Construit în perioada 1936-1939 de regimul nazist, hotelul se plia pe conceptul <Forţă prin bucurie> şi era menit să devină un loc de relaxare pentru cei responsabili de propaganda nazistă. Localnicii numesc hotelul ,,Colosul”, din cauza dimensiunii sale enorme.
Călătorii care preferă să zboare cu avionul la clasa întâi ar putea avea parte de confortul unei camere de boutique hotel la bordul aeronavelor Airbus A380 dacă se va pune în practică o propunere a firmei londoneze de design şi consultanţă Seymourpowell, scrie The Telegraph.
Compania a reproiectat zona de clasa întâi pe baza informaţiilor obţinute de la pasagerii care zboară de obicei la această clasă tarifară, pe care i-a rugat să-i spună care le sunt aşteptările de la o călătorie la clasa întâi, aflând că pentru ei primează intimitatea. Proiectul, denumit First Spaces, presupune reamenajarea zonei de clasa întâi din avion în patru camere single sau două duble, fiecare dotată cu scaun care se poate transforma în pat, spaţiu amplu de stocare şi masă, printre altele pasagerii putând închide uşa camerei rezervate şi comanda băuturi sau mâncare cu ajutorul unor tablete.
Andrew McGuinness este fostul primar al orasului Kilkenny din Irlanda, si de curand a vizitat Romania. Acesta nu a stat la un hotel, ci acasa la niste romani care lucreaza de multi ani in orasul unde a fost primar. Irlandezul spune ca s-a simtit „ca un idiot”, pentru ca s-a asteptat la ce e mai rau inainte sa ne calce pragul, potrivit stireazilei.ro.
”Primarul” a venit in Romania ca muzician invitat la Festivalul Celtic, care a avut loc in perioada 26-28 iunie in orasul Beclean. Si se astepta sa gaseasca numai blocuri comuniste. Fostul edil care si-a terminat mandatul cu doar cateva zile inainte sa vina in Romania a profitat excursie si aflandu-se la doi pasi de Cluj-Napoca a participat la concertul The Prodigy.
“Acele blocuri comuniste sunt inconjurate de cladiri cu cea mai frumoasa arhitectura romaneasca si ungureasca, care combina elemente romantice cu cele neoclasice. Cand treci pe langa aceste cladiri si vezi cum orasele sunt inconjurate cu intinderi de iarba si munti care-ti taie rasuflare si pe care le gasesti cu greu aici, realizezi ca Romania pe care ezitai sa o vizitezi nu seamana cu ce ai gasit”, a spus Andrew McGuinness.
„M-am simtit ca un idiot pentru ca m-am asteptat la ce e mai rau. Romania este o tara minunata plina de istorie, cultura, mancare delicioasa si cel mai important, cu cei mai prietenosi oameni pe care i-am intalnit”, a conchis irlandezul.
Încrezătoare în dorinţa de lux a celor bogaţi şi disponibilitatea lor de a cheltui pentru a se răsfăţa, hotelurile s-au pregătit cu apartamente destinate acestora, scrie New York Times.
Pentru aproape 9.000 de dolari pe noapte, iubitorii de literatură se pot caza în apartamentul Rudyard Kipling de la Brown’s Hotel din Londra, denumit astfel în cinstea scriitorului despre care se spune că a locuit în hotel pe când scria „Cartea junglei“, şi pot opta pentru o vizită la librăria Peter Harrington Rare Books ori cursuri care să-i transforme în maeştri ai preparării băuturilor.
La St. Regis Dubai, apartamentul imperial se poate rezerva pentru tariful de 20.500 de dolari şi este suficient de încăpător cât să se poată organiza cine pentru douăsprezece persoane, care mai apoi au posibilitatea să se relaxeze cu o baie în piscina de pe acoperiş.
Cu două terase, dintre care una cu un solariu ce dă înspre o baie turcească şi jacuzzi, patru dormitoare şi o intrare separată, ferită de ochi indiscreţi, apartamentul Katara de la Excelsior Hotel Gallia din Milano este disponibil pentru circa 22.000 de dolari pe noapte, punând la dispoziţia oaspeţilor şi o sală de şedinţe unde să poată discuta probleme de afaceri.
