceea ce priveşte piaţa companiilor care organizează călătorii pe ultima sută de metri. “Atunci toată treaba cu afacerea era foarte tentantă. Eram naivă şi am decis să fac asta” .
     
    Patru ani mai târziu Stephanie spune despre firma din Singapore că va avea comenzi duble anul viitor, în ciudă pieţei competitive. În acelaşi timp Stephanie este considerată una dintre cele mai de succes antreprenoare din Asia. 
     
    Cu o investiţie iniţială de câteva milioane de dolari, tânăra se pregăteşte acum să lanseze versiunea în limba mandarină a website-ului la începutul anului viitor, intrând astfel pe piaţa uriaşă din China. 
     
    Născută în Noua Zeelandă, cu mama de origine italiană şi tatăl malaezian, Stephanie Chai şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei în Malaezia-Sarawak. După ce a terminat şcoala s-a întors în Noua Zeelandă unde este licenţiată în finanţe şi afaceri internaţionale la Universitatea Auckland. 
     
    A urmat o carieră în modeling după care una în TV în Malaezia şi Singapore, şi apoi şapte ani mai târziu a pornit  The Luxe Nomad, în urma unei investiţii de 43,000 de dolari. Stephanie a decis să lanseze firma în Singapore în detrimentul Malaeziei datorită stabilităţii economice din Singapore.   “M-am întâlnit cu investitori. Am primit două oferte, am acceptat una “ spune ea. 
     
    În prima lună a avut vânzări de doar 2 000 de dolari singaporinezi şi admite că o comandă a fost făcută chiar de ea. “Prietenii mei mi-au amintit că este considerat ghinion în China dacă nu faci o vânzare încă din prima zi, aşa că le-am cumpărat prietenilor mei o vacanta” , explică Stephanie Chai. 
     
    Cum afacerea a început atât de încet, Stephanie a venit cu un alt plan pentru a se asigura că vânzările vor creşte, aşa că şi-a întrebat prietenii ce vedete locale ar putea promova afacerea. 
     
    “Le-am oferit vacanţe în locuri minuntate pentru a le promova pentru mine şi să pună poze cu ei pe reţelele sociale din acele locuri” Apoi le-am spus hotelierilor că mai multe celebrităţi le vor vizită hotelul. 
     
     “A fost o situaţie win-win, noi nu am plătit pe nimeni, hotelierii au fost fericiţi şi vedetele de asemenea“, spune ea „Sa fii antreprenor trebuie să fii puţin nebun. Aşa am fost şi no.”, conchide antreprenoarea.
      
      

  • Simbolul reuşitei: propriul Versailles

    Printre cele mai cunoscute astfel de reşedinţe moderne se numără un penthouse din Las Vegas, cu încăperi înalte de aproape 10 metri şi dulapuri cu foiţă de aur, candelabru şi scară de marmură, şemineuri şi antichităţi din epoca originalului ori copii ale acestora.

    O altă reşedinţă stil Versailles se găseşte în Long Island, iar construcţia sa a durat circa patru ani. Uşa din fier forjat a casei este o copie a unei uşi de la palatul francez, iar balustrada scării din holul impunătoarei clădiri este o imitaţie a celei aflate la Micul Trianon, palatul reginei Maria Antoaneta. Cel care şi-a construit această casă cu 120 de camere urmează să se mute în ea, dar are de gând să o scoată la vânzare pentru suma de 100 de milioane de dolari, aproape cam cât l-a costat investiţia.

    La Los Angeles există şi o reşedinţă inspirată de Micul Trianon, care se laudă cu podele copiate după cele din Sala Oglinzilor de la Versailles, un candelabru de cristal din secolul al XVIII-lea în sala de la intrare şi balcoane de marmură şi fier forjat.

    Reşedinţele stil Versailles sunt foarte scumpe de realizat nu numai datorită materialelor şi rarităţii meşterilor care pot lucra la aşa ceva, ci şi faptului că pe vremuri cei care-şi construiau asemenea case nu trebuia să-şi bată capul cu reţele de electricitate şi sisteme de climatizare, care într-o casă modernă trebuie bine ascunse, spun experţii imobiliari.

  • Simbolul reuşitei: propriul Versailles

    Printre cele mai cunoscute astfel de reşedinţe moderne se numără un penthouse din Las Vegas, cu încăperi înalte de aproape 10 metri şi dulapuri cu foiţă de aur, candelabru şi scară de marmură, şemineuri şi antichităţi din epoca originalului ori copii ale acestora.

    O altă reşedinţă stil Versailles se găseşte în Long Island, iar construcţia sa a durat circa patru ani. Uşa din fier forjat a casei este o copie a unei uşi de la palatul francez, iar balustrada scării din holul impunătoarei clădiri este o imitaţie a celei aflate la Micul Trianon, palatul reginei Maria Antoaneta. Cel care şi-a construit această casă cu 120 de camere urmează să se mute în ea, dar are de gând să o scoată la vânzare pentru suma de 100 de milioane de dolari, aproape cam cât l-a costat investiţia.

    La Los Angeles există şi o reşedinţă inspirată de Micul Trianon, care se laudă cu podele copiate după cele din Sala Oglinzilor de la Versailles, un candelabru de cristal din secolul al XVIII-lea în sala de la intrare şi balcoane de marmură şi fier forjat.

    Reşedinţele stil Versailles sunt foarte scumpe de realizat nu numai datorită materialelor şi rarităţii meşterilor care pot lucra la aşa ceva, ci şi faptului că pe vremuri cei care-şi construiau asemenea case nu trebuia să-şi bată capul cu reţele de electricitate şi sisteme de climatizare, care într-o casă modernă trebuie bine ascunse, spun experţii imobiliari.

  • Transformările incredibile ale miliardarilor din tehnologie. Fotografii înainte şi după – GALERIE FOTO

    12 fotografii care demonstreză cum timpul şi succesul au schimbat câţiva dintre cei mai faimoşi CEO din domeniul tehnologiei

    Jeff Bezos, fondatorul Amazon, în 2005

    Jeff Bezos (2017)

    Peter Thiel şi Elon Musk, fondatorii PayPal

    Elon Musk

    Thiel

    Larry Page şi Serghey Brin, fondatorii Google

    Larry Page

    Sergey Brin

    Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook

    Zukerberg, la costum

    Jack Dorsey, fondatorul Twitter

    Jack Dorsey revine la conducerea Twitter (2016)

     

     

  • Cine a fost adevăratul James Bond. Povestea spionului care a fost un apropiat al lui Churchill şi Franklin Roosevelt şi a avut un rol important în crearea CIA

    Poveştile fostului ofiţer Ian Fleming, James Bond, au fascinat lumea întreagă şi au stat la baza unei francize cinematografice de succes.
    Cele 23 de filme “James Bond” realizate până în prezent au generat încasări de 1,9 miliarde de dolari în SUA şi Canada, această serie fiind pe locul al treilea în clasamentul celor mai de succes francize cinematografice, potrivit Box Office Mojo.  Iar al 24-lea film din serie, “Spectre” ar putea depăşi Skyfall (2012) din punct de vedere al încasărilor.

    Poveştile lui Ian Fleming au avut la bază personaje şi fapte inspirate din viaţa reală. Iar un personaj proeminent pentru opera lui Fleming este Sir William Samuel Stephenson, maestru spion.

    Stephenson a fost pilot pe avioanele de luptă din timpul Primului Război Mondial apoi s-a stabilit în Marea Britanie la sfârşitul războiului. Acolo s-a căsătorit cu americancă bogată, moştenitoarea unei averi impresionante, şi Stephenson s-a folosit de conexiunile ei pentru a se reinventa ca un maestru spion în timpul celui De-Al Doilea Război Mondial, devenind un apropiat al lui Wiston Churchill şi Franklin Roosevelt şi a avut un rol important în crearea CIA.

    De asemenea, el a fondat Camp X, o bază de antrenamente unde Fleming şi alţi soldaţi s-au antrenat în timpul războiului.

    William Stephenson s-a născut pe 23 ianuarie 1897 în Point Douglas, Winnipeg, Canada. A părăsit şcoala la o vârstă fragedă şi s-a înrolat în armată la 16 ani.

    “Stephenson a fost un guru al tehnologiei şi a avut mare succes în afaceri. El a patentat o modalitate de a trimite fotografii prin telegraful fără fir. De asemenea, el a fost prezent în industria siderurgică, automotive, şi a fost printre primii directori de relaţii publice al BBC”, a spus Don Finkbeiner, patronul unei firme de turism din Winnipeg, Canada.

    Stephenson este creditat şi cu faptul că a furnizat informaţii esenţiale pentru sabotarea centralei hidroelectrice Vemork din Norvegia. Misiunea aliaţilor a împiedicat ca oamenii de ştiinţă nazişti să pună mâna pe apa grea necesară producerii bombelor cu hidrogen. . Această operaţiune este recunoscută ca fiind cel mai de succes sabotaj din timpul războiului.

    Stephenson s-a alăturat batalionului de infanterie uşoară 101 în 1914. Numărul său de regiment a fost, cum altfel, 700758. Nu există dovezi clare că Fleming ar fi făcut legătura dintre numărul de regiment al lui Stephenson cu numărul agentului James Bond, însă similaritatea este intrigantă.

    În plus, povestea din cartea lui Fleming, Goldfinger, în care un individ pus pe fapte rele vrea să jefuiască Fort Knox este similar cu planul lui Stephenson de a fura aur în valoare de 3 miliarde de dolari din rezerva de aur Vichy, din colonia franceză Martinique.

    O altă dovadă a faptului că William Stephenson a fost o sursă de inspiraţie pentru James Bond este faptul că Ian Fleming a scris o prefaţă la cartea 3603 a lui H Montgomery Hyde, care spune povestea lui Stephenson. Fleming spune despre Stephenson că face cel mai tare martini din America şi că “James bond este o versiune extrem de romanţată a unui spion, pe când William Stephenson este adevăratul spion”.

    Sursele de inspiraţie pentru James Bond sunt diverse, nu mai puţin de 15 persoane sunt menţionate că ar fi avut un rol important în definirea personajului.

    Ian Fleming ar fi putut folosi ca sursă de inspiraţie aventurile unui spion britanic din secolul al XVI-lea, aristocratul John Bond. John Bond a fost cel care a ales deviza familiei sale, după ce a văzut-o într-un palat spaniol: “Non sufficit orbis”. Expresia a fost utilizată pentru prima oară de Fleming în cel de-al 11-lea roman consacrat agentului 007, “În serviciul Majestăţii Sale”, unde este deviza unui strămoş a lui James Bond.

    Sir William Stephenson a murit pe 31 ianuarie 1989 la 92 de ani.

    Numele agentului 007 este dat de ornitologul american James Bond. 

  • Povestea unui tânăr antreprenor de succes din România. Cum a pornit o afacere de la zero şi a ridicat-o la milioane de euro

    Tanărul antreprenor a descoperit oportunităti uriaşe în mediul virtual, când multă lume era sceptică în privinţă securitătii online-ului, a crezut foarte mult în puterea Internetului de a vinde produse, iar magazinele sale online, autolux.ro şi maniamall.ro, se află, la oră actuală, în topul celor mai profitabile site-uri din România.

    “Multi prieteni nu au crezut în acest tip de afacere. Au motivat cu faptul că sunt mult prea tânăr, nu am experientă, nu am resurse financiare pentru a deschide o afacere, iar pe aceea vreme puţini credeau în vânzările online. Îmi amintesc cum multă lume întreba mirată: “Cine comandă de pe Internet?”.

    Am crescut treptat, prin mii de ore de muncă şi nopţi nedormite, îmi veneau ideei noi pe care le aplicăm şi aveau succes. Era mult mai comod pentru oameni să cumpere piese de pe un magazin online decât dintr-un magazin fizic, deoarece piese oricum trebuiau făcute pe comandă, şi îl scuteam pe client de un drum inutil.

    Başca faptul că erau mai ieftine din online, deoarece nu plăteam spaţiu de depozitare sau alte cheltuieli specifice unui magazin fizic. La vremea respectivă, şi din punct de vedere al promovării era mult mai simplu ca acum, deoarece doar câteva site-uri de anunţuri aveau trafic şi nu aveai nevoie de site-ul propriu.

    După ce site-ul autolux.ro a devenit unul de succes, datorită cererilor şi din alte domenii, am fondat maniamall.ro, unde am început să vând şi alte tipuri de produse. Prinsesem mecanismul, aveam toată experienţa necesară pentru a vinde online, iar la al doilea site mi-a fost mult mai uşor să vând. Pot să spun că vânzările se dublează anual deoarece lucrăm intens la dezvoltare şi programare, iar în fiecare lună dezvoltăm noi programe care ne ajută să evoluam”, spune antreprenorul Daniel Henegariu, acum la vârstă de doar 27 de ani. 
     

  • Cum au reuşit trei tineri români să facă BANI din lucrurile pe care restul lumii le aruncă la GUNOI

    (Articol publicat iniţial în mai 2016)

    Materia este un exemplu de succes, ca multe altele prezentate în paginile revistei, însă alte zeci de start-up-uri mor în anonimitate. Întâmplarea face că am avut ocazia să-l cunosc pe Silviu Andrei Petran la o conferinţă despre situaţia antreprenoriatului din România. Un raport întocmit de EY România a dezvăluit faptul că în medie antreprenorul român munceşte 10 ore pe zi şi câştigă mai puţin de 500 de euro pe lună. Din acest punct a reînceput discuţia cu Petran, în biroul său dintr-o casă aflată pe o stradă liniştită din nordul Capitalei. „Energia şi pasiunea ta merg în antreprenoriat, însă nu ştii dacă o să ai succes. Eu consider că merită să faci acest sacrificiu, pentru că o faci dintr-o nebunie în care vrei să faci lucrurile altfel“, spune Silviu, aşezat cu un picior sub el pe canapeaua moale din birou.

    „Antreprenoriatul este o zonă de investiţie, o zonă în care nu urmăreşti să-ţi iei banii în trei ani de zile. Trebuie să ai supermultă răbdare. Clar în primii doi ani ai nişte handicapuri, nu te duci în excursii, nu mai ai aceleaşi cheltuieli. E un şoc pe care-l ai la un moment dat, dar îţi doreşti foarte mult, dai bice până când ştii că funcţionează“, adaugă el.

    Acum doi ani, Cristian Branea a venit cu ideea unui start-up în producţia de mobilier, apoi i-a cooptat pe cei doi în echipă şi au aplicat la o competiţi de afaceri sociale. Materia a fost selectat printre cei zece finalişti şi au primit 32.000 de euro finanţare şi consultanţă. Fiecare a mai pus bani din buzunar şi au pornit afacerea cu aproape 60.000 de euro. „Am mers într-o zonă cu riscuri destul de mari pentru că suntem o afacere cu producţie, ceea ce înseamnă că trebuie să avem utilaje, investiţii, materie primă. Nu este o zonă de servicii, unde cheltuielile ar fi mai mici“, spune Silviu Andrei Petran. Mobila Materia realizată din lemn reciclat, cu un aer minimalist, a atras privirile oamenilor, dar şi cumpărători. „Produsele s-au făcut cunoscute prin felul lor foarte autentic de a fi, foarte simple, naturale, masive. Totul a mers din recomandare în recomandare. În 2015, al doilea an de existenţă, ne-am susţinut businessul doar din lucrări finalizate şi recomandări venite de arhitecţi sau de la proprietari care au fost superîncântaţi de produse.“

    Un exemplu de lucrare individuală este amenajarea spaţiului restaurantului Simbio, cu care se mândresc şi care atrage alte proiecte. Numai că ideea iniţială a businessului nu a fost axarea pe proiecte individuale (fie ele localuri sau proiecte rezidenţiale), ci creare a unor mini-serii de produse pe care să le vândă offline sau online, ceea ce nu s-a întâmplat anul trecut, dar este în plan pentru 2016. Primul pas în acest sens a fost participarea la târgul internaţional de mobilă imm Cologne. „Am luat o finanţare de la Ministerul Economiei prin fondul de minimis, care s-a ocupat de participarea României la târg. Acolo am avut o surpriză. Alături de nume foarte mari din industrie, care fac milioane de produse, eram şi noi cu un stand de 20 mp cu produse care erau dintr-un alt film şi care au avut supermare lipici“, povesteşte entuziasmat Petran.

    Iar acest lucru s-a transformat în comenzi, deşi standul lor nu s-a aflat în secţiunea de design a târgului, ci în cea repartizată ţării noastre. „Am obţinut comenzi din Kuala Lumpur, Tokio, SUA sau Europa. Un american a comandat standul nostru de trei ori, tot ce era în stand ori trei. Am crezut că era nebun“, îşi aduce aminte antreprenorul. Şi pe partea de B2B spune că lucrurile au mers bine şi că se află în discuţii cu mai mulţi distribuitori. „A fost un proces de învăţare valoros, am putut vedea ce preţuri se practică în afară, cum să ne poziţionăm produsele ş.a.m.d. Motiv pentru care vrem să facem asta în fiecare an. În toamnă vrem să participăm la un alt târg în Europa.“

    Fapt care ar trebui să ducă şi la mai multe exporturi, acesta fiind „obiectivul încă de la început“. Ironic este că, potrivit spuselor lui Silviu, compania a supravieţuit anul trecut în principal datorită comenzilor din România. „A fost o surpriză faptul că am găsit destul de mult lipici în România. Nu era în planul nostru să vindem pe plan local. Nu ne aşteptam. Noi am rezistat anul trecut datorită faptului că am avut cereri din ţară, partea cu exteriorul a venit abia anul ăsta după târgul de la Köln“, afirmă antreprenorul. Start-up-ul a avut o cifră de afaceri de peste 6.100 de euro în 2014, iar în 2015 afacerile au crescut la 22.000 de euro şi pentru anul în curs estimarea este de 300.000 de euro, luând în considerare faptul că în primul trimestru al anului au avut vânzări de 45.000 de euro.

  • Cum au reuşit trei tineri români să facă BANI din lucrurile pe care restul lumii le aruncă la GUNOI

    (Articol publicat iniţial în mai 2016)

    Materia este un exemplu de succes, ca multe altele prezentate în paginile revistei, însă alte zeci de start-up-uri mor în anonimitate. Întâmplarea face că am avut ocazia să-l cunosc pe Silviu Andrei Petran la o conferinţă despre situaţia antreprenoriatului din România. Un raport întocmit de EY România a dezvăluit faptul că în medie antreprenorul român munceşte 10 ore pe zi şi câştigă mai puţin de 500 de euro pe lună. Din acest punct a reînceput discuţia cu Petran, în biroul său dintr-o casă aflată pe o stradă liniştită din nordul Capitalei. „Energia şi pasiunea ta merg în antreprenoriat, însă nu ştii dacă o să ai succes. Eu consider că merită să faci acest sacrificiu, pentru că o faci dintr-o nebunie în care vrei să faci lucrurile altfel“, spune Silviu, aşezat cu un picior sub el pe canapeaua moale din birou.

    „Antreprenoriatul este o zonă de investiţie, o zonă în care nu urmăreşti să-ţi iei banii în trei ani de zile. Trebuie să ai supermultă răbdare. Clar în primii doi ani ai nişte handicapuri, nu te duci în excursii, nu mai ai aceleaşi cheltuieli. E un şoc pe care-l ai la un moment dat, dar îţi doreşti foarte mult, dai bice până când ştii că funcţionează“, adaugă el.

    Acum doi ani, Cristian Branea a venit cu ideea unui start-up în producţia de mobilier, apoi i-a cooptat pe cei doi în echipă şi au aplicat la o competiţi de afaceri sociale. Materia a fost selectat printre cei zece finalişti şi au primit 32.000 de euro finanţare şi consultanţă. Fiecare a mai pus bani din buzunar şi au pornit afacerea cu aproape 60.000 de euro. „Am mers într-o zonă cu riscuri destul de mari pentru că suntem o afacere cu producţie, ceea ce înseamnă că trebuie să avem utilaje, investiţii, materie primă. Nu este o zonă de servicii, unde cheltuielile ar fi mai mici“, spune Silviu Andrei Petran. Mobila Materia realizată din lemn reciclat, cu un aer minimalist, a atras privirile oamenilor, dar şi cumpărători. „Produsele s-au făcut cunoscute prin felul lor foarte autentic de a fi, foarte simple, naturale, masive. Totul a mers din recomandare în recomandare. În 2015, al doilea an de existenţă, ne-am susţinut businessul doar din lucrări finalizate şi recomandări venite de arhitecţi sau de la proprietari care au fost superîncântaţi de produse.“

    Un exemplu de lucrare individuală este amenajarea spaţiului restaurantului Simbio, cu care se mândresc şi care atrage alte proiecte. Numai că ideea iniţială a businessului nu a fost axarea pe proiecte individuale (fie ele localuri sau proiecte rezidenţiale), ci creare a unor mini-serii de produse pe care să le vândă offline sau online, ceea ce nu s-a întâmplat anul trecut, dar este în plan pentru 2016. Primul pas în acest sens a fost participarea la târgul internaţional de mobilă imm Cologne. „Am luat o finanţare de la Ministerul Economiei prin fondul de minimis, care s-a ocupat de participarea României la târg. Acolo am avut o surpriză. Alături de nume foarte mari din industrie, care fac milioane de produse, eram şi noi cu un stand de 20 mp cu produse care erau dintr-un alt film şi care au avut supermare lipici“, povesteşte entuziasmat Petran.

    Iar acest lucru s-a transformat în comenzi, deşi standul lor nu s-a aflat în secţiunea de design a târgului, ci în cea repartizată ţării noastre. „Am obţinut comenzi din Kuala Lumpur, Tokio, SUA sau Europa. Un american a comandat standul nostru de trei ori, tot ce era în stand ori trei. Am crezut că era nebun“, îşi aduce aminte antreprenorul. Şi pe partea de B2B spune că lucrurile au mers bine şi că se află în discuţii cu mai mulţi distribuitori. „A fost un proces de învăţare valoros, am putut vedea ce preţuri se practică în afară, cum să ne poziţionăm produsele ş.a.m.d. Motiv pentru care vrem să facem asta în fiecare an. În toamnă vrem să participăm la un alt târg în Europa.“

    Fapt care ar trebui să ducă şi la mai multe exporturi, acesta fiind „obiectivul încă de la început“. Ironic este că, potrivit spuselor lui Silviu, compania a supravieţuit anul trecut în principal datorită comenzilor din România. „A fost o surpriză faptul că am găsit destul de mult lipici în România. Nu era în planul nostru să vindem pe plan local. Nu ne aşteptam. Noi am rezistat anul trecut datorită faptului că am avut cereri din ţară, partea cu exteriorul a venit abia anul ăsta după târgul de la Köln“, afirmă antreprenorul. Start-up-ul a avut o cifră de afaceri de peste 6.100 de euro în 2014, iar în 2015 afacerile au crescut la 22.000 de euro şi pentru anul în curs estimarea este de 300.000 de euro, luând în considerare faptul că în primul trimestru al anului au avut vânzări de 45.000 de euro.