BusinessMagazin

Tag: petrol

  • Preţul petrolului trece de 55 de dolari pentru prima dată în 16 luni, pe fondul înţelegerii OPEC

    Preţurile ţiţeiului brut trec, luni, de 55 de dolari pe baril, ajungând la un record al ultimelor 16 luni, după ce Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) a ajuns la o înţelegere de reducere a producţiei, potrivit Reuters.

    LCOc1, referinţa pentru ţiţeiul brut Brent, a ajuns la cea mai înaltă valoare din iulie 2015, atingând cota de 55,33 de dolari. Ultima dată a fost tranzacţionat la preţul de 55,05 de dolari.

    Săptămâna trecută, membrii OPEC au stabilit să reducă producţia cu 1,2 milioane de barili pe zi, din ianuarie. Săptămâna aceasta urmează întâlnirea între ţările membre OPEC şi cele care nu sunt membre, pentru a extinde înţelegerea.

    Producătorii care nu fac parte din OPEC sunt aşteptaţi să ajungă la un acord de reducere a producţiei cu 600.000 de barili pe zi, pe 10 decembrie, în Viena.

    Iran va participa la întâlnire, potrivit agenţiei de presă SHANA. Înţelegerea OPEC permite Iranului să crească producţia pentru a recupera ceea ce a pierdut în urma sancţiunilor.

  • Care este cea mai preţioasă resursă de pe pământ şi de ce poate fi una dintere cele mai bune investiţii pentru viitor

    Eoin Fahy, economistul şef al Kleinwort Benson Investors, firmă de investiţii din Dublin, şi-a făcut o carieră de succes investind în apă. “Este evident. Apa este cea mai preţioasă resursă de pe pământ”, a spus Fahy pentru BBC.

    Spre deosebire de petrol, pentru apă nu există variante alternative.

    Problema nu este faptul că nu există suficientă apă pe glob, ci faptul că nu este destulă apă potabilă pentru toată lumea. Doar 1% din apa de pe glob este consumată de oameni, potrivit agenţiei pentru protecţia mediului din Statele Unite. Construirea fabricilor de desalinizare, cele care transformă apa sărată în apă potabilă, este încă  foarte scumpă.

    Poluarea reprezintă altă cauză a scăderii stocului de apă potabilă. China este un punct fierbinte din punctul de vedere al disponibilităţii apei potabile. Jumătate din râurile şi lacurile ţări sunt poluate, iar majoritatea apei potabile vine din sudul ţări, dar în nord densitatea populaţiei este cea mai mare. Naţiunile Unite estimează că între 2014 şi 2050 nu mai puţin de 292 milioane de oameni o să se mute în zonele urbane ale ţări. Pentru a rezolva infrastructura de apă a ţării, China ar trebui să cheltuiască trilioane de dolari, potrivit unui raport al companiei McKinsey.

    Această problemă reprezintă si o oportunitate de investiţie. “Modul cel mai simplu în care să faci bani ar fi să investeşti în companiile care sunt implicate în îmbunătăţirea calităţii apei”, a spus Fahy. “Dar şi investiţiile în companii care construiesc fabrici de desalinizare sau în companii care construiesc baraje sau centre de tratare a apei”, a adăugat el.

    Altă metodă de a investi în apă este prin cumpărare. În Australia, investitorii pot cumpără suprafeţe de apă, pe care le pot închiria altor companii care vor să folosească apa (de exemplu, companii din domeniul agriculturii).

    “Lipsa apei potabile este una dintre cele mai mari probleme cu care ne vom confrunta în următorii 10-20 de ani”, a concluzionat  Eoin Fahy

  • Incursiune în istoria Vitol, cel mai mare trader de petrol din lume: ambiţie, oportunism, scandal şi curaj

    În cei 50 de ani de existenţă, Vitol a ajuns cel mai mare trader de petrol independent din lume. A flirtat cu falimentul, a făcut afaceri cu regimuri controversate şi s-a împotmolit în scandaluri. Dar niciodată n-a raportat pierderi anuale. Şi s-a ferit constant de publicitate.

    Din interviuri şi informaţii culese din sute de pagini din documente fiscale şi judiciare, Bloomberg reconstruieşte istoria unui gigant al industriei petroliere.  

    Nici chiar pentru Ian Taylor această călătorie de afaceri nu a fost una obişnuită. În cariera sa de aproape 40 de ani din domeniul petrolului, englezul educat la Oxford a nimerit în tot felul de puncte fierbinţi de pe glob – din Teheran şi Bagdad până în Caracas şi Lagos. Însă destinaţia de acum, Benghazi, din Libia, are ceva diferit: oraşul este devastat de un război civil. Tot ce are de făcut pentru a-şi aminti în ce s-a băgat este să se uite pe gemuleţul avionului privat. Câteva sute de metri dedesubt, o dronă a NATO supraveghează aeronava. Taylor, CEO-ul Vitol Group, şi-ar dori ca în locul robotului zburător să vadă un avion de vânătoare clasic, cu pilot şi tot tacâmul.

    Este începutul anului 2011. Forţele care se revoltă contra dictaturii de 42 de ani a colonelului Muammar Gaddafi tocmai au preluat controlul oraşului şi au format propriul guvern. Întâlnirea cu această adunătură de foşti oficiali militari şi politicieni locali a fost uşor de realizat, însă dacă cineva putea ajunge la o înţelegere cu ei, acesta nu poate fi decât Vitol, se gândeşte Taylor. Cu câteva săptămâni mai devreme, unul dintre locotenenţii săi, Christopher Bake, a primit o solicitare din Doha. După cum a explicat un intermediar, ministrul petrolului din Qatar voia să ştie dacă Vitol ar fi dispus să furnizeze combustibil rebelilor libieni susţinuţi de Qatar. Vitol avea la dispoziţie doar câteva ore pentru a răspunde.

    Bake, aflat în Dubai, a indicat interesul Vitol în „aproximativ patru minute”. Apoi a luat legătura cu colegii săi, dintre care cei mai mulţi lucrau în Londra, pentru a construi o propunere fermă. Vitol, i-a explicat rapid Bake intermediarului, acceptă provocarea. Faptul că echipa a putut avansa atât de rapid cu o astfel de afacere – într-o zonă devastată de un război sângeros – spune enorm de multe despre cultura companiei. Aşa cum poate confirma oricine este implicat în afaceri cu petrol, Vitol este un oportunist agil şi înfometat, întotdeauna pregătit să atace. 

    Acum, cu acest avion, Taylor şi Bake, care arată ca un bodyguard datorită aspectului de jucător de rugby, se duc să încheie afacerea. Însă există o problemă. Rebelii nu au bani. Vitol îşi va primi plata în petrol. Guvernele occidentale au aprobat tacit aranjamentul, deşi în afară de drona de sub avion nu există niciun sprijin oficial. Dacă ceva nu merge bine, Taylor este pe cont propriu. Şi compania sa la fel. Cei doi se ţin bine în timp ce aeronava se zguduie din cauza manevrelor de aterizare. Riscul ca trupele lui Gaddafi să tragă în aeronavă au făcut imposibilă o aterizare convenţională, astfel că pilotul coboară rapid aparatul printr-o serie de viraje ameţitoare.

    În 2011, centrul oraşului Benghazi, o colecţie obosită de construcţii din anii 1970 în jurul unei lagune urât mirositoare, era un loc cu mult mai periculos decât este înfăţişat acum în fimul „13 Hours: The Secret Soldiers of Benghazi”, marca Hollywood, despre atacul care l-a ucis în 2012 pe ambasadorul american din Libia J. Christopher Stevens. La începuturile războiului civil, Benghazi era un oraş în care aproape fiecare bărbat, şi adesea şi copiii, purta câte un Kalaşnikov, iar restul populaţiei trăia sub ameninţarea constantă a ofensivei trupelor lui Gaddafi.

    Vitol a acceptat afacerea, iar lucrurile au luat-o razna în doar câteva zile. Deşi au promis că vor păstra secretul, rebelii au anunţat că au găsit pe cineva căruia să-i vândă petrol. Ca răspuns, trupele lui Gaddafi au aruncat imediat în aer un oleoduct important. Fără petrol, Vitol nu putea fi plătit. Cu toate acestea, compania şi-a onorat angajamentele. În lunile care au urmat, navele-cisternă au livrat încărcătură după încărcătură – benzină, motorină şi păcură – în estul Libiei. „Combustibilul de la Vitol era foarte important pentru armată”, povesteşte Abdeljalil Mayuf, reprezentant al Arabian Gulf Oil din Benghazi, companie controlată de rebeli. Rebelii l-au înlăturat în cele din urmă de la putere pe Gaddafi şi după ce luptele au încetat, Vitol şi-a primit petrolul. La un moment dat, când toată lumea aştepta repornirea producţiei, suma datorată de guvernul format de rebeli era de peste un miliard de dolari.

    Cinci ani mai târziu, Taylor, acum în vârstă de 60 de ani, îşi aminteşte de afacerea Benghazi la un mic dejun în staţia londoneză St. Pancras. La ora 9:18 A.M. are tren spre Paris – spre o altă oportunitate de afaceri. Va merge cu Eurostar. „A fost o afacere care, sincer să fiu, a căpătat o amploare mai mare decât ar fi trebuit”, spune el.

  • OPEC aprobă prima reducere a producţiei de petrol din ultimii opt ani

    Preţul petrolului a crescut odată cu anunţul de reducere a producţiei cu 1,2 milioane de barili pe zi, anunţată de liderii Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), care s-au întâlnit, miercuri, la Viena, potrivit Bloomberg.

    OPEC va reduce producţia cu 1,2 milioane de barili pe zi, din ianuarie, pentru o perioadă de şase luni, au spus liderii grupului, îndeplinind, astfel, planul întocmit în Algeria, în septembrie, de reducere a producţiei la 32,5 milioane de barili. Înţelegerea exclude Nigeria şi Libia, dar dă Irakului primele cote din 1990. Mai mult, Rusia, care nu este membră OPEC, a acceptat să reducă producţie cu 300.000 de barili pe zi, a transmis ministrul Energiei, Alexander Novak, deşi până de curând Moscova era pregătită să ofere doar o îngheţare a producţiei.

    Impactul asupra pieţei s-a resimţit rapid pe piaţă. Preţul de referinţă al petrolului a crescut cu 10% în New York, iar preţurile acţiunilor companiilor energetice a crescut la nivel global.

    Acţiunile companiei Whiting Petroleum Corp. au crescut cu 32%, cea mai mare creştere înregistrată în 13 ani, în timp ce acţiunile Continental Resources Inc., companie fondată de Harold Hamm, consilierul lui Donald Trump, au crescut cu 25%, aceasta fiind cea mai mare creştere din 2008.

    Preţul West Texas Intermediate, valoarea de referinţă a preţului ţiţeiului în SUA, a crescut cu 0,3%, ajungând la 49,61 de dolari pe baril.

    După săptămâni de negocieri intense, înţelegerea OPEC evidenţiază creşterea importanţei Iranul printre ţările producătoare. Iranul a primit aprobarea de a creşte producţia la 3,8 milioane de barili pe zi, după ce regimul de restricţii a încetat.

    Arabia Saudită, care a crescut producţia de petrol la un nivel record în 2016, o va reduce cu 486.000 de barili pe zi, ajungând la peste zece milioane pe zi, potrivit documentelor OPEC citate de Bloomberg. Irak, al doilea mare producător din OPEC, a acceptat să taie 210.000 de barili din producţia zilnică stabilită la nivelul lunii octombrie. Irak a cerut un tratament special, invocând ofensiva împotriva Statului Islamic.

    Emiratele Arabe Unite vor reduce producţia cu 139.000 de barili pe zi, iar Kuweit va renunţa la 131.000 de barili pe zi, mai indică documentele.

    OPEC intenţionează să discute cu ţările care nu sunt membre în organizaţie săptămâna viitoare, la Doha.

    Importanţa înţelegerii va depinde de angajamentul fiecărei ţari. Arabia Saudită şi aliaţii din Golf, precum şi Emiratele Arabe Unite şi Kuweit şi-au îndeplinit, de obicei, angajamentele de reducere a producţiei, dar alte state nu şi-au ţinut promisiunile, în special, în momentele în care preţurile erau scăzute.

    Grupul se va întâlni pe 25 mai 2017, cu scopul de a extinde reducerile pentru încă şase luni, a spus ministrul Energiei din Qatar, Mohammed Al Sada, la evenimentul din Viena.

  • Au găsit! Anunţul făcut de proprietarul Petrom zguduie toată piaţa. O simplă explorare la Marea Neagră s-a transformat în ceva incredibil

    Jocurile din zona de explo­rare şi producţie de hidrocarburi din Marea Neagră devin tot mai interesante, la finalul lunii trecute un consorţiu de trei companii, din care fac parte şi austriecii de la OMV, proprietarii Petrom, anun­ţând o descoperie majoră.

    Coincidenţa face ca această desco­perire să fie „strategic amplasată“ lângă blocul Neptun, perimetrul din Marea Neagră în care Petrom, ală­turi de americanii de la ExxonMo­bil, deja au anunţat iden­tificarea unei acumulări sem­ni­­ficative de gaze naturale. 

    Au găsit! Anunţul făcut de proprietarul Petrom zguduie toată piaţa. O simplă explorare la Marea Neagră s-a transformat în ceva incredibil

     

  • OMV a găsit petrol la bulgari, în Marea Neagră

    Perimetrul este „amplasat strategic“ lângă Neptun, blocul unde Petrom a găsit gaze.
     

    Jocurile din zona de explo­rare şi producţie de hidrocarburi din Marea Neagră devin tot mai interesante, la finalul lunii trecute un consorţiu de trei companii, din care fac parte şi austriecii de la OMV, proprietarii Petrom, anun­ţând o descoperire de petrol în platoul continental bulgăresc.

    Coincidenţa face ca această desco­perire să fie „strategic amplasată“ lângă blocul Neptun, perimetrul din Marea Neagră în care Petrom, ală­turi de americanii de la ExxonMo­bil, deja au anunţat iden­tificarea unei acumulări sem­ni­­ficative de gaze naturale. O des­co­perire de petrol în Marea Neagră este evidenţiată ca fiind printre cele mai importante eveni­mente din al treilea trimestru al anului acestuia în raportul finan­ciar publi­cat recent de gigantul petro­lier francez Total.

    În anul 2012 guvernul bulgar a acordat o licenţă de explorare pentru blocul Han Asparuh din Marea Neagră unui consorţiu format din Total (40%), OMV (30%) şi spaniolii de la Repsol (30%).

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

     

  • Grupul MOL a anunţat afaceri de 590 de milioane de dolari pentru trimestrul al treilea

    Grupul MOL a anunţat astăzi rezultatele financiare pentru trimestrul al treilea al anului 2016. Rezultatul operaţional (clean CCS EBITDA – profit înainde de dobânzi, deprecieri şi amortizări, excluzând elementele excepţionale şi fluctuaţiile de preţuri) a fost de 165 miliarde HUF (590 milioane USD), potrivit unui comunicata de presă trimis de reprezentanţii companiei. Având în vedere performanţa solidă din primele nouă luni (cu un rezultat operaţional de 1,68 miliarde USD), MOL şi-a îmbunătăţit estimarea privind profitabilitatea la nivelul întregului an 2016, majorând nivelul previzionat al rezultatului operaţional (clean CCS EBITDA) la circa 2,2 miliarde USD.
     
    MOL a derulat, conform planificării, un program amplu de lucrări de mentenanţă periodică la rafinăria Dunărea şi la combinatul petrochimic Tiszaujvaros, ceea ce a avut o influenţă asupra rezultatelor segmentului Downstream (rafinare şi marketing). Rezultatul operaţional (CCS EBITDA) în acest segment a fost stabil comparativ cu trimestrul anterior, dar s-a situat sub nivelul record înregistrat în aceeaşi perioadă a anului trecut. Achiziţiile Eni Ungaria şi Eni Slovenia au început deja să contribuie la performanţa diviziei Retail, care a obţinut cel mai bun rezultat din istoria sa.
     
     
    Producţia de petrol şi gaze a fost de 107 mii barili echivalent petrol (bep) pe zi în trimestrul al treilea, în creştere cu 6% comparativ cu perioada similară a anului trecut, ca urmare a avansului producţiei de petrol. Pe ansamblul primelor 9 luni, producţia medie a fost de 110 mii bep/zi, astfel că MOL este pe cale să atingă nivelul superior al intervalului ţintit privind producţia de hidrocarburi în acest an (105-110 mii bep/zi). Datorită creşterii producţiei şi eforturilor permanente ale MOL în domeniul controlului costurilor, rezultatul EBITDA al segmentului Upstream (explorare şi producţie de hidrocarburi) a urcat cu 12%, aceasta fiind prima creştere consemnată după anul 2011.
     
     
    Grupul MOL a fost din nou inclus în Dow Jones Sustainability World Index (DJSWI), situându-se astfel, după punctajul în materie de sustenabilitate, între cele mai performante companii integrate de petrol şi gaze (în segmentul de 15% de la vârful clasamentului). Totodată, Grupul MOL a câştigat prestigioasa distincţie Petroleum Economist Awards 2016, la categoria Cea Mai Bună Companie Downstream a anului.
     
     
     “Grupul MOL a continuat să genereze rezultate şi fluxuri de numerar solide în trimestrul al treilea al anului 2016, beneficiind de modelul de afaceri integrat, durabil, precum şi de concentrarea permanentă asupra îmbunătăţirii eficienţei şi disciplinei costurilor. Acum suntem încrezători că putem nu doar să atingem ci chiar să depăşim obiectivele anuale asumate iniţial, prin urmare am îmbunătăţit estimarea privind rezultatul operaţional (clean CCS EBITDA) la aproximativ 2,2 miliarde USD. De asemenea, suntem nerăbdători să împărtăşim mai multe detalii despre planurile şi ţintele noastre strategice la evenimentul nostru Capital Markets Day, săptămâna viitoare. Suntem convinşi că portofoliul nostru de active eficiente, de înaltă calitate şi modelul nostru de afaceri integrat şi durabil, care au fost deja supuse unor condiţii externe nefavorabile  şi s-au dovedit apte să genereze în mod constant fluxuri puternice de numerar liber disponibil de-a lungul anilor, reprezintă o platformă excelentă pentru implementarea noii noastre strategii pe termen lung (“MOL Group 2030 – Enter Tomorrow”), pe care Consiliul Director a aprobat-o în luna Octombrie”, spune Zsolt Hernádi, Preşedinte – CEO al Grupului MOL.
     
      Grupul MOL, cu sediul central în Budapesta, Ungaria are operaţiuni în peste 30 de ţări, aproximativ 25.000 de angajaţi în întreaga lume şi peste 100 de ani de experienţă în industrie. Grupul MOL controlează patru rafinării şi două unităţi petrochimice la nivelul managementului integrat al lanţului de aprovizionare, în Ungaria, Slovacia şi Croaţia. Compania are, de asemenea, o reţea de aproximativ 2.000 de benzinării în Europa Centrală şi de Sud-Est, în 10 ţări, din care peste 200 în România.

  • Cronică de film: Deepwater Horizon

    Chiar dacă are eticheta „bazat pe fapte reale“, Deepwater Horizon e structurat mai mult ca un „disaster movie“ – aşa cum am putut vedea în san andreas sau chiar the martian. Şi cu toate că în ultimii ani genul a fost mai mult ocupat de scenarii apocaliptice sau cu zombi, Deepwater Horizon face o treabă bună în a aborda acel gen de dezastru oarecum personal, pe care mulţi dintre spectatori probabil că şi-l amintesc foarte bine. Evident, scenariştii au fost extrem de atenţi la toate personajele poveştii, cu excepţia celor care aveau carte de muncă la bp.

    Filmul vorbeşte despre accidentul petrecut pe 20 aprilie 2010, atunci când o platformă petrolieră aparţinând British Petroleum (BP), care sonda lângă ţărmul Statelor Unite, a explodat cauzând cea mai mare scurgere de petrol din istoria Americii. Focul nu a putut fi stins, iar platforma s-a scufundat două zile mai târziu.

    Tratamentul pe care Hollywood‑ul îl aplică prin film companiei BP, care s-a chinuit să îşi revină după scandalul din 2010 când 11 muncitori şi-au pierdut viaţa şi 3 milioane de barili de petrol s-au vărsat în Golful Mexic în 87 de zile, este unul brutal. Asta în condiţiile în care chiar şi în 2016, şase ani după accident, rezultatele financiare continuă să fie afectate de scandalul din 2010; până acum, scandalul a costat pe British Petroleum 61 de miliarde de dolari.

    Dacă se va dovedi că va fi şi cazul Deepwater Horizon, gigantul din energie British Petroleum ar putea să se aştepte la evenimente importante în viitorul apropiat. Filmul Depwater Horizon a fost lansat în SUA în stilul clasic al Hollywoodului de a dramatiza evenimente reale, inspirate din scandalurile corporaţiilor, precum A Civil Action sau Erin Brockovich. Aceste filme adesea au schimbat opinia publică legată de anumite evenimente, chiar şi după ce companiile au cheltuit miliarde de dolari pentru campanii proprii de PR.

    Noul film, o producţie de 100 de milioane de dolari a Lions Gate, îi va avea în rolurile principale pe Mark Wahlberg şi Kate Hudson şi nu se sfieşte să îi portretizeze dur pe executivii companiei energetice, care ar fi fost mai interesaţi de bugete şi program decât de siguranţă. Regizorul Peter Berg era pregătit pentru orice reacţii la adresa noului film „Deepwater Horizon“. Chiar a mers la „şcoala de petrol“ pentru a învăţa despre afacere pentru a o face cât mai veridică.

    Despre actori nu sunt foarte multe de spus: îşi fac bine treaba, în special Hudson, şi reuşesc într-o bună măsură să transmită disperarea resimţită de cei care se aflau în acele momente pe platformă.

    Deepwater Horizon e un film binevenit, care aduce ceva prospeţime în peisajul tot mai fictiv de la Hollywood. Merită să îl urmăriţi, dar vă recomand să petreceţi înainte câteva minute citind ce s-a întâmplat cu adevărat acolo; după cum scriam la început, scenariştii nu au fost chiar obiectivi.
    NOTA: 7/10

  • Arabia Saudită şi SoftBank vor să creeze un fond de investiţii de 100 de miliarde de dolari

    Arabia Saudită şi SoftBank Group din Japonia vor crea un fond de investiţii de tehnologie care ar putea ajunge la 100 de miliarde de dolari, ceea ce l-ar face unul dintre cei mai mari investitori privaţi şi un nou “rege” în industrie, scrie Reuters.

    Mişcarea este parte dintr-o serie de iniţiative de business dramatice lansate de Riyadh anul acesta în condiţiile în care Arabia Saudită, cu o economie afectată de scăderea preţului petrolului, investeşte masiv în efortul de a tranzita spre o economie care să nu fie dependentă de petrol.

    La începutul acestui an au investit 3,5 miliarde de dolari în Uber, compania americană de ride-sharing.

    SoftBank, un gigant de investiţii în telecm de 68 de miliarde de dolari, de asemenea a crescut investiţiile în mai multe domenii. Spre exemplu, a cumpărat producătorul de cip-uri britanic Arm Holding în iulie.

    Fondul suveran al Arabiei Saudite, Fondul de Investiţii Publice, va fi partenerul de investiţii principal şi ar putea aduce până la 45 de miliarde de dolari în următorii cinci ani în business, în timp ce SoftBank ar putea investi 25 de miliarde de dolari.

    Mai mulţi alţi investitori mari, care nu sunt încă numiţi, sunt în discuţii active legate de participaţia lor, ceea ce ar putea fondul la 100 de miliarde de dolari.

    “În următorul deceniu, SoftBank Vision Fund va fi cel mai mare investitor în sectorul de tehnologie”, a spus preşedintele SoftBank Masayoshi Son.

  • Care este cea mai preţioasă resursă de pe pământ şi de ce poate fi una dintere cele mai bune investiţii pentru viitor

    Eoin Fahy, economistul şef al Kleinwort Benson Investors, firmă de investiţii din Dublin, şi-a făcut o carieră de succes investind în apă. “Este evident. Apa este cea mai preţioasă resursă de pe pământ”, a spus Fahy pentru BBC.

    Spre deosebire de petrol, pentru apă nu există variante alternative.

    Problema nu este faptul că nu există suficientă apă pe glob, ci faptul că nu este destulă apă potabilă pentru toată lumea. Doar 1% din apa de pe glob este consumată de oameni, potrivit agenţiei pentru protecţia mediului din Statele Unite. Construirea fabricilor de desalinizare, cele care transformă apa sărată în apă potabilă, este încă  foarte scumpă.

    Poluarea reprezintă altă cauză a scăderii stocului de apă potabilă. China este un punct fierbinte din punctul de vedere al disponibilităţii apei potabile. Jumătate din râurile şi lacurile ţări sunt poluate, iar majoritatea apei potabile vine din sudul ţări, dar în nord densitatea populaţiei este cea mai mare. Naţiunile Unite estimează că între 2014 şi 2050 nu mai puţin de 292 milioane de oameni o să se mute în zonele urbane ale ţări. Pentru a rezolva infrastructura de apă a ţării, China ar trebui să cheltuiască trilioane de dolari, potrivit unui raport al companiei McKinsey.

    Această problemă reprezintă si o oportunitate de investiţie. “Modul cel mai simplu în care să faci bani ar fi să investeşti în companiile care sunt implicate în îmbunătăţirea calităţii apei”, a spus Fahy. “Dar şi investiţiile în companii care construiesc fabrici de desalinizare sau în companii care construiesc baraje sau centre de tratare a apei”, a adăugat el.

    Altă metodă de a investi în apă este prin cumpărare. În Australia, investitorii pot cumpără suprafeţe de apă, pe care le pot închiria altor companii care vor să folosească apa (de exemplu, companii din domeniul agriculturii).

    “Lipsa apei potabile este una dintre cele mai mari probleme cu care ne vom confrunta în următorii 10-20 de ani”, a concluzionat  Eoin Fahy