Mark Penthouse, de la Mark Hotel din New York, are un tarif de 75.000 de dolari şi este compus din cinci dormitoare şi un salon cu cămin şi bar, care se poate transforma în sală de bal. Apartamentul, introdus în circuitul hotelier anul trecut, are şi şase băi, seră, bibliotecă şi sufragerie unde se pot organiza mese pentru 24 de persoane, precum şi o terasă pe acoperiş de unde se pot admira Central Park şi Metropolitan Museum of Art.
Ea a petrecut ultimii 16 ani în poziţia de regional director Hilton Worldwide, fiind responsabilă de coordonarea unui portofoliu de 46 de hoteluri din Estul Europei, Turcia, Rusia şi Israel. Anterior, Christine Schillings a activat în sfera operaţională în hoteluri din Franţa, Germania, Marea Britanie dar şi România, unde a făcut parte din echipa de management care a deschis hotelul Athénée Palace Hilton în 1997.
Christine Schillings, 54 de ani, de naţionalitate belgiană, a absolvit cursurile Hotel Management School din Bruxelles în 1984 şi apoi s-a specializat în Asset Management, Project Management la Cornell University.
“Sunt onorată să preiau conducerea ANA Hotels, cea mai mare companie hotelieră pe piaţa locală. Pornind de la temelia companiei construită de George Copos şi continuată de Alexandra Copos de Prada, îmi propun să dezvolt şi mai mult acest brand în viitor;(…) interesul pentru România ca destinaţie de turism şi de business este în continuă creştere,” declară Christine Schillings.
Alexandra Copos de Prada renunţă la poziţia de conducere executivă Ana Hotels ca urmare a unei decizii personale, urmând să rămână în continuare în consiliul de administraţie al companiei. Ea va continua să conducă Ana Pan şi se va dedica dezvoltării de proiecte de antreprenoriat personale.
„Christine cunoaşte bine piaţa din România, ea petrecând trei ani in Bucureşti odată cu deschiderea Athénée Palace Hilton in 1997. În acea perioadă a fost mentor şi inspiraţie pentru mulţi tineri români care tocmai se lansau într-o carieră profesională în industrie,” spune Alexandra Copos de Prada.
Ana Hotels este prima companie românească de ospitalitate după cifra de afaceri. În 2015, Ana Hotels a înregistrat cea mai mare creştere la nivel de cifră de afaceri din anul 2008, ajungând la 29,8 milioane euro. Înfiinţată in 1996, compania deţine în prezent şapte hoteluri din segmentul upscale şi de lux situate în Bucureşti, Poiana Braşov şi Eforie Nord. Ana Hotels dispune de o capacitate totală de cazare de 975 camere iar în 2015 număra 710 de angajaţi.
Nishiyama Onsen Keiunkan din prefecura Yamanashi, Japonia, este recunoscut drept cel mai vechi hotel din lume, care a servit, de-a lungul istoriei de peste 1300 de ani, samurai şi turişti moderni, informează atlasobscura.com
Cum arată cel mai vechi hotel din lume – GALERIE FOTO
Hotelul a fost stabilit în anul 705 de către unul dintre ajutoarele regelui Tenji şi este, si în prezent, o destinaţie de lux pentru cei doritori de tratament şi relaxare într-un cadru natural. Apele termale din zonă au atras vizitatori, artişti şi militari, din zonele apropiate ani de-a rândul. Printre clienţii hotelului s-au numărat şi samurai. Încă de la înfiinţare şi până în ziua de azi administrarea hotelului a fost în mâinile familiei fondatoare. Nu mai puţin de 52 de generaţii au condus hotelul până acum. Complexul Nishiyama Onsen Keiunkan este situat în Munţii Hayakama, în apropiere de Kyoto, şi are o arhitectură tradiţională, în care domină lemnul şi piatra.
