BusinessMagazin

Tag: sanatate

  • MS: Românii care se întorc în ţară din zonele italiene cu coronavirus, în carantină 14 zile

    Românii care se întorc în ţară din Veneto şi Lombardia (Italia), unde s-au înregistrat cazuri de coronavirus, vor sta în carantină 14 zile, anunţă Ministerul Sănătăţii. Până acum, autorităţile italiene nu au anunţat români care să aibă noul coronavirus.

    Ministerul Sănătăţii arată într-un comunicat transmis duminică faptul că până în prezent, nu sunt raportate de către autorităţile italiene cazuri de cetăţeni români simptomatici cu noul coronavirus.

    „În acest context, România ar putea fi mai expusă la apariţia de cazuri de infecţie cu noul coronavirus pe teritoriul naţional, din cauza dinamicii călătoriilor cetăţenilor români pe rutele terestre şi aeriene dintre cele 2 ţări. Autorităţile de sănătate publică vor include persoanele care sosesc în România din localităţile afectate din regiunea Veneto şi din provincia Lodi/Lombardia sau care au calatorit în aceste localităţi în ultimele 14 zile, în categoria celor care trebuie să stea după intrarea în ţară în condiţii de carantină timp de 14 zile. Aceste măsuri sunt similare cu cele aplicate de autorităţile italiene”, se arată în comunicat.

    Măsurile vor fi transmise de către Ministetul Sănătăţii către unităţile sanitare şi medici de familie.

    De asemenea, vor fi suplimentate măsurile de control şi prevenire a infecţiei cu noul coronavirus la punctele de frontiera terestre, maritime/ fluviale şi aeriene. Ministerul Sănătăţii va asigura personalul medical necesar în punctele de trecere a frontierei.

    Toate persoanele care se încadrează în definiţia de caz suspect vor fi raportate imediat de către toate unităţile sanitare unde acestea se prezintă (unităţile primiri urgenţe, spitale, medici de familie) la direcţiile de sănătate publică şi la Serviciul de monitorizare din cadrul DSU.

    „În aceste zile, Ministerul Sănătăţii va completa cadrul legislativ cu măsuri necesare pentru carantină şi pentru managementul cazurilor suspecte şi confirmate de infecţie cu coronavirus (COVID-19). Va fi extinsă campania de informare a populaţiei privind infecţia cu noul coronavirus, măsurile de prevenire individuale şi colective care trebuie luate şi va fi elaborat un buletin de informare zilnic privind evoluţia situaţiei la nivel internaţional şi eventualele măsuri suplimentare luate de autorităţile române”, se mai arată în comunicat.

  • Medicover, al treilea operator medical privat, vrea să se dezvolte prin achiziţii în afara Bucureştiului

    Subsidiara suedezilor pe piaţa locală a ajuns la 60 mil. euro în 2019 doar din divizia de servicii medicale, plus 45%.

    Radu Gorduza Lupu, directorul general al Medicover România, al treilea jucător din piaţa privată de sănătate, vrea să ducă operatorul privat într-o nouă etapă de dezvoltare, bazată pe achiziţii, la trei luni de când a preluat conducerea companiei.

    „Cred că Medicover ar trebui să îşi întărească prezenţa în ţară, deci în afara Bucureştiului. Spre deosebire de ceilalţi jucători, Medicover s-a concentrat pe zona Capitalei şi pe oraşele mari universitare. Cred că ar trebui să meargă în toate capitalele de judeţ în timp, în ani de zile. Aceasta este una dintre priorităţile geografice, e o saturaţie destul de mare în servicii medicale private în oraşele mari“, a spus Radu Gorduza Lupu, într-un interviu pentru ZF.

    Divizia de servicii medicale a Medicover, clinici şi spitale a ajuns la peste 59 mil. euro în 2019, în creştere cu 45%.

    Motoarele creşterii sunt legate de consolidarea în business a achiziţiilor făcute de operator în ultimii ani. Compania suedeză mai deţine şi divizia de laboratoare şi centre de analize Synevo, care a înregistrat acelaşi nivel la afaceri, de peste 59 mil. euro, în creştere cu 12%.

    Cel mai mare jucător din piaţa privată de sănătate este MedLife, urmat de Regina Maria şi Medicover.

  • Mai mult de jumătate din români nu au şi nu intenţionează să-şi facă asigurare privată de sănătate

    Mai mult de jumătate din români nu au şi nici nu intenţionează să-şi facă asigurare privată de sănătate, arată un sondaj realizat pentru o campanie naţională de informare.

    Doar doi din zece români care nu au asigurare privată de sănătate vor să-şi facă una în următoare şase luni. Două treimi ar fi dispuse să aloce o sumă lunară pentru servicii medicale private, în timp ce 48% dintre respondenţi au declarat că nu îşi fac, o dată pe an, un set de analize complet. 30% citează lipsa de timp ca motiv pentru acest lucru, 18% declară că este un proces foarte complicat, iar 13% consideră că nu au nevoie de analize deoarece sunt sănătoşi.

    Dacă au anumite simptome medicale, 7 români din 10 (69%) caută pe internet informaţii. În urma căutărilor, 48% au declarat că s-au dus la medic, 22% au optat pentru tratamente naturiste, 13% au luat medicamente pe cont propriu, în timp ce 17% nu au luat nicio măsură.

    81% dintre participanţii la sondaj au declarat că iau medicamente pe cont propriu din când în când, doar pentru afecţiuni uşoare ca răceli, indigestii sau dureri de cap, în timp ce 14% nu fac niciodată acest lucru.

    53% dintre respondenţi au declarat că nu cunosc diferenţele dintre o asigurare privată de sănătate şi un abonament medical.

    Întrebaţi ce sumă ar fi dispuşi să aloce lunar pentru servicii private de sănătate, 29% au menţionat între 50 – 100 de lei, 16%, sub 50 de lei, 14%, între 100 – 300 de lei, iar 5%, peste 300 de lei. 36% dintre participanţii la sondaj nu ar fi dispuşi să aloce o sumă lunară pentru serivicii private de sănătate.

  • Sărăcia şi lipsa egalităţii de şanse: cum se explică faptul că guvernul Chinei a scăpat de sub control epidemia din Wuhan

    Pe măsură ce lumina învăluie oraşul, devine evidentă dezorientarea locuitorilor. Gările şi aeroportul sunt închise, drumurile, în special cele spre periferie, sunt blocate, scrie revista Foreign Policy. Este vacanţa de Anul Nou, iar oamenii s-au pregătit de tradiţionalele reuniuni de familie în locuri aflate adesea la mari distanţe de locul de muncă. Acum nimeni nu are voie să părăsească oraşul. Guvernul l-a închis. A fost impusă carantina. Este vorba de un oraş cu 11 milioane de locuitori, Wuhan, de unde a pornit epidemia de gripă care se răspândeşte în toată lumea. Carantina este o măsură preventivă fără precedent – comparabilă cu închiderea unui oraş precum Chicago în mijlocul sau două zile înainte de Ziua Recunoştinţei. Spre comparaţie, Belgia are 11 milioane de locuitori. Cehia şi Ungaria au mai puţin. Coronavirusul a ajuns din China pe toate continentele, inclusiv în SUA. Însă nu locuitorii statului Washington, sau cei din Bangkok, sunt cei mai expuşi riscului de infecţie cu coronavirus. Săracii Chinei – ca în multe ţări – sunt o populaţie cu acces redus la servicii esenţiale cum sunt cele de îngrijire medicală. Oamenii săraci au fost cel mai probabil primii în contact cu virusul şi, cel mai probabil, prin intermediul celor săraci epidemia se răspândeşte. Săracii vor fi principalele victime ale măsurilor represive prin care guvernul, după săptămâni de bâjbâială, negări şi încercări de a ascunde adevărul, înţelege să acţioneze. Coronavirusul Wuhan pare să fi apărut prin contactul dintre om şi animal în piaţa de peşte Huanan. În ciuda numelui, în această piaţă se vindea o gamă uriaşă de animale sălbatice considerate delicatese, de la pui de lup până la şerpi sau lilieci, despre care acum se crede că au fost vectorul iniţial al infecţiei. Ca şi în alte pieţe de animale vii, munca murdară şi periculoasă de manipulare a animalelor a fost făcută în principal de muncitori obişnuiţi, mulţi dintre ei fiind muncitori migranţi – născuţi la sat, care muncesc în marile oraşe, fără a avea o reşedinţă stabilă acolo. Wuhan – un centru urban masiv format din contopirea a trei oraşe, Wuchang, Hanyang şi Hankou – află pe pielea lui cum este ca dezvoltarea să devină o povară.  
    Pe parcursul secolului XX, proiectele de dezvoltare imobiliară au umflat economia oraşului şi au înghiţit localităţile suburbane din provincia Hubei. Sistemul de asistenţă medicală al Wuhan se chinuie acum să gestioneze o criză de sănătate care afectează întreaga populaţie. În această comunitate, mulţi migranţi şi studenţi din numeroasele sale campusuri universitare erau deja plecaţi din oraş în momentul impunerii carantinei, pe 23 ianuarie. Acum, în timp ce alte regiuni din China se străduie să evalueze şi să raporteze cazurile de coronavirus descoperite printre oamenii care efectuează călătoria anuală spre casă, tratamentul şi informaţiile de sănătate publică au devenit prioritatea politică pentru funcţionari.
    În pofida vastelor dimensiuni interne ale acestei probleme, veştile despre cazuri de oameni infectaţi din Coreea de Sud, Thailanda şi din alte părţi îndepărtate ale lumii au sosit cu mult înainte ca Beijingul să facă cunoscută publicului amploarea epidemiei din Wuhan şi din oraşele vecine. În toate aceste cazuri din străinătate, călătorii care au transportat virusul au mai multe şanse de recuperare decât cetăţeanul chinez mediu – pur şi simplu, prin faptul că au la dispoziţie resursele financiare necesare pentru a călători în alte ţări (mai puţin de 10% din populaţia Chinei deţine un paşaport). Călătorii din clasa de mijloc care tuşeau în zboruri cu clasa economică către Bangkok au fost mult mai uşor de detectat decât muncitorii transpiraţi care plecau înghesuiţi într-un camion spre periferiile Wuhanului sau luau un autobuz de distanţă lungă spre acasă, spre o altă provincie, înainte de Anul Nou Lunar. Din cauza naturii sectorului de servicii şi a lipsei de beneficii pentru muncitori, este probabil ca mulţi migranţi să nu fi vrut să renunţe la singura lor şansă de se reuni cu familia.
    China este o societate supravegheată, dar plasa sistemului are găuri largi. Viaţa chinezilor din clasa de mijloc este foarte vizibilă pentru sistemele care adaugă automat informaţii la profilul personal al cetăţeanului din arhivele supraveghetorilor. Nu acelaşi lucru se poate spune despre săraci. Unii nu deţin nici măcar o carte de identitate, presupusă a fi purtată de toţi cetăţenii – fie pentru că au pierdut-o şi nu au putut să-o înlocuiască deoarece o călătorie în oraşul natal ar fi prea scumpă, fie pentru că pur şi simplu naşterea lor nu a fost niciodată înregistrată la guvern. În loc să călătorească cu trenul sau cu avionul, ceea ce ar necesita verificarea actelor de identitate, ei călătoresc cu autobuze de distanţe lungi dificil de monitorizat sau folosesc reţele informale de transport cu camioane şi autoutilitare. Chiar şi prezenţa lor online este masiv redusă; în pofida afirmaţiilor că serviciile precum WeChat sunt omniprezente, penetrarea internetului în China este de doar 60%. Resurse precum conturile WeChat sau cărţile de identitate sunt uneori utilizate în comun de membrii familiei, părinţii folosind identităţile copiilor.
    Cum zonele rurale sunt lăsate adesea în întuneric“, primind cu întârziere informaţii despre măsuri de prevenţie ca spălarea mâinilor şi folosirea măştilor medicale, familiile cu telefoane şi conexiuni bune la internet au un avantaj în a afla ce să facă pentru a rămâne sănătoase. Pe măsură ce coronavirusul îşi face drum în afara Wuhanului, resursele de sănătate publică se subţiază, iar proviziile medicale ajung mai lent la spitale mai îndepărtate pentru un tratament adecvat. Lipsa de măşti de faţă în Shanghai şi în alte părţi a apărut într-o perioadă în care instalaţiile de producţie sunt oprite pentru celebrarea Anului Nou Lunar. O fabrică de măşti a oferit salarii de trei ori mai mari decât cele obişnuite pentru ca lucrătorii să-şi scurteze vacanţa. Aceste deficienţe de aprovizionare, în combinaţie cu inegalităţile anterioare, vor face ca unii să aibă şanse, iar alţii să rămână fără apărare. 
    De asemenea, la săraci afectaţi de virus este mult mai mică probabilitatea de a fi văzuţi de un medic. Sistemul de asistenţă medicală din China, care combină elemente publice şi private, este notoriu pentru greutatea de a naviga prin el chiar şi pentru pacienţii din clasa mijlocie. Porţiuni mari ale populaţiei au acces redus sau deloc la servicii medicale de calitate. Chiar şi atunci când resursele pentru sate sau oraşe mici sunt disponibile pe hârtie, resursele sunt concentrate, conform politicii, în oraşe şi metropole mai mari. Majoritatea medicilor chinezi nu au licenţă, uneori pregătirea fiind şi mai slabă, iar medicii specialişti lucrează aproape exclusiv în spitalele din oraşele mari, care acum sunt umplute până la refuz cu pacienţi şi personal din ce în ce mai suprasolicitat.
    Deşi există asigurare publică de sănătate, iar sistemul a fost extins în ultimii ani, aceasta este, de asemenea, legată de hukou – permisul de şedere în localitatea de naştere, omniprezent din China. Acest sistem face imposibil pentru cei născuţi în mediul rural să-şi folosească asigurarea în spitalele oraşelor cu personal mai bine pregătit. În aceeaşi situaţie se găsesc şi muncitorii migranţi, care de obicei lucrează departe de locul pentru care deţin un hukou şi unde pot avea acces la servicii medicale. Rezultatul este că ei evită să folosească serviciile medicale dacă nu li se întâmplă ceva grav, recurgând adesea la auto-medicaţie – unul dintre motivele consumului extrem de ridicat din China de antibiotice fără reţetă – sau la medicina tradiţională chinezească. În plus, sănătatea lor adesea slabă îi face mai vulnerabili la virus şi mai predispuşi să confunde noua gripă cu o răceală sau o gripă obişnuită.
    Situaţia devine mai gravă în cazul bătrânilor. Din datele limitate disponibile de la guvernul chinez reiese că pensionarii constituie majoritatea persoanelor decedate din cauza coronavirusului, iar persoanele mai în vârstă cu afecţiuni respiratorii preexistente rămân printre cele mai expuse riscurilor. Însă lucrătorii migranţi, care nu au acces la pensii corespunzătoare şi îngrijire de bună calitate, pot fi adesea la 40 de ani sau la 50 de ani în condiţie mai proastă, din cauza unei vieţi de muncă grea, decât persoanele de aceeaşi vârstă din clasa de mijloc.
    Invizibilitatea relativă şi atenţia redusă acordată săracilor pot fi unele dintre motivele pentru care numărul raportat oficial de cazuri cu persoane infectate cu coronavirus era la începutul epidemiei semnificativ mai mic decât cel evaluat de experţii străini. Din acest punct de vedere, este posibil ca mai degrabă sistemul pur şi simplu să nu fi fost capabil să găsească bolnavii, decât ca guvernul să fi încercat să minimalizeze pericolul. 
    Cei săraci pot fi mai puţin vizibili pentru diagnostic şi tratament, dar sunt mai vizibili pentru represiune. Istoria catastrofelor recente este înfricoşătoare. Dezastrul aduce adesea panică printre elite, care tind să fie ostile la adresa grupurilor sărace sau străine. După cutremurul din Tangshan din 1976, miliţiile urbane au bătut până la moarte sau au împuşcat ţăranii care intrau în oraş în căutarea ajutorului, sub pretextul că sunt jefuitori. 

  • Guvernul adoptă OUG pentru accesul spitalelor private la programele publice de sănătate

    Guvernul adoptă, marţi, proiectul de Ordonanţă de Urgenţă prin care serviciile medicale din cadrul programelor naţionale de sănătate curative, care sunt suportate din Fondul unic de Asigurări Sociale, se pot derula atât prin furnizori publici, cât şi prin furnizori privaţi.

    “Vă rugăm să fiţi de acord cu introducerea pe ordinea suplimentară a proiectului de ordonanţă de urgenţă pentru modficarea şi completarea legii 95/2006, precum şi reforma în domeniul sănătăţii, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate”, a anunţat secretarul de stat din Ministerul Sănătăţii Nelu Tătaru,marţi, în debutul şedinţei de Guvern.

    Ministerul Sănătăţii a pus în dezbatere publică o ordonanţă prin care spitalele şi clinicile private vor putea accesa oricând fonduri bugetare cuprinse în programele de sănătate. În prezent, acestea puteau implementa programe de sănătate doar dacă era depăşită capacitatea furnizorilor publici.

    „Prin proiectul de act normativ se propune ca serviciile medicale din cadrul programelor naţionale de sănătate curative, care se suportă din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate să se deruleze în mod unitar atât prin furnizori publici, cât şi prin furnizori privaţi, în mod similar cu reglementarea privind furnizorii privaţi de medicamente şi dispozitive medicale. Astfel, se asigură accesul imediat al pacienţilor la tratament in cadrul programelor naţionale de sănătate curative şi, funcţie de opţiunea acestora, prin furnizorii care sunt autorizaţi şi evaluaţi şi care au încheiat contracte de furnizare de servicii medicale cu casele de asigurări de sănătate”, se arată în expunerea de motive a proiectului de ordonanţă care modifică Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

    Potrivit actului normativ, furnizorii privaţi de servicii medicale puteau implementa programe de sănătate ale statului, doar atunci când era depăşită capacitatea furnizorilor publici de a le implementa.

  • Un jucător din piaţa serviciilor medicale deschide un nou centru de diagnostic dedicat infertilităţii şi endometriozei

    Reţeaua de sănătate Regina Maria anunţă lansarea noului corp al Policlinicii Enescu, în cadrul căruia vor funcţiona Centrul de diagnosticare a infertilităţii şi Centrul de Endometrioză. Localizată în centrul capitalei, policlinica oferă pacienţilor acces la o serie de programe, pachete şi servicii în premieră pentru diagnosticarea infertilităţii şi abordarea multidisciplinară a endometriozei.

    Noul corp al policlinicii are o suprafaţă de 1.300 de metri pătraţi şi include 21 de cabinete. Prin intermediul echipei de 35 de medici, pacienţii vor avea acces la peste 27 de specialităţi, precum obstetrică-ginecologie, genetică medicală, ecografie, urologie, hematologie, endocrinologie, reumatologie, ortopedie, medicină internă, medicină generală, ORL, cardiologie, gastroenterologie, hematologie, pneumologie, dermatologie, chirurgie generală, boli infecţioase şi pediatrie.

    Endometrioza afectează 10% dintre femeile din întreaga lume, iar statisticile din România arată că peste 500.000 de românce se confruntă cu această boală, spun reprezentanţii Regina Maria. Din cauza faptului că puţine femei ajung la un diagnostic corect, nu primesc nici tratamentul corespunzător. Reţeaua de sănătate Regina Maria a preluat recent Centrul EndoInstitute din Timişoara, cel mai mare centru de diagnosticare şi tratament a endometriozei din Sud-Estul Europei şi singurul Centru de Excelenţă din România acreditat de Liga Europeană de Endometiroză (EEL).

  • Noile boli care sufocă oamenii de pe toată planeta. Toate marile companii caută o rezolvare şi sunt dispuse să investească MILIARDE în cercetare pentru a rezolva problema

    La nivel global, numărul persoanelor care suferă de depresie, anxietate şi burnout (epuizare psihică şi fizică, din cauza stresului) este într-o continuă creştere. Ritmul alert în care trăim, o graniţă tot mai slab conturată între viaţa personală şi cea profesională şi avansul tehnologiei sunt câteva dintre cauze.

    Putem spune că aceste boli reprezintă cele mai mari ameninţări la adresa bunăstării noastre, iar o stare emoţională precară duce la performanţe scăzute, inclusiv la locul de muncă.

    Trendul global aflat în creştere al numărului mare de persoane care suferă de boli asociate stresului se confirmă şi în România. Deşi piaţa locală de sănătate emoţională (care include arii precum psihologie, psihoterapie, psihiatrie, logopedie, nutriţie, coaching etc.) este fragmentată, valoarea acesteia a ajuns la 120 de milioane de euro, la nivelul anului 2019, şi este pe un trend crescător, conform estimărilor Clinicii de psihologie şi psihoterapie Oana Nicolau, cu peste 60 de specialişti în domeniu.

    Creşterea numărului oamenilor care merg la psiholog şi terapie este reflectată şi de creşterea veniturilor înregistrate de clinică la nivelul anului 2019 – 3,6 milioane de lei, în creştere cu aproximativ 30% faţă de anul anterior, în timp ce numărul de terapii a ajuns la 20.000, în creştere cu 44% faţă de 2018.

    Cei mai importanţi specialişti în psihologie din lume consideră că acum este mai important ca niciodată ca angajatorii să acorde o atenţie tot mai mare sănătăţii psihice a angajaţilor lor.

    În acest context, Clinica Oana Nicolau anunţă lansarea a trei programe corporate care vin în întâmpinarea nevoilor emoţionale ale angajaţilor din România, sub umbrela ByeStress, concept creat din dorinţa de a ajuta angajaţii să prevină şi să trateze efectele burnout-ului asociat cu locul de muncă. Cele trei programe nou-lansate se adresează companiilor de mărime medie şi mare din România, din industrii precum IT, banking, BPO, telecom, audit, publicitate & marketing, FMCG, retail:

    Corporate On-Site Therapy

    Pornită de la lipsa de timp cu care se confruntă angajaţii, acest tip de abordare pe care o propunem companiilor presupune existenţa unui terapeut şi a unui cabinet în cadrul companiei, pentru un anumit număr de ore lunar. Scopul acestui tip de abordare este să le oferim angajaţilor un acces facil la o echipă acreditată de specialişti care îi vor ajuta să gestioneze situaţiile de criză, să ia decizii mai bune, să îşi dezvolte inteligenţa emoţională, să îşi crească stima de sine, să îşi îmbunătăţească relaţiile personale şi profesionale şi nu numai.

    Angajaţii vor avea posibilitatea să ceară ajutorul unui terapeut de fiecare dată când simt că apar tensiuni la locul de muncă, indiferent de motiv, iar specialiştii Clinicii Oana Nicolau prezenţi în cadrul companiei vor putea veni în întâmpinarea problemelor cu soluţiile potrivite.

    Pe lista beneficiilor companiilor care ar aduce un terapeut la birou se numără creşterea productivităţii şi satisfacţiei angajaţilor, scăderea ratei de absenteism şi crearea unui mediu de lucru mai plăcut. În acest mod, companiile vor putea atrage noi angajaţi şi vor creşte rata de retenţie a celor deja existenţi. În plus, prezenţa unui terapeut în cadrul companiei arată respectul cu care angajatorul îşi tratează angajaţii.

    „Prezenţa unui cabinet de psihoterapie în locaţie asigură în primul rând uşurinţa accesului la servicii de specialitate pentru angajati. Mai mult decat atât, însă, investiţia în acest beneficiu demonstrează şi întăreşte angajamentul pentru bunăstarea şi echilibrul oamenilor din firmă. Este o reală dovadă că angajaţii sunt văzuţi şi trataţi ca oameni, nu ca resurse”, spune Vlad Ionescu, psihoterapeut în cadrul clinicii Oana Nicolau.

    Corporate workshops

    Bazate pe învăţare experienţială şi pe nevoia de formare a unor abilităţii imediate, workshop-urile sunt un alt mod util de a le furniza noi informaţii angajaţilor, cu o investiţie minimă de timp. În acest mod, angajaţii vor avea, într-un mod accesibil, experienţă practică de învăţare şi abilităţi pe care le pot aplica în viaţa de zi cu zi.

    Specialiştii clinicii Oana Nicolau pot organiza workshop-uri cu o durată de două ore pe o gamă variată de teme care acoperă sfera sănătăţii emoţionale, cum ar fi – work-life balance, nutriţie, parenting, personal relationships şi nu numai. Numărul participanţilor poate ajunge la 15-20, iar workshop-urile pot avea loc inclusiv la sediul companiei.

    Corporate Emotional Health Audit

    O altă abordare pe care reprezentanţii clinici o propun pentru angajaţi este un instrument de măsurare a indicelui de sănătate emoţională a companiilor din România, pe o perioadă mai lungă de timp, delimitată.

    În prima lună, angajaţii vor fi testaţi la standarde internaţionale pentru a se obţine o perspectivă clară şi detaliată asupra stării lor actuale din punct de vedere emoţional. Ulterior, în următoarele luni, specialiştii clinicii Oana Nicolau vor dezvolta planuri personalizate de intervenţie în cazul fiecărui angajat, pentru a le garanta dezvoltarea emoţională şi profesională – angajaţii vor şti punctele lor slabe şi punctele forte şi ce pot face pentru a-şi îmbunătăţi abilităţile. Ulterior, ultima etapă va fi dedicată retestării pentru a măsura rezultatele obţinute.

    Această abordare a fost creată din nevoia companiilor de a măsura starea emoţională a angajaţilor lor, pe diferite arii, cum ar fi – nivelul de comunicare, modul în care privesc angajaţii mediul şi cultura în care lucrează etc.

    Un angajat care reuşeşte să menţină un echilibru între viaţa profesională şi cea personală, care are timp pentru hobby-uri şi îşi poate defini obiective de dezvoltare personală pe care să le urmeze, este un angajat care va merge la birou cu plăcere şi va fi productiv.

  • Ce aduce 2020 pe piaţa asigurărilor?

    Anul 2019 a fost instabil pentru piaţa asigurărilor, în care jucătorii s-au concentrat atât pe diversificarea portofoliilor, cât şi pe digitalizarea proceselor interne şi externe, pentru a fi mai eficienţi şi a comunica mai simplu cu clienţii. Cu toate acestea, rezultatele paşilor făcuţi anul trecut se vor concretiza în anul 2020, acesta fiind anul în care asigurătorii îşi vor vedea rezultatele parteneriatelor clădite şi efectul unei concentrări mai mari pe segmentul asigurărilor de viaţă.
    Virgil Şoncutean, CEO-ul societăţii de asigurări Allianz-Ţiriac, prezentă în topul celor mai mari jucători din piaţa asigurărilor, atât pe segmentul asigurărilor generale, cât şi pe segmentul asigurărilor de viaţă, a explicat că viitorul îl reprezintă segmentul asigurărilor de viaţă, chiar dacă asigurările de tip Casco rămân în continuare printre principalele surse de profit pentru asigurători de pe piaţa locală. „2021 s-ar putea să fie anul în care vom deveni o companie cu peste 50% pondere asigurări nonauto şi life. Faptul că reuşim să absorbim şocuri sau efecte ale deciziilor pe care le luăm în cursul anului arată că mixul portofoliului este destul de echilibrat, iar acesta continuă să crească. Noi am investit foarte mult pe segmentul asigurărilor de viaţă pentru că vedem un deficit de protecţie financiară pe asigurările de viaţă foarte mare în România”, a spus Virgil Şoncutean.
    Asigurările de sănătate reprezintă un segment spre care jucătorii din piaţa asigurărilor se îndreaptă datorită potenţialului pe care îl are. „Asigurările de sănătate sunt o linie strategică. Există expertiză, apetit, cadrul legislativ este favorabil prin fiscalităţile existente, dar şi prin introducerea coplăţilor. Discuţii există şi cu legiuitorii pe partea de asigurări de sănătate. Ce este important pe piaţa asigurărilor de sănătate este ca expertiza jucătorilor să fie în creştere. Piaţa asigurărilor private de sănătate este încă la început. Toţi jucătorii declară public că vor să fie prezenţi, activi pe această piaţă. Într-o perspectivă pe termen mediu, poate să fie un contribuitor la finanţarea sistemului public”, a explicat CEO-ul Allianz-Ţiriac. În acest sens Virgil Şoncutean a dat exemplul Ordonanţei 114, care a fost introdusă fără a exista o minimă consultare. „Lipsa de dialog poate să nască monştri. Scopul este de a creşte piaţa, nu de a împărţi o felie mai mare dintr-un tort care scade. De multe ori se încearcă rezolvarea unei probleme pe termen scurt creând o problemă nouă pe termen lung, iar acest lucru este nesănătos. Asigurătorii pot contribui la înţelegerea consecinţelor pe termen lung dacă există comunicare şi transparenţă cu autorităţile.” Segmentul asigurărilor de sănătate este mult mai uşor înţeles de către clienţi, iar în continuare asigurările de tip corporate domină.
    O parte importantă a evoluţiei asigurărilor o reprezintă zona online. În momentul de faţă avem două platforme digitale, site-ul Allianz-Ţiriac, care include asigurări de locuinţe, Casco şi travel, şi platforma mobilă, care cuprinde asigurările RCA, Casco şi travel. Problema cu care te loveşti când vine vorba de poliţele de asigurări distribuite online este că produsul trebuie să fie suficient de simplu pentru a se putea tranzacţiona. Dacă produsul este mai complex, atunci intervine nevoia de a comunica cu un consilier sau asistent pentru explicaţii”, a adăugat Virgil Şoncutean.
    Cu toate acestea, CEO-ul Allianz-Ţiriac a scos în evidenţă că dinamica online-ului este superioară şi creşte cu o viteză mai mare decât compania, dar ponderea nu a depăşit 3-4% din volumul companiei.
    Schimbările care se văd în economie şi în vieţile oamenilor se resimt şi la nivelul pieţei asigurărilor, unde clienţii încep să rezilieze poliţe de asigurări de viaţă pentru că sunt de părere că nu mai au nicio legătură cu viaţa lor din prezent, iar suma acoperită nu mai are relevanţă. „De aceea trebuie să existe o interacţiune mai bună cu clienţii pentru a putea face un eventual update şi pentru a putea face poliţa relevantă în continuare. Scopul final nu este de a vinde cu orice preţ, ci să iei o decizie privind utilitatea poliţei, dacă îi trebuie clientului sau nu îi trebuie. Eu nu folosesc niciodată educaţia financiară precară ca o scuză, ci mai mult ca o autocritică. Ca industrie sunt de părere că nu am făcut suficient pentru a ajuta pe oricine să ia o decizie privind poliţele de asigurare”, a spus Virgil Şoncutean.

  • Ce este coronavirusul şi de ce este atât de periculos

    Cel puţin 26 de persoane au murit din cauza unui nou coronavirus în centrul oraşului Wuhan. Aproap 830 de cazuri au fost raportate, majoritatea acestora din oraşul chinez, scrie Aljazeera.


    Potrivit Organizaţiei Mondial a Sănătăţii (OMS), coronavirusurile sunt o familie de virusuri care cauzează îmbolnăviri ce variază de la simple răceli, la altele mult mai grave, cum ar fi bolile respiratorii grave. Aceste virusuri pot fi transmise de la animale la oameni. Spre exemplu SARS (sindromul respiratoriu acut sever) ar fi fost transmis de la o specie de pisică sălbatică la oameni, în timp ce MERS (sindromul respiratoriu al Orientului Mijlociu) ar fi fost luat de oameni de la cămile.
    Mai multe coronavirusuri sunt prezente la animale care nu i-au infectat încă pe oameni.


    Numele coronavirus vine de la latinescul „corona” (coroană sau aură) – sub microscop, arată precum o aură soloară.
    Noul coronavirus identificat de autorităţile chineze pe 7 ianuarie a fost denumit 2019-nCoV şi este o nouă ramură a virusului care nu a mai fost identificată anterior la oameni. Potrivit OMS, semnalele infectării sunt simptomele respiratorii, febra, tusea şi dificultăţile de respirare.

    Unii experţi spun că această tulpină de coronavirus nu este atât de puternică precum SARS, care ar fi ucis aproximativ 800 de persoane din toată lumea într-o epidemie care venea tot din China, în 2002-2003. MERS ar fi fost mai periculos, ucigând o treime din cei infestaţi, dar nu s-a răspândit atât de mult.
    Autorităţile din China încă încearcă să determine originile virusului, despre care se crede docamdată că ar fi venit de la piaţă de peşte din Wuhan, unde se vând şi produse în mod ilegal. Oamenii de ştiinţă cred că sursa principală ar fi şerpii.

    Majoritatea cazurilor au fost raportate în şi în jurul Wuhan, dar au apărut cazuri şi în Hong Kong, Macao, Statele Unite, Japonia, Taiwan, Coreea de Sud, Singapore şi Vietnam.

     

  • Peste 200 de spitale sunt „gaura neagră“ din sistemul sanitar: nu transmit nicio informaţie către Autoritatea Naţională de Management al Calităţii din Spitale

    Din cele 635 de spitale de stat şi private din România moni­torizate de Autoritatea Naţio­nală de Management al Calităţii din Spitale (ANMCS), 200 de spitale nu transmit niciun fel de informaţie către Autoritate, iar despre ele nu se ştie nimic, arată ANMCS, care centralizează aceste date începând din 2017.

    Din restul de 26 de unităţi cu paturi, doar 256 de spitale au raportat în 2019 către ANMCS date privind incidentele din unităţile medicale, cele mai multe spitale fiind de stat, din datele autorităţii. În cazul a 170 de spitale, raportările acestora au arătat că nu există nicio problemă în aceste unităţi, ceea ce înseamnă, în teorie, că sunt cele mai curate unităţi spitaliceşti.

    Autoritatea de Management al Calităţii nu este abilitată să sancţioneze unităţile medicale care nu declară sau să verifice  ulterior spitalele. Direcţia de Sănătate Publică de la nivel judeţean poate merge în controale şi poate ulterior, în cazul în care există probleme, să dea amenzi.

    Incidentele din spital sunt raportate la nivelul fiecărei secţii şi transmise mai departe către conducerea spitalului şi autoritatea de calitate în spitale. Rolul ANMCS este să dea recomandări privind riscurile din spitale şi astfel se pot identifica situaţii critice din unităţile medicale.

    Cele mai frecvente incidente raportate de către spitale se referă la infecţii intra­spitaliceşti, peste 50% dintre problemele indicate de unităţile sanitare referindu-se la nerespectarea măsurilor de prevenire şi combatere a infecţiilor.

    În 2019 au fost 5.800 de incidente raportate de către spitale de stat sau private, în creştere cu 700 de astfel de evenimente faţă de 2018. „Este deja de notorietate că incidenţa  infecţiilor asociate asistenţei medi­cale raportată în România este mult sub nivelul  altor ţări. Cauza principală a nera­portării este reprezentată de teama de repercusiuni“, a spus Vasile Cepoi, preşedintele ANMCS.

    Reprezentanţii din sistemul sanitar spun că problema condiţiilor insalubre din spitale ţine de management şi de educaţia perso­nalului medical, în special a asistentelor şi a infirmierilor. Ministerul Sănătăţii a dat o amendă de 63.000 de lei spitalului Bagdasar Arseni din Bucureşti în prima parte a lunii ianuarie 2020, după ce pacienţii au publicat poze cu două infirmiere care spălau holurile spitalului cu un mop murdar. La controlul Ministerului Sănătăţii, inspectorii au constatat că infirmierele nu ştiau protocolul de curăţare şi dezinfecţie, iar procedurile erau incomplete.

    Sancţiuni au mai fost date în trecut şi altor spitale de stat din Capitală, Spitalul Universitar fiind sancţionat în 2018 pentru că nu a respectat procedurile de dezinfecţie.

    Doar 11,4 mld. lei vor intra în bugetul Ministerului Sănătăţii în 2020, după cum prevede proiectul de buget propus de  guvernul PNL, o scădere de 23% faţă de anul acesta. La Casa de Asigurări de Sănătate vor ajunge în 2020 circa 41 mld. lei.  

    Sănătatea nu reuşeşte nici în 2020 să treacă de 6% buget din Produsul Intern Brut, un prag critic propus de toţi actorii  din sănătate, de la medici la manageri sau oficiali. În comparaţie cu media europeană, România se află la jumătatea alocărilor, media statelor UE fiind de 9%.

    Doar 256 de spitale raportează incidentele

    Nerespectarea măsurilor pentru combaterea infecţiilor din spitale este cel mai frecvent incident raportat de cele 256 de spitale de stat şi private, care au transmis date către Autoritatea de Management al Calităţii în Spitale. Jumătate dintre raportări, adică mai bine de 2.500 de incidente, au vizat infecţiile intraspitaliceşti.

    A doua cea mai frecventă cauză a problemelor din spitale este eroarea în utilizarea medicamentelor. Alte probleme raportată către ANMCS au fost tehnici eronate în investigaţiile invazive, erori de diagnostic şi defecţiuni ale aparaturii medicale.