BusinessMagazin

Tag: schimbare

  • Schimbare de filosofie în securitatea cibernetică

    Când am început, acum 25 de ani, singurul lucru pe care-l aveam erau ruterele şi comutatoarele (switches); nu exista un firewall şi nimeni nu se gândea la securitate. De atunci, situaţia s-a înrăutăţit din ce în ce mai mult. Azi suntem la un nivel critic“, spune Jamey Heary, distinguished systems engineer în cadrul Cisco Systems, responsabil pentru conducerea Global Security Architecture Team.

    Peste 4.000 de atacuri ransomware au avut loc în fiecare zi a anului 2016, potrivit unui raport al FBI, iar în perioada ianuarie-septembrie 2017 atacurile de tip ransomware asupra businessurilor au crescut de la fiecare două minute la unul la fiecare 40 de secunde, potrivit Kaspersky. Asta se întâmplă la nivel global, România nefiind cruţată. În iunie 2017, companii şi instituţii din România şi din alte ţări din regiune au fost lovite de un atac cibernetic de tip ransomware, denumit GoldenEye, care criptează datele utilizatorilor şi apoi solicită recompensă, a anunţat Bitdefender.

    În luna octombrie, a fost dezvăluită o vulnerabilitate ce a şocat lumea din industria securităţii cibernetice. ”De fiecare dată când văd că se întâmplă aşa ceva, mi se zguduie credinţa că anumite lucruri sunt adevărate. Şi apoi se dovedesc a fi false“, mărturiseşte Heary. Este vorba despre faptul că protocolul de securitate WPA2, folosit pentru protejarea majorităţii conexiunilor Wi-Fi, a fost spart, expunând traficul wireless atacurilor. Această descoperire este semnificativă, deoarece acest protocol era considerat ca fiind cel mai sigur pentru criptarea conexiunilor Wi-Fi. Alte protocoale au fost compromise în trecut, dar la vremea respectivă exista un succesor mai bun. De data aceasta, un succesor nu există, deocamdată.

    ”Un alt exemplu este vulnerabilitatea descoperită în SSL. Foloseam asta de un deceniu şi toată lumea credea că este OK, apoi am aflat că sistemul nu a fost sigur încă de la concepere. Acelaşi lucru este valabil pentru WPA2. Ne-am bazat pe asta ani de zile, iar acum s-a schimbat total“, a spus inginerul de la Cisco.

    Jamey Heary menţionează şi faptul că şedinţele cu acţionarii s-au schimbat: se vorbeşte mai mult de securitate, iar informaţiile despre securitate şi atacuri nu se mai opresc la CIO (chief information officer), ci ajung la CEO şi la acţionari.

    Reprezentantul Cisco se arată încredinţat că este nevoie de o schimbare de filosofie în securitatea cibernetică, aceea de a cumpăra produsul A pentru a rezolva problema A ”şi fac asta din nou şi din nou şi asta s-a dovedit a nu fi eficient“.

    Cisco a lucrat mai mulţi ani la ceea ce compania numeşte ”reţeaua intuitivă“, adică o reţea care învaţă, se adaptează, automatizează şi protejează în mod constant, pentru a optimiza operaţiunile din cadrul reţelei şi a oferi protecţie împotriva ameninţărilor de securitate, susţin reprezentanţii companiei. Firma americană este de părere că acestă nouă reţea este capabilă să anticipeze acţiuni, să blocheze ameninţări de securitate şi să evolueze de-a lungul timpului.

    ”Ceea ce facem acum nu este ideal pentru viitor. Trebuie să construim produse bune, dar care să fie capabile să şi comunice cu alte produse astfel încât atunci când ai o breşă de securitate aceasta va fi restricţionată într-un anumit loc“, explică Heary, care crede că oamenii sunt ţinta atacurilor şi ei trebuie protejaţi, nu datele.

  • Povestea brazilianului care se află la cârma GSK România

    “Ca brazilian, poţi să creezi mai uşor o relaţie bună cu românii, pentru că sunt multe asemănări între cele două ţări”, declară Andre Vivan da Silva, CEO-ul GlaxoSmithKline (GSK) România. Printre cele enumerate de el se regăseşte, pe de o parte, perioada de „libertate”, referitoare la regimul politic – Brazilia „s-a eliberat” în 1984, iar România cinci ani mai târziu. Pe de altă parte, dacă ne raportăm la factorii economici, la indicatorii de performanţă per capita, la PIB, cele două ţări arată aproximativ la fel, spune şeful GSK România, care povesteşte că propunerea de a prelua această funcţie i-a fost pe plac din start.

    Însă povestea carierei sale începe cu 30 de ani în urmă, pe vremea când tânărul Andre avea doar 15 ani şi a fost nevoit să muncească. „Pe de-o parte, am început să lucrez pentru a căpăta experienţă, dar în Brazilia trebuie să munceşti pentru că ai nevoie”, povesteşte el. Pe de altă parte, munca este valoarea pe care familia ta ţi-o oferă, într-o cultură în care membrii familiilor trebuie să coopereze, să se ajute între ei. „Aşa am început – făceam cercetări de piaţă în stradă, livram mâncare, o ajutam pe mama la diverse. După care am fost în armată. Toate acestea s-au întâmplat până la 21 de ani”, adaugă Da Silva. Cea mai importantă lecţie pe care a învăţat-o în această perioadă a fost faptul că a plecat de la zero, iar pentru a creşte şi pentru a ajunge lider de companie a avut de parcurs un drum lung, presărat cu numeroase experienţe.

    În industria farma a intrat în 1994, când şi-a început cariera ca reprezentant de vânzări. „Pot să-mi definesc cariera în farma ca 555. Cinci ani ca reprezentant de vânzări, cinci companii diferite, cinci ţări diferite”, precizează el. De ce punctează pe cei cinci ani ca reprezentant de vânzări? Pentru că asta a fost baza: „Am înţeles cumpărătorul, m-am confruntat cu problemele, am fost faţă în faţă cu refuzurile, cu oportunităţile, cu riscurile. Asta mi-a oferit mai multă experienţă şi putere”, declară Andre Vivan da Silva. După cei cinci ani, a decis să-şi continue studiile şi să îmbine şcoala cu munca, aşa că a absolvit studii economice, după care a făcut un master în resurse umane şi încă unul, în Marea Britanie, în strategie. „Când am decis să urmez un master în Marea Britanie, am demisionat. Pe atunci lucram la Ely Lilli. Principala învăţătură pentru mine a fost aici curajul de a demisiona, în contextul economiei instabile din Brazilia. Când faci aşa ceva întâmpini multă rezistenţă – de la prieteni, de la apropiaţi. Îmi amintesc reacţiile cu care m-am confruntat eu: «Eşti nebun, cum să pleci în UK, aşa, fără niciun ban?». Dar am făcut-o!”, povesteşte Da Silva.

    În Marea Britanie, Da Silva a trăit experienţe memorabile, spune el şi dă ca exemplu faptul că a lucrat un an la McDonald’s, unde, pe lângă faptul că avea nevoie de bani să se întreţină, a profitat de toate oportunităţile de a învăţa. „McDonald’s nu a fost pentru mine doar un job pentru a face bani, ci am studiat corporaţia, mecanismul, pe lângă faptul că lucram cu tineri de 16 ani, eu având 28”, povesteşte brazilianul. De aceea, consideră că este folositor pentru orice tânăr să profite de orice oportunitate care se iveşte în viaţă la un moment dat, „iar dacă reacţionezi negativ la anumite lucruri, mintea ta va fi ocupată să reziste la ele, în loc să vezi partea pozitivă”, adaugă el.

    Ulterior, un alt moment ce i-a marcat cariera a fost revenirea la Eli Lilly. După ce şi-a încheiat studiile s-a întors în Brazilia şi a parcurs un alt şir de interviuri la Ely Lilli, unde i s-a oferit o poziţie în resurse umane, în 2000. A ales acest domeniu atât datorită studiilor sale, dar şi faptului că îi plăcea să lucreze cu oamenii, să se implice în politicile de cultură organizaţională. „Când am decis că vreau să studiez resurse umane – fiind în perioada în care eram reprezentant de vânzări – am simţit din nou rezistenţă din partea apropiaţilor. Mă întrebau de ce HR, când marketingul, ingineria erau domeniile aflate atunci pe val”, spune el. Însă unul dintre lucrurile pe care le-a învăţat, de-a lungul timpului, a fost să nu renunţe la visele sale şi să ia propriile decizii, aşa că a mizat din nou pe părerile sale, în detrimentul celor apropiaţi. Iar motivaţia pentru care a ales HR a fost simplă: a considerat şi atunci, dar şi acum că este singura modalitate de a aduce sustenabilitate în lume. „Procesele, produsele se schimbă în timp, însă oamenii rămân.Trebuie să fii foarte puternic pentru a face faţă rezistenţei. Un factor important este pe cine asculţi, pentru că, în multe cazuri, mai ales în lumea de azi, nu suntem foarte selectivi cu ceea ce trăim zi de zi, pe cine ascultăm, mai ales când vine vorba de carieră”, consideră CEO-ul GSK.

    După această perioadă, având în vedere experienţa sa în resurse umane, a fost trimis spre departamentul de marketing, domeniu în care a lucrat în trei companii diferite, manager pe toate ciclurile produsului, de la stadiul de concept al unui produs până la livrarea sa. De la Lilly s-a mutat la Lundbeck, apoi la Organon şi Schering Plough, pe e-marketing. Experienţa căpătată până în acest punct l-a propulsat spre următorul pas: poziţii de conducere a afacerilor. Toate acestea în Brazilia, „unde mi-am construit cariera” şi unde a luat contact pentru prima dată cu GSK, la începutul lui 2009.

    În GSK a primit, iniţial, o poziţie de conducere a unei divizii de business, cea de produse inovative, aflate sub protecţia brevetului, fiind responsabil de un buget de circa 70 de milioane de lire sterline. La puţin timp însă, a înfruntat prima mare provocare din cadrul companiei: superiorul său direct i-a spus că obiectivul diviziei sale este să crească cu 38%. „Ce puteam să spun? M-am uitat la el şi i-am răspuns: Dă-mi spaţiu, voi reuşi”, povesteşte Da Silva. Însă ambiţia nu a fost singurul lucru care i-a adus, în cele din urmă, reuşita. Înţelegerea contextului, a pieţei, a fost un alt atu pe care s-a sprijinit; piaţa creştea într-un ritm de 11-12%, însă el a luat în calcul atât poziţionarea companiei la acea vreme, aşa cum o percepeau clienţii, dar şi spaţiul de dezvoltare pe care îl avea la dispoziţie. „Nu vorbim doar de ceea ce se vede la suprafaţă, dar şi despre ce nu vezi, iar acel spaţiu trebuie să fie valorificat. Cred că am fost condus de provocare, de schimbare. Iubesc schimbarea”, punctează CEO-ul. Astfel, divizia de care era responsabil a ajuns în trei ani la circa 130 de milioane de lire sterline.

    Trei ani mai târziu, în 2011, a primit oferta de a se muta în Londra, unde trebuia să se ocupe de creşterea eficienţei unei unităţi, prin reorganizarea departamentelor de marketing, vânzări şi digital; avea o echipă de circa 40 de oameni, jumătate fiind în Singapore şi jumătate în Anglia, iar provocările au fost diferite, mai ales culturale. „Cum te adaptezi diferitelor culturi, într-o perioadă mai scurtă de timp? Câteva lucruri pe care poţi să le faci, pe lângă cele câteva cuvinte pe care le poţi învăţa, fac diferenţa pentru aceşti oameni. Spre exemplu, poţi împrumuta câteva dintre obiceiurile lor”, explică acesta. În Marea Britanie a locuit timp de doi ani, după care a primit o poziţie pe perioadă determinată, de şase luni, în China, unde rolul său era de a reorganiza afacerea, de a ajuta organizaţia să se plieze pe noile misiuni. „China este un loc diferit, unde înveţi multe. De exemplu, dacă vrei să te apropii de cineva, trebuie să bei, altfel nu le eşti prieten. Cu cât eşti mai beat, cu atât te apropii mai tare, deci eşti un adevărat prieten”, povesteşte Da Silva râzând. De altfel, adaugă el, experienţa din China a fost o mare provocare pentru că niciodată nu ştii ce gândeasc oamenii, nu le înţelegi expresiile, iar în acest caz „trebuie să-ţi dai seama de mecanism, pentru că nu reacţionează, au aceeaşi faţă tot timpul”.

     

  • Mentalităţi, strategii şi schimbări

    “Am ales să sărbătorim 25 de ani de EY în România privind nu spre trecut, ci spre viitor, spre următorii ani şi spre provocările şi oportunităţile pe care le vor aduce,“ declara Bogdan Ion, country managing Partner EY România, cu ocazia evenimentului în cadrul căruia a fost lansată cartea. Firma de audit şi consultanţă a ales să marcheze 25 de ani de prezenţă pe piaţa românească prin lansarea acestei cărţi, pentru realizarea căreia a fost derulată o campanie pe parcursul mai multor luni. Ideea de la care a plecat acest proiect este că progresul poate fi generat de strategii croite plecând de la răspunsuri la întrebări esenţiale, de impact.

    ”Pe măsură ce campania se derula, ne-am dat seama că avem oportunitatea de a vedea mai clar ce îi preocupă pe români. Sunt, bineînţeles, teme la care fiecare dintre noi s-a gândit, precum sănătatea, educaţia, infrastructura, situaţia administraţiei publice, migraţia românilor spre Vest, provocarea digitalizării şi a schimbărilor demografice. În acelaşi timp, am primit multe întrebări care merg mai adânc. Sunt întrebări profunde, legate de noi ca oameni, de valori şi societate: Cum putem reda demnitatea unei mari părţi din populaţie, care trăieşte în sărăcie? Cum ne implicăm în transformarea ţării? Care ar fi schimbarea de mentalitate care i-ar ajuta pe români să-şi atingă potenţialul maxim? Cred sincer că sunt foarte relevante şi au nevoie de răspunsuri pe măsură. Ele ne-au confirmat că nu este o opţiune să stai deoparte, ca individ şi ca firmă care activează în România, indiferent de tipul capitalului,“ a adăugat Bogdan Ion.

    Economia României s-a schimbat enorm în ultimii 27 de ani, s-au făcut multe reforme şi viaţa noastră s-a îmbunătăţit atât economic, cât şi democratic, a declarat Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), prezent la eveniment. ”Multe dintre aceste rezultate bune au fost catalizate de aspiraţiile noastre de a deveni membri NATO şi UE. Sper că multe alte progrese necesare vor fi făcute cu continuitate pentru a deveni membri ai zonei euro“. Guvernatorul BNR a dat şi câteva repere: în 1991 PIB per capita al României în termenii puterii de cumpărare se situa la 26% din media EU 15, în Bulgaria la 29%, în Polonia la 32%, iar în Ungaria la 44%. În 2016 aceleaşi date arătau că România este la o medie de 54%, Bulgaria la 44%, Ungaria la 63% şi Polonia la 64%. ”Aceste date arată că am progresat, dar suntem în continuare pe penultimul loc în UE“, a adăugat Mugur Isărescu.

    Joschka Fischer, fost ministru de externe şi vicecancelar al Germaniei între 1998 şi 2005, a declarat în cadrul evenimentului: ”Cea mai mare provocare pentru o ţară ca România este de a merge înainte, de a continua reformele pentru că aţi arătat că puteţi face acest lucru. Nu aveţi timp de aşteptat“.

    Andy Baldwin, managing partner al EY Europa, Orientul Mijlociu, India şi Africa, a punctat, în cadrul aceluiaşi eveniment: ”Un sfert de secol reprezintă o perioadă lungă de timp, multe lucruri schimbându-se în această lume. În urmă cu douăzeci şi cinci de ani internetul nu reprezenta un lucru obişnuit în viaţa noastră (Google s-a lansat în 1998), iar telefoanele inteligente încă nu existau. Astăzi Facebook Messenger şi WhatsApp procesează 60 miliarde de mesaje pe zi. Schimbarea reprezintă, poate, cea mai importantă temă a zilelor noastre“.

    Cartea ”25 de întrebări şi răspunsuri pentru viitorul României“ reuneşte răspunsurile oferite de către experţi recunoscuţi în domeniile lor de activitate. Cartea este un demers care ar putea constitui începutul unor politici publice de impact, dar şi al unor iniţiative private care să le ducă mai departe, către proiecte concrete. Iată câteva dintre întrebări şi răspunsuri parţiale.

    Care sunt soluţiile pentru ca România să îşi rezolve problema demografică în următorii 25 de ani?

    Prof. Univ. Dr. Vasile Gheţău, director, Centrul de Cercetări Demografice ”Vladimir Trebici“, Academia Română

    După 28 de ani de declin demografic şi o pierdere de 3,6 milioane de cetăţeni cu reşedinţa în România, o redresare semnificativă a situaţiei demografice se află sub un mare semn de întrebare. Nu avem precedente istorice, în timp de pace, în Europa. Iar acumulările negative şi deformarea gravă a structurii pe vârste a populaţiei, de unde porneşte întregul potenţial de regenerare a celei mai importante componente – natalitatea, îşi vor etala efecte negative pe mai multe decenii prin rigidele mecanisme ale dinamicii interne a demograficului.

    Din altă perspectivă, o redresare a stării demografice nu este compatibilă cu menţinerea unei migraţii externe negative atât timp cât diferenţe considerabile de venit şi standard general de viaţă se vor menţine între ţara noastră şi ţările dezvoltate.

    Clasa politică nu a abordat până acum – cu responsabilitate, competenţă şi viziune pe termen lung – situaţia demografică a ţării şi perspectivele dramatice care se conturează cu mare certitudine în toate prognozele elaborate în ţară ori de instituţii internaţionale de specialitate. Singura măsură generoasă de susţinere a natalităţii a fost şi a rămas concediul şi indemnizaţia de creştere a copilului. Aceasta a oprit pentru un număr de ani declinul numărului de născuţi în mediu urban, unde se află preponderent femeile salariate, împiedicând astfel o veritabilă prăbuşire a natalităţii şi atingerea unei scăderi naturale catastrofale. De această măsură pot beneficia însă doar femeile care au un venit (salariate, în cea mai mare parte), aflate preponderent în mediul urban. Depopularea, şi prin scădere naturală, şi prin migraţie internă şi externă, este dramatică în mediul rural.

  • Cum arată numerele digitale de ÎNMATRICULARE pe care le vom avea?

    Sunt simboluri care ţin de fiecare administraţie locală. De obicei, pe un număr de înmatriculare găseşti ţara în care e înregistrată maşina, oraşul / provincia, un număr unic de identificare şi eventual o viză ITP (Inspecţia Tehnică Periodică).
     
    Sigur că numerele nu sunt făcute în bucătărie, ci emise de o autoritate poliţienească – DRPCIV la noi (Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor). Şi asta e valabil nu numai în România, ci în toată lumea. Cu timpul, aşa trecând prin istorie, au apărut numere mai mult sau mai puţin colorate, embosate şi în alte variante ale personalizării.
     
     
    Au devenit oricum o ambiţie şi un cult pentru a le da o însemnătate în trafic. Fie din compunerea literelor, fie din înregistrarea numelui complet al proprietarului. În Emiratele Arabe Unite se dau zeci de milioane de plăcuţe scoase la licitaţie, mult mai scumpe decât maşinile pe care le pui. Până la urmă, sunt nişte tăbliţe pe care nu le bagi în seamă decât când îţi dispar de pe maşină, în cel mai rău caz. 
     

  • Schimbare de paradigmă în domeniul bijuteriilor

    Case precum cea britanică Graff Diamonds sau cea elveţiană Grisogno cumpără diamante brute la preţuri de zeci de milioane de dolari direct de la producătorii deţinători de mine pe care le prelucrează apoi, după studii atente care să indice cea mai potrivită utilizare pentru ele, în bijuterii spectaculoase.

    Atunci când cumpără astfel de pietre, au grijă să se afle, pentru că o ştire despre un diamant brut scump trezeşte interesul cumpărătorilor care aşteaptă nerăbdători să vadă produsul final. Alte case, precum Chopard, preferă să meargă direct la sursă pentru a se asigura că diamantele folosite sunt obţinute fără exploatarea celor care le-au extras şi cu un impact cât mai redus asupra mediului înconjurător.

  • Cum va arăta cea mai frumoasă gară din România – GALERIE FOTO

    Gara de Nord se pregăteşte pentru o schimbare radicală în aşteptarea anului în care Timişoara va fi Capitală Culturală a Europei, scrie opiniatimisoarei.ro. 
     
    Planurile sunt spectaculoase: clădirea staţiei va fi modernizată şi va avea o nouă faţă, peroanele vor fi complet schimbate, scări rulante, lifturi, bandă transportoare pentru bagaje şi o super pasarelă care va asigura accesul de la tren direct către o parcare supraetajată.
     
    Toate se regăsesc în studiul de fezabilitate întocmit de Ministerul Transporturilor pentru un program de modernizare în aproape 50 de staţii de cale ferată cu bani europeni, dar şi într-un alt studiu aflat în derulare pe culoarul 4 pan-european. La care se adaugă încă un proiect al Regionalei CFR Timişoara.
     
    La finele lunii noiembrie, proiectanţii vor preda studiul de fezabilitate pentru culoarul 4 pan-european, iar în 2019 ar putea începe primele lucrări.

  • Prinţul moştenitor saudit promite că noua Arabie Saudită va fi ”moderată şi tolerantă”

    Prinţul Mohammed ben Salman, în vârstă de 32 de ani, a criticat în mod direct anumiţi conservatori religioşi ce exercită o influenţă notabilă asupra societăţii saudite, de zeci de ani.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Anda, profa “altfel”, poate revoluţiona învăţământul clujean

    Elevii o îmbrăţişează când o văd în şcoală. Vin la ea şi îi cer sfaturi, o servesc cu dulciuri, ba chiar o întreabă dacă nu vrea să mănânce şi ea din sandvişul lor. Face parte din generaţia tânără de profesori. E plină de energie, e într-o continuă creaţie de idei, proiecte, se implică cot la cot cu elevii săi şi se dezvoltă personal, alături de ei. Din 2008 este cadru didactic la Liceul “Onisifor Ghibu” din Cluj. Anda Culişir, profesoara de biologie este “altfel”. A învăţat să fie “altfel” de la proprii elevi.

    “Am învăţat de la copii să am încredere în mine, să mă racordez cu lumea în care trăiesc, să mă bucur de micile plăceri ale vieţii, cum trebuie să mă comport când o să am familia mea. Îmi cunosc rolul, ştiu la ce sunt bună, la ce nu sunt bună şi mă regăsesc în ceea ce fac”, spune Anda.

    În aplauzele elevilor

    Clasa a VI-a, lecţie despre ţesuturi. Elevii se luminează la feţe când Anda intră în sală. O elevă din prima bancă o serveşte pe profesoară cu biscuţi. Anda nu refuză şi mănâncă cu poftă biscuitele. Pentru 50 de minute copiii ştiu că vor învăţa, distrându-se. Totul este interactiv, elevii sunt stimulaţi să se implice în discuţii, se râde, se glumeşte, se învaţă. Lucrurile noi sunt explicate pe înţelesul lor.

    Un copil este comparat cu o celulă, o clasă de copii cu un ţesut, şcoala cu un organ, toate şcolile cu un sistem de organe, toate şcolile alături de toate secţiile de poliţie, de toate spitale şi de alte instituţii sunt comparate cu organismul. Anda împarte elevii în cinci grupe, fiecare grupă primeşte câte o sarcină. Munca în echipă le place copiilor, îi stimulează să dea tot ce-i mai bun în ei.

    O echipă are de creat o poezie despre un anumit ţesut, altă echipă are de făcut o scenetă, alta să-l descrie în cuvinte, altele două trebuie să realizeze desene. Fiecare echipă merge în faţa clasei, prezintă colegilor sarcina şi aceştia trebuie să ghicească despre ce ţesut e vorba. Se aplaudă, se pare că toţi au înţeles lecţia.

    “Anda e cea mai tare profă. Abia aşteptăm orele cu ea. Aşa bine ne explică. Mi-ar place ca toţi profii să fie ca ea”, spune Andreea, o roşcată din prima bancă. “În primăvară ne-a promis că ne duce într-o excursie”, spune o altă elevă. Cititi mai multe pe www.transilvaniareporter.ro

     

  • Singura ţară din UE care RENUNŢĂ la ora de vară şi de iarnă

    Într-un caz rar de solidaritate în mediul politic extrem de divizat al Poloniei, proiectul de lege în acest sens a fost susţinut în unanimitate, în prima fază, în Parlament. Şi se pare că are toate şansele să treacă şi după faza a doua.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea femeii care schimbat viziunea lumii asupra machiajului şi a creat o afacere evaluată azi la 870 mil. de dolari

    Elizabeth Arden s-a născut în Canada, în ultima zi a anului 1884, fiind al cincilea şi cel mai mic dintre copiii unei familii de fermieri modeşti. Pentru a-şi susţine familia, Elizabeth Arden a avut diverse joburi încă din adolescenţă, până s-a hotărât să studieze asistenţa medicală, perioada în care a devenit interesată de loţiunile folosite în tratamentele contra arsurilor. O scurtă perioadă a lucrat ca secretară, după care a emigrat din Canada. în 1908, tânăra s-a stabilit în New York City, unde a obţinut un loc de muncă ca asistentă unei cosmeticiene, pe nume Eleanor Adair. După ce a câştigat experienţă vreme de doi ani, Elizabeth Arden a investit 1.000 de dolari în deschiderea primului său salon, situat pe Fifth Avenue, afacere cofondată în parteneriat cu Elizabeth Hubbard.

    Până în 1914, parteneriatul dintre cele două antreprenoare s-a rupt, însă Elizabeth Arden a decis să rămână în industria frumuseţii. Pentru a-şi dezvolta şi mai mult afacerea, şi-a format o echipă de chimişti cu scopul de a perfecţiona crema şi loţiunea de faţă, primele elemente în noua sa linie de produse de frumuseţe. La acea vreme, machiajul era asociat mai mult cu prostituatele decât cu femeile respectabile, ceea ce a determinat-o pe Arden să pună bazele unui campanii de marketing pentru a schimba viziunea publicului asupra produselor de frumuseţe.

    De asemenea, pe măsură ce cadrele ”de aproape“ folosite în filme au devenit o tehnică obişnuită, machiajul a început să fie mai acceptabil din punct de vedere social. Până în 1915, brandul Arden s-a extins constant, iar în acel an antreprenoarea a făcut primul pas spre piaţa internaţională. în 1922 a înfiinţat primul salon parizian, iar mai târziu s-a extins şi către America de Sud şi Australia. în anii 1930 compania o ducea atât de bine încât a reuşit chiar să-şi crească afacerile în timpul crizei mondiale, perioadă în care făcea peste 4 milioane de dolari pe an.

    în afară de cariera de antreprenoare, Arden era şi o sufragetă dedicată, recunoaşterea drepturilor femeilor fiind una dintre cauzele pe care le-a susţinut cu tărie până la moarte. în 1912 a participat, alături de alte 15.000 de femei, la un marş de susţinere a acestei cauze, toate femeile purtând rujul roşu ca semn de solidaritate, ruj furnizat de compania lui Arden. Mai târziu, aceasta a dezvoltat şi o linie specială de produse cosmetice pentru femeile care lucrează în armată.

    În plus, antreprenoarea a fost pionieră în dezvoltarea multor alte produse de înfrumuseţare care acum ne par banale, precum cosmeticele realizate în ambalaje de dimensiuni mai mici, pentru călătorii. A fost şi prima care a oferit sesiuni de machiaj în unităţile proprii şi a operat mai multe boutique-uri spa, în care clienţii se puteau retrage pentru a primi tratamente de înfrumuseţare şi a fi răsfăţaţi. O mare parte din ritmul alert şi dorinţa de inovaţie constantă s-a datorat competiţiei indirecte cu antreprenoarea poloneză Helena Rubinstein, cu afaceri în industria beauty. în ciuda faptului că nu s-au întâlnit niciodată în persoană, cele două femei au concurat aprig în dezvoltarea de noi produse şi servicii de înfrumuseţare.

    Bucurându-se de bogăţia acumulată, Arden şi-a dedicat o parte din timpul său şi hobbyurilor, precum cursele cu cai. A achiziţionat mai mulţi cai de rasă şi, în 1945, a fondat Maine Chance Farm. Prin prinsma acestui fapt, anul următor a apărut pe coperta revistei Time, unde a fost prezentat succesul ei fulminant în domeniul curselor cu cai, o lume dominată de bărbaţi. Elizabeth Arden s-a stins din viaţă în 1966, la New York, şi abia după moartea sa publicul a aflat că avea 81 de ani. în timpul vieţii şi-a ascuns mereu vârsta pentru a da impresia unei frumuseţi atemporale.