Între timp hotelul s-a extins, dar atmosfera a rămas aceeaşi. În momentul de faţă este atestat în Cartea Guiness a Recordurilor drept cel mai vechi hotel din lume, dar este pe cale să-şi dobândească şi titlul izvorul de apă termală cu cel mai mare debit din lume, izvor ce produce peste 1000 de litri pe minut.
VEZI CUM ARATA SI CEL MAI BUN HOTEL DIN LUME
Cézar Ritz a fost un hotelier de origine elveţiană, cunoscut în domeniu şi drept ”hotelierul regilor şi regele hotelierilor„. El a pus bazele reţelei Ritz Carlton, care reuneşte azi 87 de hoteluri şi resorturi de lux în 29 de ţări şi teritorii, având peste 45.000 de angajaţi şi o cifră de afaceri anuală de peste 3 miliarde de dolari. Compania, aşa cum funcţionează în prezent, a fost înfiinţată în 1983, când proprietarii anteriori au vândut brandul Ritz Carlton.
Cézar Ritz, născut în 1850 într-un sat elveţian, a fost al 13-lea copil al unei familii sărace de fermieri. La 13 ani a fost trimis la un colegiu iezuit unde vreme de doi ani nu a făcut dovada înclinaţiilor sale artistice, astfel încât a fost îndrumat spre un hotel, pentru a învăţa cât mai multe lucruri despre vinuri şi a deveni somelier. A fost însă concediat, astfel încât a hotărât să plece, în speranţa că va face avere la Paris; vreme de cinci ani a lucrat în domeniul hotelăriei, dobândind deopotrivă experienţă şi încredere în sine.
Cariera sa a evoluat rapid, fiind angajat al celor mai luxoase hoteluri din capitala franceză, în 1873 a preluat conducerea Grand Hotel din Nisa, iar ulterior a fost desemnat manager al hotelurilor din aceeaşi reţea din Lucerna şi Monaco. S-a remarcat prin atenţia deosebită pe care o acorda clienţilor importanţi, fiind un pionier al hotelăriei de lux, iar de numele lui este legată şi apariţia expresiei „Clientul nu greşeşte niciodată“. A instaurat un set de reguli, sumarizate prin: „observaţi totul fără să urmăriţi cu privirea; auziţi fără să ascultaţi, fiţi atenţi fără a fi servili, anticipaţi fără a face presupuneri. Dacă la o cină există plângeri legate de mâncare sau vin, îndepărtaţi imediat şi înlocuiţi acel lucru, fără a adresa nicio întrebare“.
În 1887, elveţianul a cumpărat Hotel de Provence din Cannes şi, în Baden-Baden, Restaurant de la Conversation şi hotelul Minerva. În parteneriat cu Auguste Escoffier a inaugurat un restaurant în Baden-Baden, în 1888, iar apoi celor doi li s-a propus să lucreze la hotelul Savoy din Londra; pentru această funcţie, Ritz a alcătuit ceea ce el însuşi numea „o mică armată de hotelieri pentru a cuceri Londra“. Sub conducerea sa, Savoy a cunoscut un succes imediat, iar hotelierul elveţian a cunoscut membri ai mai multor curţi regale europene, între care şi prinţul de Wales. În 1898, Ritz a fost concediat, fiind acuzat de fraudă; ulterior, mare parte din personalul angajat de el a plecat. Urmare a plecării elveţianului de la Savoy, o mare parte a clientelei a refuzat să mai aleagă acest hotel, declarând că îl vor urma pe eveţian.
Acesta a deschis, în 1899, un hotel în Newmarket; la acea vreme era un antreprenor extrem de ocupat, fiind responsabil de hoteluri din Roma, Frankfurt, Palermo, Monte Carlo, Cairo sau Johannesburg. Soţia sa spunea că „valiza lui nu e niciodată complet despachetată, el este mereu pe punct de plecare sau abia venit dintr-una din călătoriile sale“. În 1896 s-a asociat cu milionarul sud-african Alfred Beit, despre care se spunea la acea vreme că este cel mai bogat om din lume, iar cei doi au deschis la Paris ceea ce avea să devină celebrul Hotel Ritz din Piaţa Vendome, la inaugurarea căruia au participat figuri celebre ca Marcel Proust dar şi reprezentanţi ai nobilimii. Au urmat apoi alte inaugurări, de pildă la Londra (1906) sau Madrid (1910).
În 1907, Cézar Ritz a fost nevoit să se retragă din activitate, din pricina sănătăţii şubrede; în anii următori şi-a vândut participaţiile deţinute în mai multe hoteluri, iar în 1918 a murit la un sanatoriu.
La începutul acestui an, TripAdvisor, cea mai mare platformă online de călătorii din lume, a desemnat Hotel Epoque drept cel mai bun hotel din România. Iar dacă platforma reflectă opinia clienţilor, nici cifrele nu spun altă poveste: anul trecut, cifra de afaceri a fost cu peste 11% mai mare decât în 2014, ajungând la 2,24 de milioane de euro.
Plusul de doi digiţi se datorează deopotrivă rezultatelor înregistrate de hotel dar şi de restaurant: „Am operat anul trecut cu un grad de ocupare ridicat (peste 70%), iar rata medie a tarifelor pe cameră a crescut în 2015 cu 16% faţă de anii precedenţi,” spune Diana Popescu, CEO & owner al Hotel Epoque. Restaurantul, la rândul său, a depăşit previziunile bugetate pentru 2015 şi a înregistrat o dublare a numărului de clienţi, realizând venituri care reprezintă 36% din cifra totală de afaceri. Pe acest segment de business, 58% din venituri provin din restaurant şi 42% din evenimente.
Pentru 2016, proprietarii hotelului au bugetat venituri de 2,4 milioane de euro, adică o creştere cu 8% a cifrei de afaceri; „ne propunem încasări cu 30% mai mari din segmentul Food & Bar şi cu 20% pe segmentul evenimente,” spune antreprenoarea. Diana Popescu are o experienţă de 13 ani în domeniul bancar – vreme de trei ani la Finansbank (credit officer), iar apoi zece ani la National Bank of Greece – Banca Românească, fiind, pe rând, corporate manager, branch manager şi regional manager. În paralel cu experienţa bancară, şi-a consolidat pregătirea teoretică cu un Executive MBA la International Hellenic University din Tesalonic, Grecia, absolvit în 2013.
A ajuns în hotelărie după ce familia sa a cumpărat, în 2004, un teren în apropiere de parcul Cişmigiu, pe care se afla o clădire veche. Investiţia totală a fost de 8 milioane de euro, în hotelul cu centru spa şi restaurant. Antreprenoarea povesteşte că a identificat o nouă nişă şi în 2013, urmare a unei investiţii de jumătate de milion de euro, a fost inaugurat Epoque Events Gallery, un centru dedicat evenimentelor premium atât pentru zona corporate, cât şi pentru evenimente private. Spaţiul, care şi-a adjudecat în doi ani de funcţionare circa 15% din cifra de afaceri a hotelului, include o sală de conferinţe de 130 mp şi un Wine Club.
Spaţiul a găzduit peste 240 evenimente, dintre care 80% de afaceri, iar Diana Popescu crede că va creşte şi numărul de evenimentele private, „care se înscriu în conceptul boutique al sălilor de evenimente (cu circa 150 de invitaţi)“.
Conceptul hotelurilor de tip butic a apărut la începutul anilor ’80 în SUA şi Anglia, iar de mai bine de 15 ani s-au dezvoltat afaceri pe această nişă şi în România; definitorii pentru ele sunt spaţiile mici, designul de epocă şi serviciile personalizate. În clubul hotelurilor bucureştene de acest tip se află şi Carol Park Boutique Hotel, inaugurat în 2007, cu o investiţie de peste 6,5 milioane de euro, Marshal Garden de pe Calea Dorobanţilor, Casa Capşa, Residence Hotels Arc de Triomphe sau Rembrandt Hotel.
Tot în 2013, Diana Popescu a coordonat şi lansarea L’Atelier – art culinaire, restaurantul de gastronomie franceză care mizează pe corespondenţa între arta culinară şi artele frumoase ca sursă de inspiraţie. „Regret puţin că nu m-am dedicat mai devreme afacerii familiei.” Ea apreciază că, totuşi, cel mai dificil moment din carieră a fost cel legat tocmai de decizia de a se desprinde de cariera în banking construită de-a lungul a 13 ani. „Când «un copil» are nevoie de ajutor, nu poţi sta deoparte şi să nu te implici în creşterea sa.”
Spune că provocările au fost strict legate de faptul că a trebuit să înveţe foarte repede lucruri specifice industriei de ospitalitate şi, mai mult, industria era, la acel moment, într-o perioadă de schimbare, în special în ce priveşte importanţa în creştere a online-ului. Întrebată dacă plănuieşte alte investiţii, în alte domenii, spune că „Epoque este mai mult decât o afacere, este copilul meu”. Pentru moment, spune ea, se dedică acestei afaceri, „care se dezvăluie de la an la an”.
CONTEXTUL:
În 2007, când lucra în domeniul bancar, Diana Popescu s-a gândit că terenul achiziţionat de familie în apropierea parcului Cişmigiu este potrivit pentru un hotel boutique. Investiţiile dedicate până acum pentru Hotel Epoque, inaugurat în 2010, au ajuns la 8 milioane de euro; an de an, cifra de afaceri a hotelului a crescut, în pas cu creşterea gradului de ocupare.
DECIZIA:
Capitala a înregistrat pe parcursul ultimilor ani o creştere a numărului de turişti, fără a exista campanii realizate sau o strategie foarte coerentă de promovare la nivel internaţional din partea autorităţilor centrale. „Pe sosiri cifrele nu arată deloc bine la nivel de ţară; cu toate acestea, Bucureştiul rămâne în principal o destinaţie pentru afaceri şi un punct de tranzit pentru alte destinaţii din ţară cu adevărat pitoreşti pentru străinii care ne vizitează,” afirmă Diana Popescu, CEO & owner al Hotel Epoque. În acest context, a identificat ca una din variante pentru a creşte cifra de afaceri a companiei segmentul de evenimente iar în 2013 a investit 0,5 milioane de euro pentru deschiderea Epoque Events Gallery, un centru dedicat evenimentelor premium atât pentru zona corporate, cât şi pentru private.
EFECTELE:
Anul trecut, cifra de afaceri înregistrată de hotel a crescut cu 11%, ajungând la 2,24 de milioane de euro aproape o cincime din încasări se datorează organizării de evenimente. Pentru 2016 Hotel Epoque a bugetat venituri de 2,4 milioane de euro şi o creştere de 8% a cifrei de afaceri; în acest context, încasările din serviciile restaurantului şi barului ar urma să înregistreze un plus de 30%, iar cele din evenimente 20%.
Hotelieri din mai multe zone ale ţării şi mall-uri din marile oraşe îi aşteaptă pe îndrăgostiţi cu oferte speciale, cuplurile având ocazia să petreacă un week-end romantic la hotel, cu şampanie şi ciocolată, să se căsătorească pentru o zi la mall sau să îşi declare iubirea pe ”peretele dragostei”.
Cuplurile, care vor să profite de faptul că Valentine’s Day coincide cu sfârşitul de săptămână, pot sărbători ziua îndrăgostiţilor la o pensiune sau la un hotel, mai ales că proprietarii din mai multe zone au pregătit oferte speciale pentru această zi.
Pe Valea Prahovei, o pensiune de trei stele din Sinaia are o ofertă care include cazare pentru două nopţi în cameră decorată cu lumânări, mic dejun inclus şi o sticlă de vin sau şampanie în cameră. Preţul unui astfel de pachet turistic este de 276 de lei de persoană, iar cei care optează pentru această ofertă beneficiază de zece la sută reducere la restaurant, dar şi de 15 la sută discount la un club din apropierea pensiunii.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro