Tag: iran

  • Republicanii americani se declară gata de război cu Iranul

    Doi dintre aspiranţii la nominalizarea partidului pentru candidatura la preşedinţia SUA, Mitt Romney şi New Gingrich, au evocat subiectul războiului la o dezbatere electorală din Carolina de Sud, relatează agenţiile de presă.

    Dacă programul de sancţiuni economice contra Iranului şi alte strategii eşuează, acţiunea militară rămâne o alternativă, pentru că “este inacceptabil ca Iranul să devină o putere nucleară”, a declarat Mitt Romney. El a susţinut că dacă Barack Obama va fi reales, Iranul va dezvolta arma nucleară. Newt Gingrich a fost de acord, afirmând că dacă operaţiunile sub acoperire şi alte strategii dau greş, “nu va fi altă opţiune” decât folosirea forţei.

    Conform sondajelor de opinie, Romney este considerat cel mai potrivit să conducă forţele armate ale SUA, cu 26% dintre opţiunile electoratului republican, urmat de Gingrich, cu 21%.

    Dintre ceilalţi participanţi la dezbatere, Ron Paul şi Herman Cain s-au opus ideii de atacare a Iranului. Paul a spus că orice acţiune militară ar trebui mai întâi supusă dezbaterii Congresului, iar Cain a recomandat ca soluţii înăsprirea sancţiunilor, descurajarea militară prin desfăşurarea de rachete balistice în zonă şi ajutorul acordat opoziţiei iraniene.

    În ultimele săptămâni, alţi doi candidaţi la nominalizarea republicană au promovat atacarea Iranului. Rick Perry, guvernatorul de Texas, a declarat pentru CNN că SUA ar trebui să susţină eforturile Israelului de a împiedica programul iranian nuclear, “până la şi incluzând o acţiune militară”. Rick Santorum, fost senator de Pennsylvania, a descris Iranul drept “inamic” la o întâlnire cu activiştii republicani din Des Moines şi a declarat că el va susţine Israelul “umăr la umăr” dacă acesta va lansa un atac preventiv contra Iranului şi, de asemenea, că susţine o acţiune militară directă a SUA dacă aceasta va fi cerută de Israel.

    Apariţia raportului AIEA s-a corelat în mod nefericit cu acutizarea conflictului verbal între Tel Aviv şi Teheran. Oficialii israelieni au reînceput aluziile la o posibilă acţiune armată contra regimului lui Mahmud Ahmadinejad, pe motiv că acesta dezvoltă arma atomică, iar Ahmadinejad a replicat cu aceleaşi declaraţii belicoase, menite să descurajeze Israelul şi aliaţii lui.

    Dacă SUA, Franţa şi Marea Britanie cer noi sancţiuni contra Iranului, Rusia a făcut apel la evitarea folosirii forţei şi s-a pronunţat, alături de China, împotriva unor noi sancţiuni, pe motiv că raportul AIEA nu aduce nimic “fundamental nou” în privinţa programului nuclear iranian.

  • Washington Post ridică pulsul în Orient: Ruşii i-au învăţat pe iranieni să detoneze bomba atomică

    Washington Post nu publică sursa raportului, dat informaţia vine la câteva ore după ce Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) şi-a publicat propriul raport potrivit căruia situaţia Iranului agravează îngrijorările legate de “posibilele dimensiuni militare ale programului nuclear iranian.”

    Documentul citează mii de pagini cu informaţii obţinute de la statele membre şi din satelit, AIEA susţinânt că Iranul face paşi către dezvoltarea unei bombe nucleare. Conform raportului, “Iranul a efectuat activităţi în vederea fabricării unui dispozitiv exploziv nuclear”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum poate cineva să fie persan?

    E relatarea unui voiaj de zece zile prin Iranul de azi, al cărei prim merit este că reuşeşte să nu alunece în exotism exagerat (precum în aventurile reportericeşti) şi nici în uluire lirică (precum în poveştile scriitorilor-călători).

    În mod deliberat, autoarea se situează pe poziţia exploratorului, a celui care descoperă fără să cedeze ispitelor comparative şi mentalităţii coloniale: “Dacă Marco Polo sau Magellan ar fi fost ghidaţi de pliante bine lucrate în Photoshop, s-ar fi transformat în turişti zeloşi, care, odată întorşi în ţările de origine, şi-ar fi postat în reţele notiţele de călătorie”.

    Prin urmare, cu o retină proaspătă, cu un entuziasm bine strunit, călăuzele noastre ne aduc în faţa unui peisaj cultural, uman, de mentalităţi şi obiceiuri în mare măsură diferit de tot ce ştiam până acum despre sumbrul Iran al prezentului, cufundat în pauperitate şi intoleranţă. “Aşa văd Iranul, ca prin ochii lor (al copiilor din piaţa Imam, n.n.) neumbriţi de prejudecăţi, de spaime induse, de ironii, dar citind printre rânduri şi înţelegând totul”.

    Iranul celor doi Buzura, cel citit printre rânduri, departe de geopolitică şi de puţurile de petrol, are rădăcini prin care palpită sevele multimilenare ale Persiei, rădăcini a căror vitalitate este percepută cu acuitate în detaliile mărunte ale cotidianului, în peruzeaua unei mătănii, în mâncarea cu sos de rodii şi în rotocoalele de nuga cu fistic şi migdale, în urzeala scoarţelor şi în albastrul – desigur incomparabil – al mozaicurilor.

    La celebra, aroganta întrebare a lui Montesquieu (“Cum poate cineva să fie persan?”), Daniela Zeca-Buzura, după zece zile petrecute îndărătul chadorului, răspunde cu umilitate de pelerin: “Se poate să fii persan ţesând un covor cu perseverenţa şi vigoarea narativă cu care Firdusi şi-a scris epopeea sau punând acel albastru de Persia pe toate cupolele de moschee care sunt azi în patrimoniul UNESCO”.

    Daniela Zeca-Buzura, Mihai-Adrian Buzura, “Zece zile sub văl”, Editura Litera, Bucureşti, 2011

  • Misiune de patrulare: Iranul a trimis un submarin şi o navă de război în Marea Roşie

    Sayari a declarat că scopul mobilizării navelor iraniene este acela de a patrula în larg şi de a etala capacităţile Republicii Islamice. El a adăugat că flota va combate şi pirateria. Comandatul iranian a adăugat că prezenţa Iranului în Marea Roşie va consolida securitatea tuturor ţărilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tensiuni in OPEC: discutiile despre cresterea productiei de petrol au esuat, pot urma noi scumpiri

    “A fost una dintre cele mai proaste reuniuni ale OPEC”, a spus
    Ali al-Naimi, ministrul saudit al petrolului, citat de
    Reuters.

    Esecul de miercuri al reuniunii de la Viena este ingrijorator
    pentru tarile importatoare de petrol, in frunte cu SUA, care isi
    pusesera sperantele in Arabia Saudita sa convinga OPEC sa ia masuri
    de crestere a productiei, pentru a impiedica majorarea necontrolata
    a pretului la petrol, atacurile speculatorilor si escaladarea
    inflatiei la nivel mondial.

    Titeiul Brent a crescut imediat cu 1,06 dolari/baril, la 117,84
    dolari. Titeiul cu livrare in iulie s-a scumpit la bursa din New
    York cu 1,65 dolari, ajungand la 100,74 pe baril – cel mai mare
    pret din 31 mai incoace. De-a lungul ultimului an, cresterea de
    pret a fost de 40%.

    O nota a bancii JP Morgan estimeaza ca pretul petrolului ar putea
    urca in cursul acestui an pana la 130 de dolari pe baril.

    La reuniune, cele patru tari arabe din Golf (Arabia Saudita,
    Kuweit, Emiratele Arabe Unite si Qatarul) au propus celorlalte opt
    membre OPEC o crestere a productiei cu 1,5 milioane de barili pe
    zi, la 30,3 milioane, Libia, Algeria, Angola, Ecuadorul, Venezuela,
    Irakul si Iranul s-au opus, iar Nigeria a ramas neutra.

    Explicatia esecului tine atat de divergentele de viziune economica,
    cat si de cele politice. Qatarul ii sustine pe rebelii libieni in
    conflictul cu Muammar Gaddafi, iar Arabia Saudita a deranjat Iranul
    (siit) sustinand un guvern sunnit in Bahrein contra unei rebeliuni
    siite.

    “Iranul nu crede ca oferta de titei de pe piata ar fi
    insuficienta”, a spus Mohammad Aliabadi, ministrul petrolului de la
    Teheran.

    Arabia Saudita ar urma acum sa creasca unilateral productia, avand
    in vedere ca estimarile OPEC recunosc ca ar putea fi nevoie de
    majorarea livrarilor spre a stopa scumpirea petrolului, care
    ameninta redresarea economiei mondiale. Sauditii livreaza acum 9,5
    milioane de barili pe zi.

  • Dosarul nuclear iranian se redeschide

    Potrivit respectivelor informatii, Iranul a constituit stocuri
    de uraniu si ar dispune in prezent de 4.105 kilograme de uraniu
    imbogatit in centrul de la Natanz. Acest material poate fi, de
    asemenea, folosit la alimentarea unui reactor civil pentru
    activitati militare. Teheranul dispune, de asemenea, de 56,7
    kilograme de uraniu imbogatit in proportie de 20 la suta, potrivit
    raportului.

    AIEA ancheteaza de mai multi ani interesele nucleare ale
    Teheranului si nu a putut sa verifice mai multe acuzatii, cum au
    fost cele privind studiile din deceniul trecut in vederea
    construirii unei rachete cu focos nuclear, ceea ce Teheranul
    dezminte.

  • Violente in Siria: cel putin 75 de protestatari au fost ucisi (VIDEO)

    Martori citati de Vocea Americii au relatat ca pe putin 75 de
    civili si-au pierdut viata in cursul zilei de vineri, impuscati de
    fortele de ordine, in mai multe orase ale tarii. Noile violente au
    avut loc dupa ce, la inceputul saptamanii, fortele de securitate
    siriene au ucis 24 de persoane in orasul Talbisa, intr-o
    confruntare care a costat si viata a 12 membri ai fortelor de
    politie si de securitate.

    Agentia oficiala de stiri SANA nu a confirmat numarul mortilor,
    relatand doar ca fortele de ordine au folosit gaze lacrimogene si
    bastoane de cauciuc pentru a opri anumite “incaierari” intre
    demonstranti si locuitorii oraselor.


    Presedintele american Barack Obama a condamnat folosirea fortei
    contra demonstrantilor, declarand ca presedintele sirian Bashar
    al-Assad “a ignorat chemarea la libertate a poporului si a ales
    calea represiunii”. El a acuzat autoritatile siriene si ca au
    solicitat asistenta Iranului pentru reprimarea demonstratiilor.
    Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a cerut la randul sau
    oprirea imediata a focului contra civililor.

    Presedintele Bashar al-Assad se confrunta de mai multe saptamani cu
    proteste de strada, pe care a promis sa le lichideze. In schimb,
    Al-Assad (“leul”, in limba araba) a numit un nou cabinet si a
    promis reforme democratice, intre care si ridicarea starii de
    urgenta, in vigoare in Siria de peste patru decenii.

  • Iranul ameninta cu boicotul JO 2012 de la Londra. Motivul: logo-ul olimpic ar fi “sionist” (VIDEO)

    Cifrele stilizate din logo, care reprezinta anul 2012,

    sunt considerate
    de autoritatile iraniene ca reprezentand de
    fapt literele cuvantului “Zion” – Sion, termenul biblic care
    trimite la orasul Ierusalim si folosit de Iran spre a desemna
    Israelul, avand in vedere ca regimul lui Mahmoud Ahmadinejad nu
    recunoaste formal existenta statului evreu.

    “Dupa cum au dovedit documente de pe internet, folosirea cuvantului
    “Zion” in logo-ul JO din 2012 este o actiune dezgustatoare si
    contravine valorilor olimpice”, se arata in scrisoarea oficiala de
    plangere inaintata de Teheran Comitetului International Olimpic.
    “Cu siguranta, neglijenta Comitetului in aceasta privinta ar putea
    afecta prezenta la JO a unor tari, in special a Iranului, care isi
    respecta angajamentul fata de anumite valori si principii.”

    Un oficial al Comitetului a replicat doar ca “logo-ul reprezinta
    anul 2012, nimic altceva” si si-a declarat surprinderea ca
    plangerea Iranului a fost inaintata abia acum.


    Hazliu este ca “documentele de pe internet” invocate in scrisoare
    sunt exclusiv opera adeptilor acelorasi teorii ale conspiratiei
    care nu prididesc sa vada peste tot simboluri oculte, inclusiv in
    logo-ul interpretat de ei drept “Zion” si in cele doua mascote ale
    JO de la Londra, Wenlock si Mandeville, luate la ochi fiindca
    ambele papusi au cate un singur ochi si se plimba la un moment dat
    pe un fundal in chip de tabla de sah, ceea ce ar denota ca e la
    mijloc mana masonilor, a extraterestrilor si a altor grupari cu
    intentii dubioase. Maculatura de pe bloguri sau clipurile de pe
    YouTube ale speriatilor de noua ordine mondiala, stimulati de
    legendele ca in 2012 vine sfarsitul lumii, au devenit asadar sursa
    de luat in serios pentru regimul lui Ahmadinejad.

  • WikiLeaks: SUA incercau sa convinga tari UE, inclusiv Romania, sa sustina abordarea fata de Iran

    Conform unui mesaj diplomatic din septembrie 2008, strategia SUA
    de blocare a programului nuclear iranian si a celui de obtinere a
    instalatiilor militare pentru arme de distrugere in masa includea
    presiuni asupra Chinei pentru implementarea cu strictete a
    rezolutiilor Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite. “In
    acest sens, abordam state-cheie pentru a coopera in a convinge
    Beijingul sa nu le mai permita firmelor chineze sa vanda sisteme
    folosite in programul iranian de inarmare, sisteme care pot fi
    transferate de Iran teroristilor sau insurgentilor din Orientul
    Mijlociu si Afganistan.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cod de descifrat: MMXI. Cum va arata lumea in 2011

    O mare greutate o vor avea pentru pietele internationale
    semnalele politice, pentru ca economia si politica au ajuns sa se
    confunde adeseori in perioada din urma. La inceput de an, tabloul
    global sta cam asa: Statele Unite par pregatite pentru o crestere
    economica sustinuta, desi nu la fel de accelerata precum cele din
    China, India sau Brazilia, in vreme ce Europa s-ar putea trezi cu
    cel putin inca o roata dezumflata in zona euro, fie ca vorbim de
    posibila restructurare a datoriilor Greciei, de nevoia de salvare a
    Portugaliei sau a unor state considerate indeobste cam prea mari
    pentru a fi lasate sa cada, Italia sau Spania. Aceste ultime doua
    state trebuie sa stranga in urmatoarele luni de pe piete circa 400
    de miliarde de euro pentru a-si rostogoli datoriile, iar reticenta
    de care investitorii au dat dovada la sfarsitul anului trecut in
    cazul Irlandei nu prevesteste nimic bun.

    Costul asigurarii in caz de incapacitate de plata (CDS) a
    datoriilor suverane din statele Europei Occidentale a atins joia
    trecuta un nou maxim istoric, depasindu-l in premiera pe cel al
    asigurarii datoriilor suverane ale statelor din Europa Centrala si
    de Est, inclusiv Rusia, ceea ce arata ca pietele se pregatesc
    pentru o noua lovitura puternica ce ar urma sa fie incasata de zona
    euro. Liderii Europei au insa in acest an si probleme politice de
    rezolvat, care le vor acapara si timpul, si energia, spre deosebire
    de anul trecut, cand deciziile dure puteau fi aplicate ceva mai
    usor; in Germania, cea mai mare economie a zonei euro, din cauza
    sistemului electoral, incepand din februarie si pana in septembrie,
    coalitia de guvernare formata din conservatori si liberali va trece
    dintr-o campanie electorala intr-alta, in disputa fiind controlul a
    sapte dintre cele 16 landuri ale tarii.

    Perspectivele crestin-democratilor (CDU) condusi de cancelarul
    Angela Merkel nu sunt prea optimiste: daca maine ar avea loc
    alegeri, Merkel nu ar mai ramane in functie, fiind inlocuita de o
    coalitie de centru-stanga, intre social-democrati si verzi. Noile
    conduceri ale celor sapte landuri vor modifica aproape sigur si
    balanta politica in Bundesrat, “Consiliul Federal” al landurilor,
    care trebuie sa aprobe toate legile trecute prin Parlamentul in
    care coalitia de guvernare inca detine o majoritate. Asadar, Merkel
    va trebui pe de o parte sa lupte la baioneta ca sa salveze ce se
    mai poate salva, iar apoi sa negocieze asiduu cu potentialii
    castigatori pentru orice masura de reforma.

    Celalalt motor al Europei, Franta, va trece printr-un an
    preelectoral (in martie 2012 sunt alegeri prezidentiale), iar
    presedintele Nicolas Sarkozy trebuie sa gaseasca o formula de
    compromis cu sindicatele pe care si le-a ridicat impotriva odata cu
    noua lege a pensiilor pe care a impus-o anul trecut. In plus,
    Sarkozy va fi probabil ocupat cu agenda G20, grup prezidat de
    Franta in 2011. Miza pentru cuplul franco-german va fi initierea
    unei dezbateri pentru a rezolva problema sistemica a zonei euro –
    uniune monetara fara uniune fiscala – ce duce la acumularea de
    diferente tot mai mari intre diversele economii europene si creeaza
    derapaje pe care le deconteaza ansamblul blocului comunitar prin
    masurile de austeritate in vigoare sau in pregatire.

    Are insa destule sanse sa se concretizeze o dezbatere privind
    reformarea sistemului monetar mondial, pe care Sarkozy va incerca
    sa o impuna G20 pentru a mai castiga din punctele pierdute in
    politica interna? Dupa razboiul valutar de uzura in care s-au
    angajat marile economii in 2010, o schimbare de strategie este
    deocamdata o promisiune frumoasa: Statele Unite nu par dispuse sa
    renunte atat de usor la pozitia pe care o ocupa acum dolarul in
    finantele internationale (mai ales dupa repetatele masuri de
    relaxare cantitativa care au relansat competitivitatea exporturilor
    americane), mai ales ca si Barack Obama trebuie sa inceapa lupta
    pentru realegerea la prezidentialele din toamna lui 2012 si orice
    cedare pe acest front nu ar fi usor de explicat electorilor de
    acasa. Luna aceasta, presedintele chinez Hu Jintao, presat continuu
    de comunitatea internationala sa devalorizeze yuanul care aduce
    Chinei excedente comerciale constante, face o vizita istorica la
    Washington; de rezultatul ei depinde cum se vor aseza la masa de
    discutii in noiembrie la Cannes liderii G20.

    Dar discutiile dintre cei doi vor viza nu doar probleme de
    finante internationale, ci si situatia din Coreea de Nord, unde
    regimul stalinist al lui Kim Jong-Il pare pregatit pentru inca o
    runda de negocieri in stilul copilului prea rasfatat, care o
    caracterizeaza in ultimele decenii: “Intai lovim, apoi vedem ce ni
    se ofera bun ca sa nu mai lovim si a doua oara”. China, care si-a
    asumat rolul de frate mai mare al Coreei de Nord, a ramas datoare
    in 2010 cu o urecheala diplomatica pentru Phenian, care a lansat un
    atac neprovocat la adresa Coreei de Sud doar ca sa arate
    comunitatii internationale ca venirea celei de-a treia generatii de
    dictatori Kim (mezinul Kim Jong-Un se asteapta sa-i succeada cat de
    curand tatalui) nu va aduce si una de atitudine sau, cel putin, nu
    una in bine.