BusinessMagazin

Tag: sector

  • Club BM: Băncile caută profitul de altădată. Softiştii vor să îi ajute

    ANDRA PANTEA, FORWARD SOFTWARE: Compania are misiunea de a oferi parteneriate în efortul de a creşte atât livrarea serviciilor de IT, cât şi de consultanţă, create cu ideea de a dezvolta cât mai multe parteneriate reciproc avantajoase. În general, implementarea unui sistem IT vizează optimizarea proceselor de business.

    Nu întotdeauna rezultatele sunt pe măsura aşteptărilor şi atunci când măsurăm rezultatele vrem să vedem că implementarea unor soluţii IT a adus valoarea scontată şi am reuşit să obţinem mai mult cu mai puţin. Toţi vrem să cheltuim mai puţin şi să avem mai multe rezultate. Mai puţin înseamnă să reducem total cost of ownership, care nu înseamnă doar preţul de achiziţie, dar şi costurile de utilizare, mentenanţă şi evoluţie ale unui sistem IT. Utilizarea se referă la resursele consumate pentru realizarea respectivelor procese de business.

    Mentenanţa nu include doar cheltuielile cu contractul respectiv, ci şi resursele folosite pentru a oferi un nivel de servicii peste cel stabilit iniţial. Evoluţia înseamnă actualizarea conform normelor legale, de audit, şi ale regulatorilor din plan naţional. Un indicator pe care dorim să îl reducem este timpul de răspuns, un diferenţiator extrem de important, care permite creşterea cotei de piaţă. Băncile trebuie să acorde credite, să aprobe sau să facă rapoarte de scoring în timp foarte scurt, de aceea viteza este un aspect demn de luat în seamă.

    Creşterea eficienţei poate fi realizată prin optimizarea proceselor şi printr-o automatizare adecvată. Clienţii doresc un grad de disponibilitate şi flexibilitate crescut pentru sistemele pe care le implementează, dar şi control. Soluţiile integrate care oferă acces la contabilitate, operaţional şi back-office, permit o siguranţă sporită şi o bună guvernanţă a aplicaţiei. Rezultatele bune se obţin proiectând mai multe procese eficiente pe care softul le urmează, nu le precede. Fundamental este să găsim un echilibru între costurile de control şi cele ale lipsei de control.

    Este bine ca businessul să se pună la masă cu IT-ul şi să definească împreună procesele de business înainte de implementare. Apoi, implementând software-ul care asigură nivelul optim de automatizare se pot obţine rezultate îmbunătăţite. Un alt lucru esenţial ar fi să măsurăm întotdeauna înainte ceea ce am proiectat, respectiv să definim procesul de business, să măsurăm impactul acţiunilor proectate, să monitorizăm şi să analizăm rezultatele. Planificaţi înainte de a face ceva.

    Una dintre cheile reducerii costurilor este optimizarea şi automatizarea. Trebuie să gândeşti o structură IT care să permită această automatizare, ai nevoie să alegi furnizorul optim pentru serviciul respectiv şi să defineşti nivelul optim de suport. Matricea decizională referitoare la selecţia providerului şi a soluţiei potrivite ar trebui să cuprindă următorii parametri: la nivel operaţional o persoană să-şi poată îndeplini sarcinile în cadrul unei singure aplicaţii şi să nu îşi piardă timpul trecând de la o aplicaţie la alta; interfaţa grafică trebuie să fie cât mai prietenoasă cu utilizatorul şi să nu implice costuri suplimentare de instruire; calitatea serviciilor de mentenanţă şi timpul de răspuns şi realizare pentru fiecare obiectiv sunt criterii de performanţă pentru clienţi. Suntem conştienţi că este în avantajul clientului să nu depindă de un singur furnizor, deşi suntem producător de software şi consultanţă şi ne-am dori să avem monopol.

    Clienţii trebuie să ţină cont în momentul selecţiei şi de puterea de negociere a furnizorului şi vă încurajez să o limitaţi prin analiza mai multor oferte, dar şi să ţineţi cont de planul de contingenţă. Sistemele implementate de Forward Software acoperă tot businessul necesar unei companii de leasing financiar şi de credit de consum, dar vin pe deasupra cu un business process management în care se pot măsura foarte uşor activităţile departamentelor multiple.

    MARIO BRUNO, WEBRATIO: Clientul este cel care deţine controlul, cunoştinţele specifice industriei şi bugetul şi de-a lungul dezvoltării procesului pot exista nealinieri persistente între nevoile businessului şi dezvoltarea aplicaţiilor.

    Problema principală este distanţa dintre perspectiva de business şi cea de IT. Trebuie să răspundem imediat nevoilor unui business şi să evoluăm continuu, dar pe de altă parte ţinem cont de reducerea costurilor şi de dezvoltare de software cu un grad înalt de scalabilitate. Platformele moderne rezolvă aceste dificultăţi şi permit programarea vizuală a aplicaţiilor mobile şi web pentru a nu mai scrie cod şi a asigura mai degrabă un focus pe inovaţie şi creativitate de-a lungul procesului de dezvoltare.

  • Club BM: Băncile caută profitul de altădată. Softiştii vor să îi ajute

    ANDRA PANTEA, FORWARD SOFTWARE: Compania are misiunea de a oferi parteneriate în efortul de a creşte atât livrarea serviciilor de IT, cât şi de consultanţă, create cu ideea de a dezvolta cât mai multe parteneriate reciproc avantajoase. În general, implementarea unui sistem IT vizează optimizarea proceselor de business.

    Nu întotdeauna rezultatele sunt pe măsura aşteptărilor şi atunci când măsurăm rezultatele vrem să vedem că implementarea unor soluţii IT a adus valoarea scontată şi am reuşit să obţinem mai mult cu mai puţin. Toţi vrem să cheltuim mai puţin şi să avem mai multe rezultate. Mai puţin înseamnă să reducem total cost of ownership, care nu înseamnă doar preţul de achiziţie, dar şi costurile de utilizare, mentenanţă şi evoluţie ale unui sistem IT. Utilizarea se referă la resursele consumate pentru realizarea respectivelor procese de business.

    Mentenanţa nu include doar cheltuielile cu contractul respectiv, ci şi resursele folosite pentru a oferi un nivel de servicii peste cel stabilit iniţial. Evoluţia înseamnă actualizarea conform normelor legale, de audit, şi ale regulatorilor din plan naţional. Un indicator pe care dorim să îl reducem este timpul de răspuns, un diferenţiator extrem de important, care permite creşterea cotei de piaţă. Băncile trebuie să acorde credite, să aprobe sau să facă rapoarte de scoring în timp foarte scurt, de aceea viteza este un aspect demn de luat în seamă.

    Creşterea eficienţei poate fi realizată prin optimizarea proceselor şi printr-o automatizare adecvată. Clienţii doresc un grad de disponibilitate şi flexibilitate crescut pentru sistemele pe care le implementează, dar şi control. Soluţiile integrate care oferă acces la contabilitate, operaţional şi back-office, permit o siguranţă sporită şi o bună guvernanţă a aplicaţiei. Rezultatele bune se obţin proiectând mai multe procese eficiente pe care softul le urmează, nu le precede. Fundamental este să găsim un echilibru între costurile de control şi cele ale lipsei de control.

    Este bine ca businessul să se pună la masă cu IT-ul şi să definească împreună procesele de business înainte de implementare. Apoi, implementând software-ul care asigură nivelul optim de automatizare se pot obţine rezultate îmbunătăţite. Un alt lucru esenţial ar fi să măsurăm întotdeauna înainte ceea ce am proiectat, respectiv să definim procesul de business, să măsurăm impactul acţiunilor proectate, să monitorizăm şi să analizăm rezultatele. Planificaţi înainte de a face ceva.

    Una dintre cheile reducerii costurilor este optimizarea şi automatizarea. Trebuie să gândeşti o structură IT care să permită această automatizare, ai nevoie să alegi furnizorul optim pentru serviciul respectiv şi să defineşti nivelul optim de suport. Matricea decizională referitoare la selecţia providerului şi a soluţiei potrivite ar trebui să cuprindă următorii parametri: la nivel operaţional o persoană să-şi poată îndeplini sarcinile în cadrul unei singure aplicaţii şi să nu îşi piardă timpul trecând de la o aplicaţie la alta; interfaţa grafică trebuie să fie cât mai prietenoasă cu utilizatorul şi să nu implice costuri suplimentare de instruire; calitatea serviciilor de mentenanţă şi timpul de răspuns şi realizare pentru fiecare obiectiv sunt criterii de performanţă pentru clienţi. Suntem conştienţi că este în avantajul clientului să nu depindă de un singur furnizor, deşi suntem producător de software şi consultanţă şi ne-am dori să avem monopol.

    Clienţii trebuie să ţină cont în momentul selecţiei şi de puterea de negociere a furnizorului şi vă încurajez să o limitaţi prin analiza mai multor oferte, dar şi să ţineţi cont de planul de contingenţă. Sistemele implementate de Forward Software acoperă tot businessul necesar unei companii de leasing financiar şi de credit de consum, dar vin pe deasupra cu un business process management în care se pot măsura foarte uşor activităţile departamentelor multiple.

    MARIO BRUNO, WEBRATIO: Clientul este cel care deţine controlul, cunoştinţele specifice industriei şi bugetul şi de-a lungul dezvoltării procesului pot exista nealinieri persistente între nevoile businessului şi dezvoltarea aplicaţiilor.

    Problema principală este distanţa dintre perspectiva de business şi cea de IT. Trebuie să răspundem imediat nevoilor unui business şi să evoluăm continuu, dar pe de altă parte ţinem cont de reducerea costurilor şi de dezvoltare de software cu un grad înalt de scalabilitate. Platformele moderne rezolvă aceste dificultăţi şi permit programarea vizuală a aplicaţiilor mobile şi web pentru a nu mai scrie cod şi a asigura mai degrabă un focus pe inovaţie şi creativitate de-a lungul procesului de dezvoltare.

  • Emiratele Arabe Unite, model pentru economia autohtonă

    Economia Emiratelor Arabe Unite va creste cu aproximativ 5% in 2014, dupa cum arata cea mai recenta evaluare a riscului de tara realizata de Coface. Mediul de afaceri din Emiratele Arabe Unite a fost, de asemenea, evaluat la A3, luand in considerare un numar de factori, cum ar fi disponibilitatea rapoartelor pentru companii, increderea si eficienta sistemului juridic. Dupa o contractie de aproximativ 5% in 2009, economia Emiratelor Arabe Unite s-a redresat treptat, inregistrand rate de crestere de 5,2% in 2013.

    La inceputul acestui an, Dubai a reusit sa-si refinanteze, in conditii favorabile, datoriile scadente (in jur de 20 MLD USD) cu Abu Dhabi si banca centrala a Emiratelor Arabe Unite. Cu toate acestea, povara datoriei intregului sector public in Dubai este in continuare foarte mare, cu sume semnificative care devin scadente in urmatorii ani (aproape 40 MLD USD intre 2015 si 2017).

    Introducerea, de catre autoritati, a masurilor de reglementare, cu scopul de a evita un alt balon imobiliar este, de asemenea, promitatoare pentru economia tarii. In plus, introducerea legii pentru o noua companie, care va reforma treptat guvernanta corporativa, este privita ca un progres major. Cu toate acestea, exista inca loc pentru imbunatatiri, avand in vedere ca sunt rareori disponibile conturile financiare ale companiei – cu exceptia celor din grupuri internationale de mari dimensiuni.

    Sectorul petrolier: contribuabil esential la cresterea economica

    Emiratele Arabe Unite produc 3,5% din cantitatea de petrol brut din lume, reprezentand 7% din rezervele dovedite si se afla pe locul 7 in lume si pe 4 in tarile OPEC. In 2013, sectorul petrolier a reprezentat o treime din PIB si exporturile de petrol au fost de aproximativ o treime din totalul exporturilor. Finantele publice din Emiratele Arabe Unite raman foarte dependente de veniturile din petrol, in ciuda unei economii in curs de diversificare. Petrolul a reprezentat aproape 80% din veniturile fiscale in 2013. Principalele riscuri in acest sector sunt dependenta de profitabilitate a companiilor pe baza subventiilor guvernamentale si echilibrarea ofertei si a cererii tarii cu petrol. Conflictele regionale pot reprezenta, de asemenea, o sursa de risc.

    Sectorul agro-alimentar: dependenta mare de importuri

    Sectorul agro-alimentar devine din ce in ce mai important in Emiratele Arabe Unite, in conformitate cu populatia in crestere si venitul pe cap de locuitor. Tara, care reprezinta 20% din consumul total de produse alimentare din tarile Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG), al doilea cel mai mare consumator dupa Arabia Saudita. De asemenea, este al doilea mare producator de alimente din CCG. Cu toate acestea, terenul arabil existent este limitat si climatul nu este unul foarte favorabil agriculturii. Guvernul sustine agricultura si industria de prelucrare a produselor alimentare. Dependenta mare de importurile de alimente creeaza un risc de tara, in cazul in care apare un deficit in aprovizionarea cu alimente. Controlul guvernului asupra preturilor la alimente ar putea, de asemenea, sa cantareasca negativ asupra marjelor de profit ale corporatiilor.

     

    Sectorul comertului cu amanuntul: mediu favorabil pentru expansiune, cu riscuri limitate

     

    Comertul cu amanuntul este unul dintre sectoarele cu cea mai rapida crestere din Emiratele Arabe Unite, sustinut de bogatia in crestere, sustenabilitatea economica si consumul intern puternic. Faptul ca EAU nu au fost afectate de turbulentele politice din lumea araba, a transformat tara intr-o destinatie turistica mai populara, care, de asemenea, a contribuit la extinderea sectorului. Concurenta si preturile in crestere la cazare, hrana, transportul, educatia si chiriile pot fi considerate riscuri majore pentru activitatea de retail – dar aceste riscuri raman limitate.

     

  • Distribuitorii IT au venituri sub nivelul atins în anul crizei, dar profitabilitatea este la maxim

    Venitul mediu al distribuitorilor de produse IT la nivelul anului trecut a fost cu 22% mai mic decât cel înregistrat înainte de începutul crizei financiare, respectiv anul 2008, dar rezultatul net raportat la cifra de afaceri a ajuns la 2,4%, maximul din ultimii 10 ani, potrivit unui studiu Coface.

    “Începând cu anul 2009, distribuitorii de produse IT au înregistrat constant o scădere a veniturilor medii în paralel cu o evoluţie financiară pozitivă. Astfel, venitul mediu pe companie înregistrat în anul 2013 a fost cu 22% mai mic decat cel înregistrat inainte de începutul crizei financiare, respectiv anul 2008, dar în acelaşi timp rezultatul net de 2,4% înregistrat la nivel sectorial pentru anul 2013 este maximul înregistrat în ultimii 10 ani. În urma aplicării unor scenarii de stres, calculele Coface indică faptul că următorii ani trebuie să aducă soluţii pentru creşterea veniturilor. În caz contrar, sectorul riscă să înregistreze o extindere a termenelor de plată către furnizori, ceea ce alimentează riscul de insolvenţă”, se arată într-un studiu al Coface România remis MEDIAFAX.

    Analiza a luat în calcul declaraţiile financiare aferente anului 2013 ale unui număr de 1.263 de firme care activează în sectorul distribuitorilor de produse IT şi software (cod CAEN 4651).

    Astfel, aceste firme au generat o cifră de afaceri totală de 5,2 miliarde de lei, în scădere cu 5% comparativ cu anul anterior.

    “Deşi ultima perioadă s-a remarcat prin evoluţia pozitivă a performanţei financiare din cadrul acestui sector, dinamica negativă a vânzărilor impune o analiză din mai multe puncte de vedere a sectorului pentru a identifica factorii care au determinat această situaţie. Urmărind structura contului de profit şi pierdere pentru companiile din cadrul sectorului, (…) se observă că veniturile au continuat dinamica de contracţie din ultimii ani, cifra de afaceri consolidată la nivel sectorial scăzând cu 5% în anul 2013, comparativ cu anul anterior, în condiţiile în care 54% dintre companii au raportat venituri în scădere”, se mai spune în studiu.

    În ciuda acestui fapt, rezultatul net a evoluat mai bine, 68% dintre companii au înregistrat un rezultat net pozitiv pe parcursul anului 2013, iar pentru jumătate dintre acestea profiturile sunt în creştere.

    Diferenţa semnificativă dintre evoluţia negativă a cifrei de afaceri şi dinamica pozitivă a rezultatului net indică o schimbare a structurii financiare a firmelor din acest sector, care au trecut printr-un proces semnificativ de restructurare.

    “Un martor în acest sens este şi numărul locurilor de muncă înregistrate la nivel sectorial pentru anul 2013, respectiv 5.898, care este în creştere cu 7% comparativ cu anul anterior, dar în acelaşi timp cu 18% mai mic decat cel înregistrat în anul 2008”, potrivit analizei.

    Din perspectiva atragerii resurselor de finanţare şi a alocării celor pentru investiţii pe termen lung, Coface România apreciază că, pe parcursul anului 2013, companiile din sectorul analizat au continuat trendul observat încă din 2012, alocând investiţii semnificative pentru extinderea activelor fixe.

    Comparativ cu anul anterior, una din 3 companii care activează în sectorul distribuţiei de produse IT şi software au înregistrat un capital de lucru negativ, acestea fiind cu preponderenţă companiile de dimensiune sub medie.

    “Însa, la nivelul gradului de îndatorare, în 2013 se observă o îmbunătăţire, acesta ajungand la 74%, de la 82% în 2012, dinamica fiind accentuată pe fondul păstrării profiturilor pentru reinvestiţii. Şi termenele de plata au fost reduse în anul 2013 cu aproximativ 27 de zile, pe fondul reducerii duratei medii de colectare a creanţelor cu 24 de zile, ceea ce înseamna că firmele din sectorul analizat au direcţionat toate sumele colectate mai rapid către plata datoriilor pe termen scurt”, se mai spune în studiu.

    În ciuda acestui fapt, situaţia de lichiditate observată la finalul anului 2013 pentru distribuitorii de produse IT prezintă un echilibru fragil. Astfel, pe fondul scăderii veniturilor şi optimizarii costurilor, rata de acoperire a cheltuielilor ajunse la scadentă prin venituri încasate în anul 2013 este de 100%.

    “Rezultă că orice şoc negativ de scădere viitoare a veniturilor sau neîncasare a creanţelor se poate transpune într-o extindere a termenelor de plată, în măsura în care nu se fac restructurări suplimentare. Dacă dinamica de scădere a veniturilor cu 5% pe parcursul anului 2013 se va observa şi în anul 2014, Coface estimează prin aplicarea unor scenarii de stres că aproximativ 6% din valoarea facturilor ajunse la scadenţă nu vor putea fi onorate la termen”, se arată în studiu.

    Contracţia veniturilor şi concurenţă peste medie înregistrate în sectorul distribuţiei de produse IT şi software şi-au lăsat amprenta asupra evoluţiei companiilor pe parcursul anului 2013.

    Analiza riscului sectorial evidenţiază faptul ca 15% dintre companiile analizate şi-au încetat activitatea, acestea având o medie de 10 ani de activitate, o cifră de afaceri cumulată de 313 milion de lei în condiţiile în care datoriile totale erau de 336 milioane de lei.

    “Chiar dacă societăţile din sectorul analizat au înregistrat o scădere a veniturilor medii pentru al cincilea an consecutiv în condiţii de margine de rentabilitate în creştere, se poate spune că acest proces de optimizare a ajuns la limită. În aceste condiţii, este recomandat ca firmele din sectorul analizat să se concentreze asupra unor măsuri de creştere a veniturilor pentru anul 2014, un rezultat normal în condiţiile investiţiilor din ultimii trei ani. În caz contrar, scenariul unei continuări a scăderii veniturilor poate pune o presiune semnificativă asupra lichidităţilor, în condiţiile în care apreciem ca spaţiul de optimizare suplimentară a cheltuielilor este destul de limitat. Mai mult decât atât, durata medie de colectare a creanţelor a scăzut de la 122 zile în anul 2012, la 98 de zile în anul 2013, nivelul actual fiind un minim înregistrat pentru ultimii cinci ani şi este puţin probabil să existe un spaţiu suplimentar de optimizare a lichidităţilor din această direcţie”, a declarat directorul general al Coface Romania, Constantin Coman.

    Grupul francez Coface este un important furnizor de soluţii de protejare împotriva riscului financiar de neplată a clienţilor proprii, atât pe piaţa internă, cât şi pentru export.

  • Plus 8% pentru transportatorii rutieri de mărfuri în 2013

    Anul 2013 a fost marcat de o dinamică mai temperată a cifrei de afaceri în condiţii de profitabilitate superioară, comparativ cu anul 2012 în care creşterea mai accelerată a veniturilor a fost însoţită de pierderi, arată un raport realizat de Coface. Investiţiile au crescut, similar evoluţiei din anul 2012, dar au fost finanţate într-un mod defectuos, respectiv printr-un grad foarte redus de capitalizare. Mai mult de jumătate dintre companii au înregistrat un capital de lucru negativ pe parcursul anului 2013, nerespectand principiul maturităţii scadenţelor privind alocarea de resurse contractate pe termen lung către investiţii.

    Conform situaţiilor financiare publicate de Ministerul Finantelor, un univers de 27.252 de firme care au ca domeniu principal de activitate „Transportul rutier de mărfuri” au generat în cursul anului 2013 o cifră de afaceri totală de 26,6 miliarde de lei, în creştere cu 8% faţă de anul anterior.

    Daca se analizeaza distributia acestor companii in functie de cifra de afaceri, se poate constata ca un sfert dintre cele care au depus declaratiile pentru 2013 nu au desfasurat in realitate nicio activitate, iar 1.010 de firme din acest sector inregistreaza o cifra de afaceri anuala de peste 1 milion de euro, ele fiind cele care genereaza aproximativ 64% din veniturile inregistrate la nivelul intregului sector.

    Urmarind structura contului de profit si pierdere pentru companiile din cadrul sectorului, precum si impactul acestuia asupra soldurilor inregistrate in bilanturile consolidate, se poate remarca ca, spre deosebire de anul 2012, care a inregistrat la nivel sectorial un avans total al cifrei de afaceri de 15%, iar aproximativ 70% dintre companii au obtinut venituri in crestere, in anul 2013 s-a observat o oarecare temperare din acest punct de vedere. Astfel, avansul cifrei de afaceri consolidate la nivel sectorial in anul 2013 a fost de 8%, comparativ cu anul anterior, in conditiile in care doar 57% dintre companii au raportat venituri in crestere.

    In ciuda acestui fapt, rezultatul net a evoluat mai bine, atat din perspectiva valorilor absolute, cat si a dinamicii acestuia. Astfel ca, valorile inregistrate pentru acest indicator la nivel sectorial pentru anul 2013 au fost de 1%, comparativ cu -1% raportat pentru anul anterior.

    Din perspectiva atragerii de resurse de finantare si a alocarii de resurse pentru investitii pe termen lung, Coface apreciaza ca pe parcursul anului 2013, companiile din sectorul analizat au alocat investitii semnificative pentru extinderea activelor fixe, dar in scadere usoara, comparativ cu anul anterior.

    Gradul de indatorare inregistrat la nivel sectorial a scazut de la 90% (2012) la 85% pentru anul 2013, insa ponderea numerica a companiilor supraindatorate este in continuare foarte ridicata. Mai exact, 5 din 10 companii prezinta un grad de capitalizare negativ (echivalent cu o indatorare mai mare de 100%), acestea fiind cu preponderenta firmele de dimensiune mica sau sub medie.

    Indicatorii de lichiditate inregistreaza o tendinta usoara de imbunatatire la nivel sectorial. Diminuarea indicatorilor de lichiditate se inregistreaza pe fondul pastrarii profiturilor in companii si al cresterii soldurilor la furnizori si banci.

    Din analiza Coface, reiese faptul ca firmele din sectorul analizat au redistribuit o parte dintre resursele atrase pe termen scurt (rularea facturilor in sold catre furnizori care asigura in permanenta un credit furnizor in crestere si cresterea soldurilor datoriilor catre banci) pentru investitii pe termen lung, in conditiile in care gradul de capitalizare a fost foarte redus. Astfel, au ajuns sa achite datoriile catre furnizori cu 24 de zile mai tarziu decat ar fi putut sa o faca, daca nu ar fi redirectionat o parte din creditul comercial catre investitii pe termen lung.

    In urma analizelor de stress test, Coface a identificat faptul ca firmele din cadrul sectorului transporturilor rutiere inregistreaza o situatie de lichiditate fragila, foarte expusa unor socuri negative care pot veni din partea neincasarii creantelor sau scaderii vanzarilor. Scenariile de stabilizare a avansului veniturilor sau chiar contractia acestora, sunt destul de probabile, in conditiile in care productia industriala a decelerat ritmul de crestere pe parcursul primului semestru al acestui an.

    Analiza riscului sectorial evidentiaza faptul ca 4.295 de companii din sectorul transporturilor rutiere de marfuri si-au incetat activitatea pe parcursul lui 2013, iar dintre acestea, 41 de firme inregistrau o cifra de afaceri de peste 1 MIL EUR. Cu toate acestea, sectorul ramane unul concurential, volumul si calibrul companiilor care si-au incetat activitatea pe parcursul anului 2013 fiind relativ egal cu cel al companiilor infiintate in sector, in 2011 & 2012 la un loc. Astfel, numarul de firme care si-au incetat activitatea raportat la cele nou infiintate intr-o perioada comparabila (un an) este de aproape 2.

    Coface a analizat individual, din punctul de vedere al clasei de risc si al comportamentului de plata un esantion de 2.752 de companii din sector, existente in propriul portofoliu, care genereaza aproximativ 61% din totalul cifrei de afaceri inregistrate la nivelul intregului sector.

    S-a constatat ca 3 din 4 dintre companiile analizate prezinta un risc de insolventa peste medie, 1/3 din acestea inregistrand un risc ridicat.

    Din punctul de vedere al regimului de plata, aproximativ 55% dintre companii efectueaza platile foarte lent sau nu respecta conditiile contractuale si doar 20% efectueaza platile fara intarzieri.

    „Se observa ca in 2013 veniturile au crescut mai temperat, in conditiile unor profituri mai mari, dar acestea din urma sunt insuficiente, comparativ cu nivelul investitiilor facute pe banii furnizorilor. Astfel, situatia de lichiditate ramane in continuare fragila, analiza de stress test scenario confirmand ca firmele din sector sunt foarte expuse la riscul de neincasare al creantelor sau la scaderea cifrei de afaceri, astfel ca daca se intampla aceste scenarii in 2014, acestea pot intra in insolventa daca nu se vor restructura. In conditiile in care avansul productiei industriale a decelerat in Semestrul I 2014/ 2013 atunci aceste scenarii, in special cel referitor la scaderea veniturilor, sunt destul de probabile.”, a declarat Constantin Coman, Country Manager, Coface Romania.

  • Plus 8% pentru transportatorii rutieri de mărfuri în 2013

    Anul 2013 a fost marcat de o dinamică mai temperată a cifrei de afaceri în condiţii de profitabilitate superioară, comparativ cu anul 2012 în care creşterea mai accelerată a veniturilor a fost însoţită de pierderi, arată un raport realizat de Coface. Investiţiile au crescut, similar evoluţiei din anul 2012, dar au fost finanţate într-un mod defectuos, respectiv printr-un grad foarte redus de capitalizare. Mai mult de jumătate dintre companii au înregistrat un capital de lucru negativ pe parcursul anului 2013, nerespectand principiul maturităţii scadenţelor privind alocarea de resurse contractate pe termen lung către investiţii.

    Conform situaţiilor financiare publicate de Ministerul Finantelor, un univers de 27.252 de firme care au ca domeniu principal de activitate „Transportul rutier de mărfuri” au generat în cursul anului 2013 o cifră de afaceri totală de 26,6 miliarde de lei, în creştere cu 8% faţă de anul anterior.

    Daca se analizeaza distributia acestor companii in functie de cifra de afaceri, se poate constata ca un sfert dintre cele care au depus declaratiile pentru 2013 nu au desfasurat in realitate nicio activitate, iar 1.010 de firme din acest sector inregistreaza o cifra de afaceri anuala de peste 1 milion de euro, ele fiind cele care genereaza aproximativ 64% din veniturile inregistrate la nivelul intregului sector.

    Urmarind structura contului de profit si pierdere pentru companiile din cadrul sectorului, precum si impactul acestuia asupra soldurilor inregistrate in bilanturile consolidate, se poate remarca ca, spre deosebire de anul 2012, care a inregistrat la nivel sectorial un avans total al cifrei de afaceri de 15%, iar aproximativ 70% dintre companii au obtinut venituri in crestere, in anul 2013 s-a observat o oarecare temperare din acest punct de vedere. Astfel, avansul cifrei de afaceri consolidate la nivel sectorial in anul 2013 a fost de 8%, comparativ cu anul anterior, in conditiile in care doar 57% dintre companii au raportat venituri in crestere.

    In ciuda acestui fapt, rezultatul net a evoluat mai bine, atat din perspectiva valorilor absolute, cat si a dinamicii acestuia. Astfel ca, valorile inregistrate pentru acest indicator la nivel sectorial pentru anul 2013 au fost de 1%, comparativ cu -1% raportat pentru anul anterior.

    Din perspectiva atragerii de resurse de finantare si a alocarii de resurse pentru investitii pe termen lung, Coface apreciaza ca pe parcursul anului 2013, companiile din sectorul analizat au alocat investitii semnificative pentru extinderea activelor fixe, dar in scadere usoara, comparativ cu anul anterior.

    Gradul de indatorare inregistrat la nivel sectorial a scazut de la 90% (2012) la 85% pentru anul 2013, insa ponderea numerica a companiilor supraindatorate este in continuare foarte ridicata. Mai exact, 5 din 10 companii prezinta un grad de capitalizare negativ (echivalent cu o indatorare mai mare de 100%), acestea fiind cu preponderenta firmele de dimensiune mica sau sub medie.

    Indicatorii de lichiditate inregistreaza o tendinta usoara de imbunatatire la nivel sectorial. Diminuarea indicatorilor de lichiditate se inregistreaza pe fondul pastrarii profiturilor in companii si al cresterii soldurilor la furnizori si banci.

    Din analiza Coface, reiese faptul ca firmele din sectorul analizat au redistribuit o parte dintre resursele atrase pe termen scurt (rularea facturilor in sold catre furnizori care asigura in permanenta un credit furnizor in crestere si cresterea soldurilor datoriilor catre banci) pentru investitii pe termen lung, in conditiile in care gradul de capitalizare a fost foarte redus. Astfel, au ajuns sa achite datoriile catre furnizori cu 24 de zile mai tarziu decat ar fi putut sa o faca, daca nu ar fi redirectionat o parte din creditul comercial catre investitii pe termen lung.

    In urma analizelor de stress test, Coface a identificat faptul ca firmele din cadrul sectorului transporturilor rutiere inregistreaza o situatie de lichiditate fragila, foarte expusa unor socuri negative care pot veni din partea neincasarii creantelor sau scaderii vanzarilor. Scenariile de stabilizare a avansului veniturilor sau chiar contractia acestora, sunt destul de probabile, in conditiile in care productia industriala a decelerat ritmul de crestere pe parcursul primului semestru al acestui an.

    Analiza riscului sectorial evidentiaza faptul ca 4.295 de companii din sectorul transporturilor rutiere de marfuri si-au incetat activitatea pe parcursul lui 2013, iar dintre acestea, 41 de firme inregistrau o cifra de afaceri de peste 1 MIL EUR. Cu toate acestea, sectorul ramane unul concurential, volumul si calibrul companiilor care si-au incetat activitatea pe parcursul anului 2013 fiind relativ egal cu cel al companiilor infiintate in sector, in 2011 & 2012 la un loc. Astfel, numarul de firme care si-au incetat activitatea raportat la cele nou infiintate intr-o perioada comparabila (un an) este de aproape 2.

    Coface a analizat individual, din punctul de vedere al clasei de risc si al comportamentului de plata un esantion de 2.752 de companii din sector, existente in propriul portofoliu, care genereaza aproximativ 61% din totalul cifrei de afaceri inregistrate la nivelul intregului sector.

    S-a constatat ca 3 din 4 dintre companiile analizate prezinta un risc de insolventa peste medie, 1/3 din acestea inregistrand un risc ridicat.

    Din punctul de vedere al regimului de plata, aproximativ 55% dintre companii efectueaza platile foarte lent sau nu respecta conditiile contractuale si doar 20% efectueaza platile fara intarzieri.

    „Se observa ca in 2013 veniturile au crescut mai temperat, in conditiile unor profituri mai mari, dar acestea din urma sunt insuficiente, comparativ cu nivelul investitiilor facute pe banii furnizorilor. Astfel, situatia de lichiditate ramane in continuare fragila, analiza de stress test scenario confirmand ca firmele din sector sunt foarte expuse la riscul de neincasare al creantelor sau la scaderea cifrei de afaceri, astfel ca daca se intampla aceste scenarii in 2014, acestea pot intra in insolventa daca nu se vor restructura. In conditiile in care avansul productiei industriale a decelerat in Semestrul I 2014/ 2013 atunci aceste scenarii, in special cel referitor la scaderea veniturilor, sunt destul de probabile.”, a declarat Constantin Coman, Country Manager, Coface Romania.

  • Modelul nuclear britanic: statul, industria şi facultăţile stau la aceeaşi masă pentru a dezvolta un sector de miliarde de euro, cu peste 60.000 de slujbe

    “Aproape că nu facem nimic în această clădire fără ca o companie să vină şi să plătească“, spune un domn cu ochelari şi cămaşă cu mânecă scurtă înainte să treacă la următorul slide din prezentarea PowerPoint. Ne aflăm într-un parc industrial de la marginea Sheffield-ului, în nordul Angliei. Este o zi caldă, cu mult soare, o vreme atipică pentru insulele britanice, dar un semn bun pentru Turul Franţei, care ia startul undeva în zonă, a doua zi. Afară o turbină eoliană cât un bloc cu şapte etaje se învârte încet. Din sala de conferinţe se văd, vizavi, siglele Rolls-Royce şi Boeing.

    „Avem şi cazuri în care companii concurente pe piaţă lucrează împreună aici pentru a rezolva probleme comune“, continuă domnul cu ochelari. Vorbitorul este Alan McLelland, directorul de operaţiuni al Centrului de Cercetare Industrială Avansată în domeniul Nuclear, sau NAMRC. Înfiinţat în 2009, la comanda guvernului britanic, pentru „a combina know-how-ul şi experienţa companiilor industriale cu competenţele universităţilor“, Centrul are o misiune simplă: să facă astfel încât, oriunde se construieşte o centrală nucleară, o parte din lucrări şi produse, de la şuruburi şi piuliţe la reactor, să fie livrate de firme britanice.

    Acest „mariaj“ între industrie şi mediul academic reprezintă acum nucleul programului atomic britanic, în care guvernul mai joacă un rol de emiţător de strategie, coordonator şi supraveghetor, după ce acum câţiva ani a privatizat aproape toate centralele nuclear-electrice. Practic tot ce mişcă în sectorul nuclear o face printr-un parteneriat între cel puţin două părţi, iar la NAMRC se întâlnesc toţi trei actorii.

    Centrul este deţinut de universităţile din Sheffield şi Manchester şi a fost creat printr-un grant de 30 milioane de lire sterline acordat de stat, plus alte fonduri de la Uniunea Europeană. O felie substanţială din veniturile centrului vine acum din „cotizaţii“ plătite de companii, printre ele numărându-se lideri ai pieţei mondiale, precum Wetinghouse, Areva sau Electricite de France. În schimb, cei 70 de angajaţi ai NAMRC sprijină întreg sectorul nuclear pe trei căi.

    Unu, prin activitatea de cercetare, orientată către obţinerea într-un orizont de timp apropiat a unei aplicaţii comerciale şi care se desfăşoară într-un atelier de 6.000 de metri pătraţi.

    Doi, dacă o companie nu are experienţă în domeniul nuclear, Centrul îi va oferi asistenţă şi informaţii pentru a o ajuta să îndeplinească standardele riguroase din sector şi să-şi facă intrarea pe piaţă. „Am lucrat cu Westinghouse şi Areva pentru a întocmi o listă completă cu firmele britanice care pot fi furnizori de componente pentru reactoarele nucleare, în ideea de a identifica oportunităţi globale concrete“, spune McLelland. În ultimul rând, în ideea de a menţine în ţară know-how-ul din domeniu, NAMRC organizează cursuri şi programe de ucenicie, orientate către nevoile industriei. Banii publici continuă să curgă către centrul de cercetare, dar statul îi trasează ţinte privind valoarea contractelor câştigate de firme, numărul de companii angajate în proiecte şi, mai ales, numărul de locuri de muncă create sau menţinute în ţară.

    Sectorul nuclear civil înseamnă pentru Marea Britanie mai bine de 62.000 de slujbe în centrale şi în industria de pe orizontală, adică fabrici şi laboratoare, dar şi birouri ale consultanţilor şi avocaţilor. Asociaţia Industriei Nucleare britanice susţine că cifra ar urma să crească cu încă 30.000 de joburi, dacă s-ar transpune în realitate planurile de a înlocui parcul atomic învechit al ţării cu centrale noi, cu puterea totală de 16.000 MW. Firmele britanice au capacitatea de a furniza echivalentul în produse şi servicii a 60% din valoarea programului de „new build“, potrivit aceleiaşi surse.

    BUSINESS CU URANIU
    În Marea Britanie, ciclul combustibilului nuclear începe la Capenhurst, un sat din nord-vestul Angliei cu nici 300 de locuitori. Pe o şosea încadrată de-o parte şi de alta de pădure şi care coboară din Chester, oraş înfiinţat în secolul I de romani, minereul de uraniu este adus la o fabrică de îmbogăţire pentru a fi convertit într-o formă cu potenţial energetic mai mare decât uraniul natural.

    „Filosofia noastră este să fim mereu cu stoc zero, nu să instalăm capacitate nouă de producţie înainte să existe piaţă“, spune Tony McCormick, director de marketing la Urenco, grupul căruia îi aparţine uzina. Urenco a fost înfiinţată în anii ‘70, printr-un tratat între Marea Britanie, Germania şi Olanda, iar acum furnizează combustibil îmbogăţit pentru majoritatea centralelor nucleare europene.

    Într-un discurs presărat cu termeni precum „cotă de piaţă“, „supraofertă“ şi „clienţi“, Tony McCormick vorbeşte despre o companie care în altă ţară ar fi declarată de interes strategic şi a cărei activitate ar fi secretă ca şi cum ar fi un business ca oricare altul. Urenco însă publică rapoarte financiare după modelul firmelor de pe bursă, din care aflăm că în 2013 a făcut afaceri de 1,5 miliarde de euro şi un profit net de 337 milioane de euro. Capitalul se împarte în trei: guvernul britanic are 33% din acţiuni, guvernul olandez deţine acelaşi procent, iar grupurile germane RWE şi E.ON împart în mod egal ultima treime.

    După propriile estimări, Urenco alimentează 31% din piaţa internaţională a uraniului îmbogăţit, în timp ce compania rusă Rosatom are o cotă de 27% şi francezii de la Areva au 15%. Pe lângă fabrica de lângă Chester, grupul mai deţine unităţi în Olanda, Germania şi Statele Unite.

  • Nelu Iordache, aflat în arest la domiciliu, a mers la poliţie să-şi ridice cartea de identitate

     Nelu Iordache a ajuns la sediul Direcţiei Generale de Evidenţă a Persoanelor Sector 5 în jurul orei 9.30, după ce instanţa i-a încuviinţat să părăsească domiciliul, luni 21 iulie, la ora 9.00, pentru a mergre să îşi ridice noua carte de identitate. Acesta a mers pe un traseu stabilit de poliţiştii din Giurgiu, întrucât are domiciliul în localitatea Adunaţii Copăceni.

    Nelu Iordache nu a dorit să dea declaraţii despre dosarele în care este acuzat şi nici despre faptul că ar fi unul dintre denunţătorii din dosarul în care Dan Voiculescu este acuzat de şantaj.

    Tribunalul Bucureşti a decis, în 30 iunie, într-unul din dosarele în care Nelu Iordache a fost trimis în judecată pentru fapte de corupţie, să menţină măsura arestului la domiciliu, după ce omul de afaceri ceruse înlocuirea acesteia cu controlul judiciar.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Piaţa de retail din România va creşte în acest an cu 4,3%, una dintre cele mai bune creşteri din Europa

     “Creşterea comerţului online pune presiune asupra formatelor de retail tradiţional în toată Europa. De aceea, anticipăm o creştere moderată pentru acestea din urmă, de 0,6% (în medie) pentru ţările UE în 2014. Printre fruntaşi se numără România (+4,3%) şi ţările baltice (+4,8-5,9%). De asemenea, creşterea puternică pe care o previzionăm pentru Turcia (9,5%) va fi contrabalansată de nivelul ridicat al inflaţiei. Ne aşteptăm ca situaţia retailului să înceapă să se stabilizeze anul acesta în special în statele din sudul Europei cu economia greu afectată”, se arată în studiul privind piaţa de retail din Europa.

    Scăderi ale vânzărilor de retail sunt aşteptate în Grecia (-3%), dar într-un ritm mai redus decât în 2013, dar şi în Germania (-1%, pentru prima dată din 2009) şi în Olanda (-1,5%).

    Creşterea pieţei de retail are loc în condiţiile în care România are printre cele mai reduse suprafeţe de vânzare pe cap de locuitor din România (0,67 metri pătraţi), faţă de media de 1,11 metri pătraţi în cele 32 de ţări analizate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dosarul în care Robert Negoiţă l-a acuzat de şantaj pe Sebastian Ghiţă a fost clasat

     “S-au vehiculat informaţii conform cărora domnul Negoiţă şi-ar fi retras plângerea şi, de aceea, dosarul a fosat clasat. Se pare însă că el nu şi-a retras plângerea penală, motivele pentru care dosarul a fost clasat fiind altele”, au mai spus sursele citate.

    Primarul Sectorului 3, Robert Negoiţă, a depus în 13 mai, la Parchetul instanţei supreme, o plângere penală împotriva deputatului Sebastian Ghiţă, după ce acesta l-ar fi ameninţat cu moartea la telefon, edilul neoferind, la ieşirea de la parchet, lămuriri despre posibilele motive ale gestului demnitarului.

    “Aici am o plângere penală împotriva numitului Sebastian Ghiţă, deputat, care acum o săptămână m-a sunat şi m-a ameninţat la telefon într-un mod josnic şi ruşinos. M-a ameninţat inclusiv cu moartea, adică o chestiune, în opinia mea, foarte gravă şi, din această perspectivă, cred că este de datoria mea să dăm un semnal în această ţară că cu astfel de securisme şi cu astfel de comportament mergem mai departe. Este mare păcat că un deputat în România, în Europa, ameninţă cu moartea un primar de sector”, declara atunci Negoiţă